Death of a Deer (poem)

We all want to see another sunrise
The sun's been burnin' skin all alive
There's a knot in our gut
Piercin' hunger within
Mind refuse to obey
We are lusting for meat.

Body's bound to obey.
Rifles up for a hunt
In a fight against death
Big devour the light.
It's a constant to life:
First you eat, then you feed.

A poem by Ada Erman

Inspiration: "Moartea Căprioarei" by Nicolae Labiş

Ea s-arătă săltând şi se opri
privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.

O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul si codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc.