Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa
Acum trei zile, mi-a intrat pe fluxul de stiri un articol semnat de dl. Gheorghe Piperea, in care d-sa isi exprima intentia de a ridica in parlamentul european problema corporatiilor infractoare care ruineaza increderea in capitalism.
Sint sigur ca dl. Piperea va ajunge ca europarlamentar AUR la Bruxelles. Sper ca ideile de mai jos isi vor face loc, macar in parte, in traista de ginduri pe care o va lua la drum.
Acesta e un prim pas pe o cale extrem de spinoasa caci ea angajeaza una din problemele atit de enorme ale ordinii curente a lumii incit s-ar putea sa fie inextricabila. Corporatismul este o amenintare la adresa sferei publice, a libertatii si a prosperitatii (vezi justificarea in cele ce urmeaza).
Capitalismul azi este corporatist, si intrucit nu cred ca corporatismul trebuie salvat, atunci si capitalismul corporatist trebuie sa plece. Capitalismul de piata libera, capitalismul antreprenorial si partenerial, desigur, da - dar nu cel corporatist.
Preambul teoretic si istoric
Imaginati-va, cititorule, ca sintem furnici la treaba sau la joaca intr-o groapa de nisip. Un elefant vine: furnici sint zdrobite, unele sint ingropate de vii, altele se trezesc propulsate la inaltime fara sa inteleaga de ce si fara sa vada elefantul.
Capitalismul corporatist este elefantul caruia i s-a dat drumul in lumea in care traim, muncim, ne distram. El se camufleaza sub respectabilitatea de care se bucura piata libera si reputatia buna pe care capitalismul a avut-o istoric. Dar el nu este nici capitalism, nici de piata, nici liber.
Sa incercam sa vedem, pe bucati, parti ale elefantului si sa incercam sa ii reconstituim forma monstruoasa.
Originea corporatiilor este in 'chartere', zapisuri regale, care acordau privilegii si prerogative unor grupuri de indivizi in a scoate profit din diferite activitati lucrative. Exemple istorice ar fi Compania Indiilor de Est, Compania Golfului Hudson, etc. Si azi ele se numesc 'companii', dar timpul a erodat semantic termenul, si trebuie sa fim special atenti ca sa intelegem ca acestea sint acompanieri, intovarasiri, insotiri, combinatii, cirdasii, gasti. Termenul tehnic pentru acest proces de aglutinare este 'agrup', dar 'gasti' si derivatele ('ingascare', 'gascareala') ne va servi la fel de bine, ba chiar mai bine.
Asadar, din start, corporatiile sint: 1. gasti de interese, 2. in cirdasie cu statul. Intrucit puterea politica este cea care confera zapisul, corporatiile sint in fapt anexe ale puterii de stat in care grupuri se combina cu statul pentru interesul de crestere reciproca a puterii.
In ciuda presupozitiei curente, corporatiile nu sint in mod primar entitati economice: si mafia invirte bani, dar nu am zice ca mafia este o structura financiara. Si cartelurile columbiene sint implicate in productia de droguri, dar nu am zice ca un cartel este o structura economica.
La fel si corporatiile. Acestea sint structuri mult mai apropiate de mafia si de carteluri decit de paradigmaticul macelar de la coltul strazii care iti pune cina pe masa, folosit ca exemplu de Adam Smith pentru explicarea avantajelor economiei de piata.
In secolul XIX au survenit doua tranzitii: Iluminismul a fost cooptat de stat in prima parte a secolului (de pilda, absolutismul luminat sub care au trait ardelenii in imperiu, sau autocratismul tarist sub care au trait basarabenii), iar apoi acest despotism luminat a evoluat catre etatismul providential inaugurat sub Bismark in Germania in a doua jumatate a secolului XIX (statul 'providential', statul 'bunastarii', statul 'asistential'). In acelasi timp, colectivismul ideologic ia amploare: socialismul englez, francez, Marx...
Pe masura ce aceste evolutii au avut loc, vechiul capitalism antreprenorial a fost dislocuit de noul capitalism corporatist si fenomenele lui conexe: baroni pradalnici ('robber barons'), cartelizare, monopoluri. Capitalismul corporatist este capitalismul de stat: daca nu cu participarea statului, atunci cu protectii legale de la stat, cu subsidii si facilitati ('corporate welfare'). Intrucit e cu participarea statului, asta nu face decit sa introduca in intreprinderile de stat principii de management, contabilitate si profitabilitate similare cu cele ale capitalismului de piata libera, dar fara elementele de control ale acesteia, ca de pilda mecanismul de formare a pretului (recunoastem asta azi, in structurile hibride ale 'tranzitiei', care numai 'economice' nu sint).
Astfel ca, in prima parte a secolului XX, capitalismul de stat, sau corporatismul, mezalianta dintre stat si corporatii, a devenit sistemul politico-economic dominant, pe scurt numit fascism. Fascismul, ca si nazismul, erau sisteme colectiviste, socialiste (partidul NAZI = Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei). Fascismul din Germania si Italia erau admirate, iar New Deal-ul lui Roosevelt in America nu a fost decit o transpunere a corporatismului fascist. Sub fascismul declarat ca atare, 'corporatismul' ajunsese termenul cheie pentru descrierea orinduirii economico-sociale respective.
Toate eufemismele de care am putut auzi pina la intoxicare pe parcursul 'tranzitiei', de la 'socialismul cu fata umana' din decembrie 1989, prin 'a treia cale' a lui Tony Blair in anii 1990, la 'capitalismul cu fata umana', 'capitalismul social' etc., toate acestea, zic, sint exibitionisme semantice pentru a nu spune lucrului pe nume: mezalianta dintre stat si grupuri de interese private, colmatind arterele economiei cu intrerupere mai mare sau mica a circulatiei.
Astazi, sintagma de acoperire care s-a incetatenit pentru a exprima noul fascism este 'partneriatul public-privat' (public-private partnership'). 'Publicul' e statul, 'privatul' sint corporatiile, limbajul e de lemn. Uitindu-ne prin limbaj, realitatea care se vede este cea istorica, la o scara mult mai mare si facind uz de metode mult mai sofisticate (vezi elaborarea pe puncte de mai jos).
Dupa toate acestea, substituirile semantice erau deja facute, si recuperarea sensurile originale este vinare de vint. Hayek se plingea la rindul lui de furtul designatiei 'liberal' si insista pe nevoia de a recupera sensul original al cuvintului. Vedem azi ce a ajuns sa desemneze 'liberalismul': cooptarea termenului de catre stinga radicala face imposibila folosirea lui. Cea mai extraordinara realizare a umanitatii, libertatea institutionalizata, a fost mutilata pina la imposibilitatea de a o recunoaste. Azi, nu poti vorbi despre 'liberalism' fara a accentua clasic sau fara a te deda la tot felul de excursuri plicticoase care rup sirul vorbirii. La fel si cu capitalismul... Capitalismul corporatist nu e capitalism, e capitalismul controlat de stat dar... mult noroc incercind sa explici asta...
Corporatiile au inlocuit antreprenorialismul individual sau asociativ, partenerial ('partnerships'), si in aceasta juxtapunere putem intelege mai bine in ce constau ele, si care ar fi alternativa. Antreprenorialismul este insasi esenta libertatii economice, iar libertatea economica sta la baza tuturor celorlalte. Ceea ce se intimpla chiar zilele acestea prin atentatul guvernului Ciolacu impotriva IMM-urilor ar trebui sa fie ilustrativ pentru discutia de fata.
Falsul 'capitalism' prin fiat statal
Caracteristicile anti-libertare si anti-populare ale corporatiilor sint urmatoarele.
1. Fiatul statal
Corporatiile apar nu printr-un act contractual, ci printr-un act constitutiv. Ele se formeaza urmind modelul statului, zis a fi bazat si incadrat de o 'constitutie'. Statul este cel care aduce o corporatie in existenta, prin fiat, si nu vointa libera a unor parti clar identificabile, care isi stipuleaza rolul si scopurile printr-un contract. Azi, 'incorporarea' se obtine printr-un proces birocratic automat dar original (vezi mai sus, charter-ele, zapisurile), era un privilegiu si un act de delegare a autoritatii statale. Prin actul constitutiv, statul permite aducerea in existenta a unei puteri similare dar mai mica ca rang. Designatia 'Inc.' care apare dupa numele unei companii, de aici vine, 'incorpor-ated', incorporata.
2. Fictiunea legala
Hobbes compara statul cu un 'corp'. La fel ca statul, si corporatia este un 'corp'. Tot Hobbes il numea 'nemuritor', 'immortal' - la fel si existenta corporatiei transcende existenta individuala a celor care o ocupa. Asta este adeseori desemnat ca 'fictiunea legala' pe care o reprezinta corporatia. Dar, odata creata, ea este imputernicita cu aceleasi drepturi ca si persoanele (corpurile) fizice - de unde faimoasa lozinca a miscarii Ocuppy Wall Street, 'corporations are not people', corporatiile nu sint persoane.
Daca statul era pentru Hobbes marele monstru biblic Leviatan, corporatiile atunci trebuie ca il reprezinta pe celalalt, Behemot (N.B. Hobbes a scris si o lucrare cu acest titlu, dar sensul lui nu era cel de fata).
3. Responsabilitatea limitata
Asociatiile parteneriale aveau un statut de 'unlimited liabity', adica responsabilitatea nelimitata a partenerile pentru datoriile si obligatiile (liabilities) companiei, ale intovarasirii lor, pentru care stateau gaj averile lor personale. Corporatiile sint indrituite la 'limited liability', responsabilitate limitata, ceea ce inseamna ca nimeni nu e responsabil, doar 'corporatia' insasi, prin 'assets', averea ei, daca mai exista. Aceasta trasatura apare in sufix atasat numelui corporatiei, Ltd., 'limited liability'.
4. Separarea proprietatii de responsabilitate
Intr-un antreprenoriat, ca e individual sau asociativ-partenerial, proprietatea in firma e inextricabil legata de responsabilitatea manageriala: aceeasi oameni sint proprietari si manageri (inclusiv prin angajarile pe care le fac pentru delegarea de functii manageriale specifice). In corporatii, structura de proprietate este separata de structura de management. Proprietari sint 'actionarii', adica acele particele din valoarea de piata a corporatiei care revine unui grup mai mic sau mai mare de 'gascari'. Iar la conducere, sint administratori profesionisti angajati cu salariu.
Pentru a intelege semnificatia de aici, trebuie sa ne amintim de valoarea de disciplinare pe care o are proprietatea: esti proprietar, inseamna ca esti responsabil pentru mentenanta si performanta - orice scapare se traduce prin pierderi. Acesta nu mai este cazul in corporatii. In loc de a fi responsabilizati prin pierdere, managerii neperformanti sau defectivi sint concediati cu 'golden parachutes', parasute aurite, adica mari compensatii financiare. Unde e bunul simt in asta?...
5. Socializarea capitalismului corporatist
Aceasta este probabil a treia cea mai importanta trasatura prin care problema corporatismului devine, cum am scris, inextricabila. Ea survine odata cu crearea (tot un act de fiat) de actiuni noi, si scoaterea lor la vinzare la bursa, pe pietele de actiuni ('market shares', esenta actiunii de 'going public'). Crearea de noi actiuni si scoaterea lor la vinzare publica are menirea de a stringe bani, de a colecta fonduri noi ('fund raising'). Prin aceasta, 'gasca' originala devine masiva, iar proprietatea fluctueaza permanent si imens in functie de actele de vinzare-cumparare care au loc prin burse. Prin cantitatea mare si larga distributie a actiunilor publice, corporatia si democratia devin inextricabil legate, nu neaparat in bine. Probabil ca competenta exercitata in cumpararea de actiuni nu este cu mult mai mare sau diferita de cea pusa la bataie in exercitarea votului.
Aceasta fragmentare si instabilitate a proprietatii face ca ruptura dintre proprietate si responsabilitate sa devina gigantica. Asa se ajunge la acele cazuri, cele putine care ajung la stiinta poporului, de ilegalitate si criminalitate corporatista pe care doreste sa le adreseze dl. Piperea in UE.
6. Financializarea controlului si politica monetara
Dar nici posesorii de actiuni (actionariatul) si nici managementul (profesionistii angajati) nu reprezinta adevarata sursa a controlului, a puterii intr-o corporatie. Colectarea de fonduri (pentru extindere, dezvoltare, etc.) prin scoaterea la vinzare publica a actiunilor are un porteu limitat. Sursa grasa de fonduri survine prin indatorare. Indatorarea se face catre banci si catre grupuri de investii, monstri precum Blackrock astazi, care a ajuns si la cunostinta romanilor prin rolul lor in despadurirea tarii sau prin implicarea lor in Ucraina... Bancile si fondurile de investitii sint al treilea mare agrup, a treia mare 'gasca' care, azi, imparte puterea cu statul si corporatiile.
Cealalta sursa in indatorare este, revenind de unde am plecat, statul insusi. Statul detine pirghiile controlului financiar al corporatiilor direct, prin ordinul de scoatere din insolventa ('bailout') si pomparea masiva de fonduri din bani publici, cum a fost cazul la criza financiara americana in 2007-9, sau cea europeana din 2010-2012. Cititorul va observa ca transferul de fonduri de taxe la corporatii este o redistribuire a bogatiei de la cei multi si modest instariti (clasa de mijloc) la cei foarte bogati. De aceea a erupt miscarea Occupy Wall Street, si de aici resentimentul public impotriva celor din 'procentul 1' ('the 1%', proportia din populatie a celor care detin 90+% din avutie; doar pentru denigratori Occupy era 'de stinga', motivul miscarii aici e).
Dar, cel mai important, este participarea statului la financializarea corporatista indirect, prin politica monetara inflationista a bancii centrale (si asa s-a nascut, tot in anii 2010, 'stramosul' MAGA Trumpista de azi, factiunea republicana numita Tea Party, in centrul programului careia era faimoasa lozinca a lui Ron Paul, 'End the Fed', sa terminam cu banca centrala si sistemul rezervei fractionare). Raportul dintre venit si indatorare se numeste 'leverage' (pirghia de amplificare a fortei de ridicare in functie de lungimea bratelor). Facilitatea indatorarii duce la investitii proaste ('malinvestment') si, in final, la faimoasele cicluri 'boom-bust' (cicluri de inflorire-ruina). 'Criza financiara' din 2008-2012 nu a fost decit ultima instantiere a acestui fenomen specific capitalismului corporatist. Politica monetara inflationista este menita sa atenueze ciclul, dar de fapt il stimuleaza: ea reduce povara datoriei, dar chiar asta favorizeaza indatorarea si mai mare (vezi mai jos explicatia).
Inflatia este cel mai puternic si insidios act de control financializat. Inflatia permanenta, fals declarata de economisti de curte ca fiind 'structurala'. Ea este 'structurala' doar intrucit e astfel prin design: amintiti-va de acel 'target' inflationist de 2%. Nu pare mult: dar in 10 ani, banii economisiti de dvs. s-au redus cu o cincime. Ai muncit 10 ani, si te intrebi unde s-au dus banii... Pe parcusul a cinzeci de ani activi, un sfert din banii cistigati, adica un sfert din viata ta activa s-au dus fara urma: ai intrat pe piata muncii sarac, si o parasesti tot asa, raminind la cheremul statului pentru pensie (si ea inflationata) si ingrijire medicala (scumpa, fie prin bacsisuri, medicii trebuind si ei sa faca fata inflatiei, fie platind inca o data pentru ea la 'privat').
Inflatia ca politica de stat (policy) favorizeaza pe toti datornicii, si cel mai mult, pe marii datornici, corporatiile, intrucit face mai greu default-ul (incapacitatea de plata) si reduce povara datoriei (ai de platit mai putin, caci in termeni reali, banii sint mai putin valorosi decit sumele nominale). Inflatia mai contribuie si in alt fel corporatiilor: prin cresterea valorii nominale a actiunilor de pe piata. Beneficiarii inflatiei, marii datornici, trebuie sa isi parcheze banii undeva pentru a-i proteja. Cind vezi pe grafice ca piata merge numa in sus, cum se intimpla din 2009 incoace, asta se intimpla. Banii sint din ce in ce mai subtiri, si ai nevoie de tot mai multi pentru a compensa pentru deprecierea lor. Cresterea permanenta a valorii de piata a corporatiilor este indiciul cert al miinii statului inclinind balanta in favoarea lor.
7. Ideologizarea capitalismului corporatist
A doua in ordinea periculozitatii si gravitatii, este complicitatea ('collusion') dintre corporatii si stat in vederea unor scopuri politice antilibertare si antidemocratice.
Te uiti la lumea din jur cu un pic de detasare si imediat te incearca un sentiment supra-realist: legebetism, rasism pe invers, ecologism ruinos, toate bazate pe teorii ridicole pentru o minte sanatoasa, nici macar 'educata'. De unde vin toate astea? De ce?
Apoi. V-ati intrebat oare de ce companii 'woke', care fac decizii dezastruoase, precum Disney, film dupa film esuat, precum Anheuser-Bush cu brandul Bud Light dupa aventura cu transgenderul Mulvaney, nu ajung sa suporte consecintele financiare ale derapajelor ideologice? V-ati intrebat de ce companie dupa companie, Adidas, Coca-Cola, Target, North Face, s.a.m.d. imbratiseaza ideologia 'woke'?
Raspunsul consta in doua acronime: ESG si DEI. ESG sta pentru 'Environment, Social, Governance', mediu-social-guvernare, si este un scor folosit pentru evaluarea corporatiilor. DEI este un index, 'Diversity, Equity and Inclusion', diversitate, egalitate, incluziune, in care intra componente pentru LGBTQ+, anti-rasism, etc. si care la rindul lui intra in componenta 'S', 'justitia sociala', a scorului.
Acum: creditori masivi precum Blackrock sau grupul Carlyle folosesc scorurile ESG in luarea deciziilor de creditare. Cu alte cuvinte, vechile masuri ale performantei, batrinul catastif contabil, balanta fianciara, soliditatea planurilor investitionale, raportul profit-piederi, etc. nu mai sint tot ceea ce conteaza si conteaza din ce in ce mai putin. ZeroHedge contempleaza cu frisoane premonitorii vremea cind aceasta va fi norma, cind ESG va deveni standardul de finantare ranforsat de bancile centrale insele, odata ce acestea vor abandona masca de neutralitate ideologica. A o auzi pe Christine Lagarde vorbind despre rolul BCE in prevenirea 'incalzirii globale' este un semnal sumbru a ceea ce urmeaza sa vina. [ed. ult. 2023.12.14 In 2023, corporatiile din UE sint obligate legal sa raporteze asupra ESG; aplicat despre aceste scoruri in context romanesc, vezi aici si aici; explicatii suplimentare, extrase adnotate in telegrama dubla din canalul de discutii, 1, 2].
Elefantul capitalismului corporatist nu mai e sub camuflaj, a iesit la iveala, mare, grotesc si roz ('pinko', pejorativ pentru communist, socialist, sau 'liberal' in sensul curent deformat) calcind peste toti si toate. Cu aceasta, secventa evolutiva s-a parcurs complet, si corporatia se reveleaza drept ceea ce a fost dintotdeauna: un instrument de control si coercitie in mina unor grupuri ('gasti'). Initial subordonate statului, si in cirdasie cu acesta, corporatiile au ajuns sa dicteze sau sa participe, deocamdata, in dictarea jocului. Nu economic, ci politic. Eliberati definitiv de disciplina etalonului aur in 1970, banii nu mai sint ceea ce au fost de la inceputul timpului (unitate de masura, mediu de schimb, instrument de pastrare a valorii muncii). Ei au devenit instrument de aservire si dependenta a celor multi. Introducerea CBDC ('central bank digital currency', moneda electronica a bancii centrale, nationale) va fi punctul culminant al acestui proces.
8. Capitalismul corporatist totalitar
Pe locul intii in lista periculozitatii sta rolul corporatiilor in revenirea tiraniei.
Documentarea pentru acest articol m-a dus la revizuirea de note de cercetare, unele vechi de 10-15 ani. Descoperirea de link-uri moarte, unele niciodata arhivate complet pe calculator sau la Internet Archive, a fost deprimanta. Un canal intreg de la YouTube cu clipuri selecte, relevante pentru lupta pentru libertate in anii aceia, VoiceofAmericans2008 (scheletul pe YouTube; ramasite pe Blogspot), nu prezenta decit mesajul 'acest canal a fost terminat' sau anterior, 'acest canal a fost suspendat pentru violari repetate ale drepturilor de autor' (Internet Archive, curent). Clipurile in cauza erau din sedintele parlamentului, deci bun public. Istoria insasi e aruncata in neant, falsificata, memoria vidata. Multumim pentru nimic, Google...
Data de referinta in care corporatiile s-au 'ingascat' solidar, intre ele si cu mai multe state, impotriva libertatii si a cetatenilor a fost decembrie 2010, operatiunea concertata de jugulare a Wikileaks. In acel inceput de luna, pe 1 decembrie, Amazon taia serviciile de date ale organizatiei; vineri, 3 decembrie, PayPal bloca donatiile; luni, 6 decembrie, banca elvetiana PostFinance bloca conturile lui Julian Assange; iar marti, 7 decembrie, Visa si Mastercard blocau platile catre organizatie. O actiune populara de retaliere intitulata 'Operation Payback' a vizat siturile internet ale PayPal si PostFinance. Tot marti, 7 decembrie, Julian Assange era arestat de politia statului Anglia sub acuzatii false emise de justitia statului Suedia probabil la solicitarea statului SUA.
De atunci, modelul de actiune concertata intre stat si corporatii a fost stabilit, si l-am vazut operational pina in zilele camionagiilor canadieni si ale fermierilor olandezi de anul trecut: 1. deplatformare, 2. definancializare, 3. atac legal impotriva suporterilor din publicul larg.
Corporatiile au actionat coluziv cu statul in falsificarea alegerilor, dovedite fiind relatiile dintre Facebook si Twitter cu institutiile de forta in Statele Unite in vederea suprimarii vorbirii si votului de opozitie. Google a devenit inutilizabil ca motor de cautare datorita algoritmilor de ponderare care practic elimina orice nu este vorbire oficioasa. Incepind cu Pfizer, un numar indeterminat de corporatii medicale, mediatice, universitare, au actionat concertat cu statul si cu organizatii internationale in crearea isteriei covid si vacciniste...
Revazind notele vechi de cercetare pentru aceasta sectiune a articolul, o linie a aparut cu o claritate noua, o linie care leaga trecutul recent, 15 ani, cu prezentul revelind progresiunea constanta si implacabila a derivei totalitare. Astazi, batalii deja pierdute aproape ca nu mai sint amintite: cindva, ne-am bucurat de privatism financiar, de privatismul comunicarii, de lipsa de supraveghere a strazilor si traficului. Putini, nu neaparat legat de virsta, isi mai amintesc acele timpuri si, multumita Google, in curind lumea nici nu va mai sti ca astfel de lucruri au existat vreodata. Intr-o lume in care evenimentele sint disparute si inlocuite cu fictiuni oficioase, amnezia fortata a devenit o conditie de supravietuire.
9. Globalizarea corporatista
Acum vreun deceniu si mai bine, stateam cu o prietena la o mica terasa in Cartierul Latin. Ne simteam bine, eram increzatori si locvace. Era 1 Mai, iar parizienii luau in serios ocazia: aproape, la capatul stradutei, trecea o manifestatie. De la masa de linga noi, un barbat, suparat pe dispozitia noastra, ne intreaba sumbru 'de unde sintem'.
Am inteles instantaneu ce era in capul lui, si i-am dat dreptate. Era 2010, anul dintre exploziile financiare americana si cea europeana care urma. Nu eram un 'corporatist', mai degraba o rotita scapata libera in angrenaj si, pe moment, avind o nisa in tubulatura lui. Dar, oameni ca noi, veneau si luau slujbele celor ca el. Imaginati-va acest proces minuscul repetat de zeci de milioane de ori si veti intelege mai intuitiv ce inseamna 'globalizarea'.
Pe atunci, nu vedeam lucrurile in termeni de 'globalizare' ci de 'integrare europeana' care, pentru Romania, abia se intimplase in 2007. Azi, stim ca nu e nici o integrare. Globalizarea nu e pentru popor, nu e pentru cei ca vecinul nostru francez de masa sau pentru echivalentul lui roman: in orice caz, nu altfel decit ca mina de lucru servila, chiar daca mobila.
Capitalismul corporatist este dinamul principal al acestui proces. Guvernul mondial inca nu exista. Dar daca el va exista, el va fi un produs al corporatiilor.
Istoric, pina acum, corporatiile s-au aflat in trena statului. Cindva pe parcursul ultimului deceniu, acest raport de putere si control a alunecat pe nesimtite. Nu exista putere statala care sa se poata erija in guvern modial. Dar corporatiile au instrumentele necesare pentru aceasta.
Putem spune ca guvernul global este Leviatanul pe care Behemotul corporatist si-l creaza in timp ce noi stam de vorba...
Dl. Piperea nu este doar un specialist in dreptul afacerilor, dar si unul dintre aparatorii cei mai competenti si dedicati ai libertatii romanilor de care eu am stiinta. Daca e cineva capabil sa descurce aceste ite ale capitalismului corporatist, in parlamentul european sau in orice alta capacitate, eu nu stiu altul mai bun. Ii doresc mult, mult succes, pentru orice lista de teluri realizabile si-ar asuma.
Addendum
Cirdasia stat-corporatii. Aplicatie
Comentariu dublu, aplicatie la corporatiile operind in 'inteligenta artificiala' (IA)
Editind telegrama de ieri, m-am gindit la liste alternative de riscuri existentiale pentru specie. Cu mult hype in ziua de azi, e 'inteligenta artificiala'. Nu dai coltul fara sa auzi un semnal de alarma (comportament inscris biologic, 'alarm signaling', cauta 'semnalizare' aici).
Poate voi reproduce aici cindva niste corespondente private mai vechi pe subiect. Dar acum, ceea ce conteaza e ca nu l-am listat, laolalta cu razboiul nuclear, pentru ca ele sint de fapt create stat: deci, decurg din conditia 'supernovei statului', nu independente.
Intimplarea face sa intre pe fluxul de stiri un articol care subliniaza exact acest aspect. Liniile generale ale argumentului sint important de inteles pentru cei cu o inclinatie analitica in privinta libertatii (singura care, dupa frectionarea emotiilor, conteaza).
AI: “Existential Crisis” or Excuse for Cronyism?
Ben Warren, Jun 19, 2024 at 10:32 PM, Infowars
... headlines from the New York Times and the Wall Street Journal: “AI Poses ‘Risk of Extinction,’ Industry Leaders Warn” and “AI Poses ‘Risk of Extinction’ on Par with Pandemics and Nuclear War, Tech Executives Warn.”
... the Center for AI Safety, who posted an open letter with the following warning: “Mitigating the risk of extinction from AI should be a global priority alongside other societal-scale risks such as pandemics and nuclear war.” ... even by creators of the technologies, I had a sneaking suspicion that I already knew what these AI companies wanted: cronyism. Not long after that, my suspicions were confirmed by the inevitable call for ... “regulation.”
... another writer from the Wall Street Journal perceptively wrote an article titled, “AI is the Technocratic Elite’s New Excuse for a Power Grab.” That said, while there is certainly a penchant for the technocratic elite to form and expand bureaucracies in order to regulate, it is worth mentioning that very often these very companies are themselves the biggest proponents of government regulation of their industries
... Why would private firms ever want cumbersome government regulation? The answer is cronyism. Cronyism, crony capitalism, “crapitalism,” corporatism, managed capitalism, a “mixed” economy, or fascism are different titles for the same concept. Whatever the designation, it is a public-private partnership that employs the powers of the state to grant special legal privilege to non-State entities for their mutual benefit at the expense of the consumer/taxpayer.
N.B. Exact conceptul analizat aici, aproape si cuvintele identice. Rediscutat aici; comentat aici, aici.
... Depending on their ideology, people might see themselves teaming up with business against the government or teaming up with government against business, but they rarely recognize that there is a third option—government and business teaming up against the consumer/taxpayer
... By inviting “regulation,” private firms can use the legal apparatus of the government to
- limit competition,
- raise barriers to entry for competitors,
- restrict output for higher prices, and
- shift the costs of “health and safety” standards to the taxpayers.
These are options that businesses and industries would never have save an alliance with the state
... Cronyism has a long history. In fact, monopoly used to mean exclusive legal grants of government privilege to certain companies, not arbitrary standards like firm size, number of firms, or market share.
... Cronyism has also had a long history in the United States, especially since the Progressive era (ca. 1890–1920). We are often told that the Progressive era involved the government intervening to stop monopoly when the truth is precisely the opposite—the government intervened with a new bureaucratic technocracy, usually at the request of private firms, to stifle competition and impose monopoly.
N.B. In 'cruciadele culturale' anti-progresiviste de azi, niciodata acest aspect, care este socialismul prin regulatie, nu este mentionat. Da-i cu transex, homosex, obsesia pentru asternutul altora, s.a.m.d. Dar nu aceste scheme, masinatii si instrumente de policy care ele subtilizeaza puterea de la oameni: firme mici, consumatori si o pun in miinile corporatiilor incirdasite cu statul. Prea sofisticat sau prea interesat pentru 'critici'? Cred ca si una, si alta, in grade variate. De aceea am scris nu mai departe de alaltaieri ca 'ideologia este pentru suckersi intelectuali'.
... [poftim, pina si cuvintul] It turned out, according to G. Edward Griffin, that use of the word “reform” would be enough: “The American people are suckers for the word ‘reform.’ You just put that into any corrupt piece of legislation, call it ‘reform’ and people say ‘Oh, I’m all for “reform,”’ and so they vote for it or accept it.”
... while the tendency in America was toward competition, this was unacceptable to many businesses who invited and embraced new “regulations” and “reforms.” Writes historian Gabriel Kolko, “Ironically, contrary to the consensus of historians, it was not the existence of monopoly that caused the federal government to intervene in the economy, but the lack of it.”
N.B. Desigur, pentru ca intr-o piata libera de regulatie, monopolurile, cartelizarile si incardasirile de orice fel nu rezista: natura competitiva a oamenilor are preeminenta (comentat vezi, vezi).
... As the new and growing AI industry develops, it should be no surprise that they want “regulation.” It is probably not that they really believe that the AI technology they produce is a literal threat to human existence, but that, by leaning into the scaremongering and the statist non sequitur, they can form a cozy relationship with the government first and legally limit competition to their benefit. The American people are suckers for “reform.”
N.B. Titlul face trimitere la filmul de patrimoniu "Mr. Smith Goes to Washington" (1939), care descrie cu umor lupta dramatica a unui proaspat senator impotriva coruptiei politice; Wikipedia, IMDb. Simtul umorului e de esenta in chestiile ucigator de serioase.
(*) The Humanity Party manifesto, "Vote Anonymous 2016 - The Solution For Humanity!", YouTube, disparut; Internet Arhive, 2016.03.13
(**) Amazing Animal Camouflage: God in Nature, Christen Price Studio, Pinterest
(***) Leviatanul, Wikipedia; Behemot, Wikipedia.
(****) Citatul este apocrif dar, cred eu, el reda corect spiritul lui Jefferson, provenind din mai multe surse. Partea cu 'sfirsitul democratiei si infringerea revolutiei americane' este o conchidere de catre Chomsky pe marginea unei scrisori a lui Jefferson. Semema asta a avut ciculatie in 2015-2016; investigatie de Timpanogos. Eu am preluat-o din sursa (*).
Avem de-a face cu creativitatea populara, caci asta este 'internetul'. Fara sa distorsioneze sensul original, anonimi creaza noi variante: nu altfel decit Miorita. Adevarul sta in spiritul lucrului, nu in exactitatea formei: a numi citatul 'fake' este o mare minciuna.
(*****) FunnyJunk, Brave Search.
