Ruinele altruismului de stat
Norristown State Hospital, Philadelphia.
Hell's Music, Pinterest
Azilele de batrini... Corul semnalizatorilor de virtute si a 'sufletelor frumoase' (Hegel) este asurzitor. Sentimentele sint justificate. Dar la atita moralism educat desfasurat, te-ai fi asteptat si la putina analiza. Nu de alta, dar indignarea, ca e prezentata 'cultivat' sau prin injuraturi, nu aduce solutii, iar descoperirea acestora presupune intelegerea cauzelor.
Soarta batrinilor Romaniei a fost pecetluita din start: doar descoperirea rezultatului e tardiva. Plasarea greutatii altruismului fata de batrini in circa statului, increderea in altruismul de stat e o gresala care poate izvori fie din ignoranta, fie din prostie, fie din indiferenta. Ignoranta e educabila. Prostia nu: ea e ignoranta cu goarna si, adesea, cu tichie de margaritar. De multe ori, in spatele prostiei manifeste se ascund complicate ecuatii de personalitate si/sau interese subsidiare. Cit despre faptul de a-ti pasa sau nu... Poza goala a sentimentelor e o forma de agresiune numita 'moralista', si de obicei e scuza pentru dezlantuiri victimizante, mizantropice si malitioase. In cazul de fata, ca in multe cazuri, acestea iau o tenta anti-romaneasca, demoralizind inca si mai mult un popor care are prea putine prilejuri contemporane de mindrie...
Altruismul intotdeauna a mers mina in mina cu economia libera pina cind functia altruistica a fost preluata si distrusa de statele 'providenta' dupa mijlocul secolului XIX. Catedrale, universitati, muzee, biblioteci, burse si ajutoare, toate deriva din filantropie, din capacitatea naturala a oamenilor de a ajuta. De cele mai multe ori, altruismul e practicat din motive egoiste: dorinta de iesi in evidenta, de a epata, narcisismul. Alteori, mai rar in zilele noastre, din motive sacrificiale, dorinta de ispasire, credinta cumpararii unui bilet spre rai. Kant era nemultumit ca binele origineaza in interes, si ca nu exista Binele cu majuscula. Locke era satisfacut cu binele emergent al pietei: macelarul care ne pune cina pe masa nu pentru ca ne vrea binele ci din interes propriu. Dincolo de Kant vs. Locke, nevoile altruiste sint naturale pentru orice individ care nu e un sociopat!
Apoi: filantropia nu e doar apanajul celor avuti. Doua exmple contemporane. Uitati-va la cite se fac azi prin finantare de grup (crowd funding): se scriu carti, se fac filme, se pornesc afaceri. Uitati-va acasa, in Romania!, unde Daniel Roxin a organizat campanii arheologice cu fonduri strinse de la benevoli.
A fost suficient ca statul sa dea inapoi doar un pic, sa permita redirectionarea unui procent amarit din taxele compulsive catre scopuri alese individual, pentru ca spectrul lumii romanesti sa se imbogateasca, sa adauge valoare pentru toti, pentru ca lumea noastra sa fie mai buna si mai frumoasa. Imaginati-va ce s-ar putea face daca romanii ar fi lasati in pace, daca ar putea gestiona singuri, fara ingerinta statului, banii care de drept le apartin.
La originea problemelor cu casele de batrini stau urmatoarele lucruri.
1. Pauperizarea prin taxare aberanta. Altruismul este functie de utilitatea marginala. Cind fiecare leu conteaza, nu mai ai lei de dat. Cind esti intr-o continua grija pentru hrana de miine, altruismul devine un lux. Asta se aplica atit trecatorului de pe strada care da de pomana unui cersetor, cit si apartinatorilor acelor batrini care au fost pusi la stilpul infamiei, culmea, fara urma de compatimire, de empatie, de altruism!
Ca sa fie clar: taxare peste nivelul de 10% era inconcevabila inainte de secolul XX, iar pina si acei oameni erau numiti (aminte 'zeciula'), iobagi, serbi sau clacasi. Las cititorul sa puna singur lucrurile in perspectiva.
2. Monopolizarea de catre stat a functiilor altruiste. Aceasta incepe cu sistemul de 'asigurari', care reveneau in mod normal indivizilor (economisire, 'banul alb pentru ziua neagra'), familiei imediate, a celei extinse, a retelei de suport sociali (prieteni si cunostinte). Asta a fost prima miscare, sub Bismark, care a dus treptat la subordonarea din ce in ce mai completa a societatii fata de stat, la pierderea autonomiei si autarhiei, la distrugerea familiei, la atomizare sociala si anomie individuala.
1+2 inseamna: cind statul iti ia banii pretinzind sa faca el ceea ce faceai tu, anume altruism, orice cheltuiala altruista reprezinta un cost dublu al actului altruist. Utilitatea marginala a leului creste, cea a actului altruist scade, iar la un raport intre cele doua, pragul angajarii altruiste nu mai este trecut. Asa se obtine 'dezumanizarea' de care, printre atiti altii, se plinge la Cotidianul dl. Marga. Dezumanizarea este un proces politic.
3. Statul submineaza si lichideaza actiunea neconstrinsa a individizilor si a asocierilor voluntare dintre acestia. In cazul de fata, asocierile lor voluntare in scopuri caritabile. De la bursele si ajutoarele pentru muncitorii englezi in secolul XVIII, pina la zilioanele de forme de ajutorare pe criterii din cele mai diverse, rasiale, medicale, fost loc de munca! intr-o tara ca America. La rindul ei, capacitatea asociativa nu apare peste noapte, nu apare la ordin, sau cind se da cu fundul de pamin 'umanistul' frustrat. Capacitatea asociativa tine de incredere, iar increderea este o functie a testarii in timp, a progresiei prin pasi mici si a amplificarii graduale a cooperarii verificate. Altruismul social tine de istoria si cultura cooperarii asociative, nu de 'stat', ca e mare, mijlociu sau mic.
4. 'Privatizarea' in operatie astazi, si nu doar in Romania, este de ordin abstract, lipsit de orice fundament in asociativitate. Asociativitatea, structura ei, functionarea ei, este dirijata de scopul asumat si se maturizeaza pe masura ce noi cai de atingere a scopului sint descoperite si incercate. In cazul de fata, statul distorsioneaza structura de motive (incentives), substituind acestei orientari catre scop, orientarea catre satisfacerea criteriilor statului, de la constituire pina la controale. Invatamintul nu este 'privat' doar pentru ca platesti bani in vreme ce statul produce profesorii, da licentele, compileaza programele de invatamint, si omologheaza diplomele absolventilor. Societatea nu este 'civila' atunci cind statul, UE sau Soros iti da bani ca sa faci ceea ce faci. "Altruismul' fata de batrini nu este ingrijire cind, probabil in cirdasie cu statul, organizatii criminale 'albe', adica functionind legal, nu au alta grija decit sa obtina reinnoirea licentelor si sa faca cit mai mult profit (mita fata de organele de control si supervizare, cirdasia acestora in compromiterea scopului si maximizarea profitului - mita este un cost de productie!, reprezentind doar un aspect al problemei).
Statul zis 'liberal' de azi este statul providential de ieri caruia i-au intrat zilele in sac, si care a devenit 'managerial'. Adica, a carui treaba este controlul minutios al tuturor activitatilor si asocierilor de oameni liberi in scop dirijist.
Cele de mai sus reprezinta un nexus cauzal care nu are nimic de-a face in particular cu 'cultura' romaneasca, cu istoria totalitarismului recent, cu 'specificul' natiei noastre. Daca se duce ceva de ripa, nu e romanimea: sau, nu singura. E lumea occidentala care a uitat binele libertatii. Sa incercam sa fim destepti, nu doar 'buni', sa intelegem de unde provine raul, si sa ne scapam de sub acest tavalug care, de 150 de ani, zdrobeste fundatiile insele ale vietii civilizate, naturale, omenoase. Sa dam statul inapoi, sa returnam puterea de a face lucruri, inclusiv altruiste, inapoi romanilor.
Sa ignoram pe zicatorii de rele, pe victimizatorii profesionisti ai romanimii, pe 'sufletele frumoase' care cinta litania neputintei. Sufletul nostru anarhic (Petre Pandrea cf. Dan Puric), traditia noastra de mefienta fata de institutii, istoria noastra de impotrivire la ridicarea unui Leviathan (asa numea Hobbes statul modern) - toate, parca ne-au croit pentru sarcina aceasta. Aceasta este miza in 2024, care poate fi ora astrala a romanitatii moderne. Stat mic, popor puternic.
