Adio elitei educate. Detoxifierea culturii

2023.09.03-10

'Fight for those who can't fight good' (comentator archangel74b)

Am publicat mai multe telegrame avind ca subiect elitismul etatist (Dezbararea de elitism, AUR si patologia statului, Cecitatea etatista, Mintea ceausist-etatista, Ruinele altruismului de stat, Elitele etatiste. Studiu de caz. Andrei Marga). Dezastrul educatiei de stat aici trebuie trasat si dezetatizarea educatiei e solutia care trebuie considerata (Adio elitei educate. Dezetatizare educatiei).

Astazi, voi adresa un alt unghi al problemei: elitismul 'prostologist', sursa a 'anulculturii' ('cancel culture') si a toxicitatii in cultura.

Exista o intreaga subcultura 'specializata' in 'prostia romanilor' care porneste de la cel mai inalt nivel pina la imitatori de duzina. Pe toti cei care participa in ea, ii numesc 'prostologii', adica 'specialistii' intr-o stiinta (logos) ad hoc intr-o presupusa 'prostie' a romanilor, iar puterea simbolica (culturala) pe care ei o exercita, 'prostocratia'. Cea mai superficiala examinare a argumentelor si obiectii dintre cele mai elementare arata ca nu e vorba decit de un complex narcisic vid de continut. Cu toate acestea, subcultura prostologiei prolifereaza, cum voi documenta, exercitind un efect inhibant asupra discursului public, care trebuie sa fie altceva decit obsesia pentru 'forma aleasa'. Ea neaga romanilor ocazii legitime de mindrie intr-o lume si sub circumstante care rar o prilejuiesc. Ea se aliniaza propagandei oficiale asupra unui numar de subiecte (legile urii, covid, zelenkism, etc.) distrugind dimensiunea aletica (care tine de adevar) a spatiului public, distrugind prin cenzura de jure sau de facto libertatea in cetate. Ea da prilej si justificare detinatorilor ocazionali ai puterii in a-i dispretuit pe romani si a se lansa cu constiinta (cita e) usoara in politici anti-populare, anti-libertare si anti-romanesti.

In acest scop, am compilat aici de fata comentarii si reactii ocazionate de interventii ale prostologilor de diferite calibre in spatiul public. In nici o situatie ele nu li s-au adresat: adresantul este intotdeauna cititorul in vederea indreptarii vederilor sale in scop de autoapare. Interventiile lor sint doar pretext pentru a contrapuncta ideile pe care le promoveaza si a arata ce trebuie pus in locul lor. Aranjarea lor e in ordine cronologica, dupa cum mi s-a dezvoltat si mie gindirea asupra subiectului. Marcajul 'ed. ult.' semnifica 'editare ulterioara' (adica prezentamente) mai ampla. Pentru a da cititorului acces direct la cel mai recent stadiu, cronologia e inversa (titlul cel mai sus in cuprins e cel mai nou).

Cuprins

Imparatul e gol. Gavroche in cultura

Contraelita principiala

Prostolog si etatist. Inversarea kafkiana a scarii de valori

Prostologul 'cancel culture'. Anularea spiritului de libertate la romani

Prostologul occidentcultist. Occidentul e Titanic

Mic indreptar de prostologie

Reproducerea prostocratiei. Generatia urmatoare

Reproducerea prostocratiei. Citeva lectii

Tentatia insidoasa a prostocratiei

Rechizitoriul inteligentsiei

Antiromanismul toxic: reeducarea romanilor

Antiromanismul toxic: rasismul antiromanesc

Incultura analitica si antiromanism. Despre 'Spiritul legilor' si praxeologie

Prostocratul deconstructor

Dialectica stapin-sclav in identitatea intelectualul roman

Nota privind termenii 'protologie' si 'prostocratie' [2023.10.01]

2023.09.08

Imparatul e gol. Gavroche in cultura ^

Am folosit in comentariile mele, in trei ocazii, limbaj frust pe care nu il folosesc mai niciodata si nu mi-ar fi trecut prin cap ca el va apare in scris pentru public. Acesta a fost un act deliberat la timpul acela - el este un marcaj, ca atunci cind in galeria de fotbal iti pictezi fata in culorile razboiului. Am decis sa il las prezent in aceasta versiune publica pentru 'coloratura'. Despre ce 'culoare' e vorba? Daca cititorul isi va da osteneala sa citeasca publicatiile originale la care comentariile fac trimitere; daca el va face efortul de a urmari argumentele pe care le desfasor pentru a contracara teze putrede si logica defectiva, pentru a indeparta pojghita de respectabilitate gnoseologica (de cunoastere) cu care ele se infasoara; daca el va descoperi, alaturi de mine, sentimentul crud, nedrept, care anima proza, semnalat uneori prin injuria 'subtire', abia voalata, alteori la fel de frust - atunci, impresia care se degaja este cea de inselatorie cu pompa, de smecherie cu staif.

Limbajul frust e refuzul de a acorda respectabilitate prozei venite de la 'intelectuali' si 'oameni de cultura' insolenti, e un mod de a striga: 'imparatul e gol'.

In basmul lui Andersen, un copil a facut-o: e nevoie de candoare si inocenta pentru a nu participa la ipocrizia colectiva. Un alt copil 'contemporan' lui, Gavroche, este simbolul strazii in revolutie, purtatoare de idealuri curate si libere, ca in copilarie: asa a fost pe vremea lui Andersen (1837), Delacroix (1830) si Zola (1862, dar Gavroche 'moare' in roman in 1832). Asa a fost in Revolutia Romana. Limbajul neaos este un gavrochism voit: expresia dorintei mele de a schimba adresantul, de a aduce, dupa puterea mea, gindire buna in strada. De aceea sigla acestui canal Telegram este copilul de strada al Revolutiei, infasurat in tricolorul cu gaura - adevaratul spirit, pentru mine, al Romaniei libere, singurul simbol al unui viitor pentru poporul roman. Nu e lucru de mirare ca politicienii l-au scos in afara legii...

Rezultatul acestui demers nu este treaba mea. Treaba mea, e sa fac ceea ce stiu, ceea ce cred ca doar eu pot (pentru ca nu il vad facut in alta parte), sa ma misc incotro ma indreapta vocea interioara, increzindu-ma ca e una intru bine: exercitiul unei gindiri libere pentru copiii dezmosteniti ai revolutiei. Si, poate, atunci, vor inceta a fi orfani abandonati de parintii lor culturali.

De aceea, o repet spre intarire, in nici o situatie comentariile mele nu se adreseaza acestora din urma. Interventiile lor sint doar punct de sprijin pentru a contra-puncta idei. In locul celor care rusineaza, invinovatesc, slabesc - idei care intaresc, rezolva, hotarnicesc, imunizeaza fata de cele dintii. Adresantul este intotdeauna cititorul, in scop de autoapare, pentru a-si descoperi, defini si consolida limitele persoanei sale si a nu ingadui sa ii fie agresate. Apoi, poate, pentru a invata cum sa raspunda. Fronda gratuita se opreste la acele neaosisme romanesti, dupa care incepe treaba serioasa.

Nu trebuie sa uitam ca topologia in care ne aflam azi, este cea a razboiului de vorbe. Pentru a-l putea purta cu succes, e nevoie de un proces de 'desensibilizare semantica': adica, sa nu ingadui rusinarii, cind simti ca te patrunde, cind ea iti pirguie obrajii, iti zdrenduieste mindria, iti indoaie spinarea si iti pleaca capul, sa te invadeze. Pentru asta, trebuie o armura. Si ce alta armura mai buna fata de vorbe injurioase, calomniante, adjective transportate pe valul logicii gaunoase, decit adevarul: contra-vorbe, contra-gindire, contra-inteligenta, contra-minciuna. Principialitatea, cunoasterea, intelegerea, explicatia adevarata. Imi amintesc setea de cuvinte adevarate dinainte de 1989, cuvintele care sa te scape de sufocare, de sentimentul de cavou in care iti era zidita de viu existenta, vorbele adevarate ale libertatii... Cind le ai, cind stii, explicit si articulat, adjectivele rusinoase isi pierd puterea, capul se ridica, asertivitatea e turnata in otel albastriu, tulbureala emotiei brute devine cristalina, si atunci, poti sa treci la ofensiva, sa devii din acuzat, acuzator.

Lupta pentru libertatea politica nu se poate da cu succes daca libertatea interioara nu a fost dobindita. Marturie stau nenumaratele rascoale si razmerita esuate, revolutiile deturnate de la scopul lor... Ceea ce inseamna ca lupta pentru libertate trece printr-un stadiu de edificare interioara, adesea purtata in solitudine, acompaniata doar de zumzetul gindurilor. Asemeni filozofului-soldat Descartes: 'Stau singur si in sfirsit, ma voi dedica, sincer si fara oprelisti, demontarii opiniilor mele' [1]. E un timp cind te retragi in camera ta, in chilie, in pustie, in pestera, ce-o fi - dupa care, revii si spui ce-ai aflat. Separare, descoperire, reintoarcere: aceasta este paradigma, 'calea eroului' din toate miturile ('the hero's journey', Joseph Campbell; exceptionala aplicatie in contextul covid). Dar primul pas, e separarea de modele culturale care au abuzat de increderea noastra si au sfirsit prin a o trada.

Tradarea intelectualilor nu e un fenomen nici nou, nici specific romanesc. Ca jaloane: in 1927, Julien Benda, ii acuza pe acestia de a fi succombat pasiunilor politice in loc de a se dedica chestiunilor spiritului si ratiunii (traducere 'Tradarea carturarilor', original franceza, 'La trahison des clercs'). In 1949, Friedrich Hayek ii condamna pe intelectuali pentru a fi mijlocit ascensiunea socialismului in vest ('Intelectualii si socialismul', 'Intellectuals and socialism'; pdf in engleza).

In zilele noastre, si intr-un mod care in mod sigur rezoneaza cu romanii: "Adesori intelectualii se aliaza impotriva poporului, cum e cu certitudine cazul in Statele Unite, unde principalul scop al intelectualilor este sa demonizeze America si populatia alba si sa infecteze poporul american cu vina si rusine" (Paul Craig Roberts, Unz Review; spicuit pe canalul meu Telegram).

Discursul cult in Romania azi a devenit in mare masura un dispozitiv represiv care, inspirindu-se, constient sau nu, din tendintele in lumea larga, participa la criminalizarea libertatii si a identitatii romanesti. El se propaga de sus in jos, fiiind imitat, cu diferite grade de succes, de esaloanele inferioare ale culturii, educatiei, jurnalismului, polenizindu-se incrucisat cu aparatul de stat: politicieni, functionari, educatori-ideologi, 'societatea civila' de plastic cu sponzorizare de la stat, UE, Soros, ba chiar si 'serviciile' de forta [2]. Critica toxica, desfiintatoare, anihilanta (spre deosebire de cea constructiva, care sporeste) duce la o demoralizare in profunzime a spiritului in indivizi in baza determinatiilor lor de grup (sociale, etnice, nationale). Azi, cind vinzarea tarii pe bucati a devenit o evidenta, putem spune ca romanilor li s-a tras presul identitatii de sub picioare, pentru a li se putea apoi trage de sub picioare insusi pamintul pe care stau.

Romania a mai trecut prin procese de ideologizare antinationala sub unguri, sub rusi, in comunism - si am supravietuit. Episodul curent nu va avea mai mult succes. Dar speranta mea e ca nu doar vom 'supravietui' ci vom inflori. Avem arme sa lovim inapoi si sa trecem la ofensiva - colectia aceasta de reactii ofera un numar bun. Mi-as dori ca in razboiul de vorbe, fiecare cititor sa devina un spadasin de virf.

[1] Traducerea mea, din traducerea engleza a originalului latin: 'I am here quite alone, and at last I will devote myself, sincerely and without holding back, to demolishing my opinions' (de comparat traducerea franceza, traducerea romana din franceza, p. 27).

[2] Coordonat sau nu, diverse paliere din cultura inalta, oengeocratie (termen adaptat de Gheorghe Piperea din media franceza), 'tefeleii' si 'misecuvinistii' (termeni oportun creati de Mirel Palada, echivalent pentru 'entitlement' si generatia 'snowflake'), anexe ale statului, converg sincronizat in crearea unui mediu cultural irespirabil.

E un fenomen de toxicitate culturala raspindit prin canale formalizate, dupa cite se pare, in corpul societatii romanesti imbolnavind-o. Fenomenul a fost deja semnalat de participanti la cultura. Părintele Necula, vorbea de 'hienizare', 'cultura hienei' și 'sacalismul ajuns meserie în România (min 33). Jurnalistul Robert Turceascu a descris mecanismul de 'comenzi releu' si 'atac in haita' prin care mesajul cultural se propaga la comanda (min 25, legaturi institutionale DNA, USR; legaturi institutionale Soros, Freedom House Romania, min 27). Ion Cristoiu a descris mecanismul vorbind de 'jgheab de alimentare' de la care se preia discursul, afirmind participarea 'serviciilor' (SRI; vezi). Cornel Nistorescu in dialog cu Marius Tuca vorbeste de 'denigrarea' cu sistem si 'aducerea in derizoriu a ideii de Romania' (min 55, 57; de asemenea, legaturi institutionale DNA). O ilustrare care iti rupe inima a fost campania de 'linsare' impotriva copilului Rares Prisecariu (performanta, in special min 15, 20, 30, probabil cele care au isterizat hienele; recenzia reactiei toxice; mai mult).

Nu stim care este rostul, pozitia, rolul diversilor purtatori ai culturii 'inalte' in acest angrenaj. Dar stim cu siguranta ca, independent de influentele globale de azi, terenul a fost demult asternut in eseistica cu pretentii (1991, Luca Pitu, 'Sentimentul romanesc al urii de sine'; 1996, H. R. Patapievici, 'Politice', vezi discutie mai jos, sectiunea 'Dialectica stapin-sclav').

Critica toxica este de sorginte radicala, bolsevica. O gasim ilustrata in procesele staliniste, la inchisoarea de 'reeducare' de la Pitesti, in revolutia culturala chineza, in activismul politic de sorginte alinskiana din timpul lui si de dupa Obama. In filozofie, ea da tonul fundamental al neomarxismului scolii de la Frankfurt, deconstructiei (Derrida), postmodernismului (Baudrillard, Foucault, Deleuze) care au puiat la termen mediul universitar contemporan si activismul inspirat de acesta. Trasatura ei este lipsa de indurare, lipsa de intentie de indreptare si ridicare - conform dictonului 'la un om nu te uiti de sus decit cind vrei sa il ridici'. Subiectul ei principal azi este poporul roman insusi. Trasatura aceasta a fost evidentiata de autori precum Ioan-Aurel Pop, Parintele Necula (in conversatie, min 45), Gica Manole (min 30-35). Un produs al ei este ilustrat de un articol-eseu la contributors.ro (unde altundeva) intitulat 'Extinctia romanilor', la care sint remarcabile contra-comentariile lui eunuKe si Garett, pe care le recomand calduros. Apoi, venind din istorie pe calea anonimus.ro, Simion Barnutiu, din discursul de la Blaj, 16 mai 1848: "Tineti cu poporul toti, ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag strainii asa de usor in partea lor, cum ii trag pe unii din celelalte clase, cari urla impreuna cu lupii si sfisie pe popor impreuna cu acestia". Acesta este spiritul pe care l-am mostenit: in povestea Harap-Alb, fetele imparatului il indeamna pe Spinul "Daca este ca a lasat Dumnezeu sa fim mari peste altii, ar trebui sa avem mila de dinsii". La care Spinul, in spiritul toxicitatii de azi, obiecteaza: "intre oameni cea mai mare parte sunt dobitoace, care trebuiesc tinuti din friu, daca ti-i voia sa faci treaba cu dinsii (Wikisource). Prostologii sint niste spini.

[3] Hans Christian Andersen, 'Hainele cele noi ale imparatului' (Wikipedia). Caricatura e semnata Lucia (Livia?) Lucchese. Nu am reusit sa identific cu certitudine sursa originala. Dar cea mai de calitate imagine, din care posibil deriva alte versiuni mai proaste si ulterioare de gasit pe web, apare pe un sit italian, insotind anuntul de debut al piesei 'Il vestito nuovo dell’Imperatore' la Teatro Chiabrera, Savona (2009). Sansa e foarte buna ca aceasta este sursa originala.

(*) Credit foto: Wikipedia, Gavroche, stinga; Delacroix, dreapta.

2023.07.17-19

Contraelita principiala ^

Disfunctia elitista

Este stupefianta incapacitatea intelectualului-politician roman de a simti ca om liber si de a se adresa celorlalti, romanii ca popor, vazindu-i ca oameni liberi. De aceea, desi ei descriu uneori corect problemele, nu le pot vedea cauzele si sint incapabili sa formuleze solutii. Oricit de bine tinut in friu, setul mental elitist si etatist, iese la iveala.

Cred ca intelectualii in general, cei romani cu atit mai mult, nu iubesc omul comun, se tem de el, de libertatea lui potentiala, se simt inadecvati fara pompa, morga si staif 'stilistic'. Primul lucru la care trebuie sa renunte 'devotatii' este conceptia elitista a rostului, locului si rolului lor!

Apoi: singularizarea Romaniei ca un caz extrem este gresita. Exista forme de patologie etatista, Romania e unul dintre ele, cu trasaturi specifice. Atit. Azi, tari precum Canada, Australia, Noua Zeelanda, Austria, Olanda sint regimuri totalitare cu o masca de legitimare 'democratica'. Generalul Christian Blanchon [nota 2023.10.15] i-a omagiat pe nevaccinabili printre care, dupa Serbia si Bulgaria, romanii sint la loc de frunte (58%). Asta indica nivelul de imunitate al romanilor fata de mirajul etatic, absent la cei ce le vorbesc de sus! Avem cu ce sa ne mindrim!

Miza libertatii nu se mai joaca in occident, Occidentul e Titanic, Occidentul este o impostura - dar setul mental elitist si etatist e orb la asta. Filozoful-rege (presedinte) nu pare sa inteleaga constructia aberanta a statului asistential de dupa Bismark, pare inca sub vraja statismului iluminat habsburgic, nu pare sa vada ca aceste modele etatice sint falimentare si in curs de auto-eliminare de pe scena istoriei.

Orice stat este construit in jurul unui nucleu de psihopatie, caci asta inseamna pozitionarea manipulativa fata de proprii cetateni manifesta in pornirea de a pune mina ba pe morcov, ba pe bita, cind acestia se impotrivesc, fatis sau tacut, la 'opera' de inginerie sociala. Acest lucru a devenit manifest oriunde in lumea occidentala si imposibil de ignorant din 2020 incoace: covid, decarbonizarea/demetanizarea, propaganda razboinic-imperiala Rusa/Ucraina.

Apoi: sa invete cum sint de felul lor cei cu care vorbesc, romanii. Dan Puric il citeaza pe Petre Pandrea, "sufletul romanilor este anarhic". Mefienta fata de stat, fata de institutii este o trasatura nationala si aceasta trebuie preluata si folosita ca inspiratie in sens constructiv, de afirmare. Ceea ce sufletul romanesc afirma, nu e nimic altceva decit invatatura centrala a liberalismului adevarat, cel clasic, nu impostura care se prezinta azi sub acest nume.

Statul trebuie dat inapoi. Un popor puternic, liber, exista cind statul este mic. Puterea trebuie returnata romanilor, ca indivizi, ca orase, sate si comunitati, organizarilor lor voluntare (si nu 'societatea civila' la comanda, platita pe sest de stat, de UE, de Soros), bisericilor lor (pe care ei trebuie sa le finanteze, nu statul!). Banii din care traieste parazitar statul mare, din ce in ce mai mare, trebuie lasati in buzunarele celor care ii creaza, prin munca lor. Impozitul pe venit trebuie abolit, nu doar 'redus': pina in secolul XIX era inconcevabila taxarea mai mare de 10% (isi aminteste cineva, zeciuiala?), iar oamenii aceia se numeau serbi, iobagi si clacasi! Impozitul pe proprietate, considerat inca de Cicero ca o expresia de aservire a cetatenilor, trebuie de asemenea abolit. Statul mic inseamna statul la 'cura de slabire' a functiilor pe care ilegitim si le atribuie. Singurele functii legitime sint legea (simplificata), politia (eticizata), apararea (intarita), identitatea (aparata). Tot restul, zecile de ministere, sutele si miile de departamente si birouri, tentaculele unei caracatite care nu e descrisa probabil in nici o organigrama, trebuie taiate, definantate brusc, fara sansa de rezistenta sau lupta.

Cred ca dl. Marga are inima la locul ei. Dar stim ca bunele intentii nu ajung, ba conduc de-a dreptul in iad! Statul mare nu poate fi 'reformat', 'optimizat', 'moralizat'. Meritocratia nu se obtine prin comisii 'evaluative', selectie la virf, un presedinte-filozof care are monopol asupra discernamintului. Meritocratia este o functie a puterii de responsabilizare politica de catre cetateni (accountability), iar aceasta este functie de descentralizare. Virtutea politica este cu atit mai mare cu cit e la scara mica, locala. Decenii in urma, Diaconescu, taranistul, se opunea votului nominal, pe motiv ca 'romanii nu sint pregatiti pentru asta'. Pina in ziua de azi romanii sint fortati sa aleaga listele de partid in loc de indivizi! Alesii la toate nivelurile sint controlati de elitele de partid, nu de cetateni!

Toate solutiile specifice decurg dintr-un singur izvor: iubirea de romani in ceea ce pot ei deveni si face daca sint lasati in pace. 'Devotati", redati romanilor libertatea!

*

Sufletul romanesc anarhic. Mefienta contraelitista si contraetatista

Dupa ce il citeaza pe Petre Pandrea, Dan Puric elaboreaza, ca romanii nu au incredere in institutii, in stat, ei nu se inchina la si nu saruta decit icoana (YouTube, min 17-20).

Ca in contrapunct la Dan Puric, si contemporan cu recenta lui conferinta de la Arad, minunata activista avocat olandeza, Eva Vlaardingerbroek, se lamenta ca oamenii in Olanda continua sa aiba credinta in institutiile statului, in pofida faptului ca dovezile de intentie malitioasa sint covirsitoare (YouTube, in special min 11, dar tot interviul merita urmarit, sa vada tot romanul cinicizat cum arata o femeie tinara, inteligenta, frumoasa, spunind cu drag si mindrie despre fermierii oprimati de statul ticalosit 'they are my people', sint oamenii mei, poporul meu; absolut spectacular...).

Faptul ca statul s-a intors impotriva propriilor cetateni, e in firescul istoric al lucrurilor: asta e statul prin natura lui. Restul, e conjunctura trecatoare sau iluzie ideologica si/sau propagandistica. Aici trebuie cautata 'boicotarea istoriei' de catre romani (Lucian Blaga).

Si tot aici survine avantajul nostru, al romanilor, daca vreo forta politica (alo, AUR?!) va sti sa il vada si sa il puna la lucru.

Ceea ce afirma romanii, mefienta fata de stat, este exact principiul diriguitor al parintilor fondatori care au proiectat constitutia americana: statul mic, obtinut prin 'checks and ballances', impartirea puterilor si antagonizarea lor. Statul este amenintarea numarul 1 la adresa libertatii, si cine se increde in stat, este asemeni personajului principal din 'Biederman si incendiatorii' a lui Max Frisch: dupa ce i-ai lasat sa se instapineasca in casa ta, cind dau foc, e prea tirziu... Acesta este porteul real al celui de-al doilea amendament, inarmarea cetatenilor pentru a se putea apara de stat, si de aceea este el e vizat in primul rind azi, laolalta cu libertatea de constiinta, gindire si exprimare... Biden ii batjocorea recent pe patriotii americani ca ei nu au avioane F16 ca sa se opuna guvernului...

Daca vreo forta politica din Romania (alo, AUR?!) ar avea geniul de a impleti aceste doua fire, sufletul romanesc si fundamentul politic al libertatii moderne, mesajul ei ar fi de neinvins si exemplar pentru restul lumii. Un popor e puternic cind oamenii sint liberi. Aparent contraintuitiv, un stat e puternic cind e mic. Statul trebuie luat din circa romanilor, iar puterile lui date inapoi acestora. In felul acesta, viitorul se cladeste pe cea mai solida temelie, stinca istoriei. Statul roman nu e 'falit', 'esuat', ci asa cum trebuie, adica slab pentru ca s-a intins mai mult decit e bine in termeni de libertate a poporului. Asa a fost de la Burebista incoace si asa e bine. Acesta este atuul nostru. Poporul il vrei puternic, nu statul. Iar poporul e puternic cind e liber. Ca curcanii la 1877, ca golanii la mineriada, trebuie sa ne transformam reputatia fals proasta in renume.

Stat mic, popor liber. Popor liber, stat puternic. La treaba, romani, fiecare partea lui, ca ceasu-i tirziu peste tot.

Dezbararea de elitism

Riscul cu care AUR (sau alianta mai larga poporanist-libertara) se confrunta este sa cistige alegerile si sa piarda guvernarea in primele 6 luni, prin compromisuri, nu atit din interese, cit din frica, lipsa de clarificare intelectuala si imitatie a ceea ce deja exista.

Simbata, am privit ridicind din sprincene la lansarea listei AUR pentru europarlamentare. Partidul e pe cale sa imbratiseze ‘elitismul tehnocratist’ care a dus Romania in locul unde e acum. In afara citorva persoane bine definite, Terhes, Piperea, Simion, Tarziu si Lulea (posibil altii pe care nu ii cunosc dupa nume si nu au intervenit), ceea ce am retinut sint lungile liste de titluri ‘academice’ si ‘functii’ in sectoare neproductive, administrative, birocratice (de stat sau nu). Partidul a fost pe undeva constient de asta, caci la un moment dat, a fost facuta precizarea ca diplomele ar fi ‘pe bune’.

Posibil, dar nerelevant. Relevant este ca AUR nu se poate desprinde de elitism si ‘expertism’. Unde sint antreprenorii? Unde sint oamenii comuni, autonomi, indepedenti, care nu se remarca prin altceva decit rara iubire de libertate? Ei exista, iar faptul ca nu ajung in prim-planul partidului nu se poate datora decit esecului algoritmului de filtrare, promovare si selectie pin care partidul creste si isi genereaza fatada.

In ciuda eforturilor pe care le cred oneste de a proteja capitalul de integritate morala a partidului, sint sigur ca exista ‘infiltrari’ care vor deveni masive daca AUR cistiga alegerile.

AUR are nevoie de un concept pe termen lung care sa elimine problema inainte ca ea sa apara/creasca. Problema se numeste antiselectie iar solutia consta intr-un concept de stat mic in care puterea (bani taxati, decizia centralizata, responsabilizarea politica partinica) este returnata poporului. Cita vreme AUR nu are un concept nu de reformare a statului, ci de demantelare a statului, de restringere a lui si de impingere a lui inapoi, statul ‘mare’ si gras, bun de muls, va reprezenta o atractie irepresibila atit pentru hoti dedicati, dar mai ales pentru aceasta clasa ‘elitist-experta’ care nu fura direct, ci indirect, prin sinecuri spoliative, job-uri si contracte de stat fara nici un alt rost decit extractia legala.

Intr-un stat redus ca functii si bazat pe control descentralizat, putin ramine de furat, si matrapazlicurile sint repede date la iveala.

Andrei Marga proba acelasi elitism de nescuturat intr-un articol recent, ‘Elita devotata’, la care am raspuns printr-un comentariu preluat apoi ca articol pe sit, ‘Contraelita devotata’.

Acestia sint polii intre care se produce pendularea AUR de azi.

Elitele au tradat poporul repetat in istorie, si nu doar la noi (Julien Benda, La trahison de clercs). ‘Prostologia’ a devenit o specialitate romaneasca, larg raspindita la toti cei in care un exces de educatie se combina cu o capacitate analitica redusa, lasitate si/sau interes.

A fi impotriva acestora, nu inseamna a fi anti-elitist pur si simplu, dupa cum nu inseamna a fi ‘elitiofil’, daca mi se ingaduie joaca lingvistica (‘prostofil’, iubitor de prostie; ηλίθιος (i̱líthios) = idiot).

Contra-elitismul este poporanismul libertar care isi gaseste si isi da o reprezentare si o conducere capabila sa simta si sa vorbeasca liber, consunind cu poporul si nu uitindu-se la el de departe/de sus, pentru ca nu ii intelege libertatea si ii este frica de ea.

Deci: nu faceti din popor calul de bataie al carentelor personale. Nu cedati tentatiei elitiste. Atentie la interferenta electorala. Si retineti, ‘stat mic, popor puternic’.

(*) Grafica titlu de ilustrare a articolului meu, prin amabilitatea redactorului Anonimus. Posibil preluat de la elMontevideano, Laboratorio de Artes, Cristian Vázquez, ¿Existe una literatura elitista?, 2016.12.16, de unde am preluat aceasta versiune a imaginii.

2023.08.16

Prostolog si etatist. Inversarea kafkiana a scarii de valori ^

Extras din Telegrama Mintea ceausist-etatista, rezumata in comentariu la Cotidianul.

Spicuiri: "Un cititor înfuriat ... l-a revoltat de (sic!) asigurarea ministrului... 'că nimeni nu va da la examen pentru a-și păstra postul'... Fără examene/concursuri de atestare pe post, nu se va îmbunătăți nimic, niciodată. ... De ce nu vor să fie examinați funcționarii,,, Ca pe vremea lui Ceașcă... Peste tot pe unde am fost, angajații bugetari sunt evaluați obligatoriu anual... Managementul resursei umane nu există în România. ... M-a întristat că Marius Tucă nu v-a lăsat să abordați tema examenelor/concursurilor pentru toată lumea, cu comisii..."

[...]

"Tot ca pe 'vremea lui Ceasca', unii se simt OK dind examene pina la adinci batrineti, linistiti astfel in banuiala ca nu ar valora nimic. Mintea lor nu vede ridicolul absolut in situatii precum cea in care Nicu Covaci, fondatorul de faima al formatiei Phoenix, este respins de 'Uniunea Muzicologilor' pentru ca 'nu are studii superioare' si a 'obtinut nota pe lucrare' de 7.60 ! La 75 de ani dai 'examene' ca si cind realizarea, performanta reala nu inseamna nimic! Tot ce e in neregula aici, pentru mintea ceausist-etatista, e 'eroarea birocratica', nu absurdul kafkian al inversarii scarii de valori!

Cine ii evalueaza pe evaluatori? Cine ii controleaza pe controlori? Competenta 'evaluativa' a statului a putut fi vazuta in cazul covid: nimic altceva decit formarea de groupthink (gindire gregara), propagarea consensului pina la cenzurarea si criminalizarea oponentilor, pina la promovarea lui prin politici totalitare.

Nu de 'managementul resursei umane' are nevoie Romania, ci de cititori, editori si politicieni care sa inceteze sa ii vada pe oameni ca septel.

'Cauza reala a dezastrului' este reflexul de gindire etatista. Lucrul despre care vorbeste 'cititorul' nu este 'meritocratie' ci elitism cu obladuirea statului. El se crede mai cu mot decit cei de la Spiru-Haret si vrea in locul lor - asta e tot.

Ca nu ar fi treaba statului sa il infaseze, sa il alapteze si sa il tina in brate pina la moarte - asta nu ii trece prin cap.

2023.07.11, 07.21

Prostologul 'cancel culture'. Anularea spiritului de libertate la romani ^

Se anuleaza spiritul de libertate

Articolul excelent, multumiri autorului si redactiei.

Anularea culturii si a identitatii demoralizeaza in profunzime. La cultura cancelarii 'importata', se adauga si tagma 'prostologilor' nationali, adica intelectuali specializati in critica toxica, umilitoare si desfiintatoare la adresa romanilor (vezi, recent la Contributors; vezi si corul de comentarii care, cu putine exceptii, parca e scos din Ferma Animalelor)[ed. ult. Este vorba de articolul la care mi-a fost cenzurat comentariul, vezi mai jos, 'Mic indreptar de prostologie'].

E de remarcat un aspect important. Sub atac nu sint orice simboluri identitare, stiu eu, poeti, scriitori apolitici. Sub atac sint in prima linie simbolurile purtatoare de spirit de razvratire romanesc, luptatorii, rasculatii, poporanistii: Avram Iancu, Horia, Closca si Crisan, MIhai Viteazu, Pasoptistii. Sint cei care confera romanilor demnitate, coloana vertebrala, capacitatea de a sta cu capul sus. Sint cei care s-au identificat cu poporul sau cu idealurile lui. Iata, lupta lor continua si azi cind, nemaiputindu-se apara singuri, noi sintem aparatorii lor.

Spiritul civic este o nevoie care decurge din calitatea de fiinta sociala. Platon identifica o parte a sufletului, thymos, partea timotica a sufletului, responsabila de aceasta. Anularea si critica toxica amputeaza sufletul.

Scopul cancelarii si al prostologiei profesioniste este fringerea spiritului de neascultare, nesupunere, rebeliune in romani. Dorinta lor de autonomie fata de stat, elite, iubirea de libertate.

Degringolada identitatii romanesti

Sint trei nivele in joc in degringolada romanismului.

1. Falsificarea istoriei, stil Orwell. Cum spiritele sceptice o stiu, aceasta nu e o noutate. Cea mai mare parte a 'istoriei' este falsa. Imaginati-va faptele istorice verificabile ca o colectie de boarfe, fara cap si coada, aruncate intr-un sac. Ceea ce face din deseurile astea 'istorie' este povestea insailata intre ele, care le leaga: naratiunea istorica, discursul. Boarfele sint atit de putine si atit de disparate incit multe naratiuni se pot insaila. Cea care prevaleaza, este intarita (enforced), conform butadei, 'de catre invingatori'. Cel mai des, prin discurs consensual savant, indoctrinat in scoli, apoi repetat peste tot, uneori, cu legea deasupra capului (ca interzicerea discutarii Shoah in multe tari europene, printre care si Romania, in Canada, Rusia si Israel). Asta, nemaivorbind de 'boarfele', faptele, care la verificare, se adeveresc a fi minciuni pur si simplu.

Exemplu: puterea politica a Vaticanului, inclusiv pretentia de intiietate asupra crestinismului ortodox, s-a bazat pe un 'document' numit Donatia lui Constantin. Pretins datata in 315, a inceput a fi folosita politic din secolul VIII. Desi suspiciuni de fals existau, falsul este acceptat abia in secolul XV. Dar inca in secolul XVIII, Christian Wolf, metafizicianul german 'oficial' dupa care Kant insusi preda la scoala, vorbea despre ea ca un fapt indiscutabil. Al doilea exemplu: 'Bizantul' nu a existat ca si concept pina dupa caderea Constantinopolului. Este o inventie a istoriografiei catolice/occidentale pentru agrandizarea propriei istorii si diminuarea celei rasaritene (original, traducere partiala). Cit despre Hitler... Daca demonizarea lui Putin astazi, sub ochii nostri scrutatori, nu trage toate semnalele de alarma, vezi atunci pentru o scufundare la mare adincime (deep dive) in subiect acest interviu amplu, recent, cu super-credibilul Ron Unz.

In alt context contemporan: 58% dintre romani, 62% dintre bulgari, 70% dintre sirbi stiu, intr-o forma sau alta, cu lacunele si erorile punctuale de rigoare, adevarul despre covid (cifre conform Johns Hopkins Covid Resource Center, FWIW). Ei sint nevaccinatii, carora generalul francez Christian Blanchon [nota 2023.10.15] le-a adus nu demult un extraordinar omagiu. Cu toate acestea, recent, excelentul Jeffrey Tucker reposta dintr-un articol de pe situl sau, o intrebare obsedanta in contextul covid: " What If the Truth Never Comes Out?", ce se intimpla daca adevarul nu va iesi niciodata la iveala?... Cum va arata istoria scrisa in viitor despre gogoritza incredibila inca numita cu gravitate afectata 'pandemie', ce se va intimpla cu adevarul lui Blanchon [nota 2023.10.15], cu adevarul acestor natiuni aproape in intregimea lor, cu adevarul meu si poate al dvs.?...

Indiferent de ceea ce credeti, pentru toti cei preocupati de subiectul scrierii istoriei, nu exista nimic mai edificator decit bulversanta carte a lui Stefan Heym, 'Relatare despre regele David' (pdf). Ea va zgudui credinta prost plasata in 'istorie', vis-a-vis de care doar pironismul cel mai disciplinat te poate tine pe linia de plutire... [ed. ult.: vezi punerea la lucru a pironismului intr-o reactie a mea recenta la Robert Malone, repostata si ca telegrama, 29 iulie; scuze, doar in engleza deocamdata].

2. Deromânizarea. Anularea culturii si a identitatii ca popor demoralizeaza in profunzime. La propaganda de cancelarie 'importata', in numele ideologiei federalist europeene si, ca nivel secund, globaliste, se adauga tagma 'prostologilor' nationali, adica intelectuali specializati in critica toxica, umilitoare si desfiintatoare la adresa 'prostiei' romanilor (vezi, recent la contributors.ro, un mare corifeu al gindirii 'elitiste' din Romania; vezi si corul de comentarii care, cu putine dar pretioase exceptii, pare scos din 'Ferma Animalelor').

3. Al treilea nivel este de maxima semnificatie curenta. Sub atac nu sint orice simboluri identitare, stiu eu, poeti, scriitori apolitici. Sub atac sint in prima linie simbolurile purtatoare de spirit de razvratire romanesc, luptatorii, rasculatii, poporanistii: Avram Iancu, Horia, Closca si Crisan, MIhai Viteazu, Pasoptistii. Sint cei care confera romanilor demnitate, coloana vertebrala, capacitatea de a sta cu capul sus. Sint cei care s-au identificat cu poporul si cu idealurile lui. Iata, lupta lor continua si azi cind, nemaiputindu-se apara singuri, noi sintem aparatorii lor.

Iata ce scrie pagina in limba engleza din Wikipedia, un exponent al ortodoxiilor curente de toate felurile, despre Avram Iancu, in incheiere la preambulul paginii dedicate: "El a facut parte dintre organizatorii masacrelor din Transilvania care au survenit in timpul Revolutiei Ungare de la 1848, in care 7,500–8,500 unguri, 4,400–6,000 romani, si aproximativ 500 de sasi, armeni, evrei, precum si membrii al altor grupuri din Transilvania au fost omoriti". "Masacrele din Transilvania" leaga la pagina separata, in care doua treimi din spatiu este dedicat ungurilor. Tribunul care pina astazi este figura emblematica a tragismului istoriei romanilor din Ardeal, si unul dintre reperele poporanismului libertar, apare doar un pic mai bine decit un maniac genocidal in slujba imparatului austriac!

Spiritul civic este o nevoie care decurge din calitatea de fiinta sociala. Platon identifica o parte a sufletului, thymos, partea timotica a sufletului, responsabila de aceasta. Falsificarea, anularea si critica toxica amputeaza sufletul.

Scopul combinat al falsificarii istoriei, al anularii si al prostologiei profesioniste este fringerea spiritului de neascultare, nesupunere, rebeliune in romani. Dorinta lor de autonomie fata de stat, elite, iubirea de libertate.

Vom vedea in cursul anului si jumatate urmator daca discursul falsificator, anulator si prostologia toxica vor fi suficiente pentru a deruta suficient sufletul romanilor incit sa ne plaseze pe traiectoria unei derive istorice cum nu s-a mai vazut, sau daca represiunea, care de obicei urmeaza, va fi necesara pentru asta. AUR, partida poporanist libertara, atentie mare.

Orele astrale ale romanilor in ultima suta de ani

Rezistenta armata anti-comunista, putina dar pretioasa dizidenta, Revolutia din Decembrie 1989 si rezistenta anti-covid sint episoade ale libertatii romanilor in 100 de ani de hainie care le restaureaza demnitatea si le ingaduie sa stea cu capul sus. De aceea sint hulite, marginalizate, condamnate penal, dupa caz.

(*) Foto credit Ziarul Revolutionarul.

2023.07.07, 08.08

Prostologul occidentcultist. Occidentul e Titanic ^

Viitorul libertatii nu se mai joaca in Occident. Occidentul este Titanic, doar ca multi nu recunosc inca realitatea. Daca problema falsificarii alegerilor nu se rezolva in America pina in noilembrie 2024, nici acolo.

Bulgaria, Serbia si Romania (in ordinea asta, 70%, 62%, 58%), cele mai denigrate tari din Europa, au fost singurele in care cea mai mare parte a populatiei a dovedit destul discernamint si instinct de nesupunere incit sa nu se vaccineze. Asta e tot ce conteaza: restul, sint chestii remediabile. Dar cind libertatea moare in suflete, nu mai e nimic de facut. Occidentul in punctul asta e.

Denigratorii profesionisti ai romanilor habar nu au pe ce lume traiesc. Ei vietuiesc in orizontul inchis al unor obsesii 'de imagine' din secolul trecut, vorbind doar intre ei si facind, ca isi dau seama sau nu, jocul unor interese detestabile. Sa-i lasam sa orbecaiasca netulburati.

Viitorul libertatii aici se joaca, iar AUR, fara sa faci galerie si vazindu-le limitele, este cea mai buna sansa.

*

Cum am zis, occidentul e o impostură atit de mare incit nici măcar nu mai e ancorat în realitate...

E ceva foarte straniu sa trăiești surparea unor lucruri care ai crezut ca sint eterne: kalocagathon, bine, frumos, adevăr, libertate peste toate. Ele sînt eterne dar... nu azi și, dacă 2024 iese prost în America și în România, nu pentru mult timp...

(*) Foto credit, Titanic.com.

N.B. Termenul 'ocidentcultism' a fost inspirat de termenul similar 'ocidentolatrii' al lui Radu Toma. Dar, acela este al lui! Altfel, subscriu intrutotul la caracterizarea pe care o face.

2023.06.26-07.09

Mic indreptar de prostologie ^

Spicuiri:

"Pe câți nu i-a scos la suprafață hermeneutica pandemiei, în care s-au adunat, ca pe o cultură de microbi – zbătându-se brownian, bezmeticind în toate direcțiile – toți germenii prostiei! Apoi vine timpul când acești năuci se instalează definitiv în fastul prostiei și, dacă începi să-i observi atent, vezi cum prostia ca gândire stâlcită sporește pe drum. Vorbesc, vorbesc din ce în ce mai aprig în public și tolba lor cu prostii pare nesfârșită. [...] Câteva exemple la îndemână: dacă ai decis cândva că între mineri și manifestanții din Piața Universității „nici unii nu erau mai breji”; dacă ai decis cândva că Doina Cornea nu merita luată în seamă „pentru că vorbea pițigăiat”, în timp ce Dinescu era băiat bun și haios, chiar dacă-l lua în brațe pe Iliescu și vorbea cu el cu „bre”; dacă, ajungând la zilele noastre, între Putin și Zelenski optezi moral pentru primul, spunând că al doilea „e un clovn” care persecută minoritatea română din Ucraina; dacă încerci să mă convingi că americanii fac negustorie de arme cu ucrainienii și nimic altceva – toate acestea te vor arunca în tagma lichelelor și te vor face să te bălăcești în prostie."

Modelul acesta de elitism mizantropic, malitios, crud, lipsit empatie si de dreptate, vizandu-i pe romani, dupa cum e curajul sau zmintirea fiecaruia, mai piezis sau mai pe fata, s-a raspindit ca buruianul [1, comentat mai jos]. Eu zic sa erbicidam.

In termenii propusi de autor, si pe exemplele pe care le ofera, cinci forme de 'prostie' in unghiul mort al vederii sale.

1. Alba-neagra

Poate sa iti placa simultan de Doina Cornea si de Mircea Dinescu? Daca da, pot sa iti dis-placa simultan Zelenski si Putin? Se pare ca nu. Exista motive sa iti displaca Zelenski, dupa cum exista motive sa iti placa? Daca da, similar pentru Putin? Se pare ca iar nu.

Gindirea in negru-alb este o distorsiune cognitiva legata nu de inteligenta, ci de dezordini de personalitate vizand in mod primar caracterul (asa-numitul cluster B, bordeline, nacisism, psihopatie, sociopatie). Cind aceasta apare in perechi, ca mai sus, e vorba de figuri sofistice fie in scop de auto-confirmare a tendentialitatii ('self-confirmation bias'), fie in scop de a forta conformitatea auditoriului slab de inger.

2. Rationalizarea idiosincraziilor personale

Problema Zelenski sau Putin nu se poate reduce la 'umori', la 'ce iti place tie'. Asta e de-a dreptul jenant. Poti sa te gasesti in acord, cu spusele, actiunile, deciziile cuiva, fara sa iti 'placa' de el. Si vicerversa.

Cu multi dintre romanii nevaccinati (58% cf. Johns Hopkins Covid Center, FWIW) probabil ca nu as sta la bere, argumentele lor adesea ma oripileaza, dar rezultatul final, decizia, este absolut remarcabila si ad-mi-ra-bi-la [2]. Ei au reusit sa rezolve corect problema fundamentala in stiinta cognitiei, cum ajungi de la A la C fara sa treci prin B (judecata sub incertitudine, Herbert Simon, Kahneman & Tversky; B fiind 'stiinta completa' pe care nimeni nu o poseda despre orice aspect covid) - lucru pe care vaccinatii si vaccinistii au esuat sa il faca. La acestia, idiosincrazia, adica 'umorile', preferinta personala pentru obedienta fata de autoritate (Stanley Milgram) si pentru conformismul agresiv (Phillip Zimbardo), deci tarele lor, au avut castig de cauza. A alege libertatea in detrimentul securitatii este intotdeauna alegerea sanatoasa si corecta (Benjamin Fraklin), caci libertatea circumscrie siguranta si nu invers. Libertatea este bunul moral prin excelenta (Rothbard) si cel mai inalt bun politic (Acton).

Altfel: stiinta politizata la nivel etatic intotdeauna duce mai intii la 'consensuri conformiste', apoi la cenzura, apoi la politie - socialismul 'stiintific', isi mai aminteste cineva? [3 a, b]

Si inca altfel: intelepciunea practica recomanda 'prudenta comensurabila cu informatia'. Ca in 2023, cind cazul medical pentru 'pandemie' atirna de un fir de par (firul de par al culpei politice neadmise), inca sa te referi cu morga la aceasta, nu denota nimic altceva decit 'incremenirea in' idiosincrazie autoritar-conformist-condescendenta.

Cind libertatea e trivializata intr- o chestie 'de gust', gustul in cauza nu poate fi decit unul singur, gustul de putere. Ditto pentru chestiunea triviala a 'gustului' zelenkist versus putinist, ridicata la rang de demarcare antropologica intre oameni 'ca autorul', presupun, si 'lichele'. O, rusinea...

3. Incadrarea falsa a problemei

Problema 'Zelenski vs. Putin' nu e o problema 'morala', cum nu e una sentimentala. 'Zelenski vs. Putin' nu e un fel de 'Sophie's Choice', dupa cum nu e un prilej de incantatii pacifiste 'flower power'. In numai un an si jumatate, Ucraina a fost transformata de Zelenski intr-o dictatura [4 a, b, c]. Aceasta situatie trebuie recunoscuta de urgenta, caci nu putem fi indiferenti la efectele de contaminare in tarile angajate activ in sustinerea ei: nu poti sa faci propaganda ucrainista fara sa iti minti poporul, iar minciuna e primul pas catre tiranie in tara proprie. Vara asta sintem deja in acest punct [5]. 'Zelenski vs. Putin' e un razboi intre doi tirani, iar a cauta aici 'diferente' nu are alt efect (si/sau scop) decit eludarea faptului fundamental: erodarea libertatii acasa [6]. A expedia chestiunea de pe pozitii relativizante: ca Zelesnski 'e mai bun', ca are circumstante, ca e forta majora, ca nu e 'clown', etc. nu inseamna decit justificarea si legitimarea derivei tiranice. Politicienii mint, OK, dar filozofii, intelectualii de ce fac tot ca ei? Cine a ramas de veghe, cine corecteaza cursul, cine spune adevarul?

4. Dublul standard

In ceea ce priveste razboiul propriu-zis, problema centrala a cazului Occident (prin Zelenski) versus Rusia (prin Putin) tine de etica angajarii (rules of engagement) si este preempțiunea (initiativa primului act armat; preemptive, preemptively, preemption; Doctrina Bush, 2002). Violenta practicata de democratii este de tip pasiv-agresiv: insidioasa, schemoasa, pe sub mina si pe la spate, nedeclarata/nerecunoscuta ca atare, prin intriga, incitare, provocare, inscenare si intodeauna sub mantie justificativa idealist-moralistica [7]. A avut dreptate, Rusia, sa descifreze un 'design' in lantul de nedreptati, abuzuri de incredere, miscari ilicite indreptate impotriva ei de catre NATO/SUA/UE/Ucraina, sau nu? A fost aici o dilema reala a rusilor, intelegerii careia neputindu-i-se substitui o lista de calificative dezumanizante la adresa lor? Spre ilustrare edificatoare, o dilema de acelasi tip il constituie preambulul amplu al Declaratiei de Indepedenta ("cind un lung sir de abuzuri si uzurpari, urmarind invariabil acelasi obiect, manifesta clar un design... este un drept, este o datorie sa..."; Jefferson). Asta este apartenenta de clasa logica a problemei 'anti-putinismului fara drept de apel'.

Pe de alta parte, auzim ad nauseam, cu putina argumentatie, despre planurile lui Putin de a invada Europa (suprem argument, 'ca Hitler!'), de a reinstitui imperiul tarist, de a recuceri Europa de Est, etc. Poate: dar ceea conteaza aici e ca intr-o parte e permis sa faci un lucru, in cealalta, ba. Dublul standard face imposibila impartirea judicioasa a dreptatii, iar lipsa dreptatii impinge discutia pe culmile isteriei (suprem argument, 'putinist!').

Demonizarea trebuie sa inceteze si realismul politic trebuie repus in drepturi. Stiu politicienii sau, iata, intelectualii de serviciu, ceva ce noi nu stim? Ca Rusia se va muta de pe harta? Ca America si Europa o vor cuceri si dezmembra? Ca Harry Potter e de partea 'aliatilor'? Nu America e vecina cu Rusia, nu Franta sau Germania au tezaurul la Moscova. A oferit UE garantii de asistenta pentru scopurile legitime ale Romaniei in Rusia, sau vom fi lasati iar balta, ca in 1940 si ca in 1945? Cand pacea va reveni, cum vom spala, de pe aceeasi istorica pozitie de solicitanti lipsiti de atuuri ('leverage'), toata injustitia si neprietenia aduse degeaba peste noi de hubrisul razboinicilor de fotoliu?

5. 'Pragmatismul' expeditiv (oportunist, neprincipial)

Pentru romani, problema de fond e simpla (ca formulare, nu ca rezolvare). Europa de Est functioneaza inca in cadrul fortat de pactul Ribbentrop-Molotov (complicat ulterior de deciziile lui Hrusciov) [8], care nu a fost nici macar denuntat, necum anulat prin actiuni diplomatice reparative la nivel european. Ne-am fi asteptat inca din 1990 ca, inainte de orice scheme de 'extindere', Comunitatea Europeana sa vada ca este aici o problema cu potential exploziv pe termen mai lung si sa o adreseze presto subito - nu a fost cazul, nici discursiv, nici practic. Miscari fusarite, adica in graba si pe furis, mizand pe sabotarea tacita a dreptului istoric si al natiunilor, intr-un cadru dirijat spre federalism dar nedeclarat ca atare [9] si nevalidat democratic la Lisabona, fortarea conceptului de 'subsidiaritate' pentru subminarea suveranitatii, au redus la nimic diplomatia principiala.

Problema nu ne priveste doar pe noi, ci si Polonia, Ungaria, Slovacia, Moldova si da, Rusia si Ucraina. Intrucat ne priveste, Romania are teritorii atat sub rusi (Transnistria, de facto) cit mai ales sub ucrainieni (Maramuresul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud). Problema de adresat este: 'exista un set de miscari diplomatice optime pe care Romania le poate face vis-a-vis de celelalte doua parti? Care anume?'

Ce au de-a face 'simpatiile' si 'placuturile' cu toate acestea?! Suntem cumva la un concurs de frumusete si nu stiam? Daca e cazul sa renuntam la datoria fata de inaintasii care ne-au lasat o tara (si daca tot sintem pusi pe dat, de ce ne-am opri aici, de ce nu am da si Ardealul de Nord?!), atunci asta trebuie dezbatut, cu glas tare si din greu. Ne lasam tara risipita, sau nu? Avem dreptul sa o facem, sau nu? Asta e problema morala de prim ordin, nu concursul de popularitate intre Zelenski si Putin!

A coborat oare nivelul culturii romanesti, de la virf pina jos, atat de mult incat sa nu se vada nimic din cele de mai sus? Trebuie oare sa ne marginim la calificari adjectivale (spus pe sleau, invective) in locul argumentatiei? Trebuie sa acceptam sa fim rusinati intru obedienta? Ingaduim oare sa fim redusi, prin proiectie elitista malitioasa, la nivelul unor reactii pavloviene la 'auzul vocii dnei Cornea' (Doina Cornea care si-a daruit dizidenta romanilor, iar romanii au iubit-o inapoi [10]; cred ca ar fi obiectat vehement la aproprierea de fata)? Asta e mai nou treaba ginditorilor, nu sa ridice si sa educe, sa serveasca? Asta e contributia lor la destinul romanitatii? Daca asta e 'gindire', ii indreptatesc ei astfel pe minerii din 1990?! Au sucombat marii nostrii intelectuali la pornirea despotica de a fi sicofanti (catre 'americano-europeni', in sus), si de a se inconjura doar cu sicofanti ('autohtoni', in jos)? In loc de una bucata Elena Ceausescu ne-am procopsit oare cu o mica armata de urâtori de romani si de răi cu staif 'stilistic'? Ce regula de compensare retroactiva se poate decela aici, in aceasta rejucare a experientei tiranice? Asa se razbuna ei pe umilintele trecute facindu-ne, ca intr-o versiune realizata a 'Fermei animalelor', sa grohaim aprobativ la unison cum, iertare, cu putine exceptii (matrix, VT, euNuke, delia f), suna corul comentariilor?

De obicei, nu vedem musca de pe propria caciula, pina cand cineva ne pune o oglinda in fata. Daca avem integritate, recunoastem ca am gresit. Daca nu, atunci toate reperele majore, etice, axiologice, epistemologice, patriotice, sint spulberate. Caz in care:

Mai bine golan decit tiran,

Mai bine lichea decit zelenskian,

Mai bine prost decit liicean. [11]

Imi pare rau.

Note

(*) Foto credit: Hieronymus Bosch, "Removing the Stone of Stupidity" (1475-1480), ResearchGate Reprezentarea unei operatie chirurgicale. In evul mediu, se credea ca depozitele calcifiate (nisip, 'pietre' de unde numele - deci, cum ar veni, 'pietre la creier'), cauzau prostia umana, dementa si nebunia. Autoarea, Svetlana Kalinina, face conjectura ca era o treaba de sarlatani, rezultind din interpretarea gresita a manuscriselor antice.

[6] ^ 'Democratia trebuie ciuntita in America pentru a putea mentine influxul nelimitat de bani ai contribuabililor in cuferele guvenului Zelenski ("'democracy must be curtailed' in America in order to keep unlimited taxpayer dollars flowing into the Zelensky government's coffers"; Max Blumenthal, interventie la conferinta Institutului Ron Paul 'Incotro America?; ('Which Way America...?'); https://www.zerohedge.com/geopolitical/dire-warning-against-us-plan-turn-ukraine-europes-big-israel. Acelasi lucru aplicabil Romaniei, care trimite echivalentul a 3% din PIB in Ucraina; https://www.youtube.com/watch?v=V-R2u2fvDV8, min 3:50. [nota 6, edit. ult.]

[§] ^ Email catre contributors solicitind declararea intentiei de (ne)publicare.

Buna ziua. Incepind cu duminica, am incarcat de doua ori comentariul de mai jos, intentionat pentru articolul aflat aici: https://www.contributors.ro/cateva-scurte-observatii-despre-prostie/

Comentariul nu a fost publicat. Cit timp el se incadreaza in termenii dvs. (https://www.contributors.ro/despre/), refuzul inseamna excluderea din spatiul 'civic de opinii si analize' pe care il gestionati a conceptelor, ideilor, argumentelor prezentate precum si a celor din linkurile oferite in note.

'Your beach, your ocean': platforma dvs., dreptul dvs. Dar in cazul acesta, 'termenii' anuntati sint falsi. Pentru a scuti pe toata lumea de inconveniente, trebuie sa declarati urmatoarele: 'sintem activ angajati in manipularea discutiei publice, cenzuram puncte de vedere care nu se incadreaza in fereastra Overton curenta, care sint critice la adresa autorului principal, sau care contravin vederilor noastre personale'. Sau, folosind eufemismele care convin cel mai bine sensibilitatii dvs.

Va rog sa imi confirmati la aceasta adresa email intentia de (ne)publicare.

Multumesc.

2023.07.06

Reproducerea prostocratiei. Generatia urmatoare ^

Articolul asta e gresit in atitea feluri incit nici nu stiu de unde sa il apuc. In primul rind, autorul se compara necontenit: doar oamenii nesiguri pe ei insisi fac asta. De aceea el cauta mereu legitimare, indreptatire si aprobare de la altii: iar cind nu o capata, ca de fata, e devastat.
In ce mod e relevant ce crede X din Franta despre primarul Fritz?!!! Nu as sti sa numesc un singur primar francez: dar pe cineva care are ca presedinte un narcisist (in sens clinic, de psihopatie; vezi P.S.) ca Macron, tot ce poti spune e ‘ride ciob de oala sparta’.
Apoi: in ce mod e Fritz ca primar relevant? In ce fel orice ‘ales’ e relevant? Ati citit recent vreun american dindu-se cu curul de pamin si murind ‘de rusine ca e american’ pentru ca un decrepit cleptoman e sef la Casa Alba?!
Apoi: nu se gindeste autorul ca exista cititori cu o experienta comparabila si care cam stiu ce se ascunde in spatele laudaroseniei de ‘invitat’, a ‘evaluarilor’, a formarii ca ‘specialist’? O multime de compromisuri, de umiliri, de ploconeli, un conformism devastator si, in ultima instanta, mediocritate. Cunosc un om care, detestind cele de mai sus, cind pleca ca ‘invitat’ avea bunul-simt sa raspunda admiratiei sau invidiei, dupa caz, a altora, ‘ma duc la cules de capsuni in Spania’…
In fine: autorul exhiba un cumplit complex elitist si de ‘misecuvinism’ (expresia ii apartine lui Mirel Palada, foarte buna traducere pentru ‘entitled’). In ce fel e rusinoasa cistigarea de bani prin munca cinstita, indiferent de nivelul ei? In ce utopie se naste toata lumea hranita cu o lingura de argint? Chiar nu cunoaste autorul oameni din cei mai decenti la ‘munca de jos’? Munca aceea nu trebuie facuta si, mai ales, bine [edit. ult., vezi]? Daca da, nu trebuie respectata?! Vad ca autorul e ceva specialist cu multimedia. Poate vrea sa reflecteze ca oamenii pe care ii dispretuieste sint sarea pamintului, si ca fara muncile facute de ei, civilizatia s-ar inneca in propriile zoaie: fara recurs la ‘lumi virtuale’.
Ceea ce avem aici este o simpla fluturare perversa de drapel: autorul vrea sa ne spuna cit de grozav e, foarte bine, il felicitam. Dar cind, in cea mai buna incadrare diagnostica narcisista, are nevoie sa ii deprecieze pe ceilalti, un popor intreg ca sa isi sublinieze mai bine meritele, inclusiv patriotismul, un om normal nu poate trece pe linga asta fara sa penalizeze. Asta e chestia endemica in Romania azi in spatiul publicistic: elitismul mizatropic, in general si, in particular, ura patologica fata de propriul popor.
Eu asa zic.

P.S. Calificarea lui Macron drept psihopat nu este o figura de stil inflamatorie. Afirmatia a fost facuta de psihiatrul italian Adriano Segatori, inca din 2017, reiterata in 2022, si andosata de un numar de francezi care il cunosc personal (vezi si linkurile incluse la cele doua videoclipuri originale cu Segatori).
De retinut: psihopatia nu trebuie confundata cu psihoza. Descriptivul diagnostic a fost propus de clinicieni psihiatri in secolul XIX pentru a descrie curioasa lipsa de caracter moral a unei clase de pacienti, care nu cunosc scrupule, remuscari, rusine, in general, nu experimenteaza mustrari de constiinta. Afectiunea nu e neurologica, nici psihiatrica, ci intra in clasa tulburarilor de personalitate. Curent, acestea sint grupate in asa-numitul ‘cluster B’, care cuprinde borderline, narcisism, psihopatie si sociopatie.

[N.B. Despre acest subiect, am scris mai pe larg in Sociopatia de stat', Telegram/Teletype.]

(*) Foto credit: Robert Browning (1910), The Pied Piper of Hamelin, Wikimedia. Legenda germana, descriind un cintator la un flaut magic care atrage sobolani, a devenit o metafora pentru seductia multumilor cu promisiuni false. Wikipedia, Wordnik.

2023.07.01, 08.02; 09.05

Reproducerea prostocratiei. Citeva lectii ^

Doua exemple de texte mai vechi, care continua sa circule de la om la om, atingind destula viteza critica pentru a ateriza pina si in saraca si selectiva mea cutie postala. Deci, destula lume le gaseste inspirante...

Spicuiri: "... falimentul calitatii a avut loc la scara larga, si acesta nu trebuie să fie un secret pentru nimeni. ... Prostia exista, a venit peste noi, ne-a cucerit și ne-a paralizat orice reacție. ... Suntem invinsi, suntem sub ocupatia cea mai odioasa... Falimentul intelectual nu ne obliga la niciun gest de onoare... ... balciul este mult mai mare decat il pot ilustra universitatile. Prostia a atins masa critica, prostul e norma. ... Sunt atat de multi idioti incat... ar trebui sa inchidem jumatate din sistem... Inchis pe motiv de prostie... nicio (sic!) lege lumeasca nu l-a pedepsit vreodata: prostia.... viata sanctioneaza prostiile, si probabil ca in sistemele vii lucrul acesta s-a petrecut fara gres, acum insa cred ca e cazul sa luam nota de noua realitate, prostii cred ca au invins totul, inclusiv viata."

Obosit fiind deja de prostologi, am comentat sec "A scris originar în loc de original... O fi din Caracal". Mai jos, gindurile nerostite.

Viata nu 'penalizeaza' prostia. Autorul are aici in vedere probabil legea darwinista a 'supravietuirii celui mai bine adaptat', adesori gresit inteleasa de cei cu subtirime teoretica fie ca 'cel mai'puternic', fie ca cel mai inteligent', etc. - dupa cum e pozitionat el insusi. Daca un cataclism ar distruge viata pe pamint, supravietuitori ar fi probabil amibe, meduze, carcalaci, iar dintre mamifere, posibil sobolani. Un film precum Evolution (2001), care nici macar nu are un rating prea bun (desi ar trebui sa il aiba), a inteles corect ideea aceasta (iI recomand cu drag de Halloween). Adaptarea se face la conditiile de mediu: daca acestea nu cer nici forta, nici inteligenta, ci, sa zicem, culoare roz, vor supravietuit cei roz. Acest exemplu nu e nici macar o metafora: traim intr-o lume euromarxista, progresista, woke, 'pinko' (pejorativ din anii 60 pentru comunisti; vezi punerea la lucru a 'rozului' in studiul meu 'Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa').

Si aici ar trebui sa caute autorul nostru cauzele fenomenului pe care il deplinge: caci asta face, el acuza si isi plinge de mila siesi si cunoscutilor pe care ii citeaza. Nu il analizeaza, nu cauta sa-i descopere cauzele sau sa ii inteleaga mecanismele.

Nu voi mai repeta aici comentariul pe care l-am facut asupra falimentului educatiei ca manifestare a falimentului statului: si, subliniez, nu doar in Romania, ci in intreaga lume occidentala.

Voi face doar doua puncte de ordin mai general teoretic.

Inteligenta este un fenomen care tine de complexitate: complexitatea ne face mai destepti pentru ca complexitatea obliga. Disparitia inteligentei tine asadar de decomplexificarea sistemului cultural in lumea occidentala. O parte din inteligenta sociala a disparut ca urmare a algoritmizarii unui numar mare de profesiuni umane. Una care imi este mai familiara ete medicina. Ea se preteaza atit de bine la algortimizare (adica inlocuirea unui proces decizional complicat, diagosticul, cu o 'reteta' de pasi definiti in stil 'arbore decizional') incit sisteme automate expert performeaza mai bine decit medicii specialisti. Dar aceasta este o evolutie recenta. Mai veche este disparitia simtului clinic, adica a finetii observationale si inferentiale: un doctor in actiune diagnostica este asemeni unui detectiv. Actiunea diagnostica este o competenta semiotica prin excelenta. Aceasta a fost dislocuita de examenul paraclinic, de laborator: dupa cum numele o arata, acesta era un adjuvant al actului clinic (para). Prin decomplexificarea profesiei medicale, el a ajuns sa se substituie competentei medicului, devenita, nu as spune nenecesara ci... mai scumpa. A deveni tu insuti un expert semiotician (diagnostician) presupune multa finete, care se obtine in timp, prin multa practica. Traim intr-o lume 'ieftina': complexitatea e scumpa.

Un alt aspect este un fenomen de scara cognitiva. Descoperirile stiintifice fundamentale s-au oprit practic cu totul. Premiile Nobel se acorda pentru aplicatii. Stiinta a ajuns intr-un impas, s-a plafonat si asta e indicativ pentru atingerea unor limite constrructive ale cunoasterii umane. De 400 de ani stiinta a alimentat optimismul in progresul cunoasterii si al conditiei umane. Oprirea acestei progresiuni nu poate ramine fara urmari. Corelat cu aceasta oprire a cunoasterii sau indepedent, alimentat de alte cauze, avem de-a face cu ideologizarea si politizarea stiintei: covid si 'incalzirea globala' sint exemple la indemina si care au manifestat, manifesta si vor continua sa manifeste politizarea stiintei - din nefericire, intr-o directie totalitara.

'Prostia', asadar, este rezultatul combinat al pierderii cunoasterii care survine la sfirsitul stiintei si al cresterii cererii politice pentru 'stiinta' ideologizabila, politizabila, instrumentabila in scopuri de putere. Cui sa ii mai pese de greaca veche, de Kant sau chiar de citirea unei integrale (exemple ale autorului)?...

Cu asta, un al treilea nivel al analizei, ne readuce la punctul de pornire, Darwin. Adaptarea la mediu, la circumstante, este mecanismul prin care functioneaza selectia naturala. Daca 'prostia' a ajuns predominanta, este datorita presiunilor de selectie care sint in joc. Simplu spus, 'prostia' se generalizeaza pentru ca exista cerere politica pentru ea. Ceea ce emite cererea, este sistemul politic prin felul cum e el alcatuit: prevalenta covirsitoare a statului fata de indivizi, comunitati, asocieri voluntare (pentru profit, adica afacerile, sau non-profit, adica orice alt interes care aduna indivizii impreuna, de la filatelie la filantropie); si prevalenta covirsitoare a ideologiei socialiste, redistrubutiviste. Exista la lucru un proces de antiselectie, din punct de vedere axiologic (adica valoric, calitativ), dar care e inteles corect ca si selectie, pur si simplu. Aceasta selectie antivalorica a fost descrisa de Hayek inca de la mijlocul secolului XX ca fiind caracteristica socialismului (problema 'cum ajung in frunte cei mai rai'). Mai ales in politica, antiselectia este favorizata de statul mare, a carui dinamica naturala e in directia cresterii necontenite: spre ilustrare, in urma cu citiva ani, Romania se pare ca avea in jur de 800 de mii de functionari, acum are 1.5 milioane.

