Pactul de neagresiune al romanilor cu romanii
In Romania nu exista inca un partid trans-ideologic si nici unul din partidele existente nu dovedeste ca intelege ce inseamna politica dincolo de variatiuni pe teme ideologice. Politica se refera la stat, la structura lui, la competentele lui, la limitele lui si la relatia lui cu libertatea poporul. Aceasta, libertatea poporului, este singura variabila prin care actiunea politica se defineste si se masoara cu sens, prin care ea conteaza si prin care ea trebuie evaluata. Statul inseamna constringere, violenta, si toate lucrurile rele incep cu aceasta, dupa cum toate lucrurile bune incep cu absenta ei.
Toate partidele, si nu doar ale prezentului, functioneaza cu premiza ca daca sint 'alese' si ajung la putere, totul este permis. Ele nu se simt nici macar obligate sa isi respecte propria ideologie (vezi himera unipartidului PSDPNL si alte 'convergente' asemanatoare, vezi telegrama 'Cit mai costa o pozitie conservatoare'). Nici unul nu este interesat ca, de pilda, guvernarea prin 'ordonante de urgenta' violeaza fundamental separarea puterilor si paveaza drumul catre dictatura executiva (vezi; vezi, ultimul para; vezi, ultimul para). Egal de neintereste sint de votul uninominal, singura conditie de responsabilizare a alesilor fata de alegatori, intrucit astfel se pierde controlul hegemonic pe care il exercita partidele asupra listelor (vezi mostenirea lui Ion DIaconescu, vezi 'ca tot veni vorba'). Nici un partid nu este capabil sa inteleaga distinctia dintre functiile si marimea statului (vezi). Marimea statului, inteleasa cu numar de ministere, de functionari, este adeseori subiect de jonglerie politica pre-electorala si face obiect de tam-tam electoral din partea unor formatiuni sau partide alternative (Platforma Romania Cetatenilor, AUR). In cel mai bun caz, aceleasi lucruri proaste s-ar face cu mai putine ministere, cu mai putini oameni deci, chipurile, mai 'eficient'. Dar statul nu este niciodata inteles in termeni de functii, de atributii. Nici un partid si nici o formatiune nu sta sa se intrebe daca statul, adica constringerea, violenta legala, forta - chiar au vreun rol legitim in toate lucrurile in care se amesteca: chiar are constringerea un rol permisibil in economie? Dar in sanatate? In care sanatate, in asistenta sociala da, dar in politia medicala, vezi covid, nu? De ce?, etc. (vezi documentul 'doctrina'). Masurile cele mai aberante sint rationate in doi peri sau, cel mai adesea, fara pic de rationare, si sint executate silit asupra romanilor. Lucruri care ar avea nevoie de o gindire minutioasa si o justificare solida, cu un ochi permanent fixat asupra libertatii romanilor, ne sint indesate pe git fara clipire de niste ciolaci disfunctionali ca oameni, darmite ca 'conducatori', darmite ca 'specialisti'.
Scriam in 'Un spectru bintuie azi Romania':
Problemele fundamentale ale statului (vezi telegrama) care sufoca romanitatea nu exista pe nici o agenda. Cei din sistem, le escamoteaza pentru ca ei le-au cocolosit. Cei din afara, le ignora pentru ca aspira sa ia locul celor dintii. Statul e obiectul hipnotic din atractia caruia nu e scapare: inelul lui Sauron, vraja puterii asupra altora. Toti il vor, toti pretind ca il vor folosi mai bine. Isi arata diplomele, isi etaleaza specialistii (AUR 2023 iunie, octombrie), isi mingiie motul. Libertatea romanilor nu are prieteni intre politicieni, nici macar intre cei care si-au pus cuvintul pentru ea… Nimeni nu e capabil sa vada statul ca un obiect de analizat, ca o masinarie, demontabila piesa cu piesa, pe care asemeni unui ceasornicar batrin si curios, sa o dezasambleze, sa vada cum merge, ce face, ce efecte are (vezi aici, in special II). Ceasuri mecanism nu mai sint: toate vin turnate, stantate, merg 3 ani, dupa care sint bune de aruncat, expirind punctual cu doua saptamini inainte de termenul de garantie. Ca retetele de import ale politicienilor din tara noastra. STATUL e ars cu majuscule pe bolta fruntii lor si dorinta de a-l apuca, de a-l culege, de a-l pune sa se invirta cu oamenii lor la cirma ii consuma…
Cind vine vorba de STAT, Romania politica e bintuita de o alta fantoma, cea a lui Farfuridi: "ori sa se revizuiasca… dar sa nu se schimbe nimica; ori … sa se schimbe pe ici pe colo". Sau, poate Farfuridi nu a murit definitiv niciodata. El e zombiul care ne insoteste.
Aceasta fiind starea de fapt, ea nu se va schimba atita vreme cit romanii insisi nu ii vor trage de siret pe 'oamenii de bine' aspiranti la cirma statului, impunindu-le limite si restrictii in ceea ce e permisibil in uzul constringerii. Dar, pentru a face asta romanii insisi vor trebui sa se lamureasca interior despre ce e bun si ce e rau, despre ce e permis si ceea ce nu. Ei vor trebui sa se uneasca in singurul mod in care unirea pe scara larga e posibila: intr-un pact tacit, pe care fiecare si-l ia cu sine insusi si fata de toti ceilalti, in a nu sustine folosirea constringerii politice fata de toti ceilalti. Acesta este pactul de neagresiune al romanilor intre ei.
1. Asta inseamna in primul rind sa nu astepte de la stat sa ii tina in viata; sa nu astepte farimituri de la 'buget' sub forma de asistenta, subsidii, 'ajutoare'. Asta inseamna ca romanii insisi sa nu se mai conceapa, constient sau nu, ca intretinuti ai statului. Asta inseamna ca romanii trebuie sa refuze sa fie creaturi ale statului: ei, copiii lor, familiile lor, prietenii lor.
Statul s-a transformat in arbitrul vietii romanii, adjudecind acestora 'buget' dupa cit de lung e bratul lor de influenta ('leverage'). El ia de la unii si da altora, se imprumuta in dauna copiiilor nostri, sta cu miloaga la UE si creaza bani-inflatie pentru a acoperi doleante. El astfel intretine o stare continua de animozitate in rindul romanilor care, pe buna dreptate, simt ca se fura singuri. Ciolaci partinici lipsiti de scrupule, caracter si inteligenta s-au interpus intre romani si romani, erijindu-se in rolul de impartitori ai colivei. Coliva de la inmormintarea natiunii care este singurul denozdamint posibil al acestei desntari. Statul a ajuns un risc existential pentru popoarele lor si statul roman nu face exceptie (vezi in context).
2. Pentru ca romanii 'sa se uneasca' ei nu mai trebuie sa imputerniceasca statul pentru a inscalava generatia urmatoare cu povara intretinerii generatiei curente (scehma Ponzi a contractului intergenerational, cauta, cauta). 'Pensia' se asigura moral prin bani economisiti si investiti de romani pentru propria lor grija si prin revenirea investitiei pe care ei au facut-o in copii sub forma grijii acestora fata de ei la batrinete. In locul acestui aranjament natural si etic, 'pensia de la stat' deresponsabilizeaza de aceasta 'povara' pe care o plaseaza pe umerii altor romani, in afara oricarei obligatii morale si doar in virtutea constringerii. Iar cind ei nu sint de-ajuns, statul 'importa' straini de pe alte meleaguri, folosindu-i instrumental pentru 'buget' si pensiile romanilor. Costul e distrugerea legaturilor de familie, a socialitatii si a culturii. Vezi 'pensia sau natiunea', 'statul social sau natiunea', legatura acestora cu procreatia.
3. Romanii nu mai trebuie sa foloseasca statul pentru a se agresa unii pe altii prin impunerea unor alegeri de viata privind sexualitatea, credinta, opiniile, sentimentele. Azi, acestea sint scrise de agenda progresista si intreaga agenda 'conservatista' se reduce la reactii la aceea. Ei trebuie sa inteleaga ca folosirea statului pentru batalii ideologice doar alimenteaza puterea acestuia si este impotriva tuturor. Ceea ce azi este batalie ideologica in care statul este invitat sa intervina, miine trebuie sa devina batalie de idei pentru cistigarea sulfletelor conationalilor. Daca crezi puternic in binele a ceva, ai datoria sa convingi, interdictia de a forta si trebuie sa refuzi acordul tau pentru ca statul sa ii sileasca pe altii sa aiba credintele tale. Prin forta, binele urmarit devine iluzioriu caci nu se pot atinge scopuri bune si nobile folosind mijloace rele si ignobile. Cel mai bine, e sa inveti sa traiesti alaturi de oameni care au alte convingeri fara sa te simti astfel amenintat in identitatea ta.
Pentru ca romanii 'sa se uneasca' statul nu mai trebuie folosit pentru reglarea sau avansarea diferendelor lor de opinii si credinte, oricare ar fi acestea. Vezi acest punct de vedere extrem de judicios.
Ciolacii care invirtesc statul, azi sau miine, vor cistiga intotdeauna cita vreme romanii le cer sa faca aceste trei lucruri: felii de buget, pensii si credinte. Cita vreme romanii se vor bate unii cu altii pentru controlul acestor lucruri, ei nu vor face decit sa dea ciolacilor mai multa putere asupra lor. Si tot noi le-o putem lua incetind sa o facem. Statul nu mai trebuie folosit pentru taxare, redistributie si 'servicii': bugetul. Statul nu mai trebuie folosit pentru asigurarea batrinetii: pensia. Statul nu mai trebuie folosit pentru arbitrarea alegerilor de viata: credinte si opinii. Statul este pentru un singur lucru: pentru aparare, a libertatii, a dreptatii si a hotarelor (vezi expus pe larg).
Unirea romanilor consta tocmai in acest acord, in pactul de neagreasiune al romanilor unii impotriva altora. Asta este 'unirea mica' (vezi telegrama; adaugata in subsol, N.B.1]. Daca unire adevarata vor romanii, asta e. Orice altceva, e unire silnica, sufocare lenta si asmutire unii asupra altora, pina cind roata istoriei se va invirti iar, ridicind pe unii asupra altora si tot asa. Altfel, ne vom rafui unii cu altii pe hartane de 'buget', legiferind politic care orificiu anatomic este 'adecvat' pentru sexul privat, din ce in ce mai imputinati ca popor de povara contractului intergenerational, pina nu ramine nimic decit praful, pulberea si ciolacii domnind peste nimic (vezi telegrama 'Demagogie si socialism').
Acestea sint cele trei lucruri esentiale care tin in existenta statul mare si permite inmultirea si imbogatirea politicienilor. Acestea sint lucrurile care dau substanta oceanului violet in care se inneaca sufletul si viata romanilor. Si acestea sint lucrurile care trebuiesc impinse inapoi.
Ce se gaseste in centru, esenta statului mic, a liberalismului clasic sau a libertarianismului, este exact asta: principiul de neinitiere al agresiunii, 'sa nu incepi', ca in discutia scolareasca de pomina 'cine a inceput primul'. Toate lucrurile care tin in viata statul mare, in primul rind cele trei enumerte anterior, sint forme de agresiune, violente pe care romanii, prin intermedierea statului, le fac impotriva altor romani. Nu baga mina in buzunarul altora, nu iti creste copii-sclavi pentru altii, nu iti baga nasul neinvitat in viata altuia, in patul lui, in sufletul lui (ce crede si ce pareri are): despre acestea, lucruri de cel mai elementar bun-simt, este vorba (vezi despre bunul simt aici, aici).
Specificatiile libertatii sint clare si simplu de urmat.
Libertatea omului inseamna individualism: suveranitatea individuala si auto-guvernarea propriei vieti. Regimul libertatii are o singura lege: nu incepe niciodata agresiunea (principiul de neinitiere a agresiunii), care nu este decit o variatie a regulii de aur 'ce tie nu-ti place, altuia nu-i face' (vezi comentariu). Comunitati, asocieri voluntare, tara, de aici incep, de jos in sus, de la firul ierbii. Premiza e de pace si buna-credinta si ea tine pina la probele contrarii, cind apare auto-apararea (vezi acest comentariu si legatura).
Suveranitate se aplica fiecaruia si in acelasi grad: acesta este populismul. Virtutile si calitatile exceptionale sint recompensate de mediul social, de piata, dar nu sint pretext pentru putere politica elitista asupra altora! (vezi 'Contraelita devotata'; vezi 'Goodfellas'; vezi o aplicatie).
Baza insasi a libertatii in lumea empirica, finita (caci nu stim nimic de cealalalta si ea nu e in sarcina noastra) este cistigarea piinii, adica capitalismul. Capitalismul sintem noi, poporul angajat in cooperare si in schimburi voluntare in vederea piinii de pe masa (explicat aici, aici, aici, aici si aici 1, 2) - nu metisarea dintre stat si corporatii in care aceiasi politicieni fac regulile, iar apoi participa in consilii de administratie beneficiind de ele.
Acestea sint sint lucrurile simple din centrul fiintei fiecaruia: si acestea sint tinta, dezideratul, vointa de urmat. Iar centrul acesta, cu vorba poetului, 'trebuie sa tina' - si sa impinga inapoi.
Vezi mai mult (si complementar) in 'Tarimul libertatii si tot restul' aici.
Odata ce romanii, unul cite unul, om cu om si fiecare in parte si pentru sine, vor ajunge la aceasta rezolutie, lucrurile vor decurge de la sine, vor aparea formatiunile, partidele si miscarile avind ca scop un singur lucru: ca oamenii sa isi ia viata inapoi de la ciolaci.
Pina atunci, romanii trebuie sa impinga inapoi. Indiferent de partidul cu care tin, ei trebuie sa le ceara acestora trei lucruri:
1. Comisie parlamentara transpartinica pentru statul limitat (vezi, spre exemplificare, 'recomandari' in analiza programului AUR)
2. Amendament in constitutie care sa limiteze functiile statului si sa interzica interventia lui dupa plac in orice aspect al vietii indivizilor (vezi 'Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului', vezi 'doctrina')
3. 'Programe de guvernare' in jurul unui plan de restringere efectiva, dimensiune cu dimensiune, a statului din Romania (vezi documentul 'doctrina', vezi spre exemplificarea a ceea ce nu trebuie facut 'analiza' programului AUR).
Limitele statului se refera la gradul de folosire al constringerii (adica de restringere a libertatii), competentele lui se refera la dimensiunile pe care constringerea este legitima (justitia, politia), iar structura este mecanismul prin care statul este impiedicat sa depaseasca aceste atributii (constitutia, separarea puterilor in stat).
Limitarea constitutionala a statului este precum limitarile constitutionale ale monarhiei incepind cu revolutia engleza, care au facut-o mai mult decorativa si simbolica. Statul limitat constitutional, inseamna:
1. Puterea de taxare este drastic limitata (vezi despre taxarea cu 'pistolul la timpla' aici; vezi un pattern de propuneri posibile aici; critica AUR cauta 'taxare' aici; specific despre TVA vezi 'informaterarea bestiei' aici)
2. Inceteaza sa fie 'social' (asistential, redistributivist; vezi un model de masuri posibile aici)
3. Nu se va mai putea angaja in prozelisitism ideologic de orice natura (progresist, multisexualist, migrationist, anti-antisemitist, dar nici conservatist, nationalist, ortodoxist, etc.). Fiind romanesc, el se va putea angaja in activitati fundamentale privind romanitatea (cercetare stiintifica, arheologie, romanii de pretutidindeni, etc.) dar fara a se angaja in propaganda, ideologie, discriminarea minoritatilor (conform 'nationismului', vezi aici, aici, cauta aici).
Organizatiile civice pro-romanesti, patriotice, ca si cele progresiste, asta vor sustine. Partidul care va face asta, si doar atit, va fi cu adevarat partidul tuturor romanilor. Dar, independent de ele, fiecare roman in parte trebuie sa isi asume in forul sau interior pactul de neagresiune cu toti ceilalti romani. Asa doar, in timp, va apare reprezentarea civica si politica a celor care vor sa isi ia viata inapoi.
Dincolo de acest punct, incepe viata libera a romanilor, fiecare cum crede, in cautarea propriei fericiri. Viata lor scapata de influenta statului, asa cum se teme Clown Schwab. Identitatea si solidaritatea romaneasca se construieste liber in jurul acestui nucleu tare, care tine statul sub capac, si lasa pe romani sa infloreasca.
Poporul care va face asta, va fi salvatorul si conducatorul Europei. Aceasta este cumpana apelor, linia de-a lungul careia se imparte viitorul si trecutul. Tot aceasta este si linia care trece drept prin mijlocul prin sufletului. De care parte sinteti? (TNB 1997, film 2001, piesa).
Un cititor intreba: "Unde sa-i găsim pe cei care vor binele poporului roman și nu îl mint sau fura? Cum sa reușim noi sa fim uniți și sa votam toți un partid onest și care sa aibă șanse sa ne reprezinte cinstit?" Prima varianta de raspuns, aici. Cea de-a doua, elaborata, de fata. Altfel explicat, vezi 'Poporul roman neguvernabil'.
Aceasta este singura politica pentru toti romanii. Tot restul, sint politici partizane, particulariste, in favoarea unor grupuri, urmarind acapararea puterii statului si folosirea lor impotriva altor grupuri.
Imprecatia, exortatia, rugaciunea (o, blasfemie!) ca 'statul sa fie de partea poporului' e de aceeasi sorginte cu 'Maria-sa de partea poporului', 'Ceausescu de partea poporului', etc.
Poporul si statul sint in stare de conflict ireductibil si esential: vezi 'Propozitii esentiale despre stat'. A pricepe asta este patriotism, adica patria poporului. Restul este statism, adica patria politicienilor si a patrihotilor de orice nivel (vezi aceasta infocata declamatie adresata 'fratilor romani' de Vasile Stoiculescu; vezi si comentariul meu).
A nu pricepe asta si a astepta ca politiceni cu putere asupra ta sa fie de partea ta, ii poate costa pe romani urmatorul mandat si potential, Doamne pazeste, viitorul. Nu mai vorbesc de demnitatea lor... Un om mindru nu asteapta ca lucruri sa fie facute pentru el - ci isi cere libertatea de a fi lasat in pace sa faca, pentru el, pentru familia lui, pentru comunitatea lui si, da, prin toate acestea, pentru tara lui.
Dumnezeu iubeste omul in libertate. Lumea lasata de El oamenilor este o lume de jos in sus - nu una in care intre El si oameni se interpun stapini lumesti, statul si anexele sale. Tot asa, unirea e de jos in sus, nu comandata de 'capii' unui stat mare, ci sub un stat mic, restrins, pe care oameni liberi si-l dau doar cit sa le apere libertatea (vezi 'Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului'; vezi 'Trei falxuri 2024. II. Doctrina. Dezetatizare ⊕ nationism').
Romanii se vor pacali singuri iar si iar pina cind vor accepta ca datoria lor e sa isi tina in friu propriul stat si pe furii lacomi de puterea si 'bugetele' grase pe care acesta le confera.
Unirea buna este unire mica (vezi 'Lupul si romanul'), adica in libertate si doar ea da putere adevarata. Stat mic, popor puternic.
'Desteapta-te romane!' nu inseamna 'romane, trezeste-te ca-i gata cafeaua!' ci 'fa-te odata destept romanule!' 'Somnul cel de moarte' e unul singur, cel al ratiunii din care nasc monstri cu care apoi te sperii singur...
Daca exista ceva ce toata lumea clameaza, aceasta este 'unirea'.
In pregatire din februarie, in dezvoltare la 'Unire mica'.
Vedeti va rog integral in blog.
Pactul de neagresiune al romanilor cu romanii
In Romania nu exista inca un partid trans-ideologic si nici unul din partidele existente nu dovedeste ca intelege ce inseamna politica dincolo de variatiuni pe teme ideologice. Politica se refera la stat, la structura lui, la competentele lui, la limitele lui si la relatia lui cu libertatea poporul. Aceasta, libertatea poporului, este singura variabila prin care actiunea politica se defineste cu sens, prin care ea conteaza si prin care ea trebuie evaluata. Statul inseamna constringere, violenta - toate lucrurile rele incep cu aceasta, dupa cum toate lucrurile bune incep cu absenta ei.
Aceasta stare de fapt nu se va schimba atita vreme cit romanii insisi nu ii vor trage de siret pe 'oamenii de bine' aspiranti la cirma statului, impunindu-le limite si restrictii privind uzul constringerii. Dar, pentru a face asta romanii insisi vor trebui sa se lamureasca interior despre ce e bun si ce e rau, despre ce e permis si ce nu. Ei vor trebui sa se uneasca in singurul mod in care unirea pe scara larga e posibila: intr-un pact tacit, pe care fiecare si-l ia cu sine insusi si fata de toti ceilalti, in a nu sustine folosirea violentei politice fata de altii. Acesta este pactul de neagresiune al romanilor intre ei.
Ciolacii care invirtesc statul, azi sau miine, vor cistiga intotdeauna cita vreme romanii le cer sa faca aceste trei lucruri: felii de buget, pensii si credinte. Acestea sint lucrurile care dau substanta oceanului violet (vezi coperta) in care se inneaca sufletul si viata romanilor. Si acestea sint lucrurile care trebuiesc impinse inapoi, dupa cum centrul trebuie extins in afara (explicat in blog). Cita vreme romanii se vor bate unii cu altii pentru controlul acestor lucruri, ei vor continua sa dea ciolacilor mai multa putere asupra lor. Dar tot noi le-o putem lua incetind sa o facem. Statul este pentru un singur lucru: pentru aparare, a libertatii, a dreptatii si a hotarelor (vezi expus pe larg).
Asta se poate face azi si acum daca romanii, indiferent de partidul cu care tin, vor cere trei lucruri:
1. Comisie parlamentara transpartinica pentru statul limitat (vezi, spre exemplificare, 'recomandari' in analiza AUR)
2. Amendament in constitutie care sa limiteze functiile statului si sa interzica interventia lui dupa plac in orice aspect al vietii indivizilor (vezi 'Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor'', vezi 'doctrina')
3. 'Programe de guvernare' in jurul unui plan de restringere efectiva, dimensiune cu dimensiune, a statului din Romania (vezi 'doctrina', vezi ceea ce nu trebuie facut in 'analiza' AUR).
Rezultatul acestor 3 lucruri este statul limitat constitutional care:
1. Are puterea de taxare drastic limitata (vezi despre taxarea cu 'pistolul la timpla' aici; vezi un pattern de propuneri posibile aici; critica AUR cauta 'taxare' aici; specific despre TVA vezi 'informaterarea bestiei' aici)
2. Inceteaza sa fie 'social' (asistential, redistributivist; vezi un model de masuri posibile aici)
3. Nu se va mai putea angaja in prozelisitism ideologic de orice natura (progresist, multisexualist, migrationist, anti-antisemitist, dar nici conservatist, nationalist, ortodoxist, etc.). Fiind romanesc, el se va putea angaja in activitati fundamentale privind romanitatea (conform 'nationismului', vezi aici, aici, cauta aici).
Dincolo de acest punct, incepe viata libera a romanilor, fiecare cum crede, in cautarea propriei fericiri.
Poporul care va face asta, va fi salvatorul si conducatorul Europei. Aceasta este cumpana apelor, linia de-a lungul careia se imparte viitorul si trecutul. Tot aceasta este si linia care trece drept prin mijlocul prin sufletului. Dvs. de care parte sinteti?
Vezi mai mult (si complementar) in 'Tarimul libertatii si tot restul' aici.
Credit coperta: harta politica este conceptie originala Outis™.
Logo-ul din centru combina simbolul revolutionar si apoi libertar american The Gadsden Flag cu motto-ul 'Don't tread on me', 'nu calca pe mine' sau 'nu ma calca', la care am atasat, pentru adoptarea de catre romanii liberi, a capului de lup dacic. Pentru acestea doua, surse sarpele, lupul. Blend si editare: un sarpe + un lup = balaur Outis™.
Atit harta cit si balaurul 'Nu ma calca' pot fi libert folosite, cu mentiunea Outis™.
Dedicat educatiei politice intru libertate a romanilor.
Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Discutii https://t.me/miza2024
Microblog https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni
