Cruciatii copiilor. Despre redistributie, constructivism procreativ si alte sacrilegii conservatoare

2024.04.24-05.09

O telegrama

2023.01.08, Telegram

In trei (threesome): cu statul in asternut

AUR vrea sa 'stimuleze' prin 'masuri' natalitatea.

O idee cit se poate de proasta. Iata de ce (vezi si aici, analiza la 'programul AUR', capitolul 6 'Familia si redresarea demografica').

1. Taxa pe infertilitate. Privita din cealalta directie, 'stimularea' e de fapt o taxa pe lipsa de copii/reproducere.

2. Colectivizarea copiilor. Etatizarea copiilor nu este ceva nou (vezi 'Supraeul etatizat si cresterea copiilor') dar copulatia asistata adauga un praf de picanterie. Conservatorii nu sint decit socialisti cu zorzoane identitare.

3. Subventionarea grupurilor cu fertilitate natural mare. In masura in care exista sporuri demografice diferentiale intre grupuri (de pilda, vezi, vezi, vezi), cele cu rata natalitatii mica sponzorizeaza grupurile cu una mare. Astsa nu ar face decit sa creasca frictiunile sociale.

4. Prea putin si prea tirziu. Efectele pozitive ale 'stimularii' (taxarea copiilor, contributiile lor la asistenta sociala, recrutarea lor in armata) nu pot fi asteptate inainte de 18 ani (majorat). Timp in care, cheltuim ceea ce avem, ne indatoram, platim dobinda la datorii timp de 18 ani. Pariul e ca ei vor produce mai mult decit s-a cheltuit cu ei. Dar daca lucrurile nu stau asa (vezi 6 si urm.; vezi cazul 'decreteilor')?

5. In Ungaria, la 10 ani de la etatizarea copulatiei (in constitutie), fertilitatea a crescut ceva peste cea medie europeana de 1.5, dar inca sub fertilitatea minima de 2 copii/cuplu necesara pentru inlocuirea populatiei! Obiectivul de 2.1 pina in 2030 nu va fi, realist, atins (vezi, vezi rezumat; compara cu trimfalismul sumitului demografic 2023 de la Budapesta). Pentru alte feluri in care 'Ungaria nu este un model pentru Romania' vezi aici, aici in cap. V, aici.

6. Nu in ultimul rind, este infernul mizantropic, antiuman, autoritar, birocratic, politienesc introdus de un astfel de program de reproducere. Si, da, indecent. Cine isi doreste o doftoroaie-birocrat intre foile cearceafului, masind scrot si aplicind comprese calde la ovare? Apoi, cui ii place sa dea raportul si sa stea cu mina intinsa pentru copil? Ce lectie de umanitate deprinde astfel copilul, alta decit cea de a fi fost asistat ca sa se nasca sclav? Va fi el capabil sa munceasca ca sa se rascumpere, sa munceasca pentru altii? Raspunsul este un emfatic nu (vezi legaturile referite mai jos).

Cauzele prabusirii demografice sint in cu totul alta parte si nimic din ce e faptuit (Orban) sau preconizat (Simion) nu are legatura cu ele.

Este vorba de:

1. Subtilizarea de catre stat a functiilor de asigurare de la familii initiata in secolul XIX de prusianism, numit si 'adevaratul socialism'. Prin aceasta, statul submineaza familia, casatoria, reproducerea, comunitatea, biserica. Statul asistential este cauza prabusirii demografice.

2. Datoria care planeaza asupra capului fiecarui suflet (8000 euro in 2023, R3Media): cine doreste sa aduca pe lume copii sclavi de gata?

Asadar, (statul asistential + statul keynesian = statul bunastarii) este adevarata ecuatie a prabusirii demografice. Si tot asta a adus recursul la imigratia de masa ca politica de stat. Imigratia de masa este menita a re-umple bazinul demografic si cuferele de asistenta sociala.

In cuvintele unui redactor cu intuitie, 'statul a devenit cel mai puternic contraceptiv' (ProTV, Reddit).

Explicatia in amanuntime se afla aici (sectiunea 'Cristian Clipa'); aici (capitolele 'Modulul Bismarkian', 'Modulul Keynesian', 'Statul Ponzi'; Ungaria in context aici; aici (explicatia pregatitoare la un argument despre statul european esuat).

Statul 'bunastarii' se numeste in franceza 'providential'. Si, pe buna dreptate: caci el a aparut in existenta ca un inlocuitor laic al providentei divine. Statul social l-a 'ucis pe Dumnezeu' (Nietzsche) si tot el ucide si natiunea (telegrama). Dar va trebui un miracol pentru ca ca acest lucru sa fie inteles si asumat.

2024.04.10

O discutie despre 'copiii AUR'... si o urmare neasteptata

Comentariu 'Outis Atelier'

Replica AUR-istului IN

Replica la replica

Adaugind la argumentatia 'mura-n gura'.

Din punctul de vedere al subventionatului si aparte de sumele redistribuite, 'reducerea de taxe' reprezinta un rabat ('tax rebate'). Adica, a platit banii statului, pentru ca acesta sa ii dea inapoi o parte. Acum, din nou prin reducere la absurd. Sa presupunem ca toata lumea procreaza peste numarul de copii la care rabatul intra in vigoare. Deci, toata lumea va 'primi inapoi' bani de la stat. Ori, aceasta este echivalentul unei reduceri a impozitarii. Nu ar fi trebuit, din capul locului, ca lucrurile sa se intimple astfel? Fara birocratie, fara circulatia inutila a banilor, fara controale si supraveghere a statului, fara adjudecarea banilor familiilor de catre agentii acestuia? Acesta insiruire arata exact de ce lucrurile nu se intimpla astfel: in intermedierea pe care o exercita, aparatura de stat deriva putere de control asupra vietilor oamenilor si sursa de venit pentru acolitii sai pe post de amploaiati. Dar tot aceasta prezentare ne arata ce ar fi trebuit doritorul de copii sa ceara in primul rind: nu 'subventii' de la altii, nu reducerea taxelor proprii ci libertatea de la a fi impozitat. Si asta, nu doar in privinta copiiilor, ci ca pozitie politica fundamentala. Vezi documentul 'doctrina', 'Dezetatitazarea romanilor', punctul 1, 'Eliminarea taxelor indirecte, a impozitului pe proprietate si venit, impozite pe profit sub 10%'.

'Urmarea neasteptata' a fost cind, intr-o vizita habituala pe blogul dlui Aldea, am descoperit articolul din care selectez mai jos citeva paragrafe si care, in urechile mele, a sunat ca o critica directa a argumentului meu (accente si sublinieri in original). Il las pe cititor sa judece. Dl. Aldea confunda cu multa dezinvoltura libertate, libertinism, nihilism intr-un mod care nu invita explicatii, lamuriri, dezbatere de idei. Nu le voi adresa in nici un fel. Experiente similare m-au condus la determinatia de a nu mai angaja 'conservatisti culturali', adica acei conservatori care militeaza pentru 'valori conservatoare' in lipsa de respect pentru libertatea economica si politica individuala (vezi, vezi, vezi, vezi, vezi 1, 2)- ca si pentru exercitiul analitic al mintii, de altfel (vezi mai jos).

... mulți oameni care pretind că apără libertatea, că sunt susținători ai libertății, atacă și chiar urăsc scutirea de taxe/impozite pentru cei care fac copii.

Susținerea societății, materială și spirituală, pentru cei care fac copii, mai ales mulți, este o constantă umană. Și asta pentru că cei care fac copii (a) asigură prin ei viitorul societății și (b) își asumă o sarcină (inclusiv financiară) mult mai mare decât cei care nu au copii. Prin urmare, susținerea de către cei fără copii a celor care au copii este o datorie socială absolut naturală. Singurele societăți care abandonează susținerea nașterii și creșterii copiilor sunt societățile adânc bolnave, aflate în pragul distrugerii. Distrugerea fiind roada alegerii de a disprețui copiii. Căci, oricât ar încerca cineva să ascundă asta sub preș, copiii sunt cea mai mare comoară a unei comunități. Pentru că fără copii nu există viitor.

În cazul refuzului de a ajuta pe cei care au copii – în primul rând prin taxe – avem de-a face cu un act adânc irațional: omul vrea să ducă o viață mai ușoară, cu mai puține griji, răspunderi, datorii, dar fără să plătească nimic pentru această alegere. Deși toate avantajele sociale pe care le are se datorează în primul rând și într-o măsură covârșitoare celor care au ales (în trecut și astăzi) să aibă copii. Fără de care nu ar mai exista însăși societatea în care vrea acel om viața ușoară. Le datorează asta, dar nu vrea să îi susțină prin nimic.

Aceasta nu este libertate de alegere, ci este halucinanta și demonica fugă de roadele (urmările) alegerilor.

Unii au poreclit scutirea de taxe/impozite pentru părinți „taxă pe infertilitate”. Denumirea e bine aleasă pentru propaganda iresponsabilității și (auto-)victimizare, dar este total străină adevărului. Adică este o minciună bine spusă.
Pentru că orice persoană infertilă poate să aibă familie și copii dacă vrea. Am cunoscut multe familii care, în lipsa capacității de reproducere, iar unele chiar și având această capacitate, au ales să înfieze. Prin urmare, nu infertilitatea oprește pe cineva să aibă copii: este o alegere liberă, personală, și cu urmări clare. De pildă, cel care alege asta, o să fie singur la bătrânețe, va muri singur și va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru alegerea sa. La fel, trebuie să susțină familiile cu copii, fără de care societatea – de care el depinde! – s-ar prăbuși.

Desigur, în acest cuvânt am lăsat deoparte „argumentul” preferat al celor care fug de răspundere: excepțiile. [N.B. urmeaza extensie specioasa despre avort]

Căci urmările există, dar, prin fugă, sunt împărțite (redistribuite) celorlalți, fie și în parte.

Am raspuns in apararea tezei si argumentelor mele (vezi sectiunea urmatoare). Dl. Aldea a negat ca acel articol m-ar fi vizat, justificind dupa cum urmeaza (schimb de mesaje publice pe telegram).

Tot acest schimb a survenit pe canalul de discutii al dlui Aldea (vezi legaturile originale de mai sus), raportate apoi ca sinteza pe canalul meu, Outis Atelier aici si aici.

Am concluzionat cu acest comentariu pe canalul meu, trimis si pe cel al dlui Aldea:

Tot acest schimb a avut loc vineri, 12 aprilie. A doua zi, apararea mea nefiind inca publicata si eu neavind nici comentariul salvat la Internet Archive, nici captura de ecran, l-am reincarcat pe situl dl. Aldea, cu urmatoarea prefatare:

Urmarea a fost ca ziua urmatoare, duminica 14 aprilie, dl. Aldea a publicat comentariul original de vineri, fara alte explicatii (comentariu, salvare IA).

Indiferent daca teza si argumentul au fost dezvoltate independent sau mediat de persoane care frecventeaza ambele medii, este remarcabil si binevenit ca el se raspindeste si oamenii deprind arta argumentarii din principiile prime ale libertatii individuale, in contrast cu gindirea doritoare' ('wishful thinking') desprinsa de constrigerile realitatii.

Si acum, comentariul in propria aparare, completat pe Telegram cu legaturi si o lista de trimiteri 'bibliografice' (comentarii anterioare adresind aspecte ale subiectului). Corecturi tacite in paranteze patrate.

Cruciatii copiilor

Sint autorul argumentului criticat aici, as fi apreciat citare si directionare - si, personal, o atentionare, cum am facut si eu (si cum voi face si cu scrisul de fata).

Cititorul curios poate citi discutia in Telegram dupa cum urmeaza: telegrama 'declansatoare' aici (prima sectiune din documentul de fata); critica ulterioara catre Tarziu aici (aceasta fiind tinta proxima a dlui Aldea); reactia unui AUR-ist (pe care il las neidentificat din preocupare pentru privatismul lui) aici, explicatii suplimentare aici (a doua sectiune din documentul de fata).

'Daca va place ideea de copii multi, cum si mie imi place' (auto-citat), vedeti eventual trimiterile din ultimul paragraf al materialul doi de mai sus. Atrag in particular atentia citorului asupra notiunii de consecinte neintentionate: 'drumul spre iad' si ''bunele intentii', etc. (vezi si aici, punctul 2). Nu ar trebui sa includa 'alegerea' si pe acestea? Si, cind zic 'includa', ma refer la piele in joc, la platit pretul alegerii [t]ale - nu la 'iertare!, n-am vazut, n-am stiut, gura nu-mi miroase'...

Iubirea e un lucru bun - dar e un lucru rau sa il invoci cind de fapt vorbesti de silnicie (vezi ce semnifica asta). Caci, despre asta e vorba cind legislezi fertilitatea (de amintit 'decreteii'). Daca cineva doreste sa iubeasca copiii vecinului, poate sa o faca voluntar: cum a fost in experienta mea. Daca cineva are copii si vecinul ar fi fortat sa ii 'iubeasca', eu unul, as spune nu. Dar, asta sint doar eu. Spun asta pentru a elimina gindul la motive ulterioare sau conflicte de interese...

*

Cind cineva discuta punind 'argumentatie' in ghilimele depreciative, nu am nici o dorinta sa continui. De altfel, nici nu as mai avea multe de adaugat fara sa ma repet. Eu atita am putut. Mintea e si ea [de] la Dumnezeu si ne-a dat-o ca sa o folosim cit mai bine. Printre altele, ca sa nu risipim iubirea. Printre altele, ca sa nu iubim silnic pretendenti Lapusneni. In fine, pe cei care fac din copii prilej de cruciada - nefacind insa efortul de a, si mai ales de a se, intelege.
Nu am nici cea mai mica dorinta sa dez-zic, sa 'conving', sa 'raz-gindesc' pe nimeni de nimic. Gindirea si-o face fiecare pe cont propriu daca, si in masura in care, simte gratitudine pentru darul ce i-a fost dat. Daca socoteste sa dea din el inapoi. Asa sta treaba in coltisorul meu de lume. Restul, e treaba Lui.

***

Notiuni folosite:
- minte si gindire aici, aici, aici; eventual si asta
- dispret pentru argumente
- Lapusneanu
- a prezenta raul drept bine [Isaia 5:20]
- 'tough love' ilustrari aici, aici
- 'tirania bunelor intentii', aici

Atentionare despre acest post la Aldea telegram (https://t.me/c/1648884739/3888).

*

Iar, acum citeva dezvoltari explicative.

Proprietatea si transferurile de proprietate

Proprietatea incepe cu proprietatea in propriul corp: acesta este motivul pentru care vaccinarea fortata este o lezare fundamentala a libertatii; tot acesta este motivul pentru care detentia in afara unor legi simple si clare este un abuz tiranic. Si tot acesta este motivul pentru care proprietatea economica este libertatea fundamentala in orice ordine a libertatii. Proprietatea rezulta din exercitarea corpului si a mintii, din efort si ingenuitate aplicata asupra naturii. El devine al tau nu in baza aproprierii cu forta, ci in baza fie a gasirii, fie a descoperirii, fie a imbunatatirii prin adaugarea de valoare (unele proprietati sint colective, indivize, cind sint legal asociate unor comunitati constituite fie istoric fie prin asociere voluntara; dar 'proprietatea de stat' sau 'proprietatea intregului popor' sau 'proprietatea natiunii' sint fictiuni demagogice; vezi cazul 'Rosia Montana', analizat aici, aici si comentariile aferente). Aceasta inseamna munca si toate formele particulare de proprietate numite simplificator astfel: apartamentul, gradina, bicicleta, banii, salariul, dividentele pe investii, etc. - toate incep si decurg de aici. Proprietatea este o prelungire a persoanei. Astfel, doar consimtamintul, decizia, vointa proprie confera legitimitate oricarui transfer de proprietate precum: conferirea unui titlu din cele pe care il deti, mostenirea, dota, donatia, bineinteles vinzarea, bineinteles munca pentru salariu, etc.

Aceasta inseamna ca in mod absolut obligatoriu, orice transfer de proprietate, indiferent de natura lui particulara, ca sa fie legitim, trebuie sa fie strict voluntar. Aceasta este etica proprietatii care deriva din natura ei. Reciproc, orice transfer coercitiv de proprietate reprezinta o expropriere si, asadar, este ilegitim, imoral si ne-etic (vezi aici despre distinctia morala-etica, punctul 1).

Redistributia este expropriere

Transferuri coercitive de proprietate sint insclavarea, furtul, exploarea, taxarea, impozitarea, redistributia: adica prelevarea manifesta de la unii si impartirea ei la altii (care este operatiunea principala a bugetului centralizat de stat), dar si (mai putin manifest sau decelabil) subventionarea unora din fonduri comune tuturor, 'stimularea', 'facilitarea', 'favorizarea' acordate unora in detrimentul altora, etc. Cititorul va recunoaste aici imediat lexiconul statului redistributivist. Intrucit redistributia este trasatura principala a statului angajat in procesul de egalizare substantiala a averii, redistributia este dimesiunea definitionala a socialismului (pentru mai mult, vezi aici, 'Redistributia: banii altora si coruptia'). Poti sa aduci oricite scuze si motive si interese in discutie (vezi extras Aldea). Prelevarea coercitiva de proprietate este actul imoral fundamental si de aceea din el decurge nestinjenit tirania. 'Copiii' nu sint o scuza, ci dimpotriva. Vezi cele ce urmeaza.

Reproducerea genelor si colectivizarea copiilor

Procreatia este re/producere, perpetuarea genelor, 50% din genele mamei, 50% din genele tatalui.

Daca un cuplu are 2 copii iar subventiile procreative incep de la 3 copii in sus, un cuplu cu 4 copii va fi suventionat de cuplul cu doi copii, care nu primeste nimic. Efectiv, cuplul cu doi copii munceste si traieste pentru propagarea genelor altora. De asemenea, cuplul cu patru copii procreaza pe spezele tuturor cuplurilor sub limita de subventionare precum si al celor peste aceasta dar cu mai putini copii. Genele lor, indiferent ca sint bune sau proaste, doar sa fie in cópii cit mai multe, vor fi propagate si isi vor gasi frecventa crescuta in mod artificial in grup prin co-participarea la efortul lor procreativ al altor cupluri.

Semnificatia apare pe trei planuri.

1. Propagarea genelor altora. Exista o masura a succesului unui organism numita fitness. Termenul are doua acceptiuni: una larga, generica, in care ea desemneaza diverse forme de succes economic si social. Si una restrinsa, foarte specifica, desemnind succesul reproductiv, numarul de copii. Cele doua masuri nu sint neaparat legate, dar intotdeauna fitnessul economic si social potential conduce la un fitness reproductiv crescut. Intuitiv, fitness-ul este ceea ce face diferenta dintre milioanele de cópii ale genelor lui Genghis Khan existente azi si ale oricarui din milioanele lui de victime (soldati ai sai si inamici) care au fost macelariti inainte de a fi lasat copii (dezvoltat intr-un material seaprat in curs de publicare). Tot intuitiv, cu vorbele unui personaj secundar de film, 'de aia vrei sa ai succes, ca sa ai parte de mai mult sex'. In cazul acela, era vorba de succes in stiinta: argumentabil, cel 'mai mic succes' in termeni de sex comparativ cu politicieni, moguli de business, atleti sau stele de filme. Fitness-ul este reproducere diferentiala si el manifesta, cantitativ si calitativ, competitia dintre indivizi.

Ceea ce isi propune sa faca 'stimularea procreativa' este sa altereze acest raport competiv: adica, sa masluiasca regulile jocului. Adica, exact lucrul care a condus la caderea procreatiei la nivelul la care ea trebuie 'stimulata' (vezi explicatia imploziei demografice sub 'statul asistential', cauta 'Carlson' aici, reluat aici, cauta iar; vezi si acest comentariu pentru legatura cu migratia de masa si prezentul articol).

Singurul climat in care competitia dintre indivizi este atit pasnica cit si justa, drepta, si este in avantajul grupului in ansamblul lui este cel in care regulile sint simple, in acord cu simtul comun, aplicate universal cu restringere si transparenta, in rest, viata si piata fiind libere de interventia statului. Redistributia masluieste regulile competiei economice. Iar oamenii curind inteleg ca efortul lor de viata se duce in propagarea genelor altora, nu ale lor proprii.

2. 'It takes a village'. In 1996, Hillary Clinton a publicat o carte cu acest nume chipurile, 'intrupat' de 'culturi africane', fara ca NPR sa fi fost capabil sa traseze originea acestui presupus proverb. Si, pe buna dreptate. Caci acesta este un slogan socialist avind prea putin de-a face cu comunitatea si totul cu redistributia. Am primit si eu 'pita cu unsoare' de la vecini si m-am jucat la ei in casa: dar de aici pina la redistributia fortata a venitului lor in favoarea mea e cale astronomica. Regulile de convietuire comunitara au totul de-a face cu cooperarea voluntara, bunavointa si amiabilitatea si nimic cu constringerea. Dimpotriva, de indata ce constringerea survine, comunitatea dispare. Colectivizarea copiilor prin redistributie fortata isca invidia si gelozia, caci spre deosebire de politicieni grabiti si militanti interesati, oamenii vad si inteleg ca acei copii cresc de fapt pe banii lor. Ceea ce e in comunitate e un climat inefabil a carui valoare maxima consta tocmai in libertatea cu care lucrurile se ofera si se accepta, in regulile adeseori neformalizate si frecvent nerostite de reciprocitate si de utilitate marginala (dam din cele care costa putin relativ la nevoile proprii), colectivitatea fortata distruge. Si, apropos, cum au observat la timpul cuvenit conservatori americani, ceea ce e obfuscat si distrus intre 'sat' si 'copil' este familia.

3. Selectia de grup. Lucrul eluziv in cautarea caruia se afla conservatistii culturali este numit 'selectie de grup'.

Selectia de grup, in sens tare, propriu-zis biologic al termenului, inseamna reproducere diferentiala a grupurilor umane. Asta ar presupune ca grupul este a. izolat reproductiv, adica rezistent la invazia externa, b. rezistent la invazie interna (adica, la exploatarea resurselor grupului de entitati 'egoiste').

In sens slab, selectia de grup este selectia culturala, adica a unor trasaturi care nu se transmit prin reproducere (nemostenite, uninheritable; trasaturi dobindite, acquired). Grupurile umane genereaza si reproduc o ordine spontana, bazata pe norme si reguli de conduita cu evolutie si modificare lenta, cu un grad mare de conservatorism dar libera (asta inseamna spontan, necoercitiv). Aceasta ordine spontana este substanta traditiei (Hayek, pentru ambele puncte; sinteza buna aici; limitele chestiunii, in continuare). Iar cind exact traditia in cauza contine explicit norma libertatii, precum in Magna Carta Libertatum, marea carta a libertatilor anglo-saxone, atunci pe drept cuvint te mindresti cu ea si tii cu dintii de ea. Iar daca nu ai una a ta, ti-o faci.

Problemele apar din urmatoarele directii. Ordinile spontane sint ordini in principal necoercitive (forme de autoritate 'motivanta' precum parinti, batrini, sacerdotii, etc.; comentariu extern, punctul 4). Reproducerea lor se bazeaza pe invatarea sociala prin imitatie si ranforsare psihologica prin moralizare. In acestea consta si slabiciunea lor: cultivarera conformismului social, agresiunea moralista si tentatia inlocuirii autoritatii necoercitive cu una coercitiva. Fiecare din ele presupune costuri, dar persuasiunea si argumentarea contrara le poate mentine in limite suportabile. Cu puterea coercitiva, insa, nu argumentezi si ea nu sta sa fie convinsa: costurile pentru indivizii contrarieni cresc exponential si cu aceasta s-a terminat cu 'ordinea spontana' si cu libertatea care este matca ei fireasca. Evolutia sociala este inghetata in forme prestabilite si/sau nou omologate ranforsate prin violenta normativa, constringerea denatureaza traditia, care devine doar un nume pentru arbitrariul politic (vezi nationalismul comunist).

Un exemplu recent pentru aceste procese l-am surprins 'live' intr-un comentariu. Reiau de aici:

Selectia de grup in mod aproape cert nu este o forta in evolutia biologica. In evolutia culturala, ea are un sens si un rol atita vreme cit aceasta se intimpla ca o ordine a libertatii. Cine nu crede, sa ia aminte la distrugerea traditiei populare romanesti care este cosubstantiala cu statul roman modern de la pasoptisti si Cuza prin fascisti si comunisti pina la cei care vor urma dupa unipartidul de azi. Festivizarea ei ca 'folclor' televizat si de campanie electorala este cea mai buna dovada a mortii sale clinice (vezi comentariul 'Festivismul 'taranesc' bate iar capitalismul romanesc!').

Prin 'cruciada copiilor', conservatorii urmaresc aceasta himera a selectiei de grup prin mijloace coercitive (stat mare si tot restul; vezi 'Analiza Program AUR', vezi 'Lectii de la Izvoru Muresului'). Cu putin efort inferential, recunoastem in designul 'selectiei de grup' puncte cardinale de pe agenda conservatista (exercitiu pentru cititorul atent; poate de detaliat cu alt prilej). Ceea ce retinem insa este constructivismul proiectului conservatorist de indata ce climatul de libertate in care el traditional are loc a fost suprimat de stat. Ceea ce este construit, este un corp politic romanesc, dupa intelesul si definitiile lor.

Constructivismul social conservator. Copiii statului

Aparenta lucrurilor adeseori ne fura privirea si ne impiedica sa vedem ce e dededsubt.

In orice act redistributivist exista doua nivele. Primul nivel, cel evident, este luarea cu forta a banilor de la unii si acordarea lor altora. In cazul de fata, este redistributia prin 'alocatia de stat' pentru copii sau, cum m-am deprins sa o numesc, 'stimularea procreatiei'. Acest nivel are in vedere egalizarea substantiala a veniturilor - daca exista vreo politica imediat identificabila drept 'socialista', apoi exact asta e. Alaturi de amestecul in reproducerea genelor, acestea dau substanta 'ingineriei sociale'.

Dar la al doilea nivel se ascunde constructivismul real. Constructivismul procreativ consta in cultivarea dependentei fata de stat, in deresponsabilizarea parintilor fata de mincarimea dintre picioare, fata de cresterea copiiilor, in crearea unui segment de romanitate, cind acesti copii vor ajunge adulti, care vor fi uitat de demnitatea si proprietatea asupra muncii proprii, care vor fi crescut cu sentimentul servil ca 'li se cuvine'. Pai, 'misecuvinisti' au creat si progresistii (Mirel Palada), unde e diferenta?! Reproducerea sistemului dependentei este adevaratul punct terminus al constructivismului procreativ.

Redistributia este o trasatura a socialismului si de stinga si de dreapta. Dar 'cruciada copiilor' este un punct nodal care releva si alte particularitati. "Cruciatii copiilor' dau dovada de aceiasi obsesie si indecenta ca si progresistii facind din sexualitate obiect de contentie politica, scotind la lumina rampei ceea ce din negura timpurilor oamenii fac in privat si, multi probabil si azi inca, sub pulpana noptii (ceea ce nu are nimic a face cu rusinea, ci pentru ca asa a fost prudent in context evolutiv)... Sexualitatea este una cu intimitatea si cu afectivitatea: si acestea sint anulate prin desenzitare de obsesiile dubioase ale unora pentru copiii multi ai altora. Acest punct de coincidenta nu este intimplator. Caci, pentru a instaura despotismul, un punct critic de plecare este tocmai distrugerea intimitatii, a privatismului, a legaturilor afective solide in interiorul cuplurilor si a familiei. Procesul a fost numit atomizare sociala (Arendt) si punctul lui de plecare este tocmai viata privata. El este o pirghie extrem de puternica a alienarii si a anomiei, a lipsei de principii si structura in viata si al lipsei sentimentului de sens al acesteia. Atomizarea sociala este exact opusul ordinii sociale spontane de la care am inceput. Atomizarea sociala este piatra unghiulara a despotismului si nu conteaza cum ajungi aici, de la stinga sau de la dreapta, cita vreme acesta e rezultatul.

Sa faci multi copii pentru ca te plateste 'statul' din banii altor romani, inseamna deresponsabilizarea si ca parinte, si ca roman (nemavorbind de paralela nedorita cu un alt tip de activitate si ea implicind sexul si care tot pe bani se face). Sa cresti ca si copil sub asemenea parinti te va face la rindul tau atit parinte cit si roman de calitate mai proasta decit cei de dinainte. Loialitatea ta fata de parinti si familie va fi slaba, caci ea va fi indreptata catre statul redistributivist care te-a crescut. Sa incurajezi astfel de comportamente si mentalitati ...: imi place sa cred ca astfel de efecte sint 'neintentionate', adica rezultind din necugetarea pina la capat a problemelor si din necumpanirea propriilor motive si porniri. Dar apoi, cind selectia grupului te intereseaza, nu mai stai sa ii iei pe membri la bani marunti. Partidul care reuseste sa ia frinele redistributiei va avea intotdeauna o masa electorala la dispozitiei. Parinti neresponsabili care au crescut copii din taxele altora nu vor obiecta cind ei insisi vor fi taxati pentru cutare sau cutare extravanganta a statului mare. Apoi, Doamne pazeste, neatasati prin legaturi puternice de solidaritate, loialitate si afectivitate, copiii vor fi mai usor de desprins din bratele parintilor pentru a fi trimisi la razboi si nimeni nu ii va fi invatat sa fie contra, sa zica 'nu', sa se opuna, sa se bata cu unghiile si cu dintii pentru libertatea lor. Copiii redistributiei sint copiii statului nu ai parintilor lor - in orice acceptiune cu sens a termenului 'parinti' exceptind pe cel de 'donor de material biologic'.

