Convergente realpolitike. Cu poporul cine e?

2024.04.10-05.10

Pentru a putea forma opinii politice temeinice, urmarirea pozitiilor in evolutia lor este esentiala. Daca te uiti doar la ziua de azi, opinia este redusa la reactii si interjectii. De fapt, acest 'prezentism' este unul din lucrurile pe care politicienii mizeaza (ingustimea punctului de vedere, bataia scurta a vederii).

Convergenta

Asa se face ca, pe 7 aprilie, am facut un bilant al pozitiilor adoptate de AUR (telegrama, 7 pozitii; pozitia numarul 8 (ulterior, vezi+vezi) si am avut surpriza de a nu putea da seama de ele:

Acesta nu a fost primul 'bilant de parcurs' AUR (22 noiembrie 2023), dar setul de probleme etalate era mult prea mare pentru a trece cu usurinta peste el:

Asa s-a nascut ipoteza 'convergentei'.

Am urmat telegrama cu urmatorul comentariu:

Un cititor atent, m-ar fi tras de mineca: daca 'cooptarea simetrica' duce la inflexiuni conservatoare, suveraniste, din partea UE, asta confirma ca suveranistii si conservatorii au efect. Daca au efect acum, vor avea efect si mai bun dupa ce vor cistiga parlamentul UE, apoi vor schimba compozitia consiliilor, apoi vor schimba oamenii de la Comisie. Nu?'

As raspunde urmatoarele.

1. Valoarea conservatorilor/suveranistilor este mai mare in opozitie decit la putere. Orice putere, de orice factura, creste necontrolat daca nu i se opune o forta egala. Trebuie sa fii complet prins de negare si auto-deceptie sa nu stii asta din experienta normala, cotidiana aproape: acesta este colegul care a devenit sefut, sefutul care a devenit sef si seful care se face tiran. Asadar, eficacitatea maxima a conservatorilor in a determina efecte de putere o observam acum.

2. Ce este ceea ce 'observam acum'? Termenul 'cooptare', fiind folosit asa cum e uzanta in mediile dizidente, induce in eroare. La fel, si 'cooptarea simetrica' este tarata de acelasi efect de deriva semantica.

Semnificatia reala a aliantei Ursula-Georgia si elevarea in rang a PPE este convergenta.

Ceea ce a parut curios multor romani, inclusiv subsemnatului pina la dezmeticire, in 'unipartid', apoi in 'comasare', in crearea Partidului Comasat Roman, a fost caracterul ei ireal, absurd, aberant, anormal. Numesti 'absurd', 'ireal' si aberant doar ceea ce nu intelegi cum trebuie, atita timp cit nu intelegi rationalitatea proprie a lucrului, logica lui, mecanica dupa care el functioneaza.

3. Convergenta este ceea ce s-a petrecut sub Iohannis (de notat, un 'conservator'!), mai ales dupa victoria lui Trump (2016), si mai ales in al doilea mandat (2019). 'Rotativa' din trecut este o forma a convergentei, dupa cum 'comasarea' de azi este o forma mai avansata a aceluiasi proces. De remarcat si de notat ca ea are loc nu numai peste 'divergente' ideologice, dar si peste antipatii personale puternice (Iohannis-Ciolacu). Convergenta este un proces nou pentru romani, obisnuiti sa ia de buna simplificarile 'dreapta-stinga' si 'cine nu-i cu noi e impotriva noastra'. Convergenta este un proces trans-ideologic, un proces de 'politica reala' ('realpolitik', dupa cum s-a incetatenit in toate limbile termenul din germana).

4. Dar ea este procesul dominant in Atlantia de citeva decenii. De aceea, practic, nu mai exista opozitie. Aceasta este 'a treia cale' intre comunism si 'capitalism', adica un socialism cu elemente de piata corporatista. De aceea, de pilda, Tony Blair (laburist, de 'stinga') s-a gasit de aceiasi parte cu Bush (republican, de 'dreapta') si impotriva ONU, in invazia Irakului. De aceea a aparut in anii crizei financiare The Tea Party , apoi MAGA, notiunea de 'RINO' ('republicans in name only', 'republicani doar cu numele') si de 'TDS' ('Trump derrangement syndrome', 'sindromul de deraiere anti-Trump') - toate simptome sau reactii la un partid republican ('de dreapta') deja 'convergent' in noul socialism al 'caii a treia'. Tot de aceea a fost nevoie de un Nigel Farage ca sa realizeze Brexitul: si, cum el a rezultat tot in convergenta, Farage considera din nou reintrarea in politica, pentru 'a inlocui partidul conservator'.

5. Inapoi acasa, azi. AUR nu este MAGA, nu este Tea Party, cu atit mai putin Roexit (vezi Tarziu zilele trecute, discutat mai jos). Iar procesul de factionalizare, de dizidenta interna libera pe care l-am recomandat, e inexistent (vezi analiza la program, 'Concluzii si recomandari', inclusiv pentru justificarea teoretica, de ce flexibilitatea interne e preferabila rigiditatii dogmatice; astfel de ginduri sint inconcevabile azi, in lumina unor remarci frizind paranoia ca acestea).

Convergenta externa a AUR a avut loc vara trecuta prin 'normalizarea zionista' (vezi legate); deocamdata, pe plan intern, ea nu pare posibila. Motivul consta in specializarea AUR ca partid anti-PSD. Acesta este strict un conflict pentru pozitii de putere, nu un conflict ideologic, de 'doctrina', de filozofie politica (vezi telegrama). El competitioneaza, prin demagogie socialista cu PSD-ul pentru electoratul lui, probabil in mare parte suprapus peste cele 23% din graficul de aici. Prin aceasta, AUR repeta modelul PMP din 2014, readus recent in atentie de maestrul Cristoiu. 'Convergenta' s-ar produce daca locul nu ar fi deja ocupat (PNL, USR, UDMR) si ar fi cu atit mai facila pe masura ce PSD va da drumul la teme nationaliste (teren deja ocupat de o pletora de formatiuni suveraniste mai nou sau mai demult aparute).

