Pictura documentară a României secolului al XIX-lea

Carol Popp de Szathmari a fost un pictor și grafician român de etnie maghiară, primul fotograf de artă și realizator de documentar din Regatul României și unul dintre primii zece fotografi din Europa.

Atelierul fotografului i-a adus mulți bani, iar aici Szathmary își făcea munca în domeniul artelor aplicate: litografia hărților muntene, ordinele Ministerului Asistenței Sociale pentru desenarea steagurilor țării și proiectarea medalii naționale, de exemplu „Steaua României”.

În anul 1864, la comanda Ministerului Culturii și Educației Naționale, pictorul a realizat proiectul mormântului lui Mihai Viteazul, ale cărui rămășițe au fost mutate de la Mănăstirea Dealu la Mănăstirea Mihai Vodă. În 1872, consiliul municipal al Bucureștiului s-a gândit să creeze un proiect interesant, dar bizar, pentru acel moment. Este vorba de joc de cărți „pentru a ridica spiritul patriotic” care ar trebui să reprezinte domnitorii și eroii români ai istoriei naționale. Cu acest proiect primarul Municipiului București Barbu Vlădoianu i s-a adresat lui Szathmary. Pictorul a primit comanda cu entuziasm. Ca regi i-a ales pe: legendarul ctitor al Țării Românești Negru Vodă, domnitorii Țării Românești Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Mihai Viteazul. Ca regină au fost alese: fiica domnitorului moldovean Petru cel Tânăr, soția lui Mihai Viteazul, Stanca Izverani.

În anii 1860-1870 lucrările lui Szathmari au fost răspândite pe cărți poștale, dar și în albume, care reprezentau peisaje, monumente de arhitectură, biserici și catedrale, români în haine naționale din diferite regiuni ale țării.

Unele dintre aceste lucrări au fost expuse la Expoziția Universală de la Paris în 1867 și cea de la Viena în 1873. La Paris, ca model pentru pavilionul României, a servit clădirea Mitropoliei Curtea-de-Argeș, fotografia căreia pictorul român. trimis – de arhitectul Ambroise Baudry (1838-1906). Pentru ideea pavilionului Szathmari a primit o mențiune specială.

La expoziția de la Viena, Szathmari a intrat pe lista comisiei pavilionului românesc, a participat la realizarea cataloagelor cu colecția porturilor naționale. Pentru aceasta a primit o medalie în domeniul artelor aplicate și al designului industrial.

Conducătorul comisiei de organizare a expoziției, Carol Davila, a trimis o scrisoare din partea familiei sale din Viena la 2 iulie 1873. În acea scrisoare descria dragostea pictorului Szathmary pentru opera sa și cât de activ a fost în organizarea expoziției, spre deosebire de alți colegi. cetăţenii. al lui, care venea în capitala imperiului habsburgic doar pentru distracție. Davila a scris: „Singurii oameni care lucrează sunt dr. Bernat și Szathmary. Ceilalți se distrează, se plimbă, iar pavilionul nostru chiar merită marele premiu”.

În anii care au urmat pictorul a continuat munca activă, dar veniturile au devenit mai mici în raport cu numărul de comenzi. Clienții doreau mai multe poze, nu poze. De aceea Szathmary a fotografiat în 1873 pe prințesa română (32 de fotografii mari la prețul de 6 franci bucata) și pe alți aristocrați. În 1868 pictorul a realizat o serie de tablouri despre pelerinajul lui Carol I prin mănăstirile ţării.

Szathmari a servit și ca pictor militar. Fusese corespondentul a două ziare străine: ziarul britanic London News și ziarul german Illustrierte Zeitung. În timpul luptei armatei ruse din Bulgaria, după care Osman a intervenit la Pllevna, Carol Popp din Szathmari a făcut schițe.

În timpul pelerinajului militar, Szathmari a desenat nu doar scene de război, ci și populațiile pe care le-a întâlnit: bulgari, turci, țigani. Astfel, pictorul a realizat o serie întreagă de tablouri cu țărani, comercianți și meșteri. A vizitat adesea marșurile din diferite orașe, căutând locuri frumoase pentru picturi noi.

De menționat că Szathmari cunoștea foarte bine populația din sud-estul Europei pentru că a lucrat în țările vecine din proprie inițiativă sau pe cont propriu. Între 1849 și 1885 pictorul a făcut călătorii în Serbia, aducând de acolo o bogată colecție de acuarele și fotografii cu costume naționale. O parte din această colecție a fost achiziționată de muzeele din Belgrad în 1936.

Pictorul era foarte apropiat de familia conducătorilor sârbi. El comunică cu membrii familiei regale și pictează pentru ei. La comanda curții, Szathmari a pictat portretele deputaților sârbi în fața prințului Serbiei Milos Obrenovic (1780-1860) în timpul vizitei lor la București din 1859, când Milos a revenit pe tron ​​după abdicarea lui Alexandru Karagheorghe. A pictat ascendentul dinerului sârb Milan Obrenovic al IV-lea (1854-1901), care în 1882 a devenit rege al Serbiei sub numele de Milan I, dar și primirea paradei soldaților de către Carol I și Milano I. Aceste poze sunt la Muzeul Național al Serbiei din Belgrad.

Lucrarea finală a campaniei militare a fost albumul foto „Suvenire din războiul 1877-78”, în care au fost sărbătorite coloanele militare în marș, escadrile de cavalerie, bateriile de artilerie și alte elemente importante ale războiului. În plus, a creat și o serie de picturi „Marele lider” pentru colecția regală.

Istoricii scriu că Szathmari, care a devenit un pictor și fotograf celebru, nu mai lucra singur în atelierul său. Avea foarte mulți asistenți, iar studioul era condus de soția sa, Ana.

Ultima lucrare importantă a pictorului a fost un album litografic de la parada din 10 mai 1881 de la București, dedicat încoronării primului rege al României Carol I. Albumul a fost realizat împreună cu colegii lui Szathmari: cehul Franz Duschek. (1830-1884) și germanul Andreas Reiser (1840-1898), care avea propriul atelier pe Calea Victoriei. Fotograful german s-a născut la Munchen, și a lucrat în România în anii 1872-1883, după care a plecat în Egipt, înființând studiouri la Cairo și Alexandria.

Nu mi se pare corect ca azi despre Szathmari sa vorbim mai mult ca fotograf, nu pictor, chiar si ziua de nastere a pictorului a fost desemnata in Romania drept Ziua Artei Fotografice. În 1989, la Köln, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la apariția fotografiei, istoricul Karin Schuller-Prokopovitsch a publicat un studiu legat de una dintre cele mai importante lucrări ale lui Carol Popp din Szathmari: albumul foto „România” din 1869.

Lucrările pictorului se regăsesc în colecţiile Academiei Române, Muzeului Naţional de Arte al României, Bibliotecii Universitare din Iaşi, Institutului de Istoria Artelor G. Oprescu.