Actul procreativ nu are valoare fara responsabilitatea implicata de asumarea lui. Daca nu ar fi asa, 'Idiocracy' nu ar fi doar un film de fictiune ci documentar.

Ca o realizeaza sau nu, promotorii procreatiei asistate se angajeaza in selectie artificiala dar ceea ce vor obtine va fi exact contrariul a ceea ce isi doresc (legea consecintelor neintentionate, bat-o vina, efectul de 'suflu de recul', 'blowback'): caci cei dispusi sa se reproduca fara responsabilitate 'contra plata' vor ajunge sa prevaleze asupra celor cu obiectii de constiinta in privinta intregii operatiuni.

Al treilea nivel al constructivismului este conferirea de identitati pozitive. Despre acest constructivism identitar am mai vorbit si poate voi mai vorbi. Doar in masura in care se leaga de subiectul prezent, din punct de vedere identitar, constructivismul procreativ este un teren minat.

Nu imi place sa profilez grupuri si sa discut lucrurile umane in termeni instrumentali si obiectificanti. Dar, contextul e impus. De asemenea, nu doresc nici sa activez prejudecati - dar fapte trebuie considerate, întrebari trebuie puse si lucrurile spuse. Asadar, un ultim argument care, poate, in final ii va pune pe ginduri pe 'romanii natalisti, altruisti profesionisti'. Scriam (punctul 3): "Subventionarea grupurilor cu fertilitate natural mare. In masura in care exista sporuri demografice diferentiale intre grupuri (de pilda, vezi, vezi, vezi), cele cu rata natalitatii mica sponzorizeaza grupurile cu una mare." Si apoi: "'Familie, credinta, natiune, libertate'. Ce mai ramine din lozinca AUR? Din cele de sus, nu prea mult de substanta privind ultimele trei. Cit despre prima, las cititorul sa ghiceasca care grup va beneficia cel mai mult de pe urma 'stimularii' natalitatii preconizata de AUR (vezi telegrama punctul 3)."

Cum se vor descurca conservatorii nostri natalisti cind aceste sporuri de procreatie diferentiala vor muta bani din buzunarele romanilor in cele ale co-etnicilor schimbind procente de reprezentare? Ne mai preocupa oare migratia cind 'migrantul' neintegrat de secole e deja intra muros? Ce vor propune? Discriminari pe criterii rasiale, Doamne fereste? Sau vor deveni ei brusc 'progresisti' dpdv rasial si etnic, aruncind identitarismul sub pres?

Parada virtutii si politizarea altruismului

Un punct de plecare favorit al constructivismului social de orice culoare este scoaterea la parada a virtutilor altruiste. Am scris despre asta in trecut asa ca ofer citeva selectiuni pe post de explicatie preliminara:

Alte exemple de afisaj altruistic si o analiza a semnalizarii virtuoase e de gasit in materialul dedicat dlui. Piperea, 'Un loc intunecat', sectiunea 'Conservatorism si primitivism'. Spicuiesc, pentru beneficiul cititorului grabit, dar recomand vizitarea sectiunii pentru explicatia biologica a semnalizarii virtuoase, in imediata continuare a extrasului de mai jos:

O analiza scurta pe puncte a altruismului politizat este de gasit in 'Ruinele altruismului de stat'.

Dar nimic nu se preteaza mai bine la parada virtutii decit cazul copiilor. De aceea politizarea copiilor este un accesoriu de mina forte de fiecare data cind sufletul publicului trebuie frint (propaganda de razboi, migratia de masa, holocaust, incalzirea globala).

Exista si pentru asta, ca pentru mai tot, o baza biologic-evolutiva. Copiii au trasaturi fenotipice (cum arata) special evoluate pentru a induioasa, pentru a reduce agresivitatea adultilor si a atrage afectiune acestora, pentru a scoate in prim plan partea lor mai buna: obrajii bucalati, eventual cu gropita (exista o grasime speciala 'bruna' in obraji numita 'bula lui Bichat' care nu dispare nici in conditii de extrema subnutritie si casexie - acesta fiind motivul pentru care in acest fotoeseu se face repetat trimitere la aspectul 'obrajilor', compara cu aici; indepartarea bulei lui Bichat face azi obiect anume al narcisismului chirurgical 'esteticofacial'), capul rotund, fruntea inalta si bombata, trasaturile grupate in centrul fetei. Asta este ceea ce numim 'dragalasenie' ('cuteness'). Pina si adulti care continua sa prezinte acest aspect juvenil au parte de un tratament mai benevol si tipologia a primit numele special de neotenie, cunoscut si ca 'baby face', 'fata de bebe'. Tot de aceea si ingerii sint portretizati in iconografie (arta in Renastere, baroc, epoca victoriana; parinti contemporani; exemple foto) cu aspect exagerat copilaros (heruvimi si serafimi).

Pe scurt, copiii suscita pornirile altruiste in adulti. Adultul fara discernamint sau, mai sti, in conflict de interese ori cu motive ulterioare, isi da drumul necontrolat la expresia sentimentelor pioase de parca asta ar pune lucrurile drept, dupa cum sint vazute ele din locul strimb in care sta.

Profesionistii altruismului sint indignati cind critici sponzorizarea procreatiei. Ii apuca o sfinta minie la ideea ca asta inseamna de fapt o 'taxa pe infertilitatea': infertilitate relativa cum reiese clar din contextul explicatiilor, nu ca alegere pentru ne-fertilitate, o cu totul alta problema (vezi mai jos). Adica, daca ai mai putini copii decit vecinul esti 'redistribuit' mai prost decit el sau, daca esti sub limita sponzorizarii, deloc. Prea-bunul parinte Aldea (vezi mai sus) mai ca nu isi putea retine expresia indignarii: clar, trebuie sa fii un monstru de egoism si anti-romanism ca sa gindesti in termenii astia. Simti afurisenia planind asupra ta si, daca nu ai sti mai bine, obrajii ti s-ar inflacara ca para focului. Mda, vezi toate cele de scrise anterior.

Manipulatorii lui Dumnezeu

Nietzsche a afirmat ca 'Dumnezeu e mort... Noi l-am ucis pe Dumnezeu' ('Stiinta Vesela', § 125). Numeroase maxime nietzscheene sint astfel de generalizari fara agent, avind ca referent umanitatea in general, asadar mizantropice. In cazul de fata, statul social la ucis pe Dumnezeu sau, mai specific, socialismul prusac 'al bunastarii' construit de Frederik cel Mare si Bismark (cauta 'Altruismul de stat prusac', 'Modulul bismarkian'). Statul 'bunastarii' se numeste in franceza 'providential'. Si, pe buna dreptate: caci el a aparut in existenta ca inlocuitor laic al providentei divine. (telegrama 'In trei')

"Cei care L-au înlocuit pe Fiul lui Dumnezeu cu oamenii", ni se spune, cu trimitere la catolicism (Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea). Eu unul m-as fi bucurat de o auto-examinare la fel de scrupuloasa si aproape de casa caci, cum sper ca reiese din materialul de fata, conservatorii ortodocsi nu se incurca nici ei cind vine vorba de jucat rolul lui Dumnezeu prin redistributie. Dar dublul standard este o figura retorica comuna intre 'ziditorii omului' (constructivismul social si antropologic; alt exemplu).

Este selectia artificiala de grup promovata de conservatori in acord cu Dumnezeu sau nu? Nu ma pricep, asa ca urmeaza multe intrebari si citeva observatii din cele pe care bunul simt comun le ingaduie.

Nu are ortodoxia un concept de destin? De ordine lasata de la Dumnezeu ('divine ordinance')? O ordonare divina a genoamelor in care fiecare isi are locul si in care fiecare isi afla rostul? Putem sa o schimbam prin rearanjarea frecventelor genice, facind ca pachete genice care nu s-ar fi nascut sa se nasca si altele care s-ar fi nascut sa nu se poata naste? Procreationistii nu se substituie ei lui Dumnezeu? Daca exista un plan divin, cine sau ce isi asuma ca sarcina sa interfereze cu El? Cum poate fi el realizat daca omul isi baga nasul in lucruri care nu sint de resortul sau? Sau poate avocatii reproducerii asistate cred ca e de resortul lor? Sau poate nu e omul cel care isi vira coada? 'Multiplicati-va' e un lucru. Multiplicati-va planificat, peste decizia Lui, e altul. Daca 'viata e sacra', cum ni se spune (vezi mai jos), sint copiii nascuti prin planificarea parintilor si politicienilor in cirdasie la fel de sacrii ca si cei nascuti în virtutea planului sau a ordinii divine?

Daca Dumnezeu are un plan, atunci cei care se joaca de-a Dumnezeu cu procreatia sint in stare grava de interferenta cu Acesta. Daca nu, atunci la ce buna invocarea lui in chestiuni de procreatie? Personal, cred ca Dumnezeu are treaba mai buna decit sa isi bata capul de fiecare data cind oamenii au mincarime sub vintre. Dar unii se pare ca asa cred (monitorizarea 'pacatelor' sexuale s.a.), caz in care, ma indoiesc ca El este in acord cu ei atunci cind se dedau la politica procreatiei (vezi argumentele de mai sus).

Sint indivizii umani interschimbabili? Fungibili? Ca septelul (vezi si, si)? 'Prasila romanesca', cumva? Nu unici si importanti in feluri speciale? Trupurile care se 'multiplica' conteaza, nu sufletele, atit de diverse, de unice, de minunate in complicatia lor? Aceasta viziune politiciana instrumentala asupra omului este in contradictie flagranta cu declaratii pioase fie umanistice, fie teologice. Am comentat pe larg aceasta contradictie in 'programul AUR' semnalind lipsa oricarui efort intelectual de compatibilizare a lor: vezi capitolul 21, omul ca 'resursa' versus capitolul 2, omul 'cununa a creatiei divine', cauta 'Viziunea noastra asupra omului' respectiv 'Resursa umana'. Scriam acolo: 'Acest tip de reificare a fiintei umane este tipic pentru tehnocratii in cautarea unei pojghite de stiintificitate. [...] Nu e nimic stiintific in a te referi la om ca 'resursa' ci doar, poate, in cadrul fixat de capitolul 2, demonic'.

Ni se spune ca 'viata e sacra'. Trecind peste faptul ca taxarea este furt de viata, sacrilegiu prea banal pentru ca aparatorii vietii sa sara la arme. Dar acelasi lucru se intimpla cu vietile ne-nascute datorita taxarii. Dincolo de orice motive de ordin personal sau 'cultural', optiunea non-procreativa este o optiune politica:

"Eu nu voi uita niciodată vorbele unui bătrân al acestei naţiuni, din Şinca veche (Făgăraş) rostite pe patul său de moarte: Eu mor fericit, pentru că eu nu las în urma mea în sclavie nici femee, nici copii." (geologul german Haquet, despre anii petrecuţi în Transilvania, 1763-1764, sursa. Geologul in cauza este Belsazar Hacquet, DE, EN, autobiografie ms. FR, cunoscut pentru calatoriile sale stiintifice prin imperiul austro-ungar, iar lucrarea de verificat este 'Neueste physikalisch-politische Reisen, In den Jahren 1788 und 1789, Durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen', vol. 1-2, 3-4. Situl Tiparituri Vechi are o pagina frumoasa despre cartea lui Hacquet, cu poze si fragmente traduse, printre care si cel care ne priveste, creditate lucrarii 'Călători străini despre Țările Române', Vol. X, Partea a II-a, București, 2001; pdf. De observat nepotrivirea de data. Sublinierea mea) [ed. ult. 2024.05.15, la verificarea citatului]

Cine poate gindi si vorbi astfel merita reverenta noastra. Asta este, dupa mine, respect pentru sacralitatea vietii. Nu e un lucru demn nici in ordinea umanului, nici in cea a divinului, sa produci copii sclavi. Si taxarea este sclavie. Ceea ce batrinul acestei natiuni face, este o obiectie de constiinta. El pune curatenia sufletului inaintea fornicatiei: caci nu faci copii fara mincarime (si orice minte riguroasa intelege ca placerea sexului este 'trucul' subiectiv prin care genele se perpetueaza; nimeni nu face sex 'pentru perpetuarea speciei' sau a 'poporului'!, ci pentru ca ii place, procreatia fiind rezultatul secundar al acestei cauze proxime). Fornicatia este uzual considerata drept 'pacat'. Daca acesta e cazul, a impinge la procreatie cu toata forta masinariei de stat in ce categorie a moralei teologice intra?

