Schimbare de pozitie la AUR II. Sah la rege
- Mutarea I, 2023.07.12, 08.03-05 Interviu George Simion cu Israel Yahom. Comentariu la Haaretz preluat de presa aliniata (G4Media, HotNews) si de opozitie (Certitudinea)
- 2023.08.07 Analiza mutarii I, 'Schimbare de pozitie la AUR', Teletype. Intrucit aceasta este fundalul prezentei discutii, recomand citirea ei prealabila.
- Mutarea II, 2023.08.28 Comunicat oficial AUR, doar in limba engleza. Cotidianul furnizeaza detalii factuale foarte utile.
- 2023.08.30 Certitudinea publica un articol la care, anexat, este legata aceasta dare de seama din Times of Israel, datata august 28. Ea este consistenta (asemanatoare chiar) cu prezentarea din Cotidianul. Articolul si linkul au ajuns in atentia mea ulterior publicarii analizei de fata.
Daca la mutarea anterioara AUR a avut cit de cit o pozitie tenabila si cu potential, aceasta a fost pierduta complet la mutarea de ieri.
AUR nu a reusit sa isi sustina pozitia nici principial, nici istoric, iar gurile rele zic ca nici 'criteriul Wiesel', loialitatea fata de poporul propriu, nu a fost satisfacut (vezi detaliat aceste trei grupe ierarhizate in analiza I).
Principial, AUR nu a reusit sa apere pozitia non-ingerintei statului si a partidelor politice in libertatea de constiinta, a neangajarii lor in procese de micro-management comportamental si de opinie. Istoric, AUR s-a angajat in 'reparatism istoric' esuind sa defereze autoritatea catre disciplina istorica independenta politic si institutiilor acesteia (vezi elaborare, sectiunea V, punctul 1, exemplul 2). Cit despre 'criteriul Wiesel', vezi mai jos, cerinta acum abandonata de la mutarea anterioara pentru 'relatii corecte'.
Definitia IHRA pe care nereflexiv, intr-un puseu cavalier care pica ca nuca-n perete, AUR o propune normativ lumii intregii, este departe de a fi omologata, si asta tocmai datorita conflictului esential cu standardele greu cistigate istoric ale libertatii de constiinta. Similar, vorbitul despre Holocaust se supune acelorasi standarde si asta o spun implicit multele tari in care asa ceva nu este ilegal, si explicit un Noam Chomsky si un Voltaire, datorita caruia in buna masura avem zisele standarde:
"Detest ceea ce scrieti, dar mi-as da si viata pentru ca sa o puteti face in continuare". (Scrisoare catre M. le Riche; citat de Chomsky de la care iau versiunea de fata a faimoasei ziceri; vezi alte versiuni si ocurente).
Voltaire a fost incarcerat, ostracizat si s-a mutat din exil in exil pentru ideile lui. E posibil sa traim vremuri la fel de intunecate si ca intreaga mostenire a Iluminismului sa fi fost data inapoi (vezi si aici, cu referire la educatie). Dar nu e acceptabil ca un partid care se considera purtatorul flacarii Revolutiei din 1989 (Claudiu Tarziu, 'Generatia Revolutiei', 2022.08.03) sa concure la asta. AUR candideaza sub deviza 'Familia, Patria, Credinta si Libertatea'. Acestea sint promisiuni care trebuiesc onorate, coute-que-coute. Aici se trage linia. Iar libertatea este Marasestiul zilelelor noastre. Cu celelelte, e usor, datorita pretabilitatii lor la exploatarea demagogica (vezi mai jos, inghesuiala mainstream). Nu si cu libertatea.
La interviul din iulie, George Simion a cerut 'relatii corecte' cu Israelul. Corectitudinea presupune paritate de pozitie, egalitate de tratament, reciprocitate in a face lucrul just, simetrie a bunei-vointe. Daca nu, e doar o relatie de putere in care unora trebuie ca le place sa tina friiele.
Romania, in rind cu lumea, denunta antisemitismul si, specific, isi admite participare la Holocaust. Nu am, insa, stiinta de vreo pozitie oficiala a Israelului, ca reprezentant al evreimii de pretutindeni, de delimitare, denuntare si condamnare a elitelor evreiesti europene care au contribuit la instalarea prin violenta insurectionala a bolsevismului in tari precum Rusia (vezi), Germania/Bavaria (vezi; vezi, vezi, vezi si vezi), Ungaria (vezi, vezi si vezi) in 1917-1919. Dar mai ales, caci ne priveste direct, participarea elitelor evreiesti comuniste la ocupatia Basarabiei in 1940, la etnocidul roman care i-a urmat, precum si la ocupatia sovietica a Romaniei din 1945, cu un alt democid in anii care au urmat.
Desigur, o atrocitate nu o scuza pe alta, adica legea talionului nu merge. Dar asa cere corectitudinea in procesele de constiinta: atit vinovatiile cit si meritele sint recunoscute bilateral, fara preocupare pentru 'comensurabilitate' si fara contabilizare. Raul la scara istoriei este infinit: de aceea fiecare dram de bine conteaza multiplu, de aceea fiecare farima de bine trebuie culeasa, salvata, data mai departe... Asa ca, in loc de masurarea raului in termeni relativi (care, cui, ce a facut), sa adunam farimele de bine care s-au risipit, chiar si acelea care constau in evitarea unor rele mai mari, chiar si cind ele survin providential, din noroc sau fara voie. Asa cere, nu 'corectitudinea' simpla, ci legea binelui daca e menit sa infringa raul, asa cum vrea Dumnezeu.
Israelul trebuie sa regleze conturile cu propria mostenire lasata evreimii de armata de intelectuali marxisti care s-a tras din rindurile ei. Anti-antisemitismul de azi este inextricabil legat de acea mostenire. Lumea noastra este pe cale de a fi ruinata definitiv de euromarxismul care domina in pofida revolutiilor anticomuniste din Europa de Est din anul de gratie 1989 si pentru ca evreimea nu si-a facut propriul proces de constiinta asupra acelei mosteniri. La 33 de ani distanta de la caderea comunismului in lagarul sovietic, euromarxismul occidental inca are puterea de a ruina lumea noastra si pentru ca despartirea de trecutul socialist nu s-a facut iar ceea ce o previne este antisemitismul transformat in arma si ideologie - progresismul voluntarist-coercitiv de stinga. Euromarxistilor nu le-a pasat si nu le pasa de evreime: multi s-au si dezis de originea lor. Ceea ce le pasa, este inarmarea ('weaponization') 'antisemitismului' pentru scopuri instrumentale proprii, in cazul de fata, controlul represiv al gindirii si vorbirii conform unor designuri utopic-narcisiste. Dovada? Veti cauta in zadar vreo stire mainstream care sa se exprime pozitiv vis-a-vis de revenirea la putere a conservatorilor in Israel anul trecut. Singura concesie care li se face consta in a-i numi 'hard-right', cind in toate celelalte tari conservatorii sint catalogati drept 'extrema dreapta' si hartuiti in vederea scoaterii in afara legii - tribulatiile lui Donald Trump trebuie mentionate pios... Semantica conteaza, lupta e in primul rind una de vorbe...
O conducere conservatoare a Israelului ne-am astepta sa fie avertizata asupra acestor lucruri si sa actioneze in consecinta. O viitoare conducere conservatoare a Romaniei ne-am astepta sa fie avertizata inca si mai mult asupra acestor lucruri, pentru ca ea este generatia revolutiei pe care a promis sa nu o tradeze (Claudiu Tarziu, loc. cit.). Deci, ne-am astepta sa vedem intre cele doua parti o alta incadrare a intregii probleme, o alta paradigma relationala. Invingerea neomarxismului o cere si dupa anul viitor s-ar putea sa fie prea tirziu. Conditionalitatile atasate cooperarii conservatorilor romani si israelieni au fost o gresala, caci reprezinta o concesie facuta 'progresismului' si, astfel, o infringere auto-indusa ('self-defeating action').
Cu noua sa non-pozitie, AUR se inghesuie in zona centrala a agendelor politice unde deja e buluceala mare. Pina la alegeri anul viitor, toata lumea va flutura abundent tricoloare, se va inchina neobosit in public, va ora copios despre copiii Romaniei de miine, s.a.m.d. Dar despre libertate, nimeni nu a vorbit in politica romaneasca decit AUR si doar ea poate continua sa o faca...
Libertatea de constiinta si proprietatea asupra propriului corp sint libertatile fundamentale din care izvorasc toate celalte. In ordinea asta. A nu fi vaccinat fara voie tine de a doua, dar cum se poate exercita ea cind discutia publica asupra vaccinarii este cenzurata, cind nu poti sa stii care e 'voia ta' corecta? A nu fi arestat abuziv tine tot de a doua, dar cum mai poate fi denuntat abuzul daca el este 'albit' legal prin definirea actelor de constiinta drept 'crime'?
In absenta libertatii, toate celelalte lucruri pentru care militeaza AUR sint discutabile, derivative, sau de relevanta secundara (avort, emigratie, sexe, etc.). Cum am scris discutind cazul Ungariei ("Exemplul negativ al Ungariei orbaniste", punctul 4), conservatorismul nu e totul. El adreseaza puncte fierbinti ale spatiului public contemporan, dar nu atinge inima problemelor si, astfel, el functioneaza diversionar vis-a-vis de aceasta: statul mare ingerential care distruge libertatea economica si politica a oamenilor, consecutiv acestora, responsabilitatea, socialitatea, comunitatea si abia apoi credinta, familia, etc. Rupt de radacina libertatii, conservatorismul nu este prin el insusi conditie suficienta pentru a fi de partea poporului.
Acelasi rationament se aplica si conservatorilor israelieni. Faptul ca sint 'conservatori' nu ii impiedica sa se foloseasca de armele produse de progresistii neomarxisti. Aplicat romanilor, conservatorismul nu i-a facut cu mult mai simpatetici fata de acestia, intru rezolvarea problemelor trecutului de pe o pozitie de reciprocitate amiabila, alta decit victimizarea, recriminarea, rusinarea, ispasirea unilaterala pentru nedreptati inca insuficient de precis alocate - toate, arme de prim rang in arsenalul toxicitatii progresist neomarxiste.
Deci, nu 'antisemitismul' e in discutie aici, ci faptul ca, pe aceasta dimensiune, AUR a esuat sa apere ceea ce a promis sa apere: libertatea, mostenirea Revolutiei din 1989 (Claudiu Tarziu, loc. cit.).
El nu a reusit sa apere nici demnitatea si mindria romanilor. Daca in mutarea I, interviul din Israel Yahom, George Simion a reusit sa mentina o linie demna, conditionind prietenia pe corectitudinea relatiilor, aparind dreptul cetatenilor de a nutri opinii si sentimente separate si distincte de politica de stat si de partid, etc. - toate aceste nuantari au disparut fara urma.
Limbajul corporal spune multe:
Din cele patru personaje, doar dl. Dagan are o postura firesca, destinsa, prietenoasa. Cei doi AUR-isti sint crispati intr-o pozitiei de aplecare, pe care dl. Simion incearca fara succes sa o corecteze din umeri. Cit despre ambasador, mimica lui nu pare exact amiabila (decit daca nu va fi avind o afectiune de trigemen sau de facial, caz in care imi cer scuze pentru interpretarea eronata).
Apoi, prezentarea din Cotidianul, care este excelenta si a carei citire o recomand, spune restul. Titlul ('Juramintul lui George Simion in fata Israelului') nu este deloc o figura de stil in raport cu ceea ce intelegem ca s-a intimplat si discutat. Cerintele israeliene au fost 'pe puncte', iar avertizarea ca aplicarea lor va fi urmarita a fost formulata clar si raspicat (consistenta AUR cu ceea ce a promis).
Desigur, ne dorim relatii amiabile cu Israelul si cu toti israelienii de origine romana. Dar iubirea trebuie sa fie de ambele parti - unilateral, nu merge.
Ii va fi foarte dificil AUR sa se replieze de pe aceasta pozitie de concesie totala fata de corectitudinea politica oficioasa. Aceasta nu se va putea face decit prin viraj la un numar x de grade sau prin subterfugii, ambele sifonante de imagine pentru un partid care mizeaza pe integritate - sau, prin efort legislativ (abrogarea legilor care restring libertatea de constiinta zise 'anti-romanesti'; punct de vedere bine argumentat si ilustrat in Apelul Comunitatii Identitare). Pentru aceasta, AUR ar trebui sa cistige alegerile in asa fel incit sa poata controla majoritatea parlamentara. In orice caz, nici acest lucru nu se va putea face sub actuala conducere, care a angajat ieri partidul, fara compromiterea morala a acestuia. Ceea ce ar fi pacat: cred ca sint oameni buni si cariera lor politica abia a inceput. Desigur, si virajeje, si subterfugiile, sint posibile - dar, ele aduc un iz mult-prea-familiar de politicianism ca sa ne mai intereseze...
Inainte de a se angaja pe aceasta cale posibil ireversibila cu atita lipsa manifesta de reflectie, AUR ar fi facut bine sa cheltuiasca o parte din banii dati pe spitale ambulante (act demonstrativ de semnalizare altruista) pentru serviciile unei echipe de legalisti toba de carte in materie de libertati civile (ma repet, vezi aici, sectiunea 'Ce poate face AUR?', subsectiunea 'In privinta a)', mai ales primul si ultimul paragraf) - combinata, pentru scopul de fata, cu una de istorici tineri, romani si basarabeni, specializati in domeniul afectat. E nevoie de brainstorming, de consultanta si consiliere agila, flexibila, care nu da drumul la problema pina nu gaseste o cale.
Partea buna e ca s-au redus consistent presiunile de ilegalizare asupra AUR (vezi aici, si aici). Dovada o constituie reactia lui Alexandru Muraru, Vadimul Tudor pe invers, inchizitor maximus al AUR, frizind isteria (vezi tot in relatarea Cotidianul). Frustrarea lui neputincioasa arata ca tabara 'ilegalizare' va trebui sa se replieze si sa isi caute treaba in alta parte. Putini vor fi cei care vor dori sa il urmeze acolo nu te duci decit insotit de psihiatru.
Partea rea... Partea rea e sentimentul de 'capitulatie totala' pentru cauza libertatii de constiinta a romanilor care se degaja din intregul episod, din partea singurului partid care pare sa cunoasca cuvintul 'libertate'... Sentimentul ca, nu stiu, poate doar dintr-un exces de complezenta, din timiditate, din infatuarea de a fi fost primiti in 'clubul baietilor mari' - ca ginditor liber si ca roman, am fost aruncat sub tren. Am vrut o clipa sa vorbesc de 'sah mat' in loc de un sah simplu la rege. Dar... sint multe lucruri pe care nu le stiu, poate imi scapa un unghi critic, poate exista un element nedeslusit de quid pro quo in ecuatia 'pedeapsa-recompensa' (vezi analiza I, preambul) care a condus la pozitia aceasta pe muchie. Poate e doar dezechilibrarea unei piese importante si nu capitulare (poza titlu de aici vine). Desi, vezi mai sus cu trei paragrafe, dificultatea si costurile replierii...
Deh, pirdalnica speranta, cum straluce ea neobosit...
Dedic aceste rinduri memoriei lui RD, CN si HSK.
(*) Credit foto: Albul cade, CanStock; Steaguri CountryFlags.
