Biserica ortodoxă din Bălți în timpul administrației române
Orașul Bălți este cunoscut pentru caracterul rusesc ce domină în toate sferele ale urbei, începând cu administrația și până la cultură. Mulți se miră de cât de românesc este acest oraș de fapt, și nu vorbesc de faptul că Bălțiul fusese primul ținut care a îndrăznit să voteze unirea cu România la 3 martie 1918, ci de faptul că până și astăzi orașul rămâne destul de românofon, populat de oameni pro-europeni, chiar multe elemente arată contrariul. Bălțiul a fost rusificat foarte mult anume în perioada sovietică, și puțini își mai aduc aminte de ceea ce fusese orașul cândva, pentru că odată cu rusificarea, Bălțiul a mai suferit și demolări masive, care au ras de fața pământului istoria acestui plai. Puținele clădiri istorice care mai amintesc de vremurile de altădată sunt neglijate, mutilate sau sacrificate poftelor locuitorilor, inapți de a percepe valoarea unui monument de arhitectură. Nivelul de cultură din acest oraș a scăzut drastic, însă nu știu să zic exact de când. Probabil că anii '70 au reprezentat punctul culminant. Cred că anume demolările au și dus la starea de putrefacție a acestui oraș.
Totuși, fiecare oraș are nevoie de eroi, oameni care să creeze o identitate, o urbă vie. În istoria orașului Bălți unul dintre vizionari fusese Visarion (Victor) Puiu, moldovean din județul Iași, devenit ulterior episcop de Hotin, cu sediul la Bălți (1923-1935). Episcopul Puiu a fost mai mult decât cârmuitorul românilor ortodocși din Bălți, devenind ctitorul principal al culturii românești din nordul Basarabiei. Odată cu revenirea Basarabiei în sânul României, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis reînfiinţarea celor două scaune episcopale aflate pe teritoriul Basarabiei, Hotin şi Ismail, eparhii ce fusese desfiinţate în 1812, când Basarabia trecuse sub ocupația Iperiului Rus. Inițial, Episcopia Hotinului a luat fiinţă în 1757, ca sufragană a Mitropoliei Proilaviei, încă în perioada Principatului Moldovei.
Ca urmare, la 10 martie 1923, regele Ferdinand I al României a promulgat legea nr. 920, în vederea reactivării Episcopiei Hotinului. Prim ministrul de atunci, Ion I.C. Brătianu l-a numit ca episcop de Hotin pe tânărul episcop de Argeș, Visarion Puiu, născut la Pașcani, promițător ți perseverent, care deja fusese în conflict cu guvernul din cauza unor dispute latifundiare. Iată ce spusese Episcopul Puiu la 31 martie 1923, zi a învestirii sale oficiale de către regele Ferdinand:
„Sire, răspunzând chemării, apoi încrederii arătată de înaltul guvern al Majestăţii Voastre precum şi îndrumărilor părinteşti ale sfântului nostru Sinod, primesc astăzi cu răspundere această cârjă episcopală a Hotinului. Pornesc în noua eparhie cu dorinţa stăruitoare de a munci, pentru a întări împreună cu fraţii preoţi de acolo credinţa noastră creştinească şi să trezim conştiinţa naţională în acele părţi istorice ale vechii Moldove“.
Condiţiile din oraşul Bălţi, reşedinţa episcopală, s-au adeverit a fi nepotrivite pentru misiunea pe care și-a asumat episcopul Puiu. În 1923 în oraș exista o singură biserică ortodoxă, construită în 1791-1795 de către Gheorghe Panaite, în perioada Principatului Moldovei. Dependenţele necesare bunei funcţionări a cancelariei eparhiale lipseau total. Administrația rusă a neglijat ortodoxia în această regiune. Câțiva ani reședința episcopală fusese o casă veche evreiască pe care Puiu o închiriase. În memoriile sale eparhiotul scria:
„… când mă gândesc câte lipsuri şi împiedicări am avut de îndurat până am pus început Episcopiei din Bălţi, mă cuprinde groaza şi o apăsătoare părere de rău după munca nesprijinită ce am risipit. Dar în toată această nemulţumire sufletească este pentru mine şi o rază luminătoare şi liniştitoare, aceea că Dumnezeu mi-a ştiut cugetul şi mi-a cunoscut deplin dorinţele ce am urmărit în a împlini întru slava numelui Său şi întru consolidarea Bisericii“.
Catedrala Episcopală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost începută în 1924 și finalizată în 1933. Costul ridicării impozantului monument de arhitectură a depășit cu mult cei 14.000.000 de lei planificați inițial de arhitectul Adrian Gabriescu. În fața bisericii s-a construit un baptisteriu neoromânesc, realizat de arhitectul de origine bielorusă Valentin Voițehovschi, asemanator cu cel de la Curtea de Argeș, unde păstorise Visarion din 1921 până în 1923. Astfel, legendara biserică a lui Neagoe Basarab, domnitor al Țării Românești, are o anumite prezență și la Bălți.
Sfințirea Catedralei fusese înfăptuită în prezența Regelui Carol al II-lea al României, Patriarhului Ierusalimului Damian, prim-ministrului Gheorghe Tătărescu, dar și viitorului rege al României, Mihai I, la acel moment Mare Voievod de Alba Iulia. Patriarhia Constantinopului a fost reprezentată de către mitropolitul Maximos al Halkidonului, însoțit de arhimandritul Adamantios, directorul cancelariei Sfântului Sinod din Constantinopol. Mitropolitul Atenei a delegat ca reprezentant al biserici pe protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii grecești din București. Mitropolia ortodoxă a Poloniei este reprezentat prin episcopul Sava de Liublin.
Pe timpul sovietic edificiul catedralei a fost folosit ca depozit, iar din 1961 aici își avea sediul Muzeul de Istorie și Etnografie. Astfel, unele obiecte prețioase, de valoare spirituală și istorică din interiorul catedralei au pierdute, alte totuși s-au păstrat.
Reședința episcopului de Hotin a fost construită între anii 1924-1934 de către arhitecții A. Gabrielescu și A. Mihăiescu în cartierul Pământeni, Bălți. Clădirea se află în mijlocul unei ample grădini. Faţadele, soluţionate în spiritul stilului neoromânesc, sunt împodobite cu panouri din stuc, amplasate în jurul golurilor ferestrelor şi uşilor, sub cornişă, la balcon şi logii. Soluţionarea artistică a edificiului aminteşte de monumentele de arhitectură brâncovenească. În colţul clădirii se află un turn, care adăposteşte în interiorul său, la parter, o oranjerie şi o capelă.Ctitorie a Episcopului Visarion Puiu. Imobil mare din piatră şi cărămidă, cu parter şi etaj, compus din 33 de camere, pentru locuinţa episcopului şi a personalului monahal, având şi 2 clădiri anexe, situate în cartierul Pământeni.
După punerea temeliei şi facerea subsolului au stat mult timp în căutarea mijloacelor. Abia în 1930 primindu-se de la Statul Român 2.330.720 de lei au putut continua construcţia. A început a doua oară în toamna anului 1930 şi a fost sfinţită la 24 noiembrie 1932 de către P.S. Episcop Visarion Puiu. Fundaţia a rămas după proiectul întocmit de A. Gabrielescu din Bucureşti, dar planul iniţial, fiind mult mai vast, a fost abandonat. Părţile laterale ale subsolului au fost păstrate. A fost elaborat alt proiect al clădirii de către arhitectul R. Mihăiescu din Bucureşti. Proiectul de acoperiş şi cheltuiala s-a făcut sub conducerea arhitectului Ionescu Berechet din Bucureşti, antrepriza – Cezar Pop, tâmplăria – de inginerul Procopovici din Cernăuţi, instalaţia caloriferului şi uzina electrică – după proiectul inginerului G. Constantin din Focşani. Toate lucrările au fost supravegheate şi conduse adesea de însuşi Episcopul Visarion Puiu. S-a cheltuit cu construcţia – 4.940.427 lei.
Biserica Sfânta Cuvioasa Parascheva din Bălți a fost construită în anii 1924-1935. Arhitectul bisericii este A. Gabrielescu iar ctitorul acesteia este Emanoil Ignatov. Clădirea a aparținut atunci reședinței episcopale din Pământeni. Aspectul acestui loc, inspirat de mănăstirea Curtea de Argeș din România, pare neobișnuit pentru Bălți, fațadele fiind decorate cu basoreliefuri din piatră și lemn, caracterizate prin motive florale și geometrice tradiționale pentru arhitectura românească de la sud de Carpați. Picturile murale de pe becuri, turnuri, cornișe și ferestre sunt de o valoare deosebită. În vremea sovietică, acest loc a servit drept planetariu pentru bălțeni.
La 1915, necesitatea construirii unei a doua biserici creștine era eminentă, populația orașului fiind în creștere. S-a decis ca noua biserică să fie edificată din fondurile Direcției Generale Penetenciare din capitala Petersburg, de aici și amplasarea bisericii în apropierea închisorii orășenești. Opera arhitectului rus A. Ivanov, Biserica Sfântul Alexie din Bălți a rămas nefinalizată după Revoluția din 1917 din Rusia. Construcția bisericii a fost reluată în anul 1925 și a durat până în 1929, la inițiativa eparhiotului Visarion Puiu, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Slobozia fusese construită în aceeași perioadă, însă, spre deosebire de cele menționate mai înainte, aceasta, împreună cu Biserica Sfântului Arhanghel Mihail de pe strada Mircea cel Bătrân, fusese construită în stil ștefanian.
Vissarion Puiu considera că construcția reședinței va duce la apariția unui nou cartier în oraș. Avea planuri cu adevărat ambițioase pentru dezvoltarea întregului cartier Pământeni. Judecând după apelurile făcute de vlădica la diferite autorități, el a presupus că noul cartier va fi exclusiv rezidențial și nu vor exista fabrici și ateliere. După planurile episcopului, pe lângă reședință ar trebui să treacă un bulevard, iar Catedrala Episcopală trebuia să devină noul centru civic al urbei. Datorită lui Visarion Puiu, Bălțiul a dobândit o anumită identitate, devenind un oraș unicat. Deși nu toate planurile episcopului au devenit realitate, orașul Bălți a fost schimbat pentru totdeauna. Acum ne rămâne să păstrăm, restaurăm și să glorificăm moștenirea arhitecturală a epocii regale românești din Bălți.