La fel de sacra este si viata celor care nu s-au nascut datorita obiectie de constiinta la politizarea reproducerii. Tot conservatorul obiecteaza la avort: dar, diferenta specifica la o parte, clasa de apartenenta logica este aceasta, viata nenascuta. Mi se va obiecta ca aceasta este viata virtuala pe cind in cazul avortului e viata reala. Da, din punctul nostru de vedere, al temporalitatii vietii omenesti, dar nu din punctul de vedere al lui Dumnezeu, daca acesta este intradevar etern. Pentru El, viata potentiala suprimata este echivalenta cu cea actual suprimata, caci pentru o entitate eterna alinierea temporala nu exista si ceea ce e potential este la fel de real ca ceea ce deja e actualizat.

Scrie legendarul meteorolog Joe Bastardi in contextul acelor alti cruciati, incalzistii globali - cuvintele lui sint transpozabile literal la cazul discutat de fata:

"Un Dumnezeu infinit prespune creatia unui set infinit de posibilitati. Omul, in mintea lui nebuneasca, crede ca stie destule ca sa se puna de-a curmezisul proiectului Divin. … De vreme ce ni se spune ca sintem instrumente ale lui Dumnezeu si ca Dumnezeu ne foloseste pentru scopurile sale, atunci joaca de-a Dumnezeu presupune exact opusul acestora… idea de control al unui sistem pe care nu il poti controla… Aceasta nebuniei cauta sa nege gloria lui Dumnezeu pur-si-simplu prin punerea omului in ecuatia de control a creatiei ca egal sau mai mare decit Dumnezeu." [trad. mea; para ed. ult., 2024.05.15]

In fine. Ce este mai sacru, trupul sau sufletul? Este un suflet poluat de calcule de alocatii curat? Sau i-l dam si pe acesta 'cezarului', cind sufletul este exact ceea ce trebuie sa ne ramina dupa ce i-am dat aceluia totul? Daca copiii intra in ceea ce se cuvine cezarului, vorbesc atunci preotii pentru acesta, nu pentru Dumnezeu? Vezi mai sus, capitolul 'constructivismul social conservator'.

Intrebari retorice. Nu aștept răspunsuri luminatoare de la unii care nu si le-au pus inainte de a pune pana pe hirtie. Pentru citi credinciosi sint in partida conservatoare nu s-a sesizat nimeni ca 'natalismul etatist romanesc' este joaca de-a Dumnezeu - in fapt, manipularea ideii de Dumnezeu in scopuri de propaganda si dobindirea de posturi de putere. Punind laolalta doua observatii facute si in canalul social (vezi si vezi), voi spune 'Prea multa religie, prea putina credinta. Prea putina credinta, mult prea putina pietate'. Religiozitatii nu ii pasa nici de oameni, nici de Dumnezeu.

Cazul discutat aici de fata reprezinta doar o instanta particulara a ceea ce am numit 'etatizarea sacrului' (vezi; vezi, adaptat si elaborat aici). Desacralizarea credintei, a religiei, nu este un lucru nici nou, nici rar. Ea se evidentiaza in chestiuni atit de variate precum abandonarea de catre biserica a momentelor sacre ale vietii in miinile statului: nasterea, moartea, casatoria (vezi legaturile de mai sus). Sau alte forme de etatism in care multi credinciosi se situeaza pe aceeasi pozitie fundamentala de irealitate precum statul asistential, in general, cel progresist in particular: credinta ca 'lucrurile statului cad din cer' (vezi comentariu si clipul pe care il adreseaza), luind locul Celui care de drept salasuieste 'acolo'.

Ca mare parte din 'politicile' conservatoare, si constructivismul procreativ nu este decit imaginea in oglinda a constructivismului nonprocreativ si abortionist progresist. Unii vor multi copii, ceilalti putini, si nici unii nu ezita sa foloseasca levierele cele mai grosolane ale statului pentru a ajunge unde vor. De la atei nu avem asteptari: dar de la conservatori, ne-am fi asteptat ca Dumnezeu sa le vorbeasca. Probabil ca o face, dar susurul vocii interioare este innecat de fierberea involburata a hubrisului puterii (exemplu Tarziu si legat AUR in general).

Nu cred ca conservatorii care emit cu prea mare usurinta preferinta pentru 'cruciada copiiilor' s-au gindit asupra implicatiilor si consecintelor 'ideilor' lor. Pe de alta parte, nu cred ca o reflectie ca cea de mai sus va schimba opinia lor. In definitiv, conservatorismul cultural este un socialism in care semnul valorilor este schimbat pe invers - si nimic mai mult.

Conservatorismul va trebui sa invete sa cultive valorile pe care le urmareste (ex. traditia, vezi discutia mai sus) prin mijloace necoercitive, consistente cu libertatea individuala. Altfel, conservatorii care afiseaza 'libertatea' vor trebui sa renunte la ea (urmareste in curind telegrama 'Marea pacaleala'). Dumnezeu cu ei, caci asta e singurul recurs care mai ramine cind incepi sa legislezi natalitate, identitate, etnicitate. Vezi 'Lectii de la Izvoru Muresului', 'V. Nationalismul de stat mic (nationismul)', despre functiile legitime ale statului minimal pe relatia identitate. Vezi discutia in context mai larg in 'Trei falxuri 2024. Doctrina', sectiunea C.

Outis

Dedicat educatiei politice intru libertate a romanilor.

Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Discutii https://t.me/miza2024
Microblog https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni

Serviciu public.