Pseudo-revoluția lui Banksy

Banksy a lansat recent magazinul online (și cu vitrină offline) "Gross Domestic Product" https://i.t1.fyi/GDP-Banksy. Varianta declarată a acestei inițiative e că a fost nevoit să-și facă un magazin ca să-și păstreze dreptul de a folosi marca Banksy.

Partea interesantă a acestui magazin e că nu se aplică principiul "primul venit - primul servit", clasic pentru tot comerțul. În locul acestuia, se adaugă un element adițional de selecție - când aplici pe site, răspunzi la întrebarea "W̶h̶y̶ does art matter?", apoi un algoritm alege random câțiva candidați în shortlist, după care ei sunt filtrați de un om în funcție de "calitatea" răspunsului. Banksy zice că așa vrea să "democratizeze" arta: prin prețuri fixe și "corecte" în locul licitațiilor, cu șanse oarecum egale pentru toți potențialii cumpărători (că profesioniștii ar fi cumpărat totul în primele secunde) și prin filtrarea cumpărătorilor în funcție de atitudinea lor față de artă.

Și apare întrebarea:

E Banksy un pseudo-revoluționar sau un adevărat artist anti-establishment?

Amu', dacă omul (sau echipa?) se vrea a fi un artist non-conformist, care n-o face pentru bani, un fel de underdog-revoluționar și anti-establishment, nu ți-ar fi totuna de marcă?

Și chiar dacă ar avea nevoie de marcă - n-ar fi fost suficient să facă un tiraj mai mic, pentru bifă, ca să-și poată face avocații treaba, în loc de un magazin în toată regula?
Sau poate asta e doar pregătirea pentru lansarea https://bbay.shop, prin care acesta și-ar monetiza mai activ brandul?

Iar în așa caz avem de-a face cu o pseudo-revoluție? Una în care artistul ajunge, de fapt, să facă exact ceea ce critică. Doar că, în cazul lui, declară contrariul și ascunzându-și intențiile după fațada unui scop nobil.

Poate a privit filmul Filantropica? Și de acolo știe că "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană"?