6. Care este miza convergentei? Cu alte cuvinte, in ce consta tirguiala?

Pe scurt, bani UE fara conditionalitati. Statul din Romania este un stat intretinut, pur-si-simplu nesustenabil fara aport financiar de la UE (oportun admis chiar azi, 13 mai, de ciolacul nr. 1 insusi, 'România se prăbușește dacă nu are acces la fondurile europene''; comentat aici). AUR vor sa ramina intretinutii UE, dar in termenii lor. Pretentia contrara ca 'dam mai multi bani decit luam' este aproape sigur falsa ('aproape' sigur pentru ca nimeni nu stie exact, cum foarte la obiect sintetiza ieri Bogdan Tiberiu Iacob; dar, vezi mai jos). Daca ai fi in situatia asta, ai vrea sa te scapi de dependentul tau, nu tii cu dintii de el. Dar ne-o spune Tarziu insusi: "plătim 'tribut' … bani mult mai mulți decît cei pe care îi vom primi vreodată de la UE" (?! De unde reiese? BTI nu a fost capabil sa faca contabilitatea asta; daca CT stie ceva, sa arate cifrele)… Apoi: "CE trebuie să urmeze voința popoarelor din UE, nu invers… noi, AUR… nu mai vrem". Asta e esenta mesajului. Esenta este despre vointa, ce vrei si ce nu vrei. Restul e rationalizare, mai buna sau mai slaba. Ulterior acestor rinduri, si la fel de oportun, aflam pe 9 mai de la Cotidianul ca de fapt Romania a primit de la UE bani in raportul de 3:1 fata de banii contribuiti. Afirmatia lui Tarziu despre 'tribut' nu este doar propaganda, artificiu retoric menit sa incinga spiritele, ci o minciuna.

Contrasteaza cu explicatia oferita de mine: " 'Colonizarea' este rezultatul dependentei (adictiei) statului roman la bani 'gratis' UE si a conditionalitatilor atasate" ('Romania-colonia', telegram, blog, punctul 3).

Contrasteaza cu renuntarea recomandata: 'Politicienii romani/AUR trebuie sa inceapa dezintoxicarea de adictia la banii gratis UE" (telegrama, 'morala' punctul 3 si legaturi; vezi si alex@InDodii, 'E ca lăsatul de un viciu - trebuie sa vrei', vezi observatiile mele; mai mult despre adictii politice la bani aici, cauta 'adictia la stimul monetarist').

Asta faci cind te vrei 'suveran'.

Scriam in 'Romania=colonie?!':

Adica, un lucru stiut de orice adolescent este necunoscut ditamai condidiatilor la putere in stat?! Ce da oare seama de faptul ca acestor oameni trebuie sa li se aminteasca asemeni trivilitati? Una peste alta, AUR preconizeaza sa guverneze prin 'iubire neconditionata', cum ar veni. 'Copilul' face cum il taie capul, parintii trebuie sa plateasca, ca le convine sau nu.

Acest infantilism nu va functiona. Bani fara conditionalitati nu vor capata, iar banii cu conditionalitati inseamna convergenta. Unde si cum se vor trage liniile, ce rationalizare sofistica va lua rezultatul (daca vreuna, 'zionizarea' AUR nu a fost niciodata explicata, iar PSD-izarea partidului a fost cusuta cu ata alba de Simion luni de zile dupa ce incepuse, cind devenise prea evidenta pentru a mai fi escamotata), ce coloratura ideologica va avea hibridul (himera) rezultat, nu stie nimeni deocamdata si conteaza prea putin.

De 35 de ani controlul statului sub patronaj UE este obiectul contentiei dintre grupuri private de interese numite 'partide'.

Unele si-au gasit loc la masa 'convergind' (PNL) cu cei deja acolo (FSN->PSD). Noii veniti (AUR) vor si ei dar, vocal, fara patronaj si fara convergenta. Mult noroc cu astfel de pretentii. Dl Simion ne asigura ca AUR nu este doar un alt partid parazit in spinarea statului: corect ar fi fost in spinarea romanilor, caci statul nu are nimic 'al lui' in afara de ce praduieste de la acestia pentru a se mentine. Cum va fi respectata aceasta promisiune? Prin astfel de pozitii (vezi 'pe puncte aici + vezi+vezi)? Cu astfel de 'program' (vezi 'analiza' mea, tot 'pe puncte')? Cu astfel de 'aduceri la zi' precum 'Programul 'Cite o fabrica noua in fiecare oras'?! Cind ai asa 'ginditori' nu iti mai trebuie dusmani! Pina una alta, pentru romanul scrupulos cu libertatea lui, presupozitia de baza este ca nimeni nu vrea libertatea politica a romanilor fata de stat. Cine il va rula, ce 'alianta', pe ce puncte, e irelevant (vezi 'Un spectru bintuie azi Romania').

Ideologie si realpolitika

Pastile pentru imunizarea inteligentei:

Unipartidul cu doua (sau mai multe) fete

Este indoielnic ca sistemul partinic a fost vreodata minat de ideologie - adica, un aranjament in care convingeri sa fie in mod consecvent traduse in politici. Dar in mod sigur in conditiile democratiei in secolul XX si XXI el a evoluat intr-un mecanism electoral diviziv prin care, sub acoperirea 'divergentelor ideologice', puterea statului creste necontenit (vezi 'Frankensteinul modern'). In asa fel incit, oricare dintre partide ajunge la putere, el va putea beneficia de gradul sporit de control dobindit sub partidul anterior. Am avut un exemplu ilustrativ perfect in canalul de discutii Outis de pe Telegram, cind un contributor, altfel versat in analiza libertariana a politicilor economice, a declarat emfatic ca el prefera sa fie taxat si 60% de un stat conservator care sa puna cep homosexualilor. Inlocuiti 'homosexualii' cu orice alt topic care va inflameaza si vedeti ce rezultat veti obtine. Regula spune ca daca agiti suficient spiritele oamenilor cu astfel de 'topicuri' ei isi vor pune singuri jugul pe grumaz.

Un mare intringant si manipulator al anilor nu demult trecuti, Boris Berezovski, ii propunea lui Putin un sistem de pseudo-partide, unul conservator si unul socialdemocrat, care sa poarte dezbateri publice divizive incarcate de emotie in vreme ce in culise sa participe impreuna la putere (New York Times, redarea lui Robert Unz).

