Pierduti in istorie. Taylor Swift, tefelei si altii ca ei
Vuia daunazi internetul, inclusiv cel romanesc, despre introducerea la Harvard a unui curs despre… Taylor Swift. Nu este singura universitate care sa o faca, doar cea mai faimoasa. De asemenea, nu este nici primul nici ultimul curs despre vedete sau pe subiecte aberante cu care ne-au obisnuit vremurile progresiste. De asemenea, fenomenul nu e de ieri de azi. Si iar de asemenea, nu e restrins la Statele Unite (desi acolo e cireasa de pe tort).
Motivul principal este interventia statului in piata educatiei. Harvard si altele pot fi ele nominal private, dar grosul veniturilor vine de la stat pe calea subventiilor, a scutirilor de taxe, a contractelor de cercetare, a burselor acordate studentilor pe care ii accepta. Apoi, sint imprumuturile de studii facilitate de stat care au explodat de la criza financara 2010. Aceasta au adus inflatie in toate felurile posibile: in termeni de preturi, de diplome, de calitate a corpului didactic, a cursurilor.
Avem aici unul dintre motivele pentru care educatia politica a ajuns sa se faca pe Telegram.
Dar, exista o dimensiune de tragism in soarta lui Taylor Swift. E o femeie tinara talentata, frumoasa, personabila, inteligenta. Auzisem in trecut o singura data numele acesta, prin intermediul unui citat despre nefrica atit de percutant incit a trebuit sa verific cine e (Dan Grajdeanu a folosit si el termenul la Izvoru Muresului, 2023). Ea provine dintr-o familie solida, crescuta intr-o cultura locala cu rol fondator in libertatea americana (Pennsylvania rurala), debutind ca muziciana country. Avea toate trasaturile necesare sa devina o 'MAGA girl' (o fata din partida trumpista 'make America great again', 'sa facem America din nou mareata'). Dar nu a fost sa fie asa. In schimb, TS il critica pe Trump, ii da sustinere lui Biden, si se aliniaza la mai toate cauzele progresiste sablon (legebete, antirasism, nu si climat). De ce?
Pentru ca TS, la 30 de ani, 'are nevoie sa fie de partea buna a istoriei' (Miss Americana, 2020).
A afirma acest lucru deja denota o perceptie a alternativelor, o pozitie deliberativa in raport cu ele si o alegere. Dar remarca are un sunet fatalist, ca si cind TS s-ar simti cumva constrinsa sa o emita, ca si cind ea ar fi determinata sa o faca in pofida ei insasi.
Tragismul consta tocmai in discrepanta dintre potentialul ca persoana al lui TS si pozitia adoptata. A o numi 'spalare de creier' sau 'prostie' evadeaza problema, nu ii raspunde. A o numi 'conformism', iar nu e cazul: nu ajungi la statutul ei artistic prin conformitate. A o numi 'frica', din nou, nu cadreaza cu personajul care a concotat acel gind despre frica (sau cu lupta ei cu Spotify si Apple).
Talentul, aspectul, inteligenta nu pot asigura o pozitionare sanatoasa in viata. E nevoie de capacitatea de a distinge binele de rau, de a spune 'nu' raului, de a actiona pe baza a ceea ce intuiesti ca bine. Aceasta, laolalta cu tot pachetul simtului moral (distingerea falsului, a minciunii, a necinstei, a injustiei, etc.) sint innascute si se cizeleaza lent mai apoi in viata. A sublinia acest lucru este important pentru a putea resimti greutate covirsitoare a intregului dispozitiv cultural menit sa il contrarieze.
Busola aceasta fundamentala a bunului-simt (vezi si vezi) a fost complet deraiata prin 'educatie'. Jena sesizabila in modul de frazare e efectul unor constringeri interioare rezultate din aceasta stare de lucruri. TS crede ca istoria e o autostrada cu sens unic, de la rau spre bine (mesianism laic), ca ea traieste la sau aproape de 'sfirsitul' ei in bine si vrea sa faca parte din 'echipa salvatoare'. Asta inseamna 'progresism' (teza subintinzatoare este hegeliana->marxiana). Citi tefelei (Mirel Palada), 'misecuvinisti' (idem), '#rezisti', tineri progresisti romani, nu ar spune acelasi lucru?...
Stricturile care o marcheaza pe TS sint:
1. Lipsa unui principiu fondator care sa ii guverneze parerile, alegerile si conduita, precum libertatea. Filozofia 'postmoderna', 'deconstructionista' preda ca nu exista esente, principii, opozitii binare precum rau si bine. Asa o fi, nu stiu, nu am acces la realitatea ultima a lucrurilor. Ceea ce stiu insa, este ca asa isi structureaza mintea umana realitatea. Fara o intelegere simpla precum 'libertate=lipsa coercitiei', TS este pierduta in ramificatiile morale ale politicii contemporane fara speranta unui liman.
2. Plasarea gresita a increderii. Putine fapte sint experimentate direct: bataia vintului, da; efectul Coriolis, nu. Pentru majoritatea, ne bazam pe lanturi de incredere. De pilda, pentru mine, Socrate ( nu Platon) din vechime si Ron Paul contemporan reprezinta puncte de ancorare ale lantului (nu singurele). Lantul de incredere al lui TS este scurt (recent) si bazat strict pe materie pre-digerata (educatia scolara).
3. Cele de mai sus fac ca actiunile ei si opiniile ei sa nu se alinieze. Actiunile ei sint cele ale unui om liber: are talent, oamenii vor sa plateasca ca sa o vada, calatoreste mult pentru asta. Nimic nu ne face mai fericiti decit a trai din vocatia noastra. Dar, la ea, realizarea vine cu o constiinta culpabila (semnalata de militantismul insusi), ca si cind ar cere mereu scuze pentru ca e atit de extra-ordinara.
Cititorul va observa ca aceste 'greseli' nu se refera la parerile ei particulare. E vorba de modul de aranjare al intelectului care, el, este produsul educatiei formalizate care domina timpurile noastre. Taylor Swift este un produs de virf al establishmentului academic care, acum, prin cursurile despre ea, reproduce mai departe aberatiile cognitive si morale, instilindu-le in masa pe calea foarte puternica a admiratiei pe care ea o trezeste.
Nu cred ca sint prea multi progresisti romani pe Telegram (misecuvinisti, tefelei, #rezisti). Dar rindurile de mai sus li se adreseaza in primul rind. Daca prin cine stie ce accidente de polenizare incrucisata in mediile sociale telegrama aceasta le ajunge sub ochi, sper ca ii va ajuta.
Nimeni nu e scutit de aceleasi stricturi ale mintii doar ca ele sint aranjate diferit: dupa ideologie dar si dupa etapa de viata (cele doua sint corelate). Doar exercitiul continuu al gindirii libere readuce busola pe directia nord. Pina atunci, 'noi tefelim, noi nu gindim'.
In cazul progresistilor, aceasta corectie la realitate va fi deosebit de brutala. 'Vrem o tara ca afara'? You bet.
(*) Fotocredite: slogan Bill Farley; Taylor Swift, cadru din Miss Americana (Netflix, 2020) via Caesura; #rezisti, Podul.
Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Discutii https://t.me/miza2024
Microblog https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni
