Moartea sud-africană a Rusiei neo-colonialiste

După ce Rusia a invadat Ucraina, aliații au impus sancțiuni atât de rapide și cuprinzătoare încât sancțiuni similare nu pot fi revocate. Chiar și cu izolarea Iranului și a Venezuelei, producătorii de petrol izolați de piețele financiare globale nu pot face față restricțiilor impuse Rusiei.

Există însă un alt exportator de mărfuri a cărui experiență poate oferi lecții atât pentru țările sancționate, cât și pentru Moscova: Africa de Sud a fost izolată și supusă unor restricții severe de la mijlocul anilor 1980 până când liderul opoziției Nelson Mandela a fost eliberat din închisoare în 1990. Da, Rusia este mult mai mare și exportă petrol în loc să-l importe. Dar lumea este mai integrată decât înainte, iar costurile sancțiunilor sunt în creștere.

În urmă cu 40 de ani, în ciuda indignării pe care au provocat-o sancțiunile, încă mă uimește faptul că țările care au impus sancțiunile au lăsat portițe de scăpare din cauza nevoii lor de resurse naturale. În cele din urmă, la fel ca Rusia, Africa de Sud a reușit să găsească un alt partener comercial. Și nu toate consecințele neintenționate pentru economia internă au fost negative. Aceasta este, de asemenea, o poveste cunoscută. Totuși, sancțiunile economice au contribuit la declinul guvernării minorității albe. Motivul principal este că la începutul anilor 1980, la fel ca Rusia în 2022, Africa de Sud era deja o economie necompetitivă care se baza foarte mult pe industriile extractive.

Nu doar economia rusă suferă astăzi; țara pierde și pe câmpul de luptă. În mai puțin de o săptămână, Moscova a pierdut luni de succese, în timp ce contraofensiva ucraineană avansează rapid. Acest lucru a luat Rusia prin surprindere și a alarmat chiar și șoimii pro-Kremlin. Africa de Sud ar putea fi un memento oportun pentru a ne reaminti că, atunci când lucrurile sunt dificile, restricțiile suplimentare încurajează elitele să facă presiuni pentru negocieri.

S-au scris multe despre particularitățile sancțiunilor din Africa de Sud și puteți găsi și citi despre ele oriunde. Voi nota doar pe scurt că acestea pot fi împărțite în două perioade. Prima este relativ blândă, 1962-1982, ce poate fi comparată cu sancțiunile împotriva Rusiei din perioada 2014-2021. Africa de Sud a continuat să fie o parte importantă a economiei globale, luând în considerație faptul că aurul, diamantele, platina și uraniul se dobândeau într-o mare măsură anume în această țară. Cei 10% de la culmea capitalului au continuat să se îmbogățească chiar și cu aceste sancțiuni.

Africa de Sud a găsit soluții de rezolvare pentru high tech. De exemplu, țara a reușit să stăpânească producția sub licență a avioanelor de atac italiene Aermacchi MB-326 (denumirea sud-africană era Impala). Avioanele de vânătoare franceze Mirage III și Mirage F1 au fost produse tot sub licență. Complexul militar-industrial sud-african era avansat din punct de vedere tehnologic, iar produsele sale erau cumpărate de lumea a treia.

Principalul prieten al regimului de apartheid era Israelul. Împreună cu oamenii de știință israelieni, Africa de Sud a construit o bombă atomică, ba chiar și au testat-o în ocean. Alți prieteni prin intermediul cărora Africa de Sud a eludat sancțiunile, în special cele financiare, au fost Hong Kong-ul britanic și Taiwanul (Republica Chineză). Africa de Sud cea rasistă a ajuns până la acordarea tuturor cetățenilor taiwanezi statutul de "alb de onoare" (honorary whites). Le-a acordat cetățenilor taiwanezi și celor care au emigrat din Taiwan toate drepturile pe care le aveau în Africa de Sud rezidenții de rasă albă.

Vremurile rele pentru Africa de Sud au venit la începutul anilor 1980, când Ronald Reagan a devenit președintele Statelor Unite, iar în Europa stânga a forțat guvernele locale, mai cu seamă în Franța, Țările de Jos și Germania, din care proveneau burii sud-africani, să adopte sancțiuni foarte dure împotriva regimului de apartheid. În 1986, Statele Unite au adoptat Legea Generală Antipartheid (Comprehensive Anti-Apartheid Act), care interzicea complet toate relațiile financiare și economice cu Africa de Sud. În doi ani, toate marile companii americane și europene au părăsit Africa de Sud. Inflația a început să facă ravagii în țară, economia a intrat în declin, iar succesele din războaiele din teritoriile "lumii sud-africane", din Namibia, Angola sau Mozambic, au fost înlocuite de înfrângeri.

Sub sancțiuni foarte dure, similare cu sancțiunile actuale împotriva Rusiei, Africa de Sud a rezistat 8-9 ani. În 1989-1991, regimul a fost forțat să se democratizeze, în mod principal prin abolirea regimului de apartheid. De altfel, înfrângerea Africii de Sud a coincis cu înfrângerea URSS. Armele nucleare au fost retrase din Africa de Sud. Războiul pentru "lumea sud-africană" a luat sfârșit. Dar, pe plan intern, regimul s-a schimbat treptat, fără revoluții. Practic, nimeni de la vârful apartheidului nu a fost pedepsit pentru faptele sale. Există, de asemenea, o mulțime de materiale despre cum trăiește astăzi o Africă de Sud "democratizată".

Rusia este din ce în ce mai represivă, așa că poate rezista mai mult timp lstagnării. Tensiunile, însă, se manifestă, iar victimele de pe câmpul de luptă se adună. Nu există nicio garanție a succesului sancțiunilor. Federația Rusă, recent declarată stat-terorist, va mai continua să ne terorizeze, iar noi, europenii, nu avem decât să ne apărăm libertatea, stând ferm în fața tiraniei. Parafrazând spusele lui Richard Lugar: Noi suntem împotriva tiraniei, iar tirania e în Rusia!