Berezovski este uneori interpretat la modul 'conspirationist'. Dar covergenta nu este 'conspiratie'. Inainte de orice, 'conspiratiile' sint 'secrete': iar covergenta este un 'secret' numai pentru cine nu vrea sa vada si sa auda. Apoi, convergenta este consecinta procesului simplu de 'gindire de grup' ('groupthink'), al imitatiei, al copierii, al conformismului (comentariu). Este o coordonare a vorbitului si a actiunii: te iei dupa altii, faci ce vezi ca are succes in materie de dobindire si mentinere la putere ('Ei vorbesc la fel pentru ca vor la fel... Noi?'). 'Conspiratiile' nu functioneaza din acelasi motiv pentru care 'conspiratiile economice', adica cartelizarea monopolista nu merge (cartelurile exista nu spontan, ci doar intrucit sint aduse in viata si mentinute de stat). In fine, cum am fost eu insumi nevoit sa ma explic suplimentar:

Mi-ar fi placut sa citez in comentariul de mai sus butada din limba engleza 'viata e ceea ce se intimpla cind tu stai sa faci planuri' sau cea echivalenta despre 'planurile cel mai bine puse la cale de soareci si oameni' (Robert Burns/John Steinbeck). Aceasta este soarta 'conspiratiilor'. Ne place sa credem ca sintem in control si o facem cu gusto, pina la proba contrarie - care nu va intirziia sa se manifeste.

Berezovski de fapt descria o realitate demult la lucru, dar premizele sale, care sint cele ale oricarui mizantrop minat de constructivismul politic machiavelic, erau false: oamenii nu 'urmeaza ideologia', ideologia nu opereaza sub specia credintei (in fine, exceptind inevitabilii zeloti) - ci sub specia cenzurii, a interdictiei si represiunii. 'Credintele' nu pot fi impuse ci doar fortate: da, oamenii pot fi facuti sa creada, la un moment dat, o prostie sau alta (si cine nu are momentele sale de prostie). Dar sistematic si consistent, tot ce obtii este sa ii impiedici sa spuna adevarul si sa ii fortezi sa repete minciunile. Este oportuna acum readucerea in atentie a lui Havel:

Recomand de asemenea (re)vederea eseului 'Politica in Adevar'.

Razboiul cultural s-a terminat

Din perspectiva de mai sus, 'razboiul cultural' (Baltasiu, Mihai Neamtu min 24) s-a incheiat in sensul ca, odata ce ai inteles toate acestea, devii imun la manipularea emotiilor prin propaganda ideologica, de orice culoare ar fi ea. Apoi, mintea astfel eliberata, se poate dedica in voia observarii si analizei deplasarii pozitiilor de putere: "Mintea este cea care ne apara de politicienii care ne jefuiesc sufletul de emotii si punga de bani" (aici, final). Aici se joaca soarta libertatii romanilor, nu in alta parte. De aceea, cit mai multi romani trebuie sa ramina in dizidenta/opozitie, de partea libertatii, pazindu-si-o gelos si impingind pas cu pas statul inapoi din propria lor viata.

Ideea e (aproape deprimant) de simpla... Romania a mostenit un stat mare si totalitar. Extensia sa asupra vietii romanilor a fost completa si acum nu e mult diferita. Dupa revolutie acest stat a paralizat dar lucrurile au mers bine fara el. Ulterior, sansa romanilor a fost ca statul nu avea 'capacitate' (vezi discutat aici, cauta), era 'esuat' in sensul ca incapabil sa asupreasca eficient. Cum scriam: "Doamne dă ca statul roman sa ramina la fel de neputincios (‘esuat’) – pentru ca asta inseamna hot nepriceput si o sansa ca romanii sa prospere." Si mai scriam: "Gastile private 'de partid' care in Romania ciugulesc la marginea statului imbogatindu-se reprezinta un atavism pe care vom ajunge sa il regretam. Cind politicienii doar fura, oamenii sint lasati in pace. Cind ei devin oameni de aparat, cind hotul vrea sa iti dicteze cum sa traiesti, atunci e de rau."

'Convergenta' in curs nu este intre 'libertari si identitari', cum propuneam, ci intre conservatori si socialistii 'comasati'. Nu in directia unui stat mic, ci in directia unui stat mare, de data asta, 'eficient', activ interferential cu viata oamenilor. Adica, in directia opusa libertatii.

Dificultatea 'convergentei' in directia libertatii politice este vizibila din mai multe unghiuri (Piperea, vezi si asta, analizat in Postscriptum la 'Un loc intunecat'; Aldea). Nu ma voi grabi sa declar un esec, dar in mod clar exista un segment 'identitar etatist' care nu are ce cauta in aceasta ecuatie (vezi aici un comentariu despre 'identitarismul nesigur). Problema cu conservatorii este ca ei folosesc declamatia libertatii dar intr-un sens pervers: este libertatea lor, la cirma statelor lor, fata de UE - si nu a noastra, a supusilor lor, fata de statul pe care ei il, sau se pregatesc sa il, ruleze. Nu altfel fac progresistii, acum la cirma, care tot 'libertate' numesc abuzurile ideologiei de gen, umanitare (migratia), climatice (mai nou si uluitor), cenzura, supravegherea, etc. 'Convergenta' mai inseamna ca undeva, se va produce o 'polenizare incrucisata' intre aceste forme de represivitate si aceasta va conta, in vreme ce oamenilor li se ia privirea cu sclipiciuri propagandistice, asemeni motanului pe care il tachinezi cu un spot de lumina miscatoare.

Procesul poate merge în ambele directii: cea progresista, cu împingerea în nerelevanta a conservatismului, cum a fost cazul pina acum. Sau, în direcția opusa, semnalata de modelul Meloni. Nu ar fi de mirare dacă în citiva ani Buxellesul va fi populat de naționaliști de sub diverse steaguri, cu birocrația CE profesind valori atenuate de dreapta (ceea ce semnaleaza si Calin Marchevici la Cotidianul; comentariul meu, in canalul de discutii, la Cotidianul). Dar tot o birocratie mare va fi, tot un 'stat adinc', cu statele naționale copiind tot de acolo idei de legislatie. Am urmarit in canalul de discutii 'cazul Meloni' din iulie anul trecut, cind a devenit dubioasa in privinta migratiei de masa, pina in prezent (comentariu pivot 9 aprilie). Un al doilea caz de convergenta spectaculara este cel al lui Mike Johnson, urmarit pe parcurs din octombrie, de cind a accedat la functia de speaker, pina la zi, 9 mai (comentariu pivot 21 aprilie).

Ceea ce cu adevarat conteaza este conservarea structurii de putere (cazul Mike Johnson, coborind el insusi in sala pentru a-si da votul decisiv pentru continuarea supravegherii fara mandat a americanilor, ilustreaza superb, ca sa zic asa, acest lucru; 6 mai). Asa ne spune 'politika reala', 'realpolitika'. Aceasta a fost marea lectie si contributie a lui Machiavelli la filozofia lucrului politic si acestei sarcini i s-a dedicat statul de dupa el: eternizarea puterii, a controlului asupra popoarelor (vezi 'Plan de asamblare. Frankensteinul modern', vezi 'Propozitii esentiale despre stat'). Si tocmai in virtutea acestui raport politic fundamental, elitele statului, politice sau adjuvantii lor spirituali, intelectuali laici sau prelati religiosi, se instraineaza de popor, devin cvasi-alogene (vazi 'Romania-colonia' sectiunea I si nota 1): caci nu e lup care sa actioneze 'in favoarea' mielului (vezi 'Unire mica', intro).

Se pot certa, se pot dusmani, ba chiar omori intre ei. Dar structura de putere prin intermediul careia se exercita asupra lumii, statul, nu o vor dezmembra. Iar daca o asemenea filozofie politica a libertatii nimereste intre ei si refuza sa ia parte, amindoua taberele se vor stradui sa o reduca la tacere, ba chiar se vor coaliza in a o zdrobi (vezi ultima sectiune).

Presupun ca si altii s-au întrebat cum de e cu putinta ca un parlamentar sa scoata legi care stie ca ii vor oprima copiii, parintii, etc. Pe de o parte, cei mai cinici, ei spera ca puterea ii va ocroti selectiv, in stil oligarhic. Pe de alta parte, cei mai naivi, vor rationaliza, in stil de auto-deceptie, pina in ultima secunda a vietii lor ca au vrut binele, ca intentiile lor au fost onorabile. Ei vor numi adevarul minciuna si vor crede patimas ca minciunile lor sint adevarate; ei se vor declara in interesului binelui in vreme ce asambleaza, in puzzle, piesele raului. Caci adevarul e ca ei se afla prinsi in ghearele unui Moloch de nesatiat care ii consuma, aceasta fiind esenta puterii. Orice poate fi falsificat mai putin un lucru: setea de putere. Statul lor mare, ca e rosu, albastru sau auriu, marturiseste pentru asta. Nici unul nu va spune, intelege sau marturisi vorbele puse in gura lui Moise, 'lasati-mi poporul in pace!', 'let my people go!', transformate in injonctiune politica ca 'dreptul suprem de a fi lasat in pace' (Justice Brandeis cf. Judge Napolitano; vezi nu mai putin de patru ocurente in 'analiza' programului AUR, cauta 'in pace'; cauta de asemeni in comentariile la etatistul elitist Marga; idem in telegrame 1, 2, 3, 4; comentariu cenzurat la ActiveNews, acum in PasteBin: 'sa ingradim constitutional statul asa incit sa ne lase in pace sa ne construim viata, familia, avutia, obiceiurile. Statul se ocupa doar de legi (simplificate), politie (eticizata), aparare (intarita), identitate (aparata). Atit.').

Ca Il invoca sau nu, ei se vor egalii lui Dumnezeu, ii mina acelasi imbold la antropogeneza, sa modeleze lumea omului dupa vointa lor (vezi capitolele 'Constructivismul social conservator' si 'Manipulatorii lui Dumnezeu' aici). Unii te vor 'european', 'genderizat', ecumenist. Ceilalți, 'roman', heterosex, 'ortodox' (dupa definitiile lor - si unde are oprire 'libertatea' afirmativa? cauta 'Libertate cu voie de la imparat', aplica 'Bigotismul micilor diferente'). Iar după ce numele, vorba, infatisarea, religia sint toate la locul lor, dar tot nu grăiesti pe limba lor statista, te vor numi 'dezbinator' si 'tradator'.

Daca a fi roman si liber nu e de ajuns, conservatorii se vor alia cu socialistii dupa cum le va ingadui alibiul ideologic. Unii si altii vor colectivism și un stat mare, unii si altii detesta individualismul, libertatea individuala, omul liber sub un stat restrins.

In anii 60 a aparut o butada atribuita lui Milton Friedman si insusita apoi de Nixon (amindoi pe cit de 'dreapta' se poate), 'we are all Keynesians now', 'azi sintem toti keynesieni'. Butada asta a primit o variatie la criza financiara din 2009, intr-un dosar Newsweek, 'we are all socialists now', 'azi, sintem toti socialisti'. Atit stinga cit si dreapta se bazeaza pe, si sint incapabile sa puna in discutie, statul redistributivist, adica care ia bani de la unii ca sa ii dea altora (trasatura a socialismului), si statul 'antreprenor', adica care creaza bani ca datorie si 'investeste' in economie in ideea de a o creste (vezi documentul 'doctrina', vezi 'Europa statelor esuate')(esential, este cheltuiala creatoare si maritoare de deficite bugetare, 'deficit spending'; ceea ce am numit 'capitalism de stat', esenta statului keynesian; tot redistributie face, pe o cale mai intortocheata). Orice diferente ideologice sau 'culturale' vor fi existind intre dreapta si stinga, acest aspect al statului mare este ortodoxie si tabu, de neatins (vezi telegrama 'Adevaratele amenintari'), vezi comentariu privind 'conservatorismul cultural'). Cind de fapt doar acesta conteaza in mod decisiv: nu doar pentru libertatea economica, ci pentru supravietuirea civilizatiei.

In masura in care 'razboiul cultural' distrage atentia de la problema politica numarul 1, dezetatizarea si limitarea statului (vezi ultima sectiune), el nu este decit lene intelectuala, in cel mai bun caz, sau diversiune interesata, in cel mai rau.

Si atunci, daca 'razboiul cultural s-a terminat', de ce el... continua?

Goodfellas

Exista azi o categorie larga de 'opozitionisti' dintre cei mai diversi care par sa creada ca sint 'mai buni' decit altii (Marga, Baltasiu, Tarziu, Lavric, Adrian Nastase!, un anonim sau altul, alegeti de aici) si care, in virtutea 'exceptionalitatii' lor umane, au dreptul la... putere. I-am numit, imprumutind conceptul de la filmul lui Martin Scorsese cu acelasi titlu, 'goodfellas' - am spune pe romaneste, oameni de bine 'profesionisti'.

'Binele', pentru acesti aspiranti la puterea in stat, se obtine la ordin, la comanda, prin vointa autoritatii. Ei nu cunosc decit un singur fel de mobilizarea a energiilor oamenilor: prin disciplina cazona, frica, amenintare, control. Ei nu stau o clipa se gindeasca ca energia astfel mobilizata nu este una creatoare, ci doar una de executie.

Mai mult, nici unul nu se gindeste ca treaba mult mai buna si mai ieftina ar face-o mobilizarea prin interes (comentariu despre 'interesul luminat'). Iar interesul survine cind treaba pe care omul 'trebuie' sa o faca este chiar treaba lui proprie, personala, cind are 'pielea in joc' (notiunea conceptualizata de Nassim Taleb, 'skin in the game'; comentarii 1, 2). Oamenii interesati nu au nevoie de dascali, de binevoitori, de bagatori de seama: ei sint proprii lor profesori, sau, mai curind, experienta libertatii este profesorul iar la scoala vietii, fiecare e sau elev silitor, sau da de bucluc, ramine in urma vecinului si il besteleste nevasta.

'Oamenii mai buni' (Marga) s-au specializat in gestiunea trebii altora: 'treaba' lor este treaba ta. Treaba lor e sa isi bage nasul si coada, sa bage bete in roate: caci de aceea, in final, treaba facuta sub supraveghere, imbold extern, ba chiar constringere, e mai costisitoare si mai ineficienta - caci acesti bagatori de seama vor sa fie platiti pentru imixtiunea lor constanta.

Vis-a-vis de acesti pretendenti, voi spune urmatoarele.

Puterea nu are nimic de-a face cu virtutea, ci din contra, cu sociopatia. Accedarea la putere prespune un mecanism de antiselectie datorita caruia, cum spunea Hayek, 'ajung in frunte cei mai rai' (Hayek, de aici; vezi aplicat 1, 2, 3; vezi intregul punct 8 al 'doctrinei' cu justificare amanuntita privind desfiintarea aparatului de stat si a serviciului public; vezi comentariu in 'analiza' programului AUR, cauta "aspirăm să guvernăm România cu onestitate și dăruire"). Apoi, gasesti mai multa virtute si intelepciune in strada decit in ograzile statului ('Vox Populi' 1, 2 sau aici). In fine, virtutea 'gospodareasca' de acasa, la mare cautare printre candidatii la putere (vezi, vezi), nu are nimic de-a face cu guvernarea: statul nu este un 'business', o afacere, o gospodarie, pentru simplul motiv ca acestea nu se conduc prin constringere. Cita vreme forta face parte din panoplia statului, aceasta pune in umbra sau expediaza in insignifianta orice alte metode. Nu 'gestiunea proasta' este problema cu statul, ci faptul ca aceasta se baga sa 'gestioneze' si ca, din nefericire, are ce 'gestiona', anume, banii luati cu sila de la romani pe care sa ii cheltuie ei in locul lor, precum si banii de 'intretinuti' ai UE (vezi comentariu; contrasteaza cu 'principiile generale ale guvernarii limitate').

Lasind toate acestea la o parte, problema 'selectie vs. electie' dispare in conditiile unui stat mic (vezi ultima sectiune). Ceea ce conteaza, este intinderea puterii statului in raport cu puterea indivizilor si comunitatilor. Daca aceasta este mare, nici un proces de 'selectie' nu va face lucrurile bune (cauta 'Adevarata meritocratie nu se obtine decit in doua moduri', precum si telegramele indicate). Daca aceasta este mica, nici nu mai conteaza cum este ea obtinuta: capacitatea de a face rau a oamenilor rai eventual ajunsi la putere este mica. Asadar, discutia despre persoane trebuie sa devina una despre structuri:

"Trebuie scapat de obsesia 'oamenilor onesti' prin intelegerea fundamentala ca orice sistem bine alcatuit nu depinde de persoanele care il conduc/populeaza. Obiectivul trebuie sa fie nu 'managementul statului' ci crearea unei arhitecturi de stat care sa fie imuna la calitatea oamenilor. Si doar un stat mic, in care cele mai multe functii sint inapoiate oamenilor, si apoi inarmat cu numeroase bucle de control redundante, descentralizate si diseminate, operind la nivel in primul rind 'de jos' si local, poate realiza asa ceva" (vezi mai mult aici, punctul 2).

Cum se obtine o asemenea structura? Printr-un 'pact' minimal intre oameni, eu, cititorul si multi altii (vezi telegrama 'Unire mica'; vezi si asta, ultimul paragraf; vezi ultima sectiune si materialul urmator, 'Pactul de neagresiune al romanilor cu romanii'). Asta nu inseamna neaparat adunari, oratii si juraminte: inseamna un consens larg raspindit (o 'contracultura') pentru un stat limitat (vezi in context comentariu).

Iar daca in pofida celor scrise pe mine nu ma credeti, poate il credeti pe Sojenitsin, in lectura inspirata a lui Barry Brownstein: "Nu ar trebui să ne lăsăm păcăliți și să credem că ne-am putea păstra libertatea bazându-ne pe bunele intenții ale oamenilor buni... nu există niciun fel de motiv pentru ca societatea să aibă încredere în bunele intenții ale cuiva, dându-i puterea de a-i controla pe ceilalți" (Vocea Romanului; original engleza).

Daca statul, este puterea, inelul lui Sauron, atunci acesti 'facatori de bine' auto-promovati sint exact opusul lui Gandalf sau Galadriel refuzind inelul. Goodfellas sint antiteza hobitilor atit de rezilenti la vraja inelului (cauta 'Un loc intunecat'). Ei nu vor putea spune, auto-reflexiv si dind dovada de auto-restringere, de modestie si umilitate, 'as folosi inelul din dorinta de a face bine, dar prin mine, el ar exercita o putere mult prea mare si teribil de imaginat' ('I would use this Ring from a desire to do good. But through me, it would wield a power too great and terrible to imagine').

'Convergenta' inseamna asadar aceasta anti-selectie la virf care, transpartinic, cu obiectivitate non-ideologica, implacabil aduce la virf 'goodfellas'. Schimbarea perspectivei de la oameni providentiali la designul de sistem politic este una din preconditiile scaparii din capcana polarizarilor 'culturale' si 'ideologice', este raspunsul inteligent la adevarul de fier al realpolitikei. Altfel, romanii vor ramine vesnic prada usoara pentru 'oamenii de bine' profesionisti care vor sa li se urce in circa.

Ei se ofera, noi?

Marea pacaleala

'Promit libertate, dar sint ei insisi neliberi. Caci corup, impulsurile pe care nu le poti stapini' (2 Petru 2:19; EN, RO)

Pe mine, opozitionistii 'm-au avut' cu declamatiile despre libertate (vezi, vezi). Dar, 'ceva e putred', am spune hamletizind. Ceva nu se aliniaza corect.

A fost recent Piperea egalizind libertarianismul cu nazismul. Apoi iar Piperea, angajat in controlul stricaciunilor (vezi 'Postscriptum'). Apoi parintele Aldea, punind, cu o dezinvolta lipsa de proprietate a termenilor, semnul egal intre libertate si libertinism/nihilism. Apoi, chiar in faza ultimei perieri a acestui material, Claudiu Tarziu cu aceasta cascadorie viraj-de-180-de-grade de la 'generatia revolutiei' din 2022: "Statul român este captiv... iar noi suntem chemați să-l eliberăm". Pauza lunga de regasire a respiratiei... Puneti sapte rinduri de ghilimele in jurul 'eliberarii statului', o idee pe cit de halucinanta pe cit se poate: asa ceva deriva din teze precum 'Romania=colonia' (vezi studiul) si asta este ratiunea diversiunii de la libertatea care se cuvine, cea a oamenilor, a poporului, escamotata printre faldurile bombastice ale discursului etatist patrihot. A mai fost asta-vara eviscerarea semantica a libertatii de catre Marga (aici; la final, atentionare AUR sa nu faca acelasi lucru). Toti acesti opozanti se erijeaza in 'luptatori contra sistemului': dar exista o singura filozofie contra sistemului, liberalismul clasic sau libertarianismul, si tocmai pe asta ei o denigreaza. Iar aici survine 'convergenta' ultima, caci aceste cuvinte si denigrarea cuvenita apartin nu altuia decit lui Clown Schwab (telegrama).

E in toata aceasta jonglerie, o escamotare a problemei politice nr. 1, eliminarea statului din viata romanilor (cauta in canal ‘populismul libertar’, ‘stat mic, popor puternic’; ‘dezetatizarea Romaniei’ 1, 2, 3, 4, 5; rezumat recent in selectia comentata din Calin Marchievici, 'Jeffersonism la firul ierbii'; sinteza 'Poporul roman neguvernabil').

Oamenii astia fie nu stiu, fie stiu si cred ca ne pot trage caciula pe ochi. Sau, o fi, Doamne pazeste, ceva clinic? Chiar se cred ei cotropiti de 'hidra de la Bruxelles' (Simion), de Ursula (Simion), de 'manipulatori de bursa' (Peiu), de 'inalta poarta' (Tarziu), chiar se cred 'colonizati' (Cotidianul, AUR)? Le tot spui ca vexatiunile 'nationale', culturale sau ideologice, nu sint totul, ca sint nuante de considerat, ca nu trebuie aruncat copilul cu apa din covata (corporatii, aici; de ce Romania nu e o 'colonie', aici; 'hidra', aici; Ursula si migratia, aici; Rosia Montana, aici; despre turci nu am inca nimic, vai mie!). Le tot spui ca sint chestii grave, aproape de casa, remediabile miine (vezi 3 propuneri pentru limitare a statului). Le spun romanii obisnuiti cu capul pe umeri: Marin, Tudor si 'gmbplay', Valah, si cititorul 'ironic'. O mai spune un boxer-filozof care intelege mai multa economie politica decit toti 'economistii' opozitionisti de pe tusa (vezi, vezi ultimul para)! Dar ei, nu.

Si atunci, de ce ii tot dau inainte cu 'libertatea' asta smecherita?

Pentru ca nu au nimic altceva.

Spune romanilor, isi zic ei, ca ar fi 'sub jugul strainilor' si nu vor mai vedea jugul stapinilor proprii care ruleaza statul de acasa. Despre Ciolacu & Co. nu ii vei vedea pe 'opozitionisti' proferind ca ar fi stapinii romanilor cita vreme ei se pregatesc sa se cocoate in acelasi loc: nuuu, ciolacii sint 'tradatori' (vezi)! in vreme cei ei vor fi, vezi Doamne, elitele loiale poporului - primele din istoria lumii, ever!

Nimeni nu ti se poate baga in cap si in suflet ca sa iti dicteze cum sa simti si ce sa gindesti (vezi cum nu fuctioneaza ideologia, Havel discutat aplicat, legaturi). Dar, la o zvicnire cit de mica, statul iti poate face prin ingerinta economica cistigarea existentei mai grea, mizerabila sau cu neputinta (vezi 'dictatura asupra nevoilor', primul para). In loc de onoarea muncii si proprietatii tale, vei capata resturi de la buget, farimituri si pomeni, cu ei si 'comisiile' lor invirtind cu temeinicie socialista ruleta. Te vor inregistrat, numarat, bun de taxat si mobilizat (vezi). Asta se vede prin fardul crapat al 'razboiului cultural' (Baltasiu) calp dus cu 'Bruxelles', pe care elitele aspirante il vor de zeci de ani (Neamtu, min 24)! 'Razboiul cultural' semnifica decuplarea libertatii 'culturale' de libertatea politica-economica si continuarea aservirii romanilor la masinaria statului - rulat de ei. Ei exploateaza emotiile sufletului de roman, agita frica, pentru a se cocota la cirma vietii noastre.

Libertatea ne-o fura nu 'strainii' ci ai nostri. Aceasta este marea cacealma pre-electorala. Prin pacaleala monomana a 'libertatii culturale', ei ne lasa din nou fara alegere politica reala. Iar in lipsa lor de auto-reflexie, rezida pericol. Cind cineva fabricheaza un 'inamic' si compactizeaza prin emotie corpul social, libertatea e amenintata. Luati-o ca o teorema dar cautati 'compactiza' aici si aici.

Tarimul libertatii si tot restul

Convergenta are de-a face nu cu cutare sau cutare predica ideologica, ci cu pozitiile de putere. Acesta este un fenomen tipic democratiilor moderne si se datoreaza urmatorului mecanism. In democratii, puterea se exercita prin majoritati. Nu poti exercita putere daca nu detii o pozitie majoritara: orice mijloc e permis pentru asta. Urmarirea puterii inseamna acceptabilitatea compromisului pentru a atinge majoritatea care iti permite sa o exerciti.

Acest mecanism tinde catre unanimism prin comprimarea mesajului intr-un spectru ingust care raspunde regulii celui mai mic numitor comun si in care se inghesuie toata lumea. Apoi: cei care se regasesc in afara jocului de putere, fie risca ostracism, fie se convertesc. Ambele cai cresc gradul de virulenta al discursului: ostracizarea este pregatita prin agresiune moralista, convertirea tardiva este 'stearsa' prin fervoare sporita: convertitii sint cei mai aprigi zeloti, prigonitori a ceea ce parasesc (Pavel, Tertulian, posibil altii; fumatorii dupa ce s-au lasat, vegetarienii, etc. etc.; vezi in context comentarii 1, 2). Brutalitatea discursului politic contemporan exhiba ambele laturi: viata dizidentilor de orice fel devine imposibila (vezi 'Bigotismul micilor diferente'), ceea ce ramine fara ei, oricit de absurd, este decretat ca fiind conditie a 'stabilitatii' (vezi 'Conjuratia imbecililor'). Normarea comportamentului este calea unanimismului iar nivelul urmator este totalitarismul.

Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.

Statul convergent, unipartid se insinueaza din toate partile in viata romanului. George Lesnea a fost poetul de curte si la dreapta, si la stinga. Poate nicicind versurile lui nu au fost mai nimerite si nu doar in Romania, ci in intreaga Atlantie Europeana (in cea Americana, inca mai arde un rest de libertate; vezi, vezi; desi, vezi Marjorie Taylor Greene filmind huiduielile unipartidului adresate ei, la incercarea de detronare a lui Mike Johnson: 'this is the uniparty for the American people watching').

Am scris paragraful urmator in critica la programul AUR. Din pacate, ea ramine in continuare valabila si aplicabila oricarui alt partid, precum si tuturor luate impreuna:

Convergenta realpolitika are urmatoarele implicatii si semnificatii, importante pentru a intelege ce vrem de fapt si de ce vrem ceea ce vrem:

1. 'Stinga-dreapta' este o distinctie lipsita de valoare. Ea descrie o relatie dintre partidele politice privind acapararea puterii in stat, neavind nimic de-a face cu oamenii, cu poporul. In raport cu acestia, pozitia la 'stinga' ca si la 'dreapta' este identica, anume cea de subordonare si servitute (vezi anterior; in context in canalul de discutii 1, 2, 3, 4, 5; exemplu Argentina inainte de Milei).

2. Extrema convergentei este totalitarismul, reprezentind conditionalizarea stringenta, respectiv, deprivarea oamenilor de mijloacele de subzistenta (vezi telegrama, para unu, 'dictatura asupra nevoilor'). Istoric vorbind, totalitarismul venind de la 'stinga' a fost singular in aceasta privinta, prin suprimarea completa a proprietatii private (inlocuita cu vacuitatile proprietatii 'intregului popor', a 'natiunii', 'de stat'), pe cind cel de dreapta a concentrat proprietatea in corporatii sub controlul statului (statul 'total' fascist mussolinian de regasit astazi in 'partneriatul public-privat'; vezi studiu). Totalitarismul este extensia logica a recursului la represiune pentru 'rezolvarea' unor probleme ale caror cauze nu sint intelese sau pentru care nu exista motivatia/curajul de a le adresa. Deriva totalitara din 2016 (survenirea populismului Trumpist)-2020 (covid) incoace este de fapt simptom al falimentului statului mare, care e 'salvat' prin represiune (vezi in context, canalul de discutii).

3. Distinctia clasica aristocratie-oligarhie-democratie este egal de lipsita de valoare. Cind statul este mic, limitat, ingradit constitutional (vezi 'Poporul roman neguvernabil') asa cum odinioara a fost ingradita puterea monarhica, 'citi' sint numeric cei care exercita reziduul de putere este un detaliu trivial. Nu conteaza ca e unul, putini sau multi, daca putinta lor de a face rau e drastic limitata. Cind intinderea puterii statului este mica in raport cu puterea indivizilor si comunitatilor, numarul celor care o exercita pe cea dintii nu mai e relevant. Distinctia clasica a regimurilor politice nu mai conteaza in momentul in care puterea rezida in principal in indivizi si comunitati (putere asupra propriei vieti, in primul si in primul rind; apoi, puterea de a afecta puterea colectiva, cu atit mai efectiva cu cit e la nivel local; cauta aici). Clasele de regimuri politice care conteaza sint cele de stat mare respectiv stat mic (limitat) - vechile criterii devin caracteristici secundare (vezi in context, canal de discutii). Consecinta acestei notiuni este ca accentul pus pe 'democratie', 'democratizare' ca si pe opusul lor este o exagerare, o diversiune si, de fapt, parte integranta a edificiului propagandistic al vietii contemporane.

Distinctiile conventionale intre 'regimuri politice' si 'ideologii' sint exercitii academice lipsite de valoare pentru intelegerea proceselor, a lucrurilor asa cum se intimpla ele. Singura distinctie care are sens este dintre statul limitat si tot restul. Doar in statul mic, limitat, sau minimal libertatea umana infloreste: cu tot ce decurge din ea, spiritualitate, valori morale, elevatia intelectuala, cultura, bogatia, civilizatia.

Am conceput reprezentarea de mai jos tocmai pentru a surprinde vizual aceasta esenta a lucrului politic. Ea ne arata cum stam (despre a afla cum stai vezi, vezi), poate fi inspectata din timp in timp pentru a vedea unde ne aflam si, da, pentru a vedea ce avem de facut. Aceasta nu este o diagrama, ci este o harta.

Legenda hartii spune urmatoarele.

In centru, e individul, libertatea omului, asa cum a fost lasata de la Dumnezeu: suveranitatea individuala si auto-guvernarea propriei vieti. Dupa cum spunea poetul: sufletul inexpugnabil prin care, in ciuda ranilor insingerate, omul ramine neinfricat capitan al propriei soarte. Acesta e poemul pe care nici un Lesnea nu l-a scris pentru romani. Si acesta este, cu vorbele unui alt poet, centrul care trebuie sa tina cu orice pret la navala hoardelor statiste care converg din toate partile la asalt. Si va tine, caci Dumnezeu insusi e pavaza libertatii. Modurile extraordinare in care statismul altereaza sufletul arata care este de fapt lucrul pe care se da lupta. Batalia timpurilor noastre (1, 2, 3, 4, 5) se da pentru sufletul omului (vezi aici si aici despre stat ca amenintare existentiala; vezi redistributia in relatie cu procreatia; vezi aici consecintele morale ale expansiunii creditului; vezi aici despre locul intunecat de unde izvoraste pasiunea puterii si detestarea libertatii; despre statism si sacrilegiu vezi, vezi, adaptat si elaborat aici). Tarimul libertatii este regatul lui Dumnezeu asa cum l-a intentionat el oamenilor: tot restul, sint fortele intunericului. Libertatea este un fenomen natural: teoria si filozofia libertatii (liberalismul clasic, libertarianismul, praxeologia) reprezinta, spre deosebire de orice alte discursuri (in sens Foucaultian) politice constructiviste, sti-inta libertatii (a se citi ca derivare din verbul 'a sti', deci 'stierea', 'ceea ce cunoastem despre' libertate). Ideologiile maxista, progresivista, conservatista, etc. sint discursuri de putere - liberalismul clasic este stiinta despre libertate.

In jurul acestui nucleu exista o banda subtire in care libertatea poate coexista cu 'valori' ideologice 'progresiste' sau 'conservatoare'. Exemple ar fi, in politica americana, John F. Kennedy Jr. (democrat) respectiv Donald Trump (republican, vezi; vezi in ce masura). Faptul ca au schimbat mesaje politicoase, ca a existat un zvon privind asocierea celui dintii ca 'running mate', ca vice-presedinte, la cursa electorala a celuilalt, faptul ca JFK Jr. a considerat initial sa candideze din partea partidului libertarian, faptul ca ambii participa la conferinta nationala libertariana de luna aceasta si ca, posibil, vor angaja o dezbatere acolo, toate acestea, arata ca nucleul dur al libertatii nu mai este ignorat de politicieni clarvazatori. Nu cunosc astfel de exemple in politica romaneasca. In banda ingusta albastra s-ar inscrie insa statul minimal 'nationist' pe care l-am recomandat, fara ecou, ca model AUR (vezi aici, aici, cauta aici). Problema pe care o prezinta progresismul si conservatismul de factura libertara este problema fundamentala in teoria statului minimal: cum se impiedica extensia acestuia dincolo de criterii ferme de acceptabilitate (discutat cu aplicatie la nationismul conservator in locurile citate anterior; ca problema teoretica generala, adresat in comentarii externe aici punctul 4, si aici, in limba engleza). Cu alte cuvinte, cum nu devine banda ingusta albastra mov. Principiile generale ale guvernarii limitate pot intrucitva reprezenta o solutie la aceasta problema. In rest, e vorba de calitatea oamenilor, fiecare in parte, de cita gratie divina ii anima - sau nu (vezi, ultimul para; vezi, vezi, vezi ultimul para). Ar trebui ca la fiecare pas 'convergent', la fiecare punct de rascruce care se ingusteaza din ce in ce mai mult, liberul arbitru al decidentilor in cauza sa se manifeste, sa refuze calculul oportunistic si sa adopte calea principiala, chiar daca mai costisitoare, a neagresiunii statului impotriva oamenilor. Semnele bune pe aceasta linie vin. Asa fac oamenii de caracter. Asta inseamna sa fi pe nivelul inalt moral ('moral high ground'). Dar, 'nu va tineti respiratia', 'don't hold your breath'.

In rest, oceanul de violet al statului mare. Nuanta rosietica ('stinga' jos) respectiv albastrie ('dreapta' jos) denota tipul de constructivism cultural (gradul de contaminare cu diferite topos-uri ideologice). Statul mare progresist este mai degraba internationalist, adica executind un transfer de putere catre organizatii internationale (ONU, OMS, UE, etc.). Statul mare conservatist nu este mai putin globalist (vezi speech-ul lui Clown Schwab legat in aceasta telegrama si atentie la diversitatea audientei precum si la accentele puse in timpul discursului; vezi AUR situindu-se pe aceeasi pozitiei cu ONG-urile lui Soros si celebrind alienarea de suveranitate catre UNESCO in cazul Rosia Montana, aici si aici) dar aceasta se face prin multilateralitate. Apoi, e tipul de constructivism de identitate in care statul se angajeaza: statul mare progresist neaga determinatii naturale precum sexul, apartenenta, religia, promovind identitati sintetice, fabricate ('europenism'), pe cind cel conservatist le afirma in mod fundamentalist (nici o conotatie pejorativa atasata). Daca ati ajuns cu lectura in acest punct, inseamna ca libertatea va preocupa mai mult decit aceste distinctii. Ele sint preorgative ale suveranitatii individuale, ca determinatii ale identitatii ca persoana, si de aceea statul nu trebuie sa se angajeze ('constructivist') in crearea, mentinerea si promovarea lor (vezi distinctia libertate negativa/libertate afirmativa aici, cauta Isaiah Berlin). Partea superioara a oceanului violet arata omogenitatea de structura a statului mare, indiferent de coloratura ideologica. Iar banda gri din partea superioara, arata deriva totalitara a statului mare convergent. Acesta este un reper de mentinut fixat in atentie: defilarile lui Carol al II-lea nu au fost cu nimic mai apetisante decit cele ale lui Ceausescu, iar 'statul total' fascist prin nimic esential diferit de cel comunism. Datorita elementelor colectiviste si anti-individualiste, statul mare de azi, indiferent ca e progresist (ca azi in UE) sau conservatist (precum, posibil, intr-o UE de miine) imprumuta elemente din ambele regimuri, rezultind intr-o forma hibrida, 'convergenta'. Aceasta cuprinde opozitia de sorginte marxista la capitalism, dar cu aproprierea termenului intr-o acceptiune fascistoida, drept 'capitalism' corporatist sau 'capitalism' interventionist de stat (vezi discutia; contrasteaza cu sensul curat populist al capitalismului explicat aici, aici, aici, aici si aici 1, 2). Hibridul este marcat de fiscalitate mare, redistributie, manipulari monetariste ale banilor si creditului, manipulari keynesiene ale economiei, regulativism, etc. Acesta este 'socialismul celei de-a treia cai' pe care am numit-o etatism oligarhic. Oligarhismul rezida din baza pe care aceasta ordine politica o pune in 'experti', 'tehnocrati' si 'specialisti' adica in elitismul sponzorizat de stat pe spinarea restului poporului (vezi, vezi, vezi studiu de caz Marga, vezi 'Platforma Romania cetatenilor'; vezi, vezi+vezi).

La realpolitika etatimului mov convergent nu poate sa i se opuna decit libertatea ca realpolitika: adica, libertatea salvata de artificiile retoric-declarative ale non-'opozantilor', libertatea cu probe. Vezi doctrina realpolitika a libertatii aici. Vezi cum pot incepe lucrurile in studiul urmator, 'Pactul de neagresiune al romanilor cu romanii'.

Credit coperta: harta politica este conceptie originala Outis™.

Logo-ul din centru combina simbolul revolutionar si apoi libertar american The Gadsden Flag cu motto-ul 'Don't tread on me', 'nu calca pe mine' sau 'nu ma calca', la care am atasat, pentru adoptarea de catre romanii liberi, a capului de lup dacic. Pentru acestea doua, surse sarpele, lupul. Blend si editare: un sarpe + un lup = balaur Outis™.

Atit harta cit si balaurul 'Nu ma calca' pot fi libert folosite, cu mentiunea Outis™.

Outis

Dedicat educatiei politice intru libertate a romanilor.

Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Discutii https://t.me/miza2024
Microblog https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni

Serviciu public.