Trei falxuri 2024. III. Programul AUR. Analiza pe puncte

2023.10.12

Cuprins

Introducere

Intreg acest demers a inceput cu patru luni in urma cind am produs studiul defensiv 'Murarii, AURul si Ardelenii' (acum si in Teletype). Pe cind lucram la el, am descoperit rindurile mai vechi ale unui comentator care au dat glas propriilor ginduri. Le-am luat ca strigat de raliere la actiune (cris de guerre) si le reproduc aici:

Radu Humor spune, 30 IANUARIE 2022, 20:23

Perfect de acord cu reproșurile aduse AURului. Dar mă întreb câte personalități de vază a acestui neam au curajul să se constituie în eminențe cenușii pentru a ridica, sau măcar pentru a menține acest partid la niște cote demne de intențiile lor declarate. Care să fim sinceri, dacă ești român nu se poate să nu fi de acord cu majoritatea dintre ele.

Deci, ce facem noi pentru un partid care ne reprezintă în proporție destul de însemnată pentru a-i clarifica și complecta doctrina știind că ea vine deseori în contradicție cu intențiile atât de clare de globalizare și dispariție a suveranității, adică exact opusul celor măcar declarate, dacă nu înfăptuite de AUR, dar sper că și dorite de majoritatea românilor.

Acceptăm de exemplu cu seninătate să se afirme tot mai des că România este țara celor care o locuiesc și nu a românilor, cum susține AUR și mulți dintre cei care comentează la Cotidianul ?

Înainte de a critica, n-am putea mai întâi ajuta ? Fiecare după posibilități și pricepere.

Și aici ar trebui să amintim că parlamentarii acestei formațiuni nu cheltuiesc aproape nimic din îndemnizațiile uriașe pentru propriul huzur cum fac ceilalți, ci-i strâng pentru a ridica un spital.

E drept că așa procedau și legionarii de au ajuns să fie atât de urâți de cei care nu le-au putut înțelege asemenea sacrificiu.

Se repetă Istoria ?

(comentariu la Cornel Nistorescu, 'AUR, din nou la colț', 31 ianuarie 2022, Cotidianul; am corectat tacit greselile de tipar, sublinierea mea)

Acestea fiind zise, optica s-a schimbat intrucitva dupa ce am ascultat si apoi citit programul AUR. Sper ca cele de mai sus imi vor asigura ingaduinta cititorului AURist de la orice nivel, pe toata lungimea acestui raport in care, fara menajamente, pasional pe alocuri, dar justificind intotdeauna, spun exact cum se vad lucrurile din locul in care stau. Aleaga-se doar cele bune: argumentele si iubirea impartasita de libertate din care ele izvorasc...

*

Libertatea politica nu este pe agenda nici unui partid cu exceptia AUR, in a carui deviza termenul apare. Dar, asa cum va reiesi din analiza de mai jos, chiar si AUR foloseste cuvintul fara un concept clar al porteului lui (ce cuprinde, la ce trimite, la ce se refera el).

Lucrul pe Programul AUR a fost, trebuie sa o spun, consumator de entuziasm. Exercitiul este util in sensul ca el este, in cea mai mare parte, instructiv in privinta a ceea ce nu trebuie de facut. Acesta este motivul pentru care, in final, am decis sa separ partea de critica propriu-zisa de partea afirmativa, legata de filozofia libertatii si doctrina. Intentia mea originala a fost constructiva, nu de a intra intr-o polemica fara sfirsit cu AUR, autorii programului, conducerea care l-a girat si l-a scos in piata publica. Daca cititorii de la AUR vor fi curiosi sa vada cum ar trebui facute lucrurile, se pot uita in celelalate doua documente: cit am putut, am lasat indicatoare in text la partile relevante din celelalte doua documente. Daca nu, se pot margini la comentariile de mai jos, partial redundante si rezumative - sau, pot decide sa ignore toate acestea.

Oricare va fi cazul, adresantul principal al acestor rinduri este cititorul 'neafiliat', omul roman de azi sau de miine care, cite o constiinta pe rind, va genera cindva masa critica necesara schimbarii. Masura performantei AUR in anul care urmeaza va fi data de gradul in care principii de dezetatizare inrudite cu cele propuse (separat, fisierul 'doctrina') vor apare in interventiile sale publice. In felul acesta, pe parcursul anului care urmeaza, observatori, cititori, jurnalisti, electori vor putea sa monitorizeze lucrurile, vor vedea cum stam, vor decide pe cine sprijina, cit si de ce. Asa ca, in cel mai rau caz, ceea ce este oferit aici este un ghid de monitorizare - in cel mai bun caz, baza pentru o viitoare guvernare AUR intr-un spirit cu adevarat al libertatii romanilor.

Lunga runda finala incepe.

Analiza critica pe puncte a programului

Preambul la program

"altfel de politică față de cea a partidelor vechiului sistem corupt și birocratic"

Simpla declarare a diferentei nu este suficienta pentru adeverirea ei. Prin ce difera AUR? Principalul lucru care instituie diferenta sint viziunea si doctrina (despre 'viziune', vezi in incheiere; despre 'doctrina' la AUR, vezi mai jos, comentariu la '1. Pozitionarea politica'; pentru comparatie, vezi documentul asociat 'doctrina'). Doctrina contine principiile diriguitoare ale actiunii partidului, misiunea acestuia, temeiul increderii pe care o solicita romanilor, a pactului ('covenant') propus intre romani si AUR, garantia pentru promisiunile pe care le face. Doctrina expliciteaza misiunea. Totodata, ea permite publicului sa urmareasca, sa lege intre ele actiuni politice disparate, nu intotdeauna evidente in rationalitatea lor.

Demarcarea AUR trebuie sa aiba substanta. Iar substanta consta in planuri de actiune politica suficienta de originale ca sa merita calificarea de 'diferite'.

Exista o tendinta pe care am mai semnalat-o de a copia formule deja existente. Acesta este un lucru firesc: diferenta prea mare ne scoate in evidenta si ne face vulnerabili la atac. Ne simtim bine in turma - dar, cind iesim in prim-plan, trebuie sa ne-o asumam. AUR tinde catre o auto-prezentare elitista, 'tehnocratica' si 'experta' (vezi lansarea europarlamentarilor; Telegram). Stim prea bine cit rau au facut acestea timp de 33 de ani. Nimic din ceea ce ar trebui sa faca AUR nu necesita asa ceva (pentru o lista de argumente, vezi documentul asociat 'doctrina', punctul 8, 'desfiintarea aparatului de stat si a serviciului public'). Algoritmii de selectie si promovare in partid ar trebui sa aduca in prim plan oameni dedicati libertatii, nu inamorati de propriile diplome si credentiale (vezi lansarea europarlamentarilor; Telegram).

"vinovate de trădarea intereselor vitale ale cetățenilor și ale țării. Suntem o alternativă reală la guvernările antinaționale instalate după 1989"

Astfel de calificari sint oratorie ieftina si cu argumentare slaba. Adevarul este ca Romania e angajata, in virtutea aliantelor si integrarii euroatlantice, in structuri suprastatale care submineaza suveranitatea, atit individuala cit si nationala promovind, prin mijloace care din 2020 nu pot fi numite decit totalitare, o identitate globala 'pe puncte' din care originea, istoria, particularismul national sint eradicate. Aceste se manifesta inevitabil in economie, in structura proprietatii, in legi, s.a.m.d. Daca AUR nu este pregatit sa conteste euroatlantismul, cum inteleg ca e cazul (si cum cred ca e bine), atunci ar face bine sa renunte la retorica inflamatorie. Altfel, se va trezi intre ciocanul unor astfel de declaratii si nicovala constringerilor politice care decurg din integrarile Romaniei. Aspectele integrarii care lezeaza interesele romanilor in raport cu strainii trebuiesc analizate si solutii cautate de la caz la caz - nu sub umbrela semantica incendiara cu foarte putin continut real.

"aspirăm să guvernăm România cu onestitate și dăruire"

Acesta este probabil punctul cel mai dificil de transmis... Dificultatea rezida in trei elemente:

Primul, cere o perspectiva radiologica, structurala, asupra sistemului politic. Pe scurt: un sistem politic este bine conceput atunci cind el este imun la calitatea morala a celor care il ocupa... Este o vedere contraintuitiva, dar ea trebuie cumva inteleasa.

Designul sistemelor politice dintodeauna se bazeaza pe un prototip, constitutia. Iar intre sistemele politice existente istoric, constitutia americana este superlativul - 2500 de ani de intelepciune politica concentrate cu perfectiune magisteriala. Din fericire, structura politica respectiva s-a generalizat, desi justificarea ei adesea nu e intelesa. Ideea de baza este cea a divizarii puterii politice si a contrapunerii opozitive a unui segment fata de altul: factionalismul politic (partidele), divizarea puterilor in stat (legislativ, executiv, judecatoresc), functii de control ale uneia asupra celeilalte (mecanismul 'checks and balances'; de exemplu, procedura de 'impeachment' este o forma de control al legislativului asupra executivului), impartirea larga a puterilor la nivel local, cu restringerea puterilor centrale, etc. Toate acestea exemplifica principiul soliditatii structurale. De pilda, Romania a fost mult vreme, pina azi de fapt, guvernata prin ordonante de urgente. Deja acesta este un grav abuz al separarii puterilor in stat. Prin aceasta, reprezentativitatea insasi a fost subminata: parlamentul este reprezentantul ales al poporului dar, iata, prin ordonante de urgenta, executivul i se substituie, iar parlamentul devine o instanta de parafare formala (adeseori ulterioara) a hotaririlor guvernului. Daca doriti un stat moral, acesta este unul din primele lucruri care trebuie reparat, adica imperfectiunile structurale.

Lipsa barierelor impenetrabile intre puterile statului duce la 'gascareala' politica, atit de bine cunoscuta (procesul se numeste 'agrup'; vezi document 'doctrina').

In al doilea rind. Nu exista teste de depistare a caracterului si a profilului moral: inevitabil la conducere ajung si oameni care practica ipocrizia si deceptia. Sistemul politic trebuie sa reziste la survenirea acestor corpi straini (vezi para anterior). Dar, mai mult. Puterea schimba ordinea motivatiilor in oameni. Tindem sa fim modesti si umili cind nu avem nici o putere, tindem sa ne lasam cuprinsi de hubris (mindrie desarta; se zicea ca hubris-ul e nebunia care ii cuprinde pe oameni inainte ca zeii sa le provoace caderea) cind dobindim putere (fie aceasta chiar si personala, necum sistemica). Omul 'onest' cum il doriti si il promiteti dvs. trebuie in primul rind sa fie constient de asta. Trebuie sa puteti admite ca puterea vă va schimba in moduri care acum va repugna. Verificati asta pe cont propriu: cit de mult a schimbat ascensiunea in sondaje autoperceptia la nivelul partidului, membri si conducere?... Constiinta de sine e cel mai dificil lucru de achizitionat pe scara maturizarii morale. Apoi, trebuie inteles ca puterea atrage pe cei lipsiti de scrupule si extrem de competenti in a o ascunde. Acestia se numesc psihopati (sociopati, o subclasa). Am scris despre asta si va refer la text (Teletype). Despre cum machiavellismul este central in statul modern, vezi documentul 'doctrina', 'Frankensteinul modern'.

Din aceste cauze, functioneaza un mecanism de antiselectie valorica in stat: aceasta este faimoasa problema a lui Hayek, 'de ce ajung in frunte cei mai rai'. Si exista o singura solutie pentru ea. Meritocratia nu se obtine decit prin descentralizarea puterii: responsabilizarea ('accountability') se obtine prin control social la scara mica. Cu cit mai locala puterea, cu atit cetatenii o controleaza mai bine (vezi Telegram; Compilatia Marga, Teletype).

In al treilea rind. Cred ca surprind in spatele acestor intentii onorabile declarate mirajului unui 'serviciu public' impecabil prin care masinaria statului functioneaza 'eficient'. Aceasta imagine, care provine din modelul absolutist iluminat din secolul XIX, de pilda imperiul german sub Wilhelm I/Bismark, sau imperiul habsburgic este ireal. Un astfel de serviciu public exista daca exista supervizare politica peste­ stat din partea unuii imparat sau echivalent; daca servantii publici sint constituiti intr-o clasa sociala aparte, atit simbolic, cit si pecuniar, deasupra celorlalti; daca serviciul public este cvasi-militarizat din punct de vedere ierarhic; daca este disciplinat birocratic. Primele doua conditii nu se aplica intr-o republica sau regim democratic. In acestea, tot ceea ce ramine sint celalalte doua aspecte, ierahizarea si birocratizarea, mai putin responsabilizarea si disciplina... Stim cu ce efecte. Pe de alta parte, realitatea serviciului public de model imperial se poate intuit cel mai bine recitindu-l pe Kafka: nu degeaba exista adjectivul 'kafkian' cu aplicare la stat. Pentru argumentul complet si altele, vezi documentul 'doctrina', punctul 8, 'Desfiintarea aparatului de stat si a serviciului public'.

Rezumind. Statul se gaseste permanent sub asalt moral din interior­. Cu cit este mai mare, cu atit cangrena gascara, sociopatica si/sau imperiala va afecta mai multe. Exista o singura solutie la aceasta problema, si anume restringerea statului la un spectru de functii absolut necesare si returnarea tuturor celorlalte forme de putere inapoi, celor de la care au fost luate: indivizi, comunitati, asocieri voluntare. Daca AUR ajunge sa inteleaga argumentul de fata si doreste sa se angajeze pe aceasta cale, vezi documentul 'doctrina', 'dezetatizarea'.

Daca AUR crede ca se situeaza deasupra acestor limitari care decurg din natura umana si din mecanica puterii nu mai am nimic de spus. Un lucru cel putin este imposibil sa nu fie clar lumii: dupa un secol de tiranie, secolul XX, si dupa revenirea acesteia in forta din 2020 incoace, a vinde notiunea bunavointei fortei statale este echivalent cu vinzarea de ulei de sarpe.

"în beneficiul celor mulți. Binele comun și bunăstarea materială și spirituală a tuturor românilor sunt scopuri pe care le servim"

Asta califica orientarea ideologica a AUR drept populista: termenul romanesc, corespunzator traditiei, este 'poporanism' (vezi documentul 'contracultura'). Deci AUR, este un partid poporanist. Dar pentru ca aceasta sa functioneze, citeva intelesuri trebuie lamurite.

'Tuturor' inseamna fiecarui; 'comun' inseamna ceea ce e bine pentru toti luati in parte; 'celor multi' e bine asa cum e, caci individueaza.

Un exemplu de populism ieftin [corect, demagogie; vezi nota 1] este legea salariului minim, problema asupra caruia AUR s-a pronuntat recent. Este ea un bine 'pentru toti'? Nu. Dimpotriva.

Legea salariului minim ii afecteaza in primul rind pe cei lipsiti de experienta in domeniu - in principal, pe tineri, dar si cei care se reprofesionalizeaza, s.a. Pentru a angaja astfel de oameni, angajatorul ia un risc - acest risc este compensat printr-un salariu de intrare mai mic. Salariul mic de intrare da o sansa tinerilor sa se dovedeasc, sa acumuleze experienta, puncte pe CV, referinte. Ulterior, intra in operatiune mecanica auto-exercitarii profesionale din partea angajatului si a selectiei din partea angajatorului. Salariul se va alinia la cele prevalente. Pe o piata libera, aceasta se intimpla spontan: daca angajatorul nu va mari salariul angajatului tinar, acesta isi va folosi noile competente si referinte in alta parte - ceea ce nu are sens pentru angajator. Am cunoscut angajatori din constructii care se plingeau exact de asta, lipsa de oameni buni care sa stea. Indata ce invatau ceva, plecau pe cont propriu sau in occident, indiferent de motivarea salariala. Angajatorul are toate motivele sa pastreze salariatul bun, si o va face prin salariu comensurabil.

Asadar, legea salariului minim are o serie de efecte nedorite dar daunatoare. Motivatia (incentiva) unui angajator pentru a risca angajind un astfel de candidat e subminata - el va tinde sa evite angajatii lipsiti de experienta (tinerii). Un intreg sistem de compensare adecvata, echitabila, de negociere contractuala, de promotie - adica bunul cel mai mare al eticii de business, echitatea si meritocratia - sint subminate. Mecanismul formarii la locul de munca, 'vazind si facind', care stim cu totii ca este altceva decit toceala de la scoala, este subminat si el. Angajatul este privat de sansa de a se dovedi, mai ales de a-si dovedi siesi, propria valore. Si asa mai departe...

Pe de alta parte, angajatorul nu va intirziia sa transfere consturile suplimentare rezultate prin lege asupra consumatorilor. Toata lumea are de pierdut, mai putin politicianul demagog care vrea sa pozeze ca are 'grija de cei multi': pierde angajatul tinar, pierde angajatorul, pierde publicul. Nimic din ceea ce 'face' o lege a salariului minim nu reprezinta lucruri pe care sa nu le poata face mai bine piata fortei de munca lasata libera. Tot ce face coercitia in impunerea salariului este sa distruga efectele benefice colaterale pe care piata muncii libere le are. Vezi anterior.

Populismul adevarat, ca sa nu devieze in colectivism (cum a fost cazul in secolul XIX cu poporanismul romanesc, care a fost influentat de narodnicismul rus, dar nu si populismul american), trebuie sa fie individualist ca perspectiva, ca orientare (se numeste 'individualism metodologic'). De aceea, in toate referirile mele anterioare am asociat poporanismul cu libertatea: poporanism libertar. 'Poporul roman' este integrala indivizilor romani fiecare luati in parte, nu vreun fel de entitate 'organica', cum a fost cazul colectivismelor in secolul XX (de stinga si de dreapta), o fictiune din care se pierde concretetea prin manipularile statului (colectivism metodologic). A vorbi despre 'popor' in desconsiderarea libertatii individuale inseamna a le arunca pe amindoua sub tren.

Deci, ideologia complet caracterizata este poporanism libertar (vezi document 'contracultura').

1. Pozitionarea politica

"Pilonii doctrinari de bază ai partidului nostru sunt: Credința, Națiunea, Familia și Libertatea"

Acestea nu constituie o doctrina ci o lozinca, un motto, o deviza - si una buna ca atare.

Dovada cea mai buna e faptul ca 'libertatea' declarata in deviza se afla in contradictie cu continutul programului: multe dintre intentiile declarate o anuleaza de facto la o examinare analitica, iar intr-un caz, ea este explicit negata. O alta dovada este faptul ca notiunea de 'privat', centrala libertatii, cu tot cu derivatele lui nu apare mai mult de patru ori; 'privatizare' apare de doua ori in document, ambele instante fiind critice (specific intr-un caz, Petrom, general in celalalt, cu trimitere la privatizarile din anul 2000).

Cum libertatea este interesul meu fara rabat si fara compromis in activitatea AUR, in cele ce urmeaza, ma voi concentra specific asupra acelor aspecte de program care o contrazic flagrant. A ma pronunta asupra tuturor aspectelor ar fi un demers futil, caci mina statului este peste tot in document. Preocuparea 'programului' pare a fi exhaustivitatea etatista: nimic nu ramine neatins de stat.

Diversi comentatori (Cristoiu, Avramescu) au reprosat, mai prietenos sau mai putin astfel, absenta de doctrina la AUR. Consider ca doctrina exista, dar nu e formulata in clar.

Studiind in amanuntime documentul, daca ar fi sa cuprind intr-o sintagma unica ceea ce se poate citi, doctrina AUR este de fapt cea a unui etatism nu doar de stat mare, ci foarte mare. Coloratura identitara si social conservatoare sint aspectele secundare dar care, din pacate, dat fiind contextul ideologic contemporan, au luat o preeminenta care pune in umbra carenta fundamentala, care este etatismul nerestrictionat. Comentatorii nu o sesizeaza pentru ca ei insisi sint afectati de aceeasi orbire intelectuala selectiva ('Cecitatea etatista', Telegram).

Reproduc in extenso citatul de mai jos, pentru a pune lucrurile in clar:

Statul este un instrument al națiunii române, întemeiat pe ierarhia competențelor, pe proprietate și muncă. În viziunea noastră statul derivă din voinţa românilor de a avea o autoritate în respectarea demnităţii persoanei şi a drepturilor sale fundamentale. Statul este temelia convieţuirii românilor în libertate, solidaritate şi dreptate. Aceste valori fundamentale îşi pot găsi împlinirea numai într-un stat de drept, autentic democratic şi organic. Sarcina statului este promovarea binelui comun, apărarea românilor de ameninţările din afara hotarelor și din interiorul lor şi protejarea intereselor îndreptăţite ale acestora în relaţiile cu alte state. (sublinierile mele)

Pe parcusul unui singur paragraf, statul devine din 'instrument' o 'autoritate' titulara, apoi 'temelie', apoi con-crescut 'organic' din natiune, apoi 'promotor de...'.

Etatismul nationalist este doctrina reala a AUR. Doctrina este ceva ce subtintinde diferite puncte si se poate regasi in exprimarea unor vederi disparate. Pasajul de mai sus citat face exact acest lucru.

Am analizat acest aspect, in care statul, din 'instrument' devine instrumentator al natiuni, care se regaseste etatizata ('Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului', Teletype).

Singurul scop al statului trebuie sa fie cel de facilitator al libertatii si custode al identitatii. In rest, societatea, cultura, economia, natiunea apartin romanilor insisi, autonomiei si suveranitatii lor ca persoane, comunitati si asocieri voluntare - acesta este singurul inteles posibil pe care il poate avea 'libertatea' care, in parerea AUR, ar face parte din 'doctrina' sa (de fapt, cum am argumentat, din deviza sa). Cum pot ideile de 'demnitate a persoanei' si 'autoritate a statului' sa fie puse in aceeasi propozitie, in contextul unei societati libere?! Intr-un astfel de raport se patroneaza copiii, nu adulti care se respecta, fata de alti adulti pe care ii respecta.

Raportul natural al statului fata de societate este unul opozitiv: acesta este fundamentul libertatii politice moderne (John Locke, Thomas Paine). Eliberarea individualitatii de sub tutela 'autoritatii' a fost un altul (John Stuart Mill). Lipseste aici un intreg capitol, urias si crucial, de filozofie politica a libertatii - singura compatibila cu demnitatea umana, de care autorii 'programului' pur si simplu nu au stiinta. Nu voi putea umple aceasta lacuna nici macar pe scurt, pentru simplul motiv ca distanta de acoperit e prea mare si nu exista numitor comun. Orice incursiune in acest teritoriu ar fi disputa sterila. Dar daca AUR alege sa il ignore, atunci cuvintul 'libertate' din deviza partidului nu este decit un semnificant golit de continut. Trimit, insa, pe cititorul interesat la documentul conex, 'doctrina' pentru detailarea acestor lucruri.

2. Viziunea noastra asupra omului

"omul este cununa creaţiei divine"

Omul este o entitate unică, total ireductibilă şi de neînlocuit, deschisă spre transcendenţă, cu destin etern propriu, implicit cu responsabilitate, cu inteligenţă şi voinţă liberă. Demnitatea fiinţei umane este inalienabilă. În cadrul societăţii, orice om depinde de ceilalți. Fiind liber, responsabil şi solidar, omul este dator să participe la construcţia și dezvoltarea organică a societăţii. Acest angajament derivă din chemarea noastră de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu în opera Sa ziditoare şi mântuitoare.(sublinierile mele)

Nu sint in masura sa discut aspectele teologice si nu doresc sa adresez complexitatea celor filozofice din paragraful citat. Voi sublinia doar ca, din nou, intr-un singur paragraf, este expediata complet problema liberului arbitru: de la relatie directa, unu-la-unu, intre om si Dumnezeu ('destin... propriu', 'vointa libera'), se ajunge la o relatie mediata prin ... 'datoria fata de societate'. Scriu aceste rinduri ca serviciu public, pentru ca recunosc un moment critic in care, daca nu mi-as face partea, nu m-as putea privi in oglinda. Dar asta, intrucit e critic: nu se renunta la libertatea individuala in virtutea unor conceptii generale despre 'responsabilitate', obligatie sociala sau ce crede autorul pragrafului (Lavric? Tarziu?) ca ar fi vointa divina. Cu alte cuvinte, nu as face deloc ceea ce fac de fata daca cineva mi-ar spune ca am 'obligatia sociala' de a o face... Liberul arbitru este darul cel mai mare al lui Dumnezeu, de aceea cred ca indura el atitea rele si atita suferinta din partea omului (Telegram discutii). Pretul libertatii este cel mai mare si de aceea ea nu poate fi instrainata in baza unor preferinte colectiviste. Daca 'omul este cununa creatiei' libertatea este diamantul din cununa - si aici, eu nu il vad deloc stralucind.

Voi mai atrage doar atentia asupra umanismului inerent in paragraf, care e asa cum trebuie, pentru ca il voi contrasta mai tirziu cu viziunea instrumentala cre transpare in alta parte.

3-11. Solidaritate, democratie, moralitate, familie, tineri si batrini

Sectiunile care urmeaza, de la 3 la 11, sint despre valori. Ele sint importante in masura in care acesta este un document politic. Cei care il andoseaza par sa subscrie fara rezerva la ideea ca statul este arbitrul si cultivatorul valorilor. Reamintesc autorilor ca ei nu sint nici parinti, nici pedagogi, nici predicatori: ei sint politicieni, adica stapinii instrumentelor de coercitie ale statului. Ce valoare mai are o valoare daca e obtinuta cu bita? Prin ce se deosebesc ei de inginerii sociali care fac acelasi lucu, ranforsind alte valori tot cu bita? Ca ale lor sint 'organice' iar ale acestora din urma 'sintetice'? Sa le reamintesc, oare, ca tirania 'organica' nu e cu nimic mai breaza decit tirania 'sintetica'? Oare nu are libertatea prieteni buni la AUR? Libertatea are drept conditie esentiala neutralitatea axiologica a statului: pe sleau, deziodeologizarea puterii coercitive. Conceptul nu le este strain caci, la capitolul 8, citim ca "Neutralitatea religioasă a statului este o condiție obligatorie" si ca "nu este de competenţa partidelor politice să intervină în relaţiile interconfesionale".

Neutralitatea axiologica a statului trebuie aplicata uniform la tot ce inseamna valori. Una din marile probleme survenite mai ales dupa 2020 este ideologizarea constringerii: chiar sa fie indiferent lumii ca e la fel de nedrept sa folosesti statul pentru impunerea valorilor tale pe cit e de nedreapta impunerea asupra noastra a valorilor cabalei globaliste indracite?

Despre principul neutralitatii axiologice, mai mult, vezi documentul 'doctrina', ultima sectiune 'principii generale'.

Unul din motivele acestor contradictii flagrante este insuficienta intelegere analitica a problemelor pe care documentul incearca sa le adreseze, cum voi ilustra in continuare.

Capitolul 6 are ca subiect 'Familia si redresarea demografica'.

"România are urgent nevoie de o strategie naţională în domeniul populaţiei"

Chiar, serios? Iarasi statul isi baga nasul in budoar? Asta dupa ce in alta parte autorii se pling de 'sexualizarea educatiei' (capitolul 17)?!

Exista o dinamica proasta a familiei si a procreatiei, dar ea este tocmai consecinta actiunii statului daca iti dai osteneala sa intelegi si sa urmaresti lantul cauzal prin care se propaga efectele. Le-am discutat pe larg in alta parte ('Adio elitei educate. Detoxifierea culturii', sectiunea 'Reproducerea prostocratiei. Citeva lectii', segmentul 'Cristian Clipa', Teletype; documentul 'doctrina', 'Statul Ponzi'). Pe scurt, atit dezastrul familiei cit si dezastrul demografic sint rezultatul politicilor pe scara larga de asigurari de stat introduse in a doua jumatate a secolului XIX. Asigurarea este functia pragmatica esentiala a familiei. Procreatia, lasind la o parte 'instincte' si 'romantisme', are menirea practica de a asigura mentinerea vietii in perioada de improductivitate finala: copiii ajuta parintii si, la batrinete, se ingrijesc de ei. Substituirea statului acestor functii naturale a condus la intreaga panoplie de efecte destructive de care se pling consevatorii: destramarea casatoriilor, moralitatea familiei in cadere, lipsa de grija fata de batrini (scandalul recent al azilelor a pus in lumina cauzele profunde pentru cine vrea sa le caute; vezi 'Ruinele altruismului de stat', Teletype).

Indraznesc oare doctrinarii AUR sa meaga acolo unde ar trebui, adica la demantelarea sistemului de asigurari si la restituirea functiilor naturale (divine, ar zice ei) ale familiei?

Ba mai mult decit atit: tot in sistemul de pensii trebuie cautata si cauza profunda a migratiei (vezi detalii in cele doua surse indicate). Sistemul de asigurari functioneaza ca o schema Ponzi, in care noii intranti platesc beneficiile celor care ies din schema. Cind rata demografica se prabuseste, nu mai ramine cine sa plateasca: de aceea politicienii occidentali au adus migranti in masa, nu datorita 'lipsei fortei de munca' ci datorita lipei de intranti noi in sistemul de asigurari. Migrantii turci tineri, sa zicem, trebuiau sa plateasca pensia germanilor batrini. In teorie: in practica, sistemul nu a facut decit sa acumuleze promisiuni de plata fara finantare ('unfunded liabilities'; ceea ce a devenit manifest in criza financiara din 2011-2 in tari precum Spania, Portugalia, Grecia).

Migratia si dezastrul procreativ merg mina in mina, au cauza unica, si aceasta este statul bunastarii. Iata, doua pasari mari si grase dintr-o lovitura: daca cineva va avea curajul sa mearga acolo (vezi documentul 'doctrina' pentru citeva idei cum s-ar putea asta face practic).

Un alt motiv al prabusirii demografice este keynesianismul: capitalismul de stat in care statul 'investeste' prin indatorare (vezi mai jos), datoria fiind platita de contribuabilii viitori, adica de copii. De ce adultii ar alege sa procreeze cind fiecare copil se naste cu obligatii de mii de dolari/euro/lei in spinare inainte de prima suflare? Cred ca nu doar mie mi se pare ca aceasta este o forma de vinzare fara consimtamint, adica de sclavie...

Deci, Romania nu are nevoie urgent de stat care sa isi bage nasul in asternutul romanilor, ci de un stat care sa retrocedeze puterea si responsabilitatea asigurarii neproductivitatii (somaj, boala, pensie) romanilor.

In aceasta rasturnare de prioritati, este imposibil ca intr-un document programatic al unui partid presupus libertar, sa nu vezi mentionata aberatia costului dublu al asigurarilor: cei care opteaza pentru privat inca au de platit inca o data la stat! Aspectul asta nu tine de teorie politica, nici macar de analiza: este doar bagarea in seama a unei disfunctii majore de care toata lumea stie. Acesta este pretul de platit pentru 'cecitatea etatista' (orbirea intelectuala selectiva, vezi Telegram), din pacate, prezenta si la AUR.

"Plecarea forței de muncă ține sub presiune economia și sistemul de pensii și pune în pericol viitorul țării"

Fals din mai multe puncte de vedere. 'Forta de munca este un alt concept 'tehnocratic' de dezumanizare a omului. 'Forta de munca' inseamna de drept si de fapt, pentru oricine mai putin un agent al statului, destine individuale si de familie - vieti, cu istorie, cu sperante, in cautarea fericirii. Distrugerea lor este parte din complexul etatist si a mirajului pe care el il exercita - si de aceea pot fi ele inlocuite cu eufemismul 'fortei de munca'. Migratia romaneasca, indiferent de multimea de motive particulare care tin de istoriile de viata ale celor vizati, la scara la care se intimpla, este un fenomen economic: mirajul salariului mai mare. In felul acesta, romanii vind realitatea unui stat bismarckian-keynesian niciodata maturizat, si de aceea ineficient, pentru unul imbatrinit, inca aparent eficient, aflat la sfirsitul duratei lui de viata (cu alti termeni, un stat 'necapacitiv' pentru unul 'cu capacitate' dar in diminuare; vezi document 'doctrina'). Dar, iata (Telegram, discutii), unii se intorc. De ce? Pentru ca Romania statului 'esuat' inca lasa loc libertatii sufocata de statele 'capacitive' occidentale (ireversibil dupa 2020; vezi documentul 'doctrina', 'Statul Ponzi esueaza in totalitarism').

Venitul creat de romanii migrati suporta sistemul de pensii in tarile destinatie doar in masura in care acestia participa in sistemul de asigurari de la destinatie: ceea ce de multe ori nu este cazul. De asemenea, ei reduc presiunea asupra sistemului romanesc de pensii, in masura in care nu au contribuit la acesta. Prespunerea mea intemeiata pe cele de mai sus este ca romanii emigrati reprezinta prima grupare dintre noi, ca romani si cetateni europeni, care si-au luat viata in propriile miini in ceea ce priveste functia de asigurare a acesteia: sanatate, somaj, pensie. Ei sint primii post-bismackieni. Experienta lor ar fi de o valoare inestimabila daca ea ar putea fi povestita liber, fara frica de represiune etatista. Adica, daca oamenii ar putea impartasi fara rezerve aranjamentele si schemele lor de viata. Cita vreme asemenea discursuri de legitimare a sistemului ca cel criticat exista, acest lucru nu se va intimpla si adevarul sanatos nu va fi cunoscut.

E fals si ca romanii plecati ar pune presiune pe economia romaneasca. Dimpotriva. Competitia economica scade, locurile de munca se gasesc mai usor, si gradul de angajare al 'fortei de munca' ar creste pina la capacitatea maxima (intr-o piata perfect libera, exista un somaj structural de cca 3% datorita dinamicii muncii, unii oameni parasindu-si locul de munca, involuntar prin abateri si neperformanta, sau voluntar datorita schimbarii de firma, profil si reprofesionalizare). Faptul ca intr-o piata a fortei de munca atit de permisiva inca exista somaj mare se justifica tot prin statul asistential: beneficiile de somaj sint adesea mai tentante (ca magnitudine si facilitati) decit munca mai prost platita. Somajul este o optiune economica atractiva pentru multi datorita interventiei statului in piata fortei de munca. Aceasta este si baza argumentului falacios vehiculat recent de un 'profesor' SNSPA in favoarea emigrarii in Romania. Nu este nevoie de asa ceva, este nevoie de deregularizarea muncii si de eliminarea acelor regulatii care stimuleaza ('incentive') preferinta pentru neangajare si ne-munca.

"școala și educația, sănătatea, cultura, economia și calitatea vieții"

Capitolul 11 'Dezvoltare și prosperitate' nu are alta valoare decit de a proba colonizarea completa a vietii de catre stat si vocatia eminamente etatista a 'programului':

Dimensiunile acțiunilor strategice din programul politic al AUR sunt consonante în bună măsură cu cele identificate de Academia Română pentru următorii 15-20 de ani – acestea din urmă fiind: școala și educația, sănătatea, cultura, economia și calitatea vieții - cu accente puse pe dezvoltarea durabilă, resursele naturale, energetice, rezervele strategice, siguranța și eficiența energetică, agricultura și siguranța alimentară, politicile fiscale și monetare, cultura, administrația, spațiul cibernetic, apartenența euroatlantică și linia Dunării. (sublinierile mele)

Cum am scris intr-un comentari citat anterior: ''Hai sa ne facem un stat care sa aiba grija de toate, si de noi, pina la moarte' (Telegram). AUR, partidul poporului si al libertatii, nu pare avea nici o problema cu asta. 'Poporul' AUR este un popor sub tutela. Toate cele enumerate si italicizare de mine sint procese emergente care rezulta din milioane de decizii individuale si ale asocierilor voluntare ale indivizilor: daca aleg educatia acasa sau institutionalizata, cum isi organizeaza relatia cu doctorul si cu fondurile personale pentru sanatate, daca scriu poezii sau articole de ziar, ce activitate din care sa isi tina zilele aleg, daca traiesc intr-o coliba in padure sau o casa 'smart'. Asta e viata care, in conceptia AUR, e organizata, incadrata, comandata de stat pentru tine. Vei fi tu, romanul, fiinta cu 'destin propriu', cu 'vointa libera' si vocatiei 'transcendenta' dar asta numai la capitolul 2: la capitolul 11, nu ramine mai nimic din ele. Aici, destinul tau e treaba statului, vointa ta e libera doar in tubulatura sistemului, in interstitiile, rigolele si subteranele necolonizate de stat - vocatia transcendenta a fost 'regulata' in capitolul 9.

Autorii par complet opaci la observatia ca viata romanilor, asa cum e ea, s-a incropit tocmai in tubulatura sistemului, evadind statul, regulatiile lui, impozitele lui, de cite ori pot si cum pot. Ca prosperitatea, cita e, s-a obtinut nu datorita statului ci in pofida lui. Ca romanii au reusit sa prospere intrucitva doar pentru ca statul roman e slab, corupt, indolent, neporformant, 'esuat' - lucru care ar trebui salutat (pentru alte astfel de idei 'revoltatoare' dar in spiritul libertatii, recomand Walter Block, 'Pledoarii incomode'). Intrucit statul roman ii lasa in pace - si nu pentru ca ar iubi libertatea, ci pentru ca politicienii si functionarii sint prea ocupati sa fure, sa manevreze intre ei, sa isi perfectioneze parazitismul (lucrul acesta se schimba; Ciolacu pune ANAF-ul pe omul de rind, Cotidianul). Episodul covid a demonstrat cu prisosinta dezastrul pe care il poate induce statul cuprins de un spasm activistic: mii de firmulete, cu greu incropite, care ne faceau viata mai buna, mai comoda, mai ieftina, au disparut fara urma. In citeva luni, efortul de viata de 33 de ani a nenumarati romani, ale caror istorii vor ramine nestiute, au fost spulberate si viata data inapoi. Imaginati-va doar ce ar putea face romanii daca statul i-ar lasa in pace - daca afacerile lor, intelegerile lor, daca piata malitios numita 'neagra' ar iesi la suprafata, asa cum ar trebui sa se intimple, cu protectia legii, fara vinatorii de impozite ai fiscului, fara avizorii 'ecologici' care nu fac decit sa isi tranzactioneze puterea pe care statul le-o da asupra ta pentru profit propriu.

De la capitolul 12 inainte, aceasta vocatie etatista este ilustrata, didacticist, prin discutarea pe sisteme: administrativ, juridic, educational, energetic, bancar, etc., etc., etc. Exact cum propunea Hobbes in veacul XVI, statul este conceput dupa analogia corpului, diferitele 'sisteme' fiind analogii aparatelor (economia=circulatia, etc.). Cartea lui Hobbes se numeste 'Leviatan', monstrul biblic, iar ilustratia originala a copertei este sugestiva pentru absorbtia omului in corpul statului:

Autorii programului poate nu o stiu, dar in acea carte este sursa lor indepartata de inspiratie, copiata, transmisa, 'imbunatatita' pina a ajuns la profesorii lor, pina au respirat-o din atmosfera etatista din jur, pe care acum o reproduc fara reflectie (vezi documentul 'doctrina', 'Frankensteinul modern' si urmatoarele, 'modulele statului'). Pentru aspiranti la putere preocupati de sufletului omului, de 'transcendenta', poate ar fi ciudat sa afle ca Hobbes isi numea creatia monstruosa a statului 'Dumnezeul muritor' iar varianta asistentiala, de 'bunastare' a acestui monstru se numeste in franceza 'statul providential' ('etat providence')... Caci, da, etatismul este un substitut de religie, in care mintuirea s-a mutat pe pamint, sub obladuirea statului. In secolul XIX, Hegel considera statul drept virful evolutiei 'spiritului' ('Fenomenologia spiritului') si, tot ce a mai lipsit pina la noi, a fost Marx, care sa il intoarca pe Hegel 'cu capul in jos', adica pozitionindu-l corect: materia, lupta de clasa, finitudinea vietii la putere... Aceasta este filogenia scurta a imaginii etatiste care imbiba atmosfera culturala azi absorbita fara reflectie de scriitorii 'programului' si regurgitata scolareste in paginile criticate de fata. Nu un viitor propun ei Romaniei, ci un trecut vopsit in roz: 'competenta', 'eficienta', etc. Sa creada cine poate.

Statul nu este 'un corp' lafait peste oameni: statul este o structura de forta, de constringere, care strabate organele vitale ale corpului politic, ca sa raminem in interiorul aceleiasi figuri de stil. Ca atare, nici un om care nu are restringere maxima in privinta ultilizarii fortei si constringerii nu ar trebui lasat sa se apropie de politica. Forta presupune o 'atingere usoara' ('light touch'), nu bobarnace administrate cu ghiotura pe 'sisteme'. Trimit cititorul la documentul 'doctrina', pentru o discutie a principiilor fundamentale de guvernare in vederea libertatii.

"învățământul destinat funcționarilor publici, așa încât aceștia să devină elita managerială a țării"

Capitolul 12, este dedicat 'Sistemului administrativ'.

In ceea ce ma priveste, am epuizat subiectul elitismului. Am scris despre el in general ('Adio elitei educate. Dezetatizarea educatiei ' Teletype, 'Adio elitei educate. Detoxifierea culturii', Teletype) cit si cu aplicatie speciala la AUR ('Dezbararea de elitism', Telegram). In masura in care AUR vehiculeaza numele lui Andrei Marga ca prezidentiabil, si in masura in care ideile programului au o familiaritate evidenta cu ideile acestuia, de asemenea relevanta este si colectia de comentarii ' Elitele etatiste. Studiu de caz. Andrei Marga'; Teletype).

Propensiunea elitista-tehnocratica a fost evidenta la lansarea candidatilor pentru europarlamentare (vezi telegrama citata anterior), dupa cum este evidenta si aici.

AUR este pe cale sa repete greselile trecutului in care 'expertocratia' a dus la umflarea aparatului de stat, la coruperea programelor de studii politice aservite scopurilor 'tehnocratice', la devalorizarea diplomelor de studii, la desconsiderarea omului pentru care marturie stau faptele sale, nu CV-uri aduse din condei, nu teancul de diplome, nu lista de 'publicatii'. In caz ca AUR nu a observat, 'elita manageriala a tarii' exista si ea nu a facut decit sa intoxice spatiul public cu aere, cu limbaj de lemn, cu ura de romani, cu recomandari de 'masuri' represive, cu 'reforme' nesfirsite care evita singura reformare cu adevrat necesara: erbicidarea elitismului politic. Pentru o discutie exhaustiva a subiectului, fac trimitere la documentul 'doctrina', punctul 8, 'Desfiintarea aparatului de stat si a 'serviciul public', pe toate dimensiunile neacoperite de punctul 7, 'Restringerea efectiva a statului la functiile de justitie, politie, armata si identitate'.

Program național de pregătire militară, tehnici de supraviețuire și luptă asimetrică pentru voluntari

Aceasta actiune (capitolul 15) este probabil cea mai lipsita de ambiguitati si cea mai buna a intregului program. Natura voluntara este... obligatorie, ca sa zic asa. Nu trebuie revenit la conscriptia fortata (care, iata, in cursul editarii acestor documente, isi iteste iar capul; vezi 'La ce e bun ukrainismul si zelenskismul', Telegram). Energiile tinerilor, mai ales excesul de testosteron, altfel usor de luat pe cai ratacitoare, trebuie sa poata sa gaseasca debusee constructive si pozitive. Spiritul de razvratire si rebeliune trebuie intretinut caci el este garantul libertatii (vezi 'Degringolada identitatii romanesti. Se anuleaza spiritul de libertate', Teletype; vezi 'Copacul Libertatii', Teletype). Statul trebuie sa recunoasca acest lucru si sa incurajeze exprimarea lui. Razesia este printre cele mai frumoase mosteniri ale romanilor. Istorici trebuie sa ajute la revitalizarea ei. Militiile populare trebuie recunoscute. Libertatea de a purta arma care sa fie obtinuta facil si fara piedici birocratice, cu respectarea privatismului, trebuie incsrisa in constitutie. Cetatenii inarmati sint singura restringere concevabila a monopolului asupra violentei pe care il detine statul. Mentinerea statului limitat nu este posibila altfel. Pentru dezvoltare, vezi documentul 'doctrina', ' Protectia paraconstitutionala a libertatii: neascultatea civila, spiritul de razvratire, autoapararea, si inarmarea romanilor'.

"Susţinem dreptul tinerilor de acces la studii” (capitolul 7; educatia, capitolul 17)

Foarte multe lucruri face statul AUR-ist. Aici, ca si in toate celelelte privinte, lipseste intrebarea cruciala 'de unde bani'. Cine plateste acest 'drept' la educatie? In al doilea rind, e chiar bun un astfel de drept?

Programul AUR e plin de intentii nobile dar fara preocuparea reala pentru provenienta resurselor necesare. Statul nu are bani proprii: 'banii statului' sint de fapt banii contribuabililor. Deci, in mod coercitiv, cineva trebuie privat de resurse pentru a fi alocate altcuiva. Nu toti romanii isi trimit copiii la universitate (si, in absenta constringerii, adica a obligativitatii, nu toti romanii si-ar trimite copiii la scoala; dar nu mai intram in chestiunea asta). Parintii ai caror copii nu merg la universitate, ajung sa sponzorizeze din buzunar copii straini care merg la universitate. Cum suna asta in termeni de echitate?

Nu exista 'drept la educatie': exista o libertate, o alegere de a ramine neproductiv mergind la scoala, sau o alta alegere de a intra in sfera productiva. E un loc comun evocarea marilor creatori (Steve Jobs, Bill Gates) care au abandonat scoala in baza tocmai in baza unei astfel de alegeri. Statul nu este in masura de a garanta un 'drept' la educatie decit folosind constringerea, contravenind in felul acesta principiului minimalismului fortei (vezi documentul 'doctrina', 'principii generale'). Deci, dreptul la educatie este de fapt o promisiune de constringere a celor multi (care nu merg la scoala de stat) de catre cei putini (care merg). Chiar sub o astfel de sigla autoritarista vrea sa candideze AUR?

Chiar admitind 'dreptul' la educatie: de ce prin stat? De ce nu si-ar cheltui romanii singuri banii petru educatia copiilor, de ce ar trebui ei sa predea obligatoriu banii statului pentru a fi cheltuiti de acesta? Nu sint ei capabili de asta, au ei nevoie de tutela statului? Aveam aici mizantropie, condescendenta, paternalism. Dar, mai mult, avem mentalitatea redistributivista: intotdeauna cel care ia banii cu japca va gasi tot felul de scuze si motive. Trimit la sectiunile dedicate redistributiei din documentul 'doctrina'.

In absenta acestor consideratii, de cost si constringere, orice 'propuneri' nu prea pot fi luate in serios: este vorba pur si simplu de intentii insuficient gindite si lipsite de de considerente etice, prudentiale si, mai ales, fiduciare (responsabilitatea fata de banii publici).

In termeni de dezirabilitate a propunerilor.

Sint citeva cuvinte cheie care semnaleaza o viziune libera asupra educatie - ele toate lipsesc din sectiunea corespunzatoare. Nu se pomeneste nimic de autonomia invatamintului fata de stat, marea promisiune nerealizata a iluminismului. Datorita absentei acestor protectii incep sa apara si in Romania profesori penalizati sau eliminati datorita vederilor lor politice. Acelasi lucru pentru protectia profesorilor fata de birocratia universitara (ceva echivalent sistemului de 'tenure'). Nu se pomeneste un cuvint despre educatia privata sau educatia acasa ('home schooling') desi exista o miscare destul de ampla in Romania in favoarea acesteia. Cuvintul 'manual' este folosit la singular: nu stiu daca in mod generic, in orice caz, nu exista nici cea mai mica avertizare a ideii de concurenta nu doar intre manuale, dar mai ales intre programe scolare concurentiale. Nici un cuvint despre eliminarea sistemului acreditarilor de stat prin ministerul invatamintului: in mod normal, acreditarile ar trebui acordate de grupul profesional, prin forme organizationale (din nou, concurentiale) ale acestuia. Un aspect care trebuie luat in seama pentru a evita ponegrirea nenecesara a romanilor, este faptul ca educatia a esuat in toata lumea euroatlantica datorita unui climat politic care favorizeaza infantilizarea pina la virste avansate, ideologizarea si patternizarea ('formatarea' masificata a mintilor). Nici o supriza aici, originile sint aceleasi si calea evolutiva repetata (vezi documentul 'doctrina'). Educatia de stat produce roboti, si lucrurile nu sint cu mult diferite de cum erau pe vremea cind Parvan scria despre 'fabricile de cultură care sunt Universitățile și Academiile':

Cu foarte mare părere de rău Pontificii înțelepciunii dogmatizate încep să recunoască neputința lor de a crea altceva decât niște docili papagali intelectuali și niște gelatinoase vertebrate etice. Școala oficială începe să recunoască că toate doctoratele în știință și diplomele de artă ale lumii nu pot face dintr-o maimuță cu dar suficient de imitație un creator de valori noi spirituale. ['Datoria vieții noastre', Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, Universitatea din Cluj, 3 noiembrie 1919; Wikisource]. Pentru o tratare concisa a subiectului, vezi 'Adio elitei educate. Dezetatizarea educatiei' (Telegram).

"prin multe privatizări oneroase din anii 2000, industria chimică aproape a dispărut"

Capitolele 18-20 sint dedicate resurselor naturale si energetice. O singura observatie, care poate va corecta optica. Resursele naturale nu sint bogatii prin ele insele. Cind minereul sta in pamint, cind pamintul nu e lucrat, cind apele curg nestinjenite la vale, acestea nu aduc vreun folos nimanui. Bogatia este adaugata prin munca, inventivitate, responsabilitate manageriala. Lasati in pace, astfel de oameni se vor imbogati mai mult decit altii - altii care sint totusi beneficarii bunurilor produse de primii si fara de care viata ar fi mai saraca. Tara nu apartine statului, ci romanilor, in grade variate, dupa cum contribuie la bunastarea tuturor prin astfel de mijloace, mijloace bazate pe proprietate si productie individuala. Aceste capitole sint sarace in viziune in sensul ca ele nu depasesc 'modelul yugoslav', sa zicem, in care statul e proprietarul majoritatii mijloacelor de productie. Invocarea nostalgica a industriei chimice ceausiste fara macar o sugestie de analiza economica e semnificativa. De asemenea semnificativ este si demersul curent al AUR in vederea renationalizarii Petrom - un concept care ar trebui sa fie, dupa comunism, anatema... Industria chimica ceausista este una dintre cele doua ocurente ale termenului 'privatizare' in intreg textul, ambele in sens negativ, dintr-un total de patru ocurente ale cuvintului 'privat' plus derivate. Implicatia ca statul ar fi proprietarul tarii este bazata pe o invidie egalitarista funciara ('de ce sa aiba ala in proprietate un izvor?!') care nu a adus niciodata nimic in plus si care, iata, este prezenta in programul unui partid de la care romanii asteapta mult.

Despre cit de performanta a fost industria grea „a lui Ceausescu”, iata citeva rinduri recente ale istoricului Petre Opris: „Calitate foarte, foarte, foarte slaba. Oltcit ne-a produs gaura de 1 miliard. Lumea e mandra ca se faceau tractoare, dar tractoarele alea nu se vindeau. Si nu stie ca, dupa 20 de ani de industrializare, Romania a platit datoria externa din anii ’80 tot cu aur si mancare” (vezi Telegram discutii, cf. Aktual24).

"Cea mai importantă resursă a economiei este omul"

Niic mai sugestiv decit aceasta preluare a limbii de lemn ceausiste in 'program'. Omul 'resursa' pentru economie inseamna omul 'resursa' pentru stat: oamenii unii in raport cu altii nu sint 'resurse' ci asociati, partneri, angajati si patroni, competitori. Acesta nu este un limbaj consistent cu trimbitata 'demnitate' si nici cu gindirea economica sanatoasa. 'Economia', reificata si etatizata aici, nu este decit efectul activitatilor oamenilor pentru mentinerea si propasirea vietii. 'Economia' este ceea ce rezulta din aceste eforturi, motivate egoist, si nu un scop in sine.

Cea mai flagranta contradictie interna este dintre capitolul 21 ('Resursa umana') si 'viziunea asupra omului' (capitolul 2). Nici un efort de compatibilizare nu a fost facut. Mai mult: daca acolo individul uman era subordonat autoritatii (societate, stat), aici el este 'resursificat' ca septelul. "Nu de 'managementul resursei umane' are nevoie Romania, ci de cititori, editori si politicieni care sa inceteze sa ii vada pe oameni ca septel." (subsemnatul, Telegram).

'Omul nu este masura tuturor lucrurilor', afirma capitolul 2. Poate din punct de vedere teologic asa o fi. Dar acesta este un program politic. Iar daca pentru un politician omul nu este standardul dupa care el masoara lucrurile, aceasta conduce direct la instrumentalizarea si reificarea de fata. Lagarul de munca, Pitesti, 1 om = 5 kg residuu chimic uscat, Soylent Green survin exact pe aceeasi linie de gindire.

Acest tip de reificare a fiintei umane este tipic pentru tehnocratii in cautarea unei pojghite de stiintificitate. Autorii nostri probabil ca nu sint constienti de ceea ce fac, ei doar repeta expresiile unei stiinte din ce in ce mai anti-umaniste. Nu e nimic stiintific in a te referi la om ca 'resursa' ci doar, poate, in cadrul fixat de capitolul 2, demonic.

Nefind 'resursa' omul nu este obiectul programelor politice. El este subiect politic liber si cu drepturi, printre acestea, fiind cel de a nu fi obiectificat. Obiectificare este contrara demnitatii si respectului afirmate in capitolul 2. Politica face lucruri pentru oameni nu cu oameni. Iar cel mai respectuos lucru pe care il poate face este sa lase oamenii in pace (Justice Brandeis cf. Judge Napolitano).

"AUR are în vedere politici special de întărire a corpurilor profesionale, după modelul neocorporatismului german"

Corporatismul este mezalianta dintre 'corpul' statului (vezi mai sus Hobbes) si diferite 'corpuri' sociale specifica fascismului (vezi explicatii mai pe larg in 'Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa', Teletype); vezi documentul 'doctrina', 'modulele socialiste'). Corpurile profesionale sint mostenitoarele breslelor (gildelor) medievale. Menirea lor este 1. restringerea numarului si controlul noilor intranti in breasla, 2. mentinerea ridicata a preturilor serviciilor datorita 1 (prin restringerea competitiei interne). Cele doua mecanisme duc la servicii cu preturi crescute si de calitate mica, precum si la restringerea alegeri furnizorului de servicii de catre beneficiar. Oricine a auzit povesti de groaza legate de baroul avocatilor sau de colegiul medicilor, despre taxele oneroase de platit la intrarea in profesie, despre folosirea politica a breslei impotriva membrilor cu vederi incorecte politica (dr. Geanina Hagima in Romania, Jordan Peterson in Canada, obligat sa urmeze cursuri de 'sensibilizare' pentru a-si putea pastra licenta) este deja familiarizat cu problemele corproratismului profesional.