Deci, iata... Decomplexificare, plafonarea stiintei (prin politizare sau prin atingerea limitelor cunoasterii), antiselectie valorica de catre sistemul politico-ideologic. Solutiile teoretice partiale sint simple dar... masivitatea si inertia acestui sistem cultural sint atit de mari incit traiectoria lui s-ar putea sa fie imposibil de corectat. Solutiile 'simple' ar fi limitarea voluntara a algoritmizarii (cum se discuta azi despre oprirea voluntara a 'inteligentei' artificiale), darea inapoi a statului cu returnarea puterii catre popor (indivizi, comunitati, asocieri) si restringerea lui la un numar mic de functii descrise de secole in literatura liberala clasica (legea, ordinea publica, armata), dezideologizarea statului, neutralitatea si impartialitatea acestuia in orice priveste alegerile de viata ale indivizilor, familiilor, comunitatilor voluntare (inclusiv deciziile educationale; vezi telegrama citata; vezi sectiunea V. Nationalismul de stat mic (nationismul), a analizei 'Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului'). Dupa parerea mea, 2024 este ultimul moment in care acest proces mai poate fi oprit: motiv pentru care cititi aceste rinduri...

Cititorul curios mai poate intreba: dar de ce, de ce am ajuns aici... Cu intrebarea asta, de la Spengler incoace, si-au batut si inca isi mai bat capul numerosi ginditori. Parerea mea rationata, este datorita ciclicitatii istoriei. Unul dintre lucrurile invatate la scoala, si intrucit educatia este ea insasi ideologizata, gresit, este credinta de sorginte Hegeliana, venita in ziua de azi pe linie Marxista, a progresului istoric liniar si ascendent. Acesta e doar un desen animat, o simplificare convenabila pentru promotorii ideologiilor de stinga.

De aceea atita 'suferinta' din partea unor autori ca cei discutati de fata - o parte a ei. Acesta se numeste disonanta cognitiva, si survine atunci cind observi niste lucruri, dar eviti sa tragi concluziile corecte pentru ca acestea vin in conflict cu alte credinte mai pretuite, sau se pun de-a curmezisul unor interese care depind de structura lucrurilor de care te plingi. Si atunci, dai vina pe altii: pe 'prosti', devenind astfel un 'prostolog' profesionist.

Autorul nostru ar putea face un lucru: anume, sa ajute AUR si sa il voteze anul viitor, intrucit este singurul partid din Romania care are un instinct bun pentru o parte din procesele acestea (antiselectia politica si profilul statului) si o vointa clar exprimata in directia libertatii. Dar, omul nostru va reactiona oripilat la aceast sugestie, si nu o va face tocmai pentru ca disonantele cognitive de care vorbeam mai sus (elitism cultural, interese) il vor impiedica.

Singurul comentariu cu care am raspuns la trimiterea legaturii a fost "Alt 'destept profesionist'...". Asta, intrucit conceptele de prostologie si prostocratie nu le definisem inca... Deci, 'Alt prostolog' ar fi fost corect. In orice caz, vezi mai jos gindurile subiacente.

Spicuiri: "sunt un dascal sever, ale carui pretentii par unora ca fiind prea mari pentru vremurile ... Situatia este de-a dreptul ingrijoratoare ... nici competitia, nici competitivitatea și nici meritul autentic ... scoala romaneasca... ideologie minimalist-negationista... scuza pentru a nu li se mai cere niciun efort serios ... Proaspetele legi ale educatiei ... Presedintele K. W. Iohannis... confectionate spre a produce o societate ... care va continua sa aprovizioneze cu lucratori agricoli plantatiile germane de sparanghel... educati[a]... nu are si nici nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu democratia ... asteptam ca [elevii de azi]... sa ajunga in postura de a ne asigura plata pensiilor, iar ei - plini de candoarea idiotului - sa ne roage ca, din ratiuni ce tin de salvarea planetei, sa fim atat de buni si sa acceptam eutanasierea."

Acest autor este o ilustrare perfecta pentru cei vizati de telegrama deja citata: dintr-o ingustime de perspectiva, arunca iar Romania si romanii sub tren. Procesul nu este prin nimic specific Romaniei: idiotia woke, produs al 'educatiei' care zguduie temeliile civilizatiei occidentale sta dovada. Apoi: el vorbeste din interiorul unui sistem educational fara sa se intrebe asupra ratiunilor existentei acestuia si a raportului lui cu statul. Educatia moderna s-a nascut sub imperativul iluminist al autonomiei profesorilor fata de stat (Kant). Acest lucru nu e posibil in situatia in care statul o finanteaza: cel ce tine baierele pungii, comanda muzica. Ce e greu de inteles aici? Idealul iluminist al scolii autonome a esuat, iar controlul statului asupra acesteia isi arata roadele. Lumea de azi, vezi argumentul anterior, opereaza in sensul laxitatii destructive, al anti-selectiei valorice. Lumea de ieri, opera in sensul autoritarismului dogmatic. Autorul este un etatist si, in baza idiosincraziilor personale, unul autoritarist. El nu se preocupa nici de libertatea de constiinta, nici de setea de cunoastere - adevaratele motoare ale educatiei. Fara ele, nu exista motivatie, doar constringere - inclusiv obligatia de a fi nepasator si neimplicat care opereaza azi... Educatia este o nevoie a mintii: dar nici una dintre cele doua ipostaze ale educatiei de stat nu o satisface.

Pe linga aceste puncte analitice criticatbile, autorul trece pe linga aur ca un vinator de comori incompetent, care nu e capabil sa adulmece locul la care trebuie sapat. Precum, 'elevii de azi care ajung sa ne plateasca pensiile'. Aici se afla un angrenaj masiv in masinaria statului, care da seama de o mare parte a patologiilor care il supara pe autor, si pe linga care el trece fluierind: 'nimic de vazut, nimic de facut'. Am scris despre 'altruismul de stat' in alta parte. Rezum aici doar ideea principala: sistemul asigurarilor de stat este calamitatea socialista introdusa de statul administrativ al lui Bismarck, devenit ulterior 'al bunastarii'. Acest stat creaza depedenta masiva a poporului fata de stat in privintele majore ale sanatatii, virstei avansate (pensiile) si a perioadelor de improuctivitate independente de individ (somaj). Prin aceasta, el submineaza autonomia si responsabilitatea indivizilor, a familiilor, a comunitatilor. Aici trebuie cautata cauza majora a distrugerii identificate narcisistic drept 'prostie'. Acest model de stat este falimentar, acesta este 'statul esuat' nu doar statul roman. Cu alte cuvinte, statul roman este esuat in masura in care de 150 de ani a copiat formule ale esecului (vezi telegrama). Aceasta este sursa faimoaselor si mereu actualelor 'forme fara fond' maiorescience: copierea de 'solutii' la probleme care nici macar nu sint intelese ca probleme.

Adaug in plus, anticipind un eseu viitor: cauza acestui faliment este contractul intergenerational care este un concept de drept imposibil (atentie, autorul!). Nu pot exista 'obligatii contractuale' ale unor ne-nascuti! Actul care creaza obligatie financiara pentru cineva ne-nascut inca sau, mai general, inainte de limita virstei de responsabilitate juridica, se numeste vinzare de persoane fara consimtamint, adica sclavie. Esafodajul statului asistential este fictiune in spatele caruia nu se afla nici o justificare rationala, ci doar forta coercitiva. Orice se obtine prin violenta, ajunge sa plateasca, mai devreme sau mai tirziu, pretul. Scadenta a sosit: statul 'bunastarii' asistentiale nu mai poate supravietui decit prin indatorare la multe procente deasupra mijloacelor (produsul intern brut, PIB-ul; asta inseamna a trai, ca toti iresponsabilii, peste mijloacele tale). Datoria reprezinta o alta crima fata de generatia urmatoare, care ea este cea pe capul careia va reveni, iar, inca inainte de a se fi nascut.

Dar asta nu e totul. Contractul integenerational este o schema piramidala, clasic numita, dupa cel care a inventat-o, Ponzi (engleza, abreviat romana). Exemple contemporane sint schema 'investitionala' a lui Bernie Madoff si Caritasul de la Cluj. In schema, beneficiarii sint platiti din banii noi adusi de proaspetii intranti - si nu din vreun profit pe care schema sa il genereze. Conditia ca ea sa functioneze este, evident, ca numarul de noi intranti sa fie mai mare decit numarul celor care parasesc schema (cei care nu mai contribuie, ci incep sa retraga beneficii, 'payouts' - 'profitul' investional sau 'pensia', dupa tipul schemei). Acum, urmariti-ma va rog: functia de asigurare pe care si-o insuseste statul, acesta o uzurpa de la entitatile care in mod natural o furnizeaza, familii, familii extinse, prieteni si alti asociati, reteaua de suport social, comunitati voluntare de intrajutorare. Aici isi gaseste originea distrugerea socialitatii, a familiei si colapsul ratei de procreere. Caci, dintre toate formele naturale de asigurare, cea primara o reprezinta copiii. Traditional si natural, copiii sint cei care au grija de parinti la batrinete. Motivatia asigurarii batrinetii este principalul dinam al procreerii. Cind motivatia procreativa fundamentala dispare, rata reproducerii scade sub rata de inlocuire a populatiei (2 copii + per cuplu) si incepe declinul demografic. Si acum, inapoi la schema Ponzi: cind rata de inlocuire demografia colapseaza, ai mai putini intranti in sistem decit cei care vor sa traga beneficiile ce li se cuvin in baza promisiunii garantate de stat in momentul in care ei insisi si-au facut contributiile. Sistemul Ponzi al pensiilor intra in fibrilatie si in conditie iminenta de stop cardiorespirator, caci raportul intrianti/beneficiari scade sub limita critica a sustenabilitatii. Solutia? Si aceasta este ultima veriga a lantului deductiv: imigratia de masa: de unde, o alta mare problema culturala in ziua de azi. Imigratia in masa a unor populatii la care procreativitatea e mare, restabileste echilibrul schemei Ponzi a asigurarilor de stat. In teorie. Cum se intimpla lucrurile in practica, depinde de cit dreneaza aceste populatii din resurse fata de cit contribuie. Indicii prezente arata ca beneficiul nu este cel scontat, motiv pentru care si procentele indatorarii continua sa creasca in loc sa scada.

Tot acest lant de efecte perverse datorita faptului ca, circa 150 de ani in urma, a fost stabilit un model etatic 'iluminist', care obtine supunerea popoarelor prin crearea de dependente masive a fiecarui individ fata de stat, prin lichidarea co-dependentelor descentralizate, distribuite si redundante cu care ne-a inzestrat natura. Asta inseamna 'pensia'...

Elementele acestui mecanism care leaga demografia cu statul asistential prin veriga asigurarilor l-am devoltat indepedent pe parcursul anilor de reflectie. Recent (2023.03.27, via o recenzie de Ovidiu Tinjala; indisponibila curent, vezi in Masina Timpului), am descoperit prin intermediul unei traduceri romanesti (2006) ca argumentul a fost formulat inca din 1991 de Alan Carlson (original in engleza, 2003). Componenta mecanismului reprezentata de imigratiei imi apartine. Nu conteaza, ba chiar mai bine: batjocura 'punerii cozii la pruna' sau a 'redescoperiri rotii' este nemeritata si probabil productia vreunui elitist imbicsit. Cind, independent una de alta, minti diferite descopera acelasi lucru, oricare va fi el, asta e o dovada a lucrarii bunului simt - astfel, repus in drepturi (vezi argumentul in telegrama anterior citata).

A trece pe linga o problema fara sa o vezi nu e o crima. Dar a face asta cind te pretinzi specialist chiar in domeniul vizat (drept) si a proiecta deficienta personala asupra poporului ('prostii') denota o crasa deficienta de caracter, incadrata inca din secolul XIX in clasa psihopatiilor (azi, 'dezordini de personalitate'; vezi mai sus).

Autorul si-ar folosi mai bine energia si competenta specializata militind in favoarea educatiei acasa ('home schooling'; vezi telegrama). Dar, nu o va face. Prostologia este adictiva, intrucit motivatia, motorul care o mina este superioritatea fata de altii in alianta cu puterea asupra lor. Adresantul lui este statul, al carui angajat este, in convingerea lui ca nu isi face datoria. Prostologul este un prostocrat critic fata de puterea curenta, dar nu fata de puterea ca atare. Adresantii lui de drept ar trebui sa fie copiii/tinerii, parintii, el insusi: procesul lui propriu de constinta care lipseste. Specializarea in prostologie are efectul asta, de a orbi constiinta de sine (vezi comentariul 'Mic indreptar de prostologie').

2023.06.12

Tentatia insidoasa a prostocratiei ^

Nedrept. Romanii nu s-au vaccinat in masa (58% nevaccinati, Johns Hopkins, Coronovirus Resource Center, FWIW, pentru cat merita). Ceea ce dvs. doriti, este o starleta locala echivalent al lui Djoko. Ar fi fost bine, dar atunci ar fi trebuit scris un alt articol. Asa cum e, articolul doar arata zona din care va alegeti reperele: corifei, tefelei, misecuvinisti (multumim pentru substantivele astea, 'misecuvinist' pentru 'entitled' e genial). Va uitati in directia gresita. Sint destule obiectii care se pot aduce poporului roman: daca aste e jocul dvs., faceti-o cu indurare si cu intentie de ridicare. Critica toxica, desfiintatoare, e un simptom de narcisism frustrat. Patapievici e modelul dvs? Cred ca puteti mai bine de atata…

2023.05.27

Rechizitoriul inteligentsiei ^

Excelent, felicitari, multumesc.

Un rechizitoriu al ‘intelectualitatii’ romanesti ‘umaniste’ in ultimii 30+ ani este absolut esential: GDS, ‘corifeii’, cei pe care, unii dintre noi i-am luat ca modele formative. De reprosat nu sint doar ignoranta pustiitoare din sfera indispensabila ‘tranzitiei’ – economie, filozofie politica, drept, nu doar oportunismul mercantil si narcisistic, ci exact ceea ce scrieti. Acesti intelectuali, cu exceptii pe care ma osardesc in zadar sa le descopar, au tradat menirea fundamentala a carturarului de a lumina si de a ridica – pe cei din jur, poporul lor, umanitatea, dupa puterile fiecaruia.

