Risk-management.
O gestionare corectă a depozitului este mai importantă decât înțelegerea pieței în sine. Distanța dintre punctul de intrare și stop loss este o zonă pe care o stabiliți din timp.
Trebuie să aveți un plan clar de acțiune și o idee despre cum se va mișca prețul. Această distanță reprezintă toleranța voastră pentru pierderi — atâta timp cât poziția este în pierdere, dar stop loss-ul nu a fost atins, ideea voastră este încă validă și totul decurge conform planului. Dacă însă poziția este închisă de stop loss, înseamnă că ideea voastră nu mai are sens.
Deși pare simplu, puțini înțeleg acest concept. Mulți nu știu unde să plaseze stop loss-ul și deschid poziții fără el. Stop loss-ul definește zonele de relevanță ale scenariului vostru. Atunci, de ce să nu-l folosiți? Dacă deschideți poziții fără stop loss, mai bine vă luați rămas-bun de la bani și îi donați în scopuri caritabile.
Position Management
Breakeven (Nivelul de fără pierdere)
Gestionarea poziției în timp ce prețul se îndreaptă către take profit sau stop loss este esențială. Trebuie să știți exact când este cel mai potrivit moment pentru a muta stop loss-ul la nivelul de breakeven, astfel încât să nu riscați să pierdeți nimic.
Cel mai bun moment pentru a face acest lucru este doar atunci când prețul a confirmat structura. Să presupunem că sunteți într-o poziție, iar prețul se tranzacționează în apropierea zonei de interes (POI). Nu ar trebui să mutați stop loss-ul la nivelul de breakeven până când prețul nu a confirmat structura.
Prețul poate testa zona voastră de interes de mai multe ori și abia după aceea să părăsească intervalul de structură (MS range). În cazul în care mutați stop-loss-ul la breakeven, veți rata pur și simplu o tranzacție profitabilă.
De asemenea, v-aș recomanda să încercați regula „Stop sau Take”, adică să nu mutați deloc stop-loss-ul la nivelul de breakeven. Aceasta este o metodă eficientă de tranzacționare, deoarece veți putea analiza stop-urile voastre și elimina cauza principală pentru care ieșiți din tranzacții pe stop. Puțini oameni își analizează tranzacțiile încheiate la breakeven.
Fixarea completă/parțială a poziției:
Fixarea completă a poziției înseamnă să închideți întreaga poziție, fără a face fixări parțiale înainte. Tranzacția voastră ar trebui să aibă un obiectiv clar, dar nu încercați să țineți întreaga poziție până la atingerea acestuia. Închideți treptat, în funcție de structură, FTA (First Trouble Area - Prima zonă problematică) și în zonele de lichiditate.
Dacă prețul a confirmat structura (în punctul în care ar trebui să mutați stop-loss-ul la nivelul de breakeven), puteți fixa 10-20% din poziție (în funcție de cât de departe sunteți de obiectivul final). La FTA (Prima zonă problematică), este recomandat să fixați până la 50% din poziție (dacă nu ați făcut deja o fixare parțială înainte).
Situațiile de pe piață sunt diferite, aceasta este o schemă aproximativă despre cum să fixați corect poziția parțial.
A găsi punctul de intrare este doar prima parte a muncii; trebuie să știi și cum să gestionezi și să însoțești tranzacția corect, altfel totul va fi în zadar. Care este rostul de a găsi un punct de intrare și sa luam breakeven după atingerea primei zone problematică (FTA) sau dupa de confirmarea structurii?