Acestea sint motive pentru care corpurile profesionale trebuiesc demonopolizate: asemeni Google sau Enel, ele trebuie sparte in bucati, in corpuri profesionale alternative si autonome care sa opereze pe o baza concurentiala pentru membri. Nu trebuie sa existe o singura autoritate profesionala. Corporatismul este o forma de organizare feudala, autoritara, clientelara (prin nimic diferita de 'gascareala' politica) care trebuie inlocuite cu forme asociative libere si concurentiale. Regula dupa care ne ghidam este cea aplicabila grupurilor de interese in general: acestea trebuie sa opereze de pe o baza de egalitate principiala si sa nu beneficieze de acces preferential la puterea coercitiva (stat). O piata, o lume nu este libera cind statul favorizeaza anumite grupuri de interese in raport cu altele - ceea ce este echivalent cu folosirea constringerii impotriva celor nefavorizate de stat.

Acelasi lucru despre 'parteneriatul public-privat' mentionat in capitolul 36. Acesta este doar o eticheta noua peste realitatea veche a 'ingascarii' stat-corporatii specifica fascismului si autoritarismului (vezi explicatii loc. cit. Teletype).

Capitolele 22-28 se refera la economie: industrie, banci, agricultura. Partile referitoare la reindustrializare si capitalul romanesc sint probabil printre cele mai bune din program. Pe cind capitolul 26 despre economie si fiscalitate este cel mai atroce.

"AUR va lansa și pune în aplicare reforma sistemului bancar"

Capitolul 24 se refera la banci si se preconizeaza o reforma bancara. Surprinzator este ca nu apare nici un cuvint despre eliminarea legilor si regulatiilor (unele europene, altele interne bancilor) care au facut privatismul financiar un lucru de domeniul trecutului iar din experienta bancara una similara anchetei de politie. Bancile au devenit anexe ale aparatului de represiune. Banci care doresc sa obtina finantare in dolari din America se supun Patriot Act american in privinta clientilor romani. Acestia, aflati sub jurisdictie legala romaneasca, sint in fapt subiecti ai legislatiei autoritariste americane. Nu e cazul doar cu bancile romanesti, dar ne-am astepta ca AUR sa fie macar sensibil la subiect.

De asemenea, ne-am astepta ca AUR sa fie sensibil la problema plafonarii sumelor depuse si retrase in cash. As dori sa vad AUR promovind un amendament constitutional care sa garanteze romanilor libertatea de a folosi bani gheata fara nici un fel de restrictii si limitari. [N.B. aceste propozitii au fost scrise inainte de reactiile corecte ale AUR la tentativele Ciolacu de a reduce plafonul cash].

Probleme mai profunde ale sistemului bancar precum banca centrala, sistemul fractionar al rezervelor, crearea banilor ca datorie, banii fiat (hirtie fara valoare) versus bani-marfa (aur, argint) mi se par atit de indepartate de cuprinderea programului incit le voi adresa separat in documentul 'doctrina'.

Finantarea bancilor din surse straine poate fi in regula, las pe altii sa judece. Dar conditionarea finantarii de impunerea unor legi totalitare si care contravin libertatii trebuie interzisa in Romania, ca tot ce contravine libertatii. Nici Elvetia nu mai este Elvetia din punctul de vedere al privatismului financiar, dar Romania poate sa restabileasca acasa norma civilizata 'nu e treaba mea sa imi bag nasul'.

Disparitia privatismului este cea mai mare lezare a vietii civilizate si a libertatii. Restaurarea standardelor de privatism este o misiune civilizationala. Aceasta are trimitere si la sectiunea despre 'digitalizare' care va urma ulterior.

"oprirea îndatorării nejustificate a țării"

Prezenta acestui obiectiv este mai mult decit bine-venita. Daca optica AUR nu ar fi atit de elitist-etatista, ar fi lesne de vazut ca sursa principala a indatorarii este imixtiunea statului in activitati si domenii din care AUR ar trebui sa il elimine. Investitiile de stat in proiecte de interes public este o functie a statului acceptata in literatura liberala clasica. Dar ea a fost abuzata pina la nerecunoastere, justificind transformarea acestuia intr-un stat cvasi-comunist. Statul trebuie scos din economie - cu alte cuvinte, capitalismul de stat trebuie desfiintat (vezi documentul 'doctrina', in special punctul 6, 'Desfiintarea capitalismului de stat'). Participarea statului in 'investitii' nu se face la recomandarile Academiei Romane, mentionata in vreo doua rinduri in document. Proiectele investitionale trebuie intotdeauna sa origineze la 'firul ierbii', sa fie grassroot, iar participarea statului (daca permisibila) trebuie sa fie supusa unor forme stricte de verificare contabila independenta (audit extern), de supraveghere si intotdeauna limita temporal. Un exemplu interesant de mentionat este relatia dintre NASA si Space X, cu transferul gradual de tehnologie, responsabilitate, finantare de la stat catre privat, pina cind, virtual, statul iese din ecuatie.

Regulile care trebuie sa opereze sint 1. investitii nu prin indatorare ci doar din venituri, 2. norma de lucru ('rule of thumb') este zero investii de catre stat cu exceptii particulare intotdeauna jusdtificate la singe. In principal, o astfel de politica anuleaza keynesianismul care domina in gindirea economica (statul ca agent investitional si creator de datorie; vezi documentul 'doctrina', 'modulul keynesian').

Nu cunosc nici un caz in Romania in care investitiile statului sa fi produs profitabilitate in exces fata de costuri sau care sa fie remarcabila in orice fel. In Romania survin doua aspecte particulare ale capitalismului de stat care fac din problema una din cele mai stringente: coruptia, adica decizii pseudo-investitionale luate pe criterii clientelare (nu o problema specific romaneasca, presedintele francez Chirac a fost implicat intr-un astfel de caz, precum si faimosul caz de coruptie la virful UE, Ursula van der Leyden; dar, probabil ca in Romania frecventa lor este foarte mare). Al doilea aspect particular este indatorarea care sustine insasi functionarea statului: practic, elita politica si-a facut un stat pe datorie care o intretine, costurile fiind suportate de generatiile urmatoare (vezi mai sus, sclavia copiilor nenascuti si colapsul demografic; vezi documentul 'doctrina', capitolul 'statul Ponzi' si punctul 6, 'desfiintarea capitalismului de stat').

"România va trebui... să atingă nivelul de colectare al impozitelor din Uniunea Europeană... minimum 40% din PIB"

Capitolul 26 despre 'economie si fiscalitate' manifesta din plin toata inginfarea keynesiana specifica economiilor de comanda. Autorul vede statul ca impartitor de favoruri ('incurajari' si stimulente) incotro crede de cuviinta economistul-rege. Nu are nici un concept despre economie ca expresie a proprietatii fundamentale a fiecarui individ in munca sa, produsele ei si relatiile voluntare de schimb de valori care dau substanta pietei. El crede ca 'masoara' cind de fapt, problema incalculabilitatii in orice economie de comanda a fost demult demonstrata (Mises, 'Economic calculation problem', Mises Wiki, arhivat). Gindirea si mijloacele preconizate de autor sint de mult demonstrate pentru orice individ de buna credinta ca ducind direct spre servitute (Hayek, 'Drumul catre servitute', traducere romana pdf).

Cel mai atroce intr-un capitol atroce este mentalitatea de stapin de sclavi exhibata de 'gindirea' asupra 'fiscalitatii'. Muncitorul, antreprenorul, are drept absolut asupra valorii pe care o creaza din care statul nu are voie sa ia nimic decit cu acordul voluntar explicit al propietarului de drept. Acest drept decurge din proprietatea suverana pe care fiecare il are asupra propriului corp (la fel ca in vaccinare, dreptul fundamental este acelasi): asupra integritatii sale, asupra exercitarii voluntare a facultatilor (munca), asupra valorii pe care zisa exercitare o creaza. Autorul copiaza ceea ce vede ('ca in UE') fara sa clipeasca: el nu are nici macar suspiciunea ca ceea ce vede acolo este rau, ca este o iluzie creata prin indatorare si bogatie veche consumata azi (ilustrare recenta, Italia), care a ajuns la scadenta (motiv pentru care se instaleaza totalitarismul). Este ca si cind criza financiara din 2008-2009 (USA) si 2011-12 (UE) nu ar fi existat si ele nu ar avea nici o lectie de comunicat.

Autorul se rusineaza, poate, sa spuna romanilor exact ceea ce ii asteapta pe mina lui, dar cu putina logica si verificare, putem sa ii reconstituim gindul in intreaga lui uritenie. Cita vreme PIB-ul este rezultatul muncii, autorul doreste o colectare ca impozit a 40% din valoarea muncii fiecarui roman (lasam deoparte nuanta impozitarii progresive care este o atrocitate prin ea insasi - admitind ca statul furnizeaza niste servicii pentru care indivizii platesc taxele, aceste servicii sint mai scumpe pentru unii decit pentru altii; e ca si cind vinzatorul de la colt s-ar uita cum esti imbracat inainte sa iti spuna pretul la patrunjel). O verificare simpla pe Wikipedia arata ca impozitul se ridica la un total de aproape 44% din venit (41.5% angajatul, 2.25% angajatorul). Sa exprimam relatia nu in termeni de venit ci in termeni de timp de viata productiva. Intrucit viata productiva trebuie sa sustina si partea ei neproductiva (somn, relexare, autoeducatie, copii), semnificatia este ca aproape jumatate din viata oamenilor ei nu muncesc pentru ei insisi, pentru copiii lor, pentru familiile lor, ci pentru altii. Daca luam in calcul ca la sfirsitul secolului XIX nu existau impozite mai mari de 10% ('zeciuiala', isi aminteste cineva?) avem in fata intreaga monstruozitate a sclaviei etatiste moderne. Nu putem sa o numim altfel cita vreme pe acei oameni ii numeam 'iobagi', 'serbi' si 'clacasi'. vezi documentul 'doctrina', punctul 1, 'eliminarea taxelor'.

Daca cititorii isi amintesc acum de intrebarea 'de unde banii', raspunsul aici este. AUR intentioneaza sa pastreze neschimbat statul, cu recircularea de rigoare a functionarilor dupa criterii de partid (lasind la o parte pretentia neverificabila si oricum irelevanta ca 'diplomele lor ar fi pe bune'; cf. evenimentul public de prezentare a parlamentarilor UE; reactie Telegram, 'Dezbararea de elitism') plus citeva desfiintari spectaculoase de posturi, poate chiar un departament pe ici pe colo. Nu gasim preocuparea pentru provenienta banilor pe care orice om de buna credinta, nemaivorbind de un fiduciar, adica cineva caruia ii dai din incredere cheile la pusculita ta, e dator sa o aiba: pentru ca statul preconizat de AUR este o masina de muls taxe si nimeni de acolo nu pare a avea indoieli ca acesta ar fi o crima. Taxarea este furt - aceasta este notiunea de baza pe care discursul impaunat keynesian despre intentiile de bine ale statului se straduie sa o faca scapata din atentie.

Reciproca de asemenea e adevarata: AUR nu se preocupa serios de restringerea statului pentru ca el considera ca banii romanilor se cuvin acestuia, partidul promitind ca ii va 'administra mai bine', mai 'eficient', mai 'optimal' - alegeti-va dvs. adjectivul care va va convinge ca aici totul e in regula si care va va adormi vigilenta...

Adevarul e ca norocul romanilor este ca statul e ineficient si incapabil sa isi colecteze taxele - lucru pe care speram ca AUR va fi incapabil sa il corecteze (cum nu e Ciolacu, Laurentiu Mitrache, 'Tunsul exagerat al oilor periclitează existența speciei!', 8 octombrie 2023, Cotidianul). Aici isi are sursa preferinta pentru piata neagra pe care se desfasoara cea mai mare parte dintre serviciile si transferurile de bunuri intre particulari, preferinta pentru bani gheata precum si mefienta fata de intelegeri scrise si contracte, oamenii privindu-se de protectie legala pentru a nu intra in colimatorul fiscului.

Un aspect care survine de citeva ori in document, cu lamentatiile de rigoare, este amploarea emigratiei. Unul din motivele de detaliu crucial se ascund chiar in aceasta discutie. Multi dintre romanii care lucreaza afara cistiga bani curati, neimpozitati. Fie nu sint cuprinsi in sistemul de asigurari, reducind astfel semnificativ sumele prelevate, fie jongleaza cu regulile dublei impozitari in declararea veniturilor, fie amindoua. Daca AUR vrea sa ii aduca inapoi acasa, nu trebuie nici un fel de cascadorie decit eliminarea impozitului pe venit si a prelevarilor coecitive pentru asigurari (vezi mai mult in documentul 'doctrina').

Ceea ce intimpla este un pic mai pervers decit simpla enuntare a unor politici fiscale pe care critica le poate demola argumentativ. AUR si-a construit o imagine de partid al libertatii mizind pe aspectele identitare ale acesteia: etnicitatea, cultura, religia. Tocmai pentru ca acestea se afla azi in prim planul luptei dintre suveranism si globalism sint usor de escamotat problemele fundamentale ale libertatii care sint de ordin economic-politic - ca in fiscalitate. Ochii ne sint furati de costume nationale si inchinari ample in public, in vreme ce hotul stat se pregateste sa isi continue treaba de a ne fura punga. Not cool. (vezi documentul 'contracultura', 'conservatorismul nu este suficient').

Capitolul 27 este dedicat agriculturii.

Daca asa ceva a fost scris de un 'specialist' ma simt absolut liber sa comentez ca nespecialist asupra citorva puncte particulare.

"vom limita pe cât posibil componenta speculativă a comerțului cu produse agricole (intermediarii)"

Aceasta este una dintre propozitiile despre care nu mi-am crezut ochilor. Autorii chiar nu merg la piata? Eu merg si mai de fiecare intreb 'dvs. le-ati crescut?'. In 8 cazuri din 10 raspunsul este 'nu', intr-un caz omul zice 'da' pentru ca se uita la mine si vede ca asta e raspunsul pe care il astept si poate un caz din 10 acesta e raspunsul adevarat - de regula, cele mai pricajite fructe, legume, ce-o fi... Dar eu inteleg macar ca in intrebare e vorba de nostalgie dupa gradina bunicii, dupa mirosul imbatatator al acesteia vara, dupa aventura ancestrala de 'vinator-culegator' cind eram trimis sa aduc rosii pentru micul dejun - si nu pretind, ca autorul capitolului, sa fac program coercitiv pentru o natiune intreaga!

'Intermedierea' are loc pentru ca exista cerere, nu pentru ca cineva i-ar forta pe tarani sa o faca, ci pentru ca acesta este interesul lor! Care taran nu si-ar dori sa poata sa isi creasca capacitatea productiva si calitatea produselor decit sa omoare una, doua, trei zile pe saptamina vinzind cu bucata!?

Este adevarat ca in Romania au avut loc calamitati de structura sociala - dar nu a fost nevoie de acestea pentru a se ajunge la reducerea ponderii taranimii. In Franta, taranimea se mentine prin subventii masive de la stat. In Olanda, prin adoptarea de practici de intensivizare de factura industriala sau pe-acolo, cu pierderea de rigoare in calitate organoleptica. Multi ani in urma, am asistat la mare la spectacolul spontan dat de citiva tineri olandezi carora nu le venea sa creada ca ceea ce tocmai gustasera de la o taranca vinzind pe marginea drumului erau rosii: 'Niciodata nu am stiut ca asa gusta rosiile!', se straduiau ei sa transmita in engleza, dar mai mult prin mimica, gestica si artitulatii entuziaste...

Da, imi plac oamenii autonomi mai mult decit orice. Dar a forta pe cineva sa ramina 'taran' in virtutea unor nostalgii personale pasuniste discutabile nu e OK. Nu e mai OK decit printul Charles (azi rege, in fine) care vrea sa pastreze satele din Transilvania 'autentice'. Daca ati fost intr-un astfel de sat, nu va poate incerca decit sentimentul de triste la vederea acelor locuitori, actori figuranti in teatrul lipsit de gust al regelui. Nu exista activitate independenta de auto-sustinere in satele acelea decit la 'caminul cultural', un fel de discoteca-bar...

Mentinerea unei taranimi sub perfuzie si prin vointa politica este de aceeasi factura.

'Intermedierea' pe care vrea sa o elimine autorul AUR este de fapt comertul insusi. De aceea in Romania poti sa cumperi portocale si banane: nu pentru ca 'producatorul' lor le aduce la piata din Hawaii! Acelasi lucru se aplica oricarui produs, la orice scara. Comertul este esenta prosperitatii, el face produsele mai ieftine, daca nu e restrins, asa cum doreste AUR sau, Doamne pazeste, eliminat...

Dorinta AUR de a scadea ponderea cheltuielilor pentru hrana ale romanilor (de a face hrana mai ieftina) este incompatibila cu dorinta de propasire a taranilor producatori de hrana! Hrana ieftina se obtine fie prin subventionare ei de la stat (adica unii romani platesc pentru mincarea altora), fie prin industrializarea agriculturii (caci asta ar fi nivelul la care productivitatea agriculturala ar creste suficient de mult pentru a atinge ambele obiective). Vezi mai sus, exemplul Franta, Olanda. Acesta este genul de violari ale logicii cind te lasi purtat de fantezie.

Am insistat asupra acestui punct care poate parea mai putin central in program daca nu ar fi o conexiune care pune in lumina defectele de rationament si logica sesizate.

AUR este un partid de factura conservatoare: icoana taranului este importanta pentru imaginea pe care si-o croieste. Eu insumi am marturisit nostalgii in acelasi sens. Nostalgia e un lucru, demagogia politica, altul... In cazul AUR, instrumentalizarea icoanei taranului merge mai departe decit imaginea, retorica si oratorie. Este vorba de demagogie. AUR mizeaza pe sentimentul national in a compacta corpul politic romanesc iar icoana taranului joaca un rol important in asta (vezi documentul 'contracultura', 'conservatorismul nu este suficient').

Acest lucru este revelat de punctul programatic al vinzarii de paminturi catre straini:

"Pământul este parte a ființei naționale"

Cum am argumentat anterior: pamintul isi deriva valoarea din bogatia creata prin munca. Ce folos e pamintul lasat pirloaga, cum orice calator prin Romania il poate vedea frecvent pe marginea drumurilor? Legile proprietatii funciare pot fi modificate convenabil fara a face asemenea puncte incendiare. Aceasta e poezie de factura mistica care, in politica, nu are alta valoare decit cea demagogica. Autorii programului ar face bine sa le tina pe cele doua separate.

Un lucru pe care il poate face AUR este interzicerea prin lege a corporatiilor in agricultura (poate in contextul mai larg al eliminare categoriei legale de 'corporatie'; vezi 'Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa', Teletype; vezi documentul 'doctrina', punctul 5, 'eliminarea fictiunii legale a corporatiei') si/sau, poate, limitarea prin lege a suprafetei maxime a fermei agricole (pentru a impiedica concentrarea capitalului agricol in putine miini, monopolurile, precum si in ideea mentinerii competitivitatii si autonomiei pentru un numar cit mai mare de fermieri; daca aceasta ar fi o masura judicioasa sau nu, nu stiu in acest moment).

In fine, un ultim lucru. In acest amestec de argumentatie pe care il reprezinta capitolul 27 isi face loc si incalzirea globala:

"Ca urmare a proceselor climatice globale... inundații, alunecări de teren și deșertificare"

Aceasta nu este o propozitie empirica validata. Nu exista o crestere a calamitatilor naturale. Iar legatura dintre aceste pretinse calamitati si 'incalzirea globala' este speculatie si ideologie globalista pura.

In graba lor de a arunca in balanta cit mai multe argumente in favoarea 'satului' si a 'lumii rurale' programul AUR intra pe un teritoriu pe care partidul nu cred ca l-ar valida altfel. Subiectul este prea amplu pentru a-l discuta aici chiar si pe scurt, ma marginesc la a sesiza aspectul.

"alocarea unei părți importante din PIB în fiecare an pentru investiții în domeniul infrastructurii"

Infrastructura, transporturi si comunicatii, face obiectul capitolului 28.

Interventia statului in lucrari de uz public pentru realizarea carora investitia privata nu este suficienta este un punct sensibil. Aceasta functie a statului a fost admisa de teoria politica liberala clasica dar ea a fost exploatata fara limite de statul keynesian, corporatist si marxist. Recomandarile de urmat sint generice: maxima scrutinitate ('accountability'), auditare independenta la singe repetata, raritatea interventiei (parcimonie), judiciozitatea obeictivelor alese, masurat de sapte ori si taiat o data. Estimari impresionistice de genul 'de ce sa nu avem si in Modova o autostrada', 'ne trebuie 'si noua' cutare sau cutare' trebuie evitate. Punga statului nu e fara fund, nu apartine statului ci romanilor, si nu vrem ca banii nostri sa fie aruncati pe garduri. Pentru mai mult, vezi documentul 'doctrina', 'modulul keynesian' si punctul '6. Desfiintarea capitalismului de stat').

"indicatorul „servicii publice digitale” România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană (indicele DESI)"

Eu unul, ma rog ca lucrurile sa ramina astfel. 'Serviciile publice' in cauza sint de fapt modalitati de control ale statului asupra propriilor cetateni. Odata ce bazele de date 'publice' sint facute interoperationale, supravegherea devine completa si la o apasare de tasta distanta.

Acesta este un alt lucru greu de crezut in programul unuii partid pro-libertate: anume, un capitol dedicat in buna parte digitalizarii care nu scoate un cuvint despre totalitarismul digital in curs de instalare (vezi 'Razboiul informational si autoapararea digitala', Teletype). Cum am am scris mai sus, in legatura cu bancile: disparitia privatismului financiar, al comunicatiilor si al vietii in general (camere video peste tot) reprezinta un proces de decivilizare. Este greu acceptabil ca un partid sa aiba 'libertate' in deviza sa si sa nu adreseze acest subiect. Mai ales cind organizatii apartinind altor state, Department of Homeland Security, incepe sa opereze in Romania, cind Ministerul de Externe liciteaza pentru un sistem de monitorizare al mediilor sociale, cind un general precum Rog se lanseaza in amenintari voalate la adresa AUR insusi in contextul alegerilor 2024! (vezi 'Murarul, AUR-ul si Ardelenii', Teletype, un 'Timeline' punctind evenimente relevante ulterior studiului, si telegrama 'Interferenta electorala este jocul').

Avind in vedere gravitatea si profunzimea subiectului, capitolul este doar un ghiveci de necuvinte, iertare pentru lipsa de menajare. In tot programul nu exista o alta parte care sa arate disjunctia dintre 'program' si realitatea politica care il afecteaza pe AUR insusi!

"Protecţia sănătăţii populaţiei trebuie asigurată printr-un sistem flexibil de prevenire"

Aceeasi remarca apropos de citatul de mai sus, parte a capitolului 30, 'Sanatatea romanilor'.

Venind pe urmele insanitatii tiranice covid, cind toate abuzurile s-au facut in numele 'protectiei sanatatii populatiei' este incredibil sa citesti o asemenea propozitie, mai ales in programul unui partid care are cinstea de a fi iesit in strada pentru apararea libertatii noastre. Aproape ca ai crede ca AUR a incredintat scrierea programului unor inamici sau, in orice caz, unor autori care nu au partidul la inima. 'Preventia' si 'sanatatea publica' sint cuvintele cheie ale totalitarismului survenind pe cale eugenic-medicala.

'Preventia', in sanatate ca si la politie, inseamna suspiciunea 'precrima', adica calea cea mai directa de eviscerare a nevoii de a investiga inainte de a acuza si de a dovedi inainte de a condamna. Abuzul libertatii, a prezumtiei de inocenta, pe aceasta cale va veni. Doctorii, sa trateze: nu au stiinta 'prevenirii' caci nimeni nu citeste viitorul. Pretentii contrare nu sint mai bune decit ale ghicitoarelor in cafea.

"Vom acționa ferm pentru oprirea distorsionării actului medical de către relația comercială dintre medic și furnizorul de medicamente"

Problemele evidentiate aici sint minore in comparatie cu factorul major al distorsiunilor care sint asigurarile de stat. Statul distorsoneaza actul medical, transformind boala intr-o industrie. Odata, in sala de asteptare a unei policlinici private, meditam la reclama 'sanatatea dvs. e business-ul nostru', sau asa ceva. Mai exact ar fi fost 'boala dvs.', in sensul ca business-ul lor era mentinerea continua a unei preocupari morbide ('bolnave') asupra 'sanatatii'. Aceasta forma distorsionata de ipohondrie este produsul prin excelenta al asigurarilor de sanatate obligatorii. Cind ceva e gratis, cererea este infinita: acesta este cazul asigurarilor de sanatate. Platite coercitiv, lumea se duce la doctor cum odinioara mergea la film, la circ sau la parazi. 'Bolnavul inchipuit' poate fi considerata o emblema a vremurilor noastre.

De asemenea, ma asteptam sa fie mentionat abuzul de catre stat al fondului de asigurari de sanatate in alte scopuri, pentru plombarea deficitelor din alte ministere. M-as fi asteptat sa vad mentionata problema centrala a sanatatii, anume duplicarea costurilor pentru cei care opteaza pentru asigurari private (asigurarea de stat ramine obligatorie, iar mai nou, Ciolacu jinduieste la banii din 'pilonul II').

Asigurarile de sanatate sint parte a triadei specifice statului asistential introdus de Bismark in secolul XIX. Sanatatea este una dintre functiile vietii acaparata de stat si controlul ei trebuie inapoiat indivizilor, comunitatilor, asocierilor voluntare.

Pentru o analiza a cauzelor problemelor din sistemul de asigurari de stat relevanta si pentru sanatate, vezi 'Ruinele altruismului de stat', Teletype, precum si comentariile la capitolul 6 mai sus, inclusiv legaturile indicate. Vezi si documentul 'doctrina', punctele 3-4, 'dezetatizarea educatiei si asigurarilor'.

"Un obiectiv important al AUR în domeniul sportului este intensificarea activității fizice în rândul populației la nivel local și național"

Printre nu putinele puncte programatice dubioase, acesta m-a lasat cu gura cascata (un capitol intreg 31 este dedicat subiectului 'Mișcarea pentru sănătate. Sportul de masă. Performanța sportivă'). Nu doar in contul proverbului 'tara arde, baba se piaptana', dar mintea mea nu poate sa cuprinda abisul mentalitatii etatiste din care s-a nascut ideea ca statul are vreo cadere, alta decit cea abuziva, in a dicta, sau incuraja, sau motiva 'sportul' si inca de masa. Brusc, amintirile m-au dus la marile defilari si demonstratii organizate de Carol II si Ceausescu si, dintr-o dat, Ciolacu si Ciuca au parut foarte acceptabili.

Pentru un partid avind 'familia' in deviza, intrebarea mea este: daca statul se ocupa de invatatura, de sanatate, pina si de sport, unde mai exista ea? Ce rost mai are? Statul care se substituie parintilor este, din pacate, din nou o realitate, in Europa si recent in Romania, prin intermediul legilor care permit rapirea copiiilor de catre stat. Nu s-a declansat nici o alarma in mintea autorului privind apartenenenta de clasa logica a ceea ce propune si a ceea ce se intimpla si impotriva carora, spre cinstea lui, AUR a militat in strada?

Legea sportului de masa a fost cauza principala pentru distrugerea oazelor de liniste si recuperare in 'stranduri' intraurbane. Parcurile, de la cele mari la boschetii dintre blocuri, au devenit sursa de profit pentru tot felul de firme specializate in echipament dedicat in cirdasie cu primarii si consilierii de cartier. Aceasta transformare a instituit zgomotul ca norma de convietuire, a distrus civilitatea urbana, a scazut valoarea de piata a proprietatilor limitrofe, a scazut calitatea vecinatatii si a accelerat extinderea supravegherii publice datorita problemelor create (sau riscului acestora).

Reproduc dintr-un comentariu:

O parte din problemele cu spatiile verzi au inceput cu legea aberanta a ‘sportului public’. Legea exista din 2000, dar abia la finele lui 2018 s-au scos directivele metodologice privind modul in care primariile pot aloca fonduri.

In 2019, parcul linistit din fata a fost transformat de facto intr-o baza de agrement. Varful l-a reprezentat un teren de minifotbal chiar sub geamuri. Erau chiar antrenori pentru echipe de copii. Cind plecau copiii, veneau adolescentii. Cind plecau adolescentii, veneau adultii. Activitatea era aproape non-stop, vara, pina tarziu noaptea.

Toate aceste ‘activitati’ erau orchestrate de consilieri de la primarie. In jurul lor, roiau probabil retele de cunoscuti, cumetrii, prieteni din cartier. Aveau toate acoperirile formale: sedinte de discutii, adoptie, etc. O parte a populatiei cartierului ciupea efectiv sinecuri facilitate de aceasta lege aberanta.

Am facut niste demersuri, apoi am tras linie. In doi ani, am lichidat si am plecat.

Apoi: cum urmeaza sa faceti 'incurajarea'? Prin exhortatii moraliste? Mamele sint in mai buna pozitie decit dvs. si tot nu prea reusesc. Doriti sa 'incurajati' prin cheltuirea de bani publici, dupa principiul 'statul stie mai bine cum sa cheltuieasca banii contribuialilor particulari'? Va aflati pe teren minat, si toate relele decurg din aceasta prima pretentie (vezi documentul 'doctrina', 'banii altora si coruptia'). Nici nu listez posibilitatea fortei, desi comunistii au facut si asta, sa ii duca pe oameni cu sila la 'activitati' comandate de partid.

Nu exista loc de asemenea 'politici' intr-o lume de oameni liberi. Reamintesc AUR, caci se pare ca acest lucru nu poate fi repetat indeajuns, ca esenta actiunii statale este constringerea. Chiar si 'stimularea', adica modificarea balantei de motivatii in oameni cu zaharelul (morcovul in locul batului) este tot constringere, intrucit banii dati de stat ca 'stimulent' sint luati cu anasina de la allti oameni, fortati astfel sa sponzorizeze comportamente pe care nu le doresc la ei sau la altii.

Legea 'sportului de masa' este una din pletora de legi care trebuiesc pur si simplu azvirlite la gunoi iar autorii pusi la stilpul infamiei. Ea ilustreaza bine un alt principiu de actiune legislativa, adica capacitatea de a spune 'nu', a carei deficienta in parlamentarii romani este sursa abuzului legislativ prin supralegislatie (vezi documentul 'doctrina', 'principii renerale', '3. Minimalismul constringerii: toate lucrurile bune nu vin cu forta').

Capitolul 32 este dedicat politicii externe. Dat fiind ca opozitia suvernism-globalism este una dintre liniile forta dupa care se joaca miza libertatii in prezent, acesta ar fi trebuit sa fie focarul capitolului. Crucial ar fi fost de mentionat cum concepe AUR sa navigheze acest curs minat al suveranismului dat fiind infringerea repetata si sistematica a statelor suveraniste de catre fortele globaliste (si asta, nu doar azi, si nu doar in Europa).

Nu avem decit platitudini de manul si considerente 'geostrategice'.

Capitolul 33-35 sint dedicate romanilor de pretutindeni (comunitati istorice si diaspora recenta), romanilor din zonele minoritare in Romania precum si minoritatilor nationale.

Am discutat destul de amanuntit principiile de actiune nationala in vremuri de globalism in 'Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului', capitolul V. 'Nationalismul de stat mic (nationismul)'. Refer cititorul acolo (Teletype, rezumat Telegraph). De asemenea, am preluat acel segment in documentul asociat celui de fata, 'doctrina', sectiunea 'nationismul'.

"AUR consideră cultura tot atât de importantă ca apărarea, primul cer al țării fiind cel al spațiului simbolic" (capitolul 36, 'Cultura romana')

Frumos si subscriu. Dar asta nu are nimic a face cu politica cu atit mai putin statul. Cultura romana apartine poporului roman prin intermediul acelor creatori care reusesc sa se valideze autonom si independent in fata poporului. Poporul, in generatii succesive, decide ce se pastraze: nu 'comisii' de la 'Academia' romana. Miorita nu a fost scris cu 'sponzorizare', iar Eminescu nu a primit 'bursa'. Crede autorul ca jurnalistica politica a lui Eminescu ar fi existat daca el ar fi fost 'finantat' de politicienii pe care considera de cuviinta sa ii injure? Sau ca acestia i-ar fi 'finantat' poeziile daca jurnalistica lui nu era pe placul lor?

Politici precum cele preconizate de AUR vor face sa nu mai avem alti Eminescu. Este aceasta cultura care ne apara?!

Interventia statului in cultura face ca standardul sa fie cel al interventionistului - nu cel intrinsec creatiei. Oricine familiarizat cit de putin cu actul de creatie stie cit de pernicioase sint criteriile exogene acestuia: considerente de 'autoritate' receptoare, de 'gust' receptor, de 'aprobare', de cistiguri, 'premii', s.a.m.d. Interventia statului in actul cultural creaza mediocritate si schimba scara de valori in moduri instrumentale si manipulative. Cum comentam in 'Iia politica' de ziua iiei nationale (7Iasi, Cotidianul), apropos de remarca amara a autorului despre vremea cind oamenii purtau iia si 'pe dinafara dar si pe dinauntru':

Ceea ce introduce falsitate este statul.

Spicuit din Cotidianul, cu prilejul 'legii iiei' (2022):

"Potrivit legii, cu prilejul „Zilei Iei” pot fi organizate activități culturale, sociale și artistice și pot fi difuzate, prin mijloace de informare în masă, materiale care vizează promovarea și protejarea iei.

Autoritățile administrației publice centrale și locale pot acorda sprijin logistic și pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a evenimentelor dedicate, în limita alocărilor bugetare aprobate."

De notat, prezumtia din primul paragraf: adica iia nu se sarbatoreste decat cu voia statului? Politicienii isi aroga puterea sa legifereze ce se poate, cum si cand se poate face (ceea ce contravine libertatii, intotdeauna negativa nu pozitiva, ca aici, ca in 'drepturile' care iti pot fi 'date' sau luate dupa voie).

Apoi, din para doi: ceea ce inainte (de lege) era un imbold autentic, sincer, motivat doar de iubire, acum devine o tranzactie, un act propagandistic platit. La fel cum Soros a puiat o 'societate civila' la comanda, sintetica, la fel, legea iiei va crea mult fals patriotic, in care nu vei mai putea face diferenta intre simtamint si calcul oportunist. Vezi o femeie in iie, nu mai stii, romanca mandra sau platita de primarul-de-partid.

Statul nu confisca si corupe doar munca si etica muncii (prin impozite si regulile de declarare). El confisca si corupe simboluri vii, transformandu-le in semne moarte.

Milan Kundera, 'Lumina de nesuportat a fiintei', o femeie ceha fugita in Elvetia, la un restaurant cu flori de plastic si muzica de ascensor: "Frumustea nu poate exista decat cand e persecutata" (citat din memorie)...

Actul cultural confera valoare simbolica care nu poate fi autentica daca statul se substituie dinamicii firesti a simbolurilor culturale. Treaba statului nu este sa 'vinda' o cultura romana nevalidata decit de judecata strimba a autoritatilor. Cultura o vind publicistii, editorurile, traducatorii - daca ei socotesc ca are valoare si ca merita efortul, investitia, riscul. Aceea este o cultura vie, nu o alta creatie plastifiata a statului.

ICR s-a dovedit a fi o cloaca de clientelism care a risipit banii contribuabilului roman: acelasi contribuabil pe care beneficiarii peschesurilor grase de la stat il dispretuia si ii vorbea de sus. Cum de poate repeta AUR platitudini pioase despre ICR dupa jurnalistica lui Ioan Spinu asupra subiectului ((vezi, vezi dosar in mai multe parti)? Chiar nu le pasa nici lor de adevar, de fapte? Iar risipim informatie plina de miez lasind creierul sa functioneze pe gol?

Concluzii si recomandari

Tragind linie.

Nu cred ca 'programul' este un document cu autor unic (nu ma refer la scriere, ci la supervizare, la verificarea pentru consistenta), dar viziunea statista care se intrevede este remarcabil de uniforma. Doctrina reala, care se deceleaza din sectiunile programului, este vechiul etatism nationalist (poate chiar ceausist) virit sub eticheta de 'conservatorism'. In lumina programului, AUR pare mai interesat intr-o tara in slujba statului decit un stat in slujba romanilor - necum a libertatii acestora. Scritorii programului si decidentii care l-au adoptat par sa traisca sub convingerea ca schimbarea omenilor, a 'echipei', va schimba natura statului precum si determinatiile istorice sub care acesta opereaza. Nimic nu pare capabil sa zdruncine aceasta convingere, mai putin esecul demersului. Acesta, va fi o alta lectie scumpa dar, poate, de data aceasta, utila pentru romani. Daca nimic nu se schimba in 'program', 6 luni vor fi de-ajuns pentru asta... In termenii raportului intre expectatii mari si realizari modeste, AUR probabil ca va avea o performanta asemanatoare cu cea a Conventiei Democratice din anii 1990.

Inca de la lansarea 'programului' de guvernare am incercat sa imi dau seama cum ar putea fi adresata acest ghem (nexus) de probleme care vor fi centrale in anul critic care urmeaza: libertatea romanilor, AUR ca singura formatiune politica care vorbeste despre aceasta, si programul lansat de acesta. In final, am decis ca ele nu pot fi rezolvate impreuna. Libertatea romanilor in 2024 ne priveste pe fiecare si problema nu poate fi 'delegata' pe seama unui partid sau altul. Pe de alta parte, exista o contradictie intre performanta publica remarcabila a AUR si ceea ce transpare din programul de guvernare. Daca mesajul libertar transpare puternic din primul (mai ales din interventiile lui Claudiu Tarziu, despre 'generatia revolutiei'), asa cum va apare sper din analiza desfasurata, el nu e mai mult decit un artificiu discursiv in 'program'.

Asa ca, in final, am decis sa separ analiza programului de ceea ce eu vad a fi doctrina pe care pe drept cuvint un sustinator AUR, care se ghideaza doar dupa discursul public, ar fi fost indreptatit sa astepte.

Speranta mea e ca acest 'program' nu a fost decit un exercitiu 'scolaresc': ca temele de casa, vrei sa faci politica, trebuie sa scrii un program. Sau o lista de dorinte pioase ('wishful thinking') minata de bune intentii dar gresit orientate de mentalitatea etatista ('Mintea ceausist-etatista', Telegram). Dar cineva la AUR trebuie sa se dezmeticeasca si sa ia in serios problema: daca AUR cistiga alegerile si ajunge la putere, acest 'program' reprezinta un proiect coercitiv de aceeasi natura si la aceeasi scara cu statul prezent si cu cele anterioare pina in secolul XIX. Daca dezmeticirea se va intimpla, atunci ii invit sa citeasca si sa reflecteze asupra studiilor asociate, 'contracultura' si 'doctrina'. Nu voi ceda prezumptiozitatii de a le rescrie eu 'programul': daca comentariul critic rezoneaza la AUR, o vor face ei insisi. Daca nu, singura sansa a romanilor este ca si mai departe, sub AUR, statul va ramine slab, ca un corp prea obez imprastiat asupra noastra, capabil sa ne faca viata grea, neplacuta, mizerabila, dar fara a ne sufoca cu totul...

Libertatea la AUR se regaseste in spiritul leaderilor sai curenti, a' aderentilor lor de la firul ierbii ('grassroot'), in strada - vox populi ('Vox populi. De la opinca la vladica', Teletype). Toate acestea sint bune, necesare, cruciale. Observarea acestora a motivat dorinta mea de serviciu public si a inspirat gindurile din spatele ideii de contracultura (vezi documentul asociat). Dar acest spirit de libertate nu a informat documentul programatic al partidului si, pe cit imi dau seama din prestatii, nu informeaza 'clasa de mijloc' a partidului, ca sa zic asa, acel esalon cu veleitati de conducere si reforma, care sta in umbra conducerii vizibila public asteptind 'sa ia puterea'. Intuitia imi spune ca exista o masa de nemultumiti ai sistemului care, pur si simplu, cred ca ei pot face treaba mai buna decit actualii sefi, directori, etc. din institutiile de stat la care lucreaza ('Mintea ceausist-etatista', ultimul paragraf, Telegram). Prezenta acestora a fost majora in cursul lansarii publice a candidatilor pentru parlamentul UE (vezi Telegrama).

Dar chiar si la nivel de conducere, exista o mare dificultate in a translata spiritul de libertate care ii anima in conceptele politice corespunzatoare potrivite (Telegrama re. George Simion, 'Din nou, stat mic, popor puternic'). Intelegerea statului nu trece dincolo de schimbarea oamenilor, 'reforma' pe ici pe colo, in principal reduceri de personal excedentar si mai ales angajati 'politic', dar fara o viziune ampla, coerenta si pe termen lung, care sa fie translatata analitic (in perechi problema-solutie adecvate viziunii) si sa indrume o actiune cu adevarat transformativa a acestuia. Pentru toti cei din AUR constienti de aceste deficiente de viziune, ii invit sa studieze documentul 'doctrina'.

Concluzia mea masurata este ca daca AUR se va misca in virtutea acestui document, ceea ce vom avea este o versiune de stat mare si apasator (despotic, in definitiv) cu coloratura suveranista in locul celei globaliste in culorile curcubeului. Poate o buna parte dintre romani vor primi un fel de surogat de satisfactie ca statul e 'mai roman'. Pina si asta ramine de vazut in ce masura (aminte Meloni!), AUR subscriind integrarilor supranationale ale Romaniei (si cred ca e bine asa), iar acestea vin cu penalizare de suveranitate - dar ersatz-ul ei va fi acolo. Speranta romanilor ramine cea exprimata de cinismul lor istoric vis-a-vis de institutii si putere: anume, ca statul va ramine suficient de slab incit ei sa isi poata purta de grija ca si pina acum - in rigole, interstitii si in tubulatura sistemului.

Recomand AUR (in absenta oricarui conflict de interese) sa contacteze si sa angajeze cit de curind serviciile Mises Romania pentru o punere la punct a programului ca si pentru consultanta pe termen lung in chestiuni de politica aplicata ('policy'). Mises Romania ruleaza de asemenea o Academie Privata: recomand AUR sa colaboreze, pentru Academia Politica asociata partidului, cu aceasta.

Cartile publicate de Mises Romania trebuie sa fie pe lista de sarcini pentru membrii de partid, pentru cei in pozitii executive, iar pentru studentii AUR bibliografie obligatorie.

Reformarea in intregime a partidului in conformitate cu principii cu adevarat consistente cu cu 'libertatea' din deviza partidului si orientarea pro-libertate din performanta public vizibila a figurilor mediatice din partid (Simion, Tarziu, Piperea, Tehes) nu este un demers realist. Prea multe obstacole legate de mentalitati stau in cale. Sugerez ca AUR sa incurajeze factionalismul intern. Factionalismul este una dintre metodele principale la lucru in pastrarea libertatii moderne (partide, separarea puterilor in stat, mecanismele de 'checks and balances' prin care o putere tine in friu pe o alta si reciproc, executivul pe legislativ, legislativul pe executiv, etc.). Exemple de factionalism intern sint republicanii americani in anii 2010: formarea factiunii Tea Party (cu trimitere la incidentul ceaiului aruncat in mare la inceputul miscarii de independenta) in cursul/urma crizei financiare 2008-2009, sub efectul catalizant al lui Ron Paul. O parte din ideile lor au fost absorbite de partidul ortodox. In camera deputatilor, din ea s-a nascut Conferinta pentru Libertate (Freedom Caucus) al carui reprezentant principal, Jim Jordan este in prezent (octombrie 2023) candidatul favorit pentru postul de speaker al camerei reprezentantilor (al treilea om ca putere in stat)(a cistigat nominalizarea, 2023.10.13). Sub impulsul bazei populare MAGA ('Make America Great Again', America din nou mareata) a lui Donald Trump, sub-factiuni MAGA ale caucusului pentru libertate au fost initiate - s.a.m.d.

Partidul republican american a dovedit o buna flexibilitate si o capacitate de mentinere a coeziunii sub tensiunea factiunilor interne. Democratii nu: Robert F. Kennedy Jr. a ajuns sa isi declare candidatura ca independent. Factionalismul intern este un indicator de rezilienta (in sensul lui Nassim Taleb, de anti-fragilitate): partidul ramine ca un lemn verde. AUR poate adopta aceste tehnici pentru a acomoda tensiunile interne, probabil intr-o masura determinate de virsta si, asadar, greu sau ne-reductibile. Prin aceasta, AUR ar evita dezbinarile care duc la rupturi bazate pe dogmatism doctrinar (vezi spre lectura lectia din cazul ActiveNews vs. familia Tarziu, 'Dezbinarea romanilor. Bigotismul micilor diferente', Teletype) [ed. ult., 2023.10.14]. O astfel de factiune interna in parlament poate fi pusa insarcinata lui Adrian Costea, cunoscut pentru credentialele lui libertare si apreciat de publicul cunoscator [ed. ult. cf. canal discutii Telegram, 2023.10.27 si precedent, 10.25-26].

Partidul, sau o factiune interna dedicata libertatii, ar putea sa beneficieze de experienta practica disponibila international in organizatii precum Freedom Force International (Edward G. Griffin), care are drept scop organizarea efortului 'grassroot' ('de la firul ierbii') in vederea cistigarii de alegeri - deci, un profil populist si libertar. De asemenea, experienta aliantei creata in Polonia intre libertarieni si nationalisti poate fi o sursa de inspiratie. [ed. ult., 2023.10.15]

O alta forma organizatorica, vizind transpartinismul, este inspirata de evenimentele din camera reprezentatior SUA ulterioare alegeri lui Mike Johnson ca speaker (vezi discutia in canal Telegram). AUR poate sa initieze alcatuirea unei comisii parlamentare pentru constitutie si statul limitat in care sa poata participa si parlamentari ai altor partide. In prezent, intre puzderia de comisii (camera deputatilor sau comune cu senatul) nu exista nimic comparabil, desi actele guvernamentale de o constitutionalitate indoielnica, ba chiar de o factura politieneasca, se inmultesc in Romania (ultimul exemplu, semi-Schengenul; vezi telegrama IV si cele anterioare, colationate in blog); pentru cazuri anterioare, vezi telegramele 'Ciolacul statului in viata romanului', colationate in blog, in special 1 si 3; vezi si articolele de Halloween si de 5 noiembrie). [ed. ult. 2023.10.27, 2024.01.10]

Exista foarte putine articole judicioase in documentul program. Recomand AUR sa asaneze de 'experti' candidaturile la pozitii de putere si sa caute, in gaura de sarpe, oameni de bun simt ('Vox Populi. De la opinca la vladica', Teletype), preferabil tineri, care sa ii dea imaginea publica. 'Urma alege': promisiunile si frazeologia pot cistiga alegeri, dar nu si guvernarea de dupa. AUR nu vrea sa fie urmatorul CDR, cu doar o clipa, nici macar fasta, sub soarele istoriei romanesti.

Acestea fiind zise, neprevazatul e intotdeauna posibil, cu atit mai mult din partea unui partid 'nerodat' de sistem. Asa ca --- Hai AUR!...

*

Post scriptum. In loc de 'sumar executiv'

Am studiat programul de guvernare. Am urmarit prezentarea lui in premiera si ulterior, prezentarea de la Ploiesti. Toti, dar la absolut toti vorbitorii, se poate vedea licarind in spatele discursurilor visul de grandoare etatica nascut din frustrarea momentului istoric prezent, dar si din rusinea istoriei trecute - caci esecul statului roman modern dateaza chiar de la fondarea lui sub Cuza.

Rusinea nu isi are locul. Grandoarea etatica este un miraj. Statul modern in esenta lui ('bunastare', 'asigurare', 'bogatie' prin inflatie si datorie) e un Caritas falimentar - romanii, prin conditii istorice specifice, doar fac falimentul asta sa sara in ochi.

Exista o singura grandoare potentiala, grandoarea romanilor, luati unul cite unul, partasi intr-un popor de oameni liberi cum nu va fi vazut lumea de la independenta Americii… Grandoarea poporului de romani liberi - aceasta as vrea sa vad licarind in ochii vorbitorilor vostri printre cuvintele mestesugite… Aceasta trebuie sa fie energia care le aduna, pe ele, cuvintele, si le insira in discursuri. Setea de libertate, focul arzator al acesteia in suflete. Nu il vad, nu il simt…

Sinteti oameni buni, dar va orientati dupa ceea ce ati vazut la altii, ceea ce ati invatat pe aiurea, ceea ce ati citit in carti si articole alese dupa criterii aleatorii. Incredeti-va in instinctul libertatii - si atunci, veti gasi si teoriile, si cuvintele care acum nu va vin. Si, cum sa vina, cind le impingeti dvs. insiva inapoi, cum sa iasa pe gura altceva decit o bolboroseala innecata de 'reforma a statului'? Sinteti credinciosi, ortodocsi: daca nu credeti in instinctul libertatii, atunci cum de nu auziti vocea interioara, vocea divina, care suna ca un clopot ca de la primul om am fost creati pentru libertate?...

Statul trebuie dat inapoi, banii trebuie lasati romanilor: dvs. va ginditi cum sa ii cheltuiti mai 'eficient', mai 'responsabil'… 'Puterea corupe', ar trebui sa v-o scrieti cu fierul rosu pe frunte, ca s-o vedeti de fiecare data cind va uitati unul la altul si sa nu uitati… Si primul lucru care va, si se va, corupe va fi minuirea banilor altora. Nici un partid, nici un leader nu va putea sa controleze puzderia arivistilor, a lichelelor, dand navala prin toate crapaturile, creind brese si rupind digurile eticii, ale disciplinei, ale controalelor. Nu va veti putea pastra virtutea decit creind un sistem statal _mic_ cu control descentralizat si larg diseminat. Cit mai putini din banii altora, lasati romanii sa isi controleze singuri banii care oricum sint ai lor!

Ne promiteti impozite 'nu mai mari de 25%'?! Incercati, va rog, sa vedeti gluma in asta. Adica, traducind, le promiteti oamenilor ca nu le veti rapi mai mult de un sfert de viata?! Si, pentru ce? Pentru 'incurajarea sportului de masa'?! De unde Dumnezeu a iesit asta? Ce treaba aveti dvs. daca eu, sau Cornel, sau Mimi facem sport sau nu? Si cum ne veti 'incuraja'? Cu indemnuri si moralizare? Mama nu a avut succes - prin ce sinteti dvs. mai abili? Sau 'incurajare' cheltuind bani pe care nu ii aveti decit luindu-i de la noi? Au facut asta, prin lege, in 2019, si au distrus toate oazele de liniste si pace din zonele rezidentiale in toate orasele, de parca esti tot timpul la strand. Lasati-mi va rog 'alocatia pentru sport', saru-mina, ma ocup eu de cheltuirea ei… Daca de aici incepem, stam prost, foarte prost.

Dati un pas inapoi si reconsiderati. Alegerile le veti cistiga (daca va vor lasa, vezi fila atasata 'Murarii, AURul si Ardelenii'; N.B., acum, in html), romanii va au la suflet. Dar incercati sa va pastrati victoria mai mult de 6 luni.

Sanatatea, educatia, laolalta cu toata puzderia de ministere care isi baga nasul in tot ce inseamna viata, trebuie sa se duca. Sanatatea si educatia de stat trebuie sa se duca. Petreceti-va timpul ramas cautind febril scheme de transfer al banilor de sanatate si educatie inapoi, la comunitati locale, bisericilor de cartier, la asociatii voluntare, la filantropii, la business-uri, parintilor si familiilor. Decretati in prima zi ca persoanele si business-urile care sint dispuse sa isi preia propriile probleme de sanatate si educatie vor fi scutite instantaneu de plata oricaror 'contributii' coercitive la sistemul spoliator de asigurari. Imaginati pina la alegeri mijloacele de supervizare si control, checks and ballances, multe, redundante si toate locale, care vor putea sa asigure functionarea sanatatii si educatiei descentralizate fara inselatorie. Instituiti programe pilot, ca sa invatam cum functioneaza lucrul asta nou, si sa il imbunatatim din mers.

Impozitul pe proprietate a fost descris inca de Cicero ca tiranie. Impozitul pe venit este sclavie, este un impozit pe viata si pe puterea productiva a omului. Dar pina la inceputul secolului XX, inclusiv serbii si iobagii (hello!, zeciu-iala), un impozit mai mare de 9-10 % era inconcevabil! Abolite si ele in prima zi.

Statul trebuie sa ajunga atit de mic (legea, ordinea, armata, identitatea) incit sa poata trai din impozitarea profitului, nu a venitului, si in primul rind a profitului corporatist. Alte surse, contez pe specialistii dvs. sa va sfatuiasca. Literatura liberala clasica e plina de solutii. Abia apoi se poate discuta cu sens despre 'eficientizare', 'optimizare', 'responsabilizare'. Pina atunci, anticipez un popor cu inima - iar - frinta.

Nu risipiti sansa aceasta. Este, poate, ultima: tirania globalista e peste noi.

Scuze pentru pasiune. Scris din drag de romani, si din speranta in dvs.

P.S. Voi reveni elaborind mai pe larg.

N.B. Ceea ce am facut.

Note

[1] ^ Aceasta a fost un caz de exprimare neglijenta de care am devenit constient in urma atacului dlui Baltasiu, asociat AUR, impotriva populismului (sincron cu unul al lui Iohannis) in decembrie. Dl. Baltasiu adopta, probabil fara sa isi dea seama, acceptiunea denigratoare la adresa populismului promovata de elitismul progresist. Asa se explica (elitismul) de ce atit el cit si Iohannis se gasesc pe aceeasi pagina.

Am pus lucrurile la punct in telegrama Adevaratele amenintari: stat, stat social, socialism conservator' 2024.01.09:

"Mai e oare de mirare ca progresisti-globalisti precum Iohannis si AUR-isti precum Radu Baltasiu se gasesc de aceeasi parte a baricadei in denigrarea populismului (vezi discutia mea 1-3, 4)? Poporanismul libertar este singurul care are ceva de oferit romanilor: el ia puterea de la stat si o da inapoi romanilor, ca indivizi, comunitati, asocieri voluntare. Vezi si vezi doctrina.

Socialisti 'de stinga' sau 'de dreapta' nu fac decit sa reambalaze cu alte zorzoane o marfa stricata, statismul social, veche de 150 de ani (discutie). Politici propuse de AUR precum salariu minim (discutat in telegramele 'Semi-Schengenul trebuie oprit cu orice pret', colationate in blog), 'stimularea' natalitatii (vezi), 'reducerea' impozitelor la 'doar' 40% (program, vezi analiza mea; vezi si in context telegrama) nu sint 'populiste' ci curat socialiste. Este practica socialistilor sa arunce farimituri si resturi, mita si pomana - populistii nu 'distribuie' decit un singur lucru, libertate politica fata de stat pentru fiecare (discutie despre aceeasi diferenta populisti-conservatori socialisti in Argentina)."

Asadar, acest 'populism' denaturat este de fapt demagogie din cele mai ieftine [vezi comentariu 2023.12.01, vezi telegrama Epoca de AUR? I. Demagogie si socialism la AUR (si altii), 2024.02.20].

(*) Fotocredit: Tricolorul, Wallpapersafari. Trei falxuri, Artstation. Editat de mine in Lunapic si SnagIt.

N.B. Mentiunea 'ed. ult.' inseamna editare (in principal, prin adaugire, ulterioara).

Outis

Telegrame https://t.me/unaltnimeni

Discutii https://t.me/miza2024

Microblog Teletype https://teletype.in/@unaltnimeni