Acum, ‘tranzitia’ pe care s-au inghesuit sa o ‘calauzeasca’ s-a sfirsit, si ce-au ouat, a crescut intr-un cancer:

– un stat gigantic facut prin taxe, imprumuturi si pomana redistributiva europeana, in care cuibaresc peste un milion de neo-nomenclaturisti cu titlul de ‘functionari’, ‘experti’, ‘cercetatori’;

– un aparat de represiune si constringere armat digital care ar fi fost invidia securitatii de odinioara;

– o justitie incapabila sa distinga intre legalitate si dreptate;

– o societate ‘civila’ falsa, facuta ‘la comanda’, prin ‘sponzorizari’ si ‘granturi’ pe sub mina tot de la stat si/sau de la oficine straine, UE, americane, private (Soros);

– medii de informare ‘la jgheab’ (multumim, Ion Cristoiu), populate de relee, receptori si curele de transmisie (multumim, Robert Turcescu);

– o ‘elita’ politica venala secondata de o ‘elita’ ‘culturala’ de serviciu, care stiu doar sa copieze si sa instrumentalizeze punct cu punct ideologia progresista neomarxista cu toata lista ei de anti-uri diversionare, divizive si joingoism a rebours, distrugatoare de libertate individuala si de identitate nationala;

– o liota de ‘idioti folositori’ (Lenin): ‘rezisti’, tefelei (multumim, Mirel Palada), ‘corporatisti’ anomici de angrenaj, ‘europenisti’ si ‘occidentalisti’ fara concept de Europa sau de Occident – toate cozile de topor voluntare, fudule si, ca orice ignorant fudul, agresive.

Odata rechizitoriul facut, trebuie _dati uitarii_. Fara publicitate si fara posteritate – doar un alt regim ‘de trista amintire’, o cazuistica in lunga lista, din pacate, de impilatori ai poporului, de ‘carturari tradatori’ (Julien Benda). Viitorul, cit va fi si cind va fi, se naste aici, pe astfel de situri, de la om la om, transmitind faclia libertatii din mina in mina.

Nu ei conteaza.

(*) Foto credit: CSAImages.

2023.05.15

Extras corespondenta privata

M-am dezis de intelectualismul asta elitist. 'Nomenclatura spiritului'. E nedrept, si nu a adus decit nenorociri...

Nici o prostie debitata la crisma nu a produs atita nenorocire ca prostiile astea debitate cu aplomb de 'intelectuali' cu simțul superioritatii lor stingiste: daca e de stinga, e bun.

Nu ei nu s-au vaccinat. Nu ei se opun la demolarea statuilor. Nu ei au dus la caderea comunismului.

Oamenii de care isi bat joc, niciodata nu li s-a dat sansa pe care o merita ca libertate din nascare. Cu exceptia fondarii Americii, pentru scurt timp, 150 de ani: si uite ce au facut. Azi, acesti 'intelectuali' au adus-o in sapa de lemn. La fel si în Romania: CDR si 'intelectualii lui Basescu' au facut mai mult rau decit toti securistii si fostii activisti, pe care tot ei, CDR si Basescu, nu i-au epurat.

Iar azi, fac 'business' în cirdasie: 'business'-ul fiind bestelirea, demoralizarea, si demonizarea poporului roman pe banii statului! Adica din taxele furate de la romanii insisi!

Asta da un sens mai corect ironic notiunii de 'go fuck yourself'...

2023.04.27

Antiromanismul toxic: reeducarea romanilor ^

Cum tot zic, daca nu te uiti la televizor si nu astepti nimic bun de la stat, romanii sint OK. Acelasi lucru in America, citire de la Tucker Carlson, caruia luni Fox i-a pus calus.

Toata agitatia furioasa despre homosexualism, legebetism, rasism, antisemitism, ecumenism, sint diversiuni de la problemele reale si serioase ale libertatii politice. Toate aceste non-subiecte 'identitare' fac parte dintr-un proces de 'reeducare' a popoarelor de catre elite care le urasc. Indiferent ca sint propagate de institutiile statului, de ONG-uri cu finantare dubioasa sau de 'idioti utili' voluntari, menirea lor este sa induca (functia performativa a limbajului, John Austin, 'Cum sa faci treaba cu cuvintele', 'How to do things with words'; video, sumar, pdf, toate in engleza) demoralizare prin vina si rusinare colectiva, sentiment de inadecvare istorica si ca identitate de grup (neam, popor, natie). Responsabilitatea, in cazuri ca acestea, este intodeauna a statului prin agenti si accesori ai lui ('elita')(demoralizarea in profunzime, Vaclav Havel, 'Puterea celor fara de putere'; demoralizarea unei natiuni, Yuri Bezmenov, 'Cele patru stadii ale subversiunii ideologice'; completari excelente la Yuri Bezmenov, despre Scoala de la Franfkurt).

Reeducarea colectiva e din panoplia stingista: Pitești, revolutia culturala chineza, reeducarea germanilor dupa al doilea razboi. In cazul germanilor, timp de 40 de ani, pina la Historikerstreit ('disputa istoricilor') de la finele anilor 80 (Eric Nolte), nu puteai fi german decit in genunchi si cu cenusa in cap. Asta e ceea ce li se livreaza azi romanilor, laolalta cu altii, de peste tot si la toate nivele: presedinte, unipartidul PSD+PNL+UDMR, 'elita' culturala si ancore TV, pină la trolii si promotorii lor de pe Facebook și WhatsApp! Neputinta, umilinta, vinovatii atribuite cu malitie.

Am tot ezitat sa folosesc conceptul de 'razboi informational' dar cind l-am vazut promovat de WEF insisi (bineînțeles, atribuindu-l prin proiectie altora), nu mai am nici o indoiala.

Toate mizeriile toxice cu care sint improscati romanii, asta sint: un razboi de vorbe pe forta carora 'de a face lucruri' se mizeaza.

Se mizeaza prosteste, adica gresit dar cu fudulie. Caci solutia e simpla, cum zice si Tucker. Ramii destept, spui adevarul si practici ironia: nimic nu degonfleaza mai bine fudulia pompoasa decit un banc bun! Apoi, anduranta (endurance, resilience, grit) - dar si indurarea, putinta de a vedea cit de mult bun simt si decenta exista in jur (ca nu din teorii mai mult sau mai puțin valabile si-au tras nevaccinabilii forta, ci din bun simt si sanatate morala). Chiar daca lucrurile ar fi asa cum spun criticii toxici, oamenii in genunchi trebuie ridicati, nu loviti si impinsi in brinci. Numai psihopatii sadici fac asa.

(*) Credit imagine, Rumble.

2023.04.03-05

Antiromanismul toxic: rasismul antiromanesc ^

Spicuiri: "Pare o constatare cinica, dar e o trista realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decat ceea ce este acum... Oamenii de calitate... au fugit din tara sau au fost ucisi... nu au plecat infractorii, lenesii sau ignorantii... am pierdut ce aveam mai bun din punct de vedere demografic ... suntem o natiune distrusa... din cauza factorului uman ... Romania este o colonie vasala... (a) neamului prost..."

Cum am mai scris pe tema acestor lamentatii elitiste: dacă nu te uiti la televizor si daca nu ai asteptari de la stat, Romania e OK.

Multe din lucrurile scrise de acest doctor sint adevarate si dureroase. Dar, ca de atitea ori incit am ajuns sa fac o teorie din observatiile astea, ca prin miracol, ele pun intodeauna gresit diagnosticul! Pe linga ca e futut in toate chipurile (iertare pentru exprimarea frusta), mereu 'poporul' e de vina! E o mizantropie elitista in joc, si un complex narcisist de superioritate 'a diplomei' care are neaparat nevoie, pentru a se afirma si confirma, in a denigra ceva: in cazul de fata, isteria ia forme biologiste, rasiste, eugeniste.

E vorba de niște carente cognitive severe ale unei categorii supra-educate dar sub-analitice, cum notam mulți ani în urma. Logica economica si analiza institutionala, adica analiza statutului, sint singurele care pot aduce lumina aici. Dar decit sa spuna clar 'statul e problema', toti acesti autori, unii profesionisti, altii de circumstanta, rapsodizeaza liric despre cit de rau e 'omul de rind'.

E vorba aici si de lasitate, si de ipocrizie, multi dintre acesti rapsozi fiind in conflict grav de interese: angajati de stat, sinecuristi ai statului (precum cel mai superstar uritor de romani, Patapievici), contractanti la stat, avind slujbe duble, sau cel putin un membru al familiei nucleare angajat de stat, etc.

Daca nu iti formezi opiniile pe aceste canale, vei fi uimit, cum am fost eu, de vivacitatea societatii civile (cea adevarata, de la firul ierbii ('grassroot'), nu cea platita de la stat, de UE sau de Soros). Au aparut oameni, care fac lucruri, de la intreprinderi la finantarea de sapaturi arheologice (Daniel Roxin, Aurora Petean)! Lumea asta inca merge normal! Si asta, in ciuda devastarii fara egal de structura sociala, de proprietate si legala pe care a reprezentat-o comunismul, si bine notata de autor. Azi, factorul cel mai important distructiv civilizational sint politicile eurobolsevice 'emanate' de la Bruxelles.

Oamenii au memorie scurta și selectiva: in anii 90 Germania era numita 'omul bolnav al Europei'. Politici de libertate au scos-o de-acolo, dupa cum cele antilibertate de la UE o vor aduce inapoi la acea conditie... Raul politic nu are de-a face cu 'genetica'. Sau diplomele. Instinctul libertatii e totul. Asta a devenit un atavism, in contul fricii care a dominat viata 45 de ani. Acum, iar, cenzura, pumn in gura, minciuni utopice, etc. Daca instinctul asta opereaza, ai legi bune. Daca nu, nemernici se recruteaza la virf conform unui principiu de anti-selectie care ii aduce la controlul sistemului pe cei mai rai (Friedrich Hayek, 'Drumul către servitute'; pdf). Si atunci, ai legi proaste: socialiste, in cazul occidental la acest punct istoric de rascruce. Pare greu de crezut ca la 30+ de ani de la caderea comunismului, inca mai vorbim despre socialism, euromarxism, etc.

Cit priveste poporul, se produce o nedreptate, o injustiție, o trădare din partea 'inteligentsiei'. Iliescu i-a numit 'golani', Clintona i-a numit 'deplorables'.

In Romania, moda asta anti-populara ia accentele unui rasism anti-romanesc, promovat de propriile 'elite', vezi Doamne, cum bine ilustreaza articolul asta. Și de ce? Autorului nu ii plac manelele. Nici mie! Dar lui se pare ca nu i-a spus nimeni ca nu trebuie sa le asculte! El vrea ca nici un roman sa nu asculte asa ceva si se crede mai breaz ca are abonament la Ateneu (sau ce or fi avind ei acolo la Cluj). Apoi: antitrumpist, procovid, ii socoate pe romani înapoiați pentru ca cred ca sint doua sexe, ș.a.m.d. O coada de topor tipica a zilelor noastre. Si i se da mare circulatie... Numai mie mi se pare aberanta chestia asta?!

Sapind in articol, voi încerca sa explic ce am văzut eu acolo.

Tot textul acela se bazeaza pe o premiza evident falsa, si o voi cita exact, ca sa nu fie loc de abuz interpretativ: "Oamenii de calitate, barbati curajosi si femei inteligente, cetateni bine educati si formati de-a lungul catorva generatii, au fugit din tara sau au fost ucisi."

Propoziția e 'falsa' din trei motive: 1. este empiric nedemonstrabila, 2. poate fi combatuta prin contra-teza 'pleaca cei rai, nu cei buni', care are argumente (vezi hotii, cersetorii, infractorii, de care era plina presa occidentala, la care poti adăuga pe exploatatorii sistemului asistential, conformistii si mediocritatile, oportunistii, cei ce se resemnează la o poziție sociala subalterna doar pentru ca e mai bine platita, etc. etc. etc.) - dar nu e nevoie dat fiind punctul urmator, 3. din pacate, numerele sint mari (6 milioane de romani emigrati, parca), ceea ce inseamna ca functioneaza 'legea numerelor mari', care cere o distributie randomizata: statistic vorbind, 'pleaca' buni si rai în proporții egale, ceea ce inseamna ca 'ramin' tot asa. Cauzele disfunctiilor constate de autor trebuie cautate in alta parte si cu alte instrumente. 'Plecarea' in occident nu este un crtieriu de selectie.

Falsitatea 'argumentului' apare si altfel. El e din categoria argumentului misogin de tipul 'toate femeile sint curve'. Daca toate femeile sunt curve, atunci unde intra maica-ta, sora-ta, nevasta-ta, etc.? Daca toti romanii ramasi sint niste rebuturi 'biologice', tarati 'congenital', un deseu 'biologic', atunci tu unde esti? Eu? Cititorul tau? E aici o inconsistenta logica numita paradoxul autoreferentialitatii (Epimenide, cretan el insusi, afirmind 'toti cretanii sint mincinosi'). Asta e o procedura sofistica, dar nu se opreste autorul nostru - sau cititorul-admirator al lui - la asemenea fineturi. 'A, da', ar contracara el/ei ... Si ar urma exceptiile: ca mama mea e exceptie, ca eu scriitorul si cel ce ma citește si popularizeaza (imi da 'likes', ma da 'forward') sintem exceptii - si, asadar, exceptionali. Dar, in procesul asta de a dobindi 'exceptionalism', un lucru ii scapa din vedere autorului/fanului: exceptie peste exceptie, puterea generalizanta a judecatii scade si tinde spre zero. Argumentul, intrucit are nevoie de universalitate, nu mai poseda intrinsec nici o valoare. Si cu asta, putem trece la pasul urmator.

Daca teza e falsa, atunci ce avem aici? Avem un apel nu la ratiune, ci la sentiment. Procedura se numește 'entimematica' (Aristotel), spre deosebire de cea valida logic, deductiva, silogismul. Entimema e tot o metoda sofistica dar care, iata, merge: textul ala a fost preluat iar si iar in presa online, in mediile de socializare, circulat 'many times', iar la mine a ajuns nu de la un oarecare, ci de la unul din putinii în care ma incred, care probabil l-a primit din cercul lui in care, tot asa, se încrede, etc.

Daca e vorba de apeluri la sentimente, atunci care sint acelea?

Am scris mai sus: noi, eu scriitor și voi fanii mei, sintem 'exceptionali'. Pe de o parte, ai sentimentul de superioritate proprie si speciala, de 'elita', pe de alta parte, mingaierile autovictimizarii. In contrapunct, denigrarea și terfelirea tuturor celor care, din orice motive, nu consuna cu acest sentiment. De pilda, eu, scriitorul rindurilor de fata. Autorul asta se compara, are in cap o imagine ideala, utopica, a unei societati functionale, perfecte, pe care o vede în 'occident'. Calatorie sprincenata, zic eu. Alternativ, el se considera printre cei abili sa o transpuna in lumea romaneasca, in contrast cu realitatea de fapt. Nu, multumesc, zic eu iar.

Ceea ce e premiza lui, s-ar fi cuvenit sa fie concluzia unui argument valid, adica, pus pe o baza teoretica solida si condus prin miscari logic legale. Dar asta nu e cazul (vezi mai sus). Sint doar prejudecati, o doctrina ad-hoc, o gasca de credinte convenabile ('self-serving beliefs').

Autorul pare sa stie atita lucru, caci trage cu ochiul la cititor: daca va par 'cinic', nu sint asa - dupa care urmeaza rationalizarea prejudecatilor. Ba da, e cinic, si cinismul consta în instrumentalizarea tragediilor istorice care au marcat si tarat acest popor (si includ aici toate etniile, caci fac sau au facut parte din el, la bine si la rau) si care merita un alt tratament, un tratament bazat pe un alt sentiment, un sentiment care sa cuprinda indurare, com-pasiune (care inseamna 'patimire impreuna'), solidaritate, loialitate si in răul real, care a fost, nu doar in 'binele' discutabil care e ravnit. E aici cinism, si mai mult, cruzime si ura: caci sentimentul pe care l-am elucidat isi are sorgintea in pizma si malitie (sau 'dusmanie', cum frumos zic moldoveni cu un sens al substantivului 'dusman/dusmanca'), intr-o aproximare romaneasca a termenului englezesc 'spite' (care nu e un cuvint oarecare, ci un concept într-o teorie exact asa cum vrea autorul asta, biologica, dar nu in sensul dorit de el, ci aplicata lui).

Nenorocirea e ca nu e singur. Exista un intreg discurs, care a devenit foarte masiv, al acestor 'aspiranti' la un occident care nu mai vine, o 'elita' frustrata si resentimentara, plina de furii ca 'tranzitia' nu s-a petrecut asa cum isi închipuiau ei ('romani de vreme buna', ii numesc eu, cum zici 'prieteni de vreme buna'). Punind sentimentele deoparte, eu zic ca inchipuirea asta e saraca, cu mari carente cognitive si exhibind o uriasa lipsa de constiinta de sine... Adica a ceea ce faci, a ceea ce zici, a propriilor prejudecati - nemaivorbind despre intelegerea motivelor pentru care faci, zici sau crezi cutare sau cutare...

Partea inca si mai proasta, daca mai e loc de încă mai rău, e ca discursul asta, închipuirea, halucinatia, din spatele lui, exhiba afinitati de stil, de structura, dar si de continut, cu discursul radical de stinga (azi, globalist): nu degeaba sint prezente în el accentele eugenice, anti-nationale, anti-populare, 'diversitariste'. Tot inchipuindu-si o 'Europa' care nu mai vine, indivizi ca acesta si multi din popularizatorii lui, poate fara sa isi dea seama, au ajuns sa imbratiseze 'Europa' unui discurs din ce în ce mai despotic. Discursul asta controlat a devenit, sub Iohannis și PNL, cvasi-oficial in Romania, lucru vizibil de la victoria lui Trump în America în 2016, și imposibil de ignorat din 2020, in trinomul covid-zelenskizare-decarbonizare. In mod sigur asta e cazul cam peste tot, dar chiar nu ma asteptam la el în Romania, judecind după modul neentuziast cu care romanii au participat la porcaria covid (42%). Au virat in directia asta medii pina mai ieri independente, azi devenite oficine: Antena 3 TV a devenit Antena 3 CNN (CNN care e pe duca!), ziarul Libertatea, nici nu mai spun de Digi24...

2023.01.11-12, 02.15, 02.19

Incultura analitica si antiromanism. Despre 'Spiritul legilor' si praxeologie ^

Spicuiri: "... privesc în jur. Ziarele sunt pline de politicieni ... Grupurile "infracționale" sunt trans-partinice... noi, prostimea, credem că asistăm la mari lupte ideologice... Reprezentanții bisericii noastre... Gazetele și posturile de televiziune ... Peste tot, numărul VIP-urilor care nu știu românește și gândesc intermitent e în creștere. Atmosfera generală e de bălăcăreală groasă... Unde trăim? Ce mai putem spera? De care români să fim mândri?...marile majorități tăcute, oamenii de ispravă care fac ca lucrurile să meargă... am o veste proastă pentru ei: țara nu mai e demult a lor! ... Țara a ajuns să fie proprietatea privată a unor derbedei."

Tara merge OK daca stingi televizorul si daca incetezi sa astepti/speri/visezi un stat onorabil (ed. ult., 04.29, vezi in acelasi spirit Tucker Carlson, la prima reaparitie dupa eliminarea lui de la Fox). Statul, banii pe care ii secreta purulent, atrage cele mai ordinare specimene. Precum la Bucuresti, asa si la Washington si la Paris.

Intelectualii romani de azi sint toti precum niste boiernasi scapatati care ofteaza dupa un 'Paris' inexistent.

Eu unul sint satul de 'intelectuali' care pizduiesc poporul (iertat fie-mi limbajul neaos) fara sa-si fi facut datoria. Un intelectual roman, cind i-a vazut biblioteca intesata cu carti de economie, drept,stiinta politica, l-a intrebat pe unul ungur: 'Dta citești asa ceva?'. Anecdota era transmisa cu un ton de uimire nu lipsita de zemflemea. Era clar cine are dreptate și de ce: nu poti sa 'luminezi natia' și sa girezi 'tranzitia' cu peratologie și angelologie! Vrei sa fi intelectual public, suflecati minecile si baga-ti mina pina la cot în chestiile astea 'nedelicate'. Asa e drept.

De ce nu stie nici macar pina in ziua de azi un Plesu ca legile sint cele care determina caracterul unui popor. Romanii traiesc, si au trait mai mereu, de la Belagine incoace, sub legi rele. Stiinta asta e de patru secole, de la Montesquieu: 'Spiritul legilor' a fost una din mina aceea de carti de capatii ale reformei politice moderne si a revolutiei americane.

Asta ar trebui ei sa stie, si apoi sa vada in ce constau legile bune spre deosebire de cele rele. Un bizantin în sec XV, Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, spune :"Este acest neam, dacii, viteaz in ale razboiului si are o organizatie cu legi nu prea bune; locuieste prin sate și e aplecat spre o viata mai mult pastoreasca. [...] sint impartiti in doua domnii, in Bogdania și în Tara aceasta de la Istru si au organizatie cu legi nu prea bune" (citat verificat, sublinierile mele). Inainte chiar de Montesquieu! Budai-Deleanu stia ca 'asuprirea naste suflete de sclavi' [Ioan Chindriş, Niculina Iacob, 'Ioan Budai-Deleanu în mărturii antologice', p. 498; pdf]. Ei de ce nu stiu, ii bestelesc pe asupriti, si nu au invatat in 30 de ani sa faca o critica a statului.

Ideea lui Montesquieu, e vitala pentru un intelect bine pus la punct. [4 para urmatoare, ed. ult.]

O vizualizare mentala: imaginati-va traficul rutier, plin de semne, care fac trimitere pictografica la interdictii si permisiuni invizibile pentru plimbaretul neavizat. Asta e mediul în care se petrece traficul. La fel e și cu legile: ele permeaza mediul de viata al indivizilor, cirmuindu-le invizibil comportamentul spre bine sau spre rau. Spre bine = legi bune, spre stricaciune = legi rele.

Un exemplu: inainte de eliminarea monopolului asupra comunicatiilor (lege, deci), un post fix de telefonie era imposibil de obtinut, un telefon mobil imposibil de cumparat, iar costul consumului internet atit de mare incit adesea se solda cu certuri domestice :) Legile care mentineau monopolul telecomunicatiilor ajungea in budoar (deci, afectind comportamentul privat al oamenilor). Cind piata s-a liberalizat, internetul s-a ieftin si viața domestica s-a ameliorat.

Un alt exemplu. Un 'corifeu al spiritului' ii acuza odata la TV pe romani ca ar avea o mentalitate etatica. Si dadea ca exemplu un pod surpat in nus-ce-sat din Moldova in care o locuitoare invoca statul sa repare podul. Asta nu e 'mentalitate etatica', care e o bolesnita predilect intelectuala. E expresia realitatii faptului ca statul (sau prefectura, sau cine stie ce alta diviziune administrativa a lui) detine in proprietate podul, ca statul percepe taxe de la locuitori inclusiv pentru scopul asta, ca odata cu proprietatea si impozitarea se deplaseaza si responsabilitatea: podul a fost luat de la sateni, banii au fost platiti, cel care a primit plata trebuie sa faca si treaba. Orice alt aranjament (in care satenii repara ei insisi podul) inseamna dublarea efortului de viata (financiar, material, energetic): odata esti 'extras' de resurse de catre stat, apoi esti obligat prin nevoie sa muncesti pe gratis pentru ceea ce nu este al tau - o descriere a servitutii la fel de buna ca oricare alta... Deci nu numai dublarea efortului material, ci si acceptarea, asumarea conditiei de sclav. Lucrurile acestea sint atit de bun simt, incit te intrebi daca nu chiar asta lipsea 'corifeului', bunul simt, alaturi de facultatile analitice, ambele fiind obliterat de hubris, malitie si narcisism. Legile proaste care concura la aparitia acestui caz merg de la cele privind organizarea administrativ-teritoriala pina la statutul juridic al proprietatii (comunale, in cazul de fata).

Si inca un exemplu. Odata demult, tot la TV, o 'corifee' de data asta, facind la vremea aceea pe reporterita (ulterior a ajuns 'mare' la Soros), s-a gasit sa il agreseze moralistic (rusinare, blamare) pe un tinar vinzator de ziare de la Gara de Nord, ca de ce vinde presa cu nuditate. La care tinarul i-a raspuns cum trebuia, ca pe el nu il intereseaza sa educe gusturile publicului, ci doar sa ii satisfaca cererea. Nu a fost vorba aici doar de 'street smarts', de inteligenta strazii, ci de libertate: abia rasarit, crescut in dramul de libertate de dupa 1989, tinarul a absorbit-o prin toti porii, ea i-a stimulat inteligenta analitica a situatiei intr-un mod in care agresoarea moralista nici nu putea sa si-l imagineze. A fost o lectie aplicata despre economia de piata, nu o dizertatie arida in care ea e mortificata. Nici nu te mai miri de ce intelectualii urasc oamenii obisnuiti si libertatea lor. Cind omul obisnuit reuseste sa se sustraga criticii toxice, 'ascendentul' intelectualului nu se mai poate justifica, si el se prezinta in toata nuditatea seteii pure de dominatie.

In fiecare caz specific, trebuie sa ne amintim ca legile corup caracterul moral si sa facem efortul analitic de a determina cum, prin ce masinatie, se intimpla specific in cazul dat. Detaliile factuale sint o chestiunea de treaba de politie și jurnalism investigativ. Dar ceea ce le precede, este analiza bazata pe principii si reguli empiric stabilite: asadar, se incepe 'de la distanta', printr-un concept despre ce înseamnă binele în materie de legi. Sint multe legi proaste posibile, dar legile bune sint doar o variatie a unui set unic. Acesta a fost clarificat in praxeologia (axiomatica actiunii umane) lui Mises. Cartea lui 'Actiunea umana', a fost numita 'biblia omului civilizat' (Rothbard). Pot sa confirm: cindva demult, asa m-am civilizat si eu! Cartea asta m-a eliberat de tot felul de preconcepții 'intelectualist-elitiste', de fapt etatiste, moștenite de la 'telectualii dimboviteni, și de care nu știam cum sa scap! (o alta carte de ajutor in acest sens a fost, in aceeasi traditie de gindire, ar fi Walter Block, Pledoarii incomode; traducere; Block era vinat de inchizitori anul trecut, parca, pentru a fi dat afara din universitate).

Asa e cu legile, libertatea si caracterul moral. Sufletul 'nesclav', adica liber, infloreste sub legi bune si deprinde virtuti civice. Legile bune sint fundamentul unic al vieții civilizate. Căci 'civilizatia', un cuvânt ras-abuzat, nu e doar o colectie de cioburi de oale, statui si cronici măsluite. Civilizația este o tesatura invizibila de legi bune. Civilizatia este ordinea politica in vederea apararii libertatii (Thomas Paine).

O aplicatie de concept. Dupa Pitagora, și conform celor de mai sus, geții au fost foarte civilizați si liberi. De aceea puteau fi descriși ca 'drepti'. Aveau legi bune, zise Legile Belagine, la care Pitagora își referea elevii. Nu stim nimic despