A I E R

- Aș vrea, în sfârșit, să pot să... expir.

- Da’ tu mai întâi inspiră!

Pe urmă-ai să expiri, Inspiră!

Suntem prea tineri ca să fim obosiți,
Și prea bătrâni ca să fim patetici.

Să ne odihnim? Da’ ce-am osândit?
Noi ce-am trăit?
O nică.

Desfă coasta,
îndreaptă aripa!
Atâta-ai de luat de la viață.

Ie cu dârjenia unui copil de trei ani,
Ie mult în sac

Inspiră larg
în plămân, până crapă.

Pe urmă-ai să expiri,
I E  A I E R !