Sudul Orientului Îndepărtat, care a devenit parte a Imperiului Rus în 1858-1860, a fost colonizat din metropolă în principal de ruși, care, la acea vreme, însemnau toți slavii din est. Până la construcția căii ferate transsiberiene în 1903, colonizarea s-a desfășurat în principal pe mare în jurul Asiei, de la Odessa la Vladivostok. Mulți coloniști au murit pe drum din cauza climatului neobișnuit și a bolilor. Orientul Îndepărtat a fost, de asemenea, colonizat de cazacii veniți din Transbaikalia pe uscat. În 1858 a fost înființată Oastea cazacilor din Amur, iar în 1889 a fost înființată Oastea Ussuriisk. De asemenea, s-a organizat crearea coloniilor cu relocarea cetățenilor din regiunile cazace ale Rusiei europene, inclusiv din Kuban...
Orașul Bălți este așezat tocmai la răspântia căilor de comunicațiune de la nordul Basarabiei; el e construit în valea râului Răut, acolo unde pârăul numit Râuleț (Răuțel) își revarsă apele sale în Răut. Terenul pe care se află așezat orașul e mlăștinos, aerul e nesănătos, ceea ce a făcut ca orașul Bălți să câștige renumele urât de „cuibul frigurilor”. Bălți e punctul comerțului cu vite și cai, care de aici se exportă în Austria. Locuitorii sunt Evrei, străzile sunt murdare, înguste, noroiose. A locui Bălți e o adevărată nenorocire pentru un om cult.
În perioada în care în țările occidentale se duce lupta împotriva simbolurilor rasismului, urii și nedreptății sociale, în cel mai sărac oraș din Germania, situat în regiunea industrială Ruhr, a fost inaugurat monumentul liderului proletariatului mondial, Vladimir Ilici Lenin. Eu numesc această situație "fenomenul Gelsenkirchen". Acest fenomen este foarte interesant și pune prea multe întrebări despre dezvoltarea civilizației occidentale, cu capitalism și social-democrație, cu politici de combatere a urii și de construire a unei societăți bazate pe diversitate, cu renașterea periculoasă a comunismului și național-socialismului, cu ura pentru unii împotriva urii pentru alții. Gelsenkirchen este un oraș cu o populație de 260 de mii...
Ieri, la 30 august, s-a stins din viață ultimul secretar general, primul și ultimul președinte al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Mihail Sergheevici Gorbaciov. Născut în 1931 într-o familie țărănească de lângă Stavropol, din neam de culaci, Gorbaciov a reușit să aducă democrația în țara sovietelor, a dus politica de transparență („glasnost”) și restructurare („perestroika”) care, într-un final, au înrîurit mișcările de renaștere națională în republicile roșii. Mai cu seamă, regimul perestroikăi a permis românilor din Moldova sovietică să revină la grafia latină, tricolorul, dar și la libertate, deși costisitoare.
Statalitatea Republicii Moldova este bazată pe continuitate istorică, fără a avea vreo anumite ilustrare ideologică clară. Moldova de azi și Moldova de ieri sunt state diferite, dar tot Moldova se numesc. Istoria Republicii Moldova începe de la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești în 1917. Ne leagă teritoriul, republicanismul local și identitatea națională complicată în care suntem ba moldoveni, ba români. De-a lungul existenței sale, Republica Democrată Moldovenească a folosit toate cele trei atribute principale care îi reprezintă statalitatea: tricolorul etnic românesc albastru-galben-roșu, imnul revoluționar românesc "Deșteaptă-te, române!" și stema istorică a provinciei Basarabia, bazată pe cea a Principatului medieval...
Statul Israel a fost format în 1948. De atunci, disputele nu s-au oprit atât în ceea ce privește granițele Israelului, cât și în general în ceea ce privește dreptul la existența unui stat evreu. Israelul astăzi, în sensul literal al cuvântului, se află în cercul dușmanilor. De-a lungul istoriei sale, Israelul s-a apărat împotriva armatei arabe și a teroriștilor arabi. Atacurile teroriste au început chiar înainte de proclamarea independenței Israelului și sunt încă au loc.
Aristides a avut dreptate când a subliniat că Imperiul Roman era o uniune de orașe grecești, italice și provinciale, iar acestea din urmă erau locuite de oameni mai mult sau mai puțin elenizați sau romanizați ai unei provincii date. Fiecare oraș deținea o parte mai mare sau mai mică din zona înconjurătoare, pe care noi o numim teritoriul său. Acest teritoriu era fie vechiul teritoriu al fostelor orașe-stat grecești sau italice, fie, așa cum era cazul provinciilor, pământ atribuit coloniilor romane sau latine sau orașelor în care locuia populația locală. Am luat în considerare deja procesul de urbanizare treptată a imperiului, sprijinit mai mult sau mai puțin în mod egal de toți împărații secolului I, în special de Augustus și Claudius...
Termenul „Renaștere” este de obicei înțeles ca fiind perioada care a început în secolul al XIV-lea și s-a încheiat aproximativ în secolul al XVII-lea - ceva ca o punte între cultura europeană a Evului Mediu și Noua Eră. Deși termenul de astăzi este considerat de la sine înțeles, nu era numele propriu al epocii. Istoricul și artistul Giorgio Vasari în „Viețile celor mai faimoși pictori, sculptori și arhitecți” (1550) a folosit termenul de rinascita (literal „renaștere”) pentru a contrasta noua artă de la Giotto la Brunelleschi, Alberti, Leonardo, Rafael, Michelangelo și alți maeștri la „stilul gotic barbar”. În același timp, a însemnat o descoperire artistică, dar nu o întoarcere la izvoarele străvechi. Dar Francesco Petrarca, care este...
Orașul Bălți este cunoscut pentru caracterul rusesc ce domină în toate sferele ale urbei, începând cu administrația și până la cultură. Mulți se miră de cât de românesc este acest oraș de fapt, și nu vorbesc de faptul că Bălțiul fusese primul ținut care a îndrăznit să voteze unirea cu România la 3 martie 1918, ci de faptul că până și astăzi orașul rămâne destul de românofon, populat de oameni pro-europeni, chiar multe elemente arată contrariul. Bălțiul a fost rusificat foarte mult anume în perioada sovietică, și puțini își mai aduc aminte de ceea ce fusese orașul cândva, pentru că odată cu rusificarea, Bălțiul a mai suferit și demolări masive, care au ras de fața pământului istoria acestui plai. Puținele clădiri istorice care mai...
La 21 martie a fost proclamată Republica Sovietică Maghiară ( Magyarországi Tanácsköztársaság ). Doar 133 de zile de viață nouă pentru muncitorii maghiari, cei mai săraci țărani și soldați, inspirați de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și de bolșevici, 133 de zile strălucitoare, zdrobite de intervenția românească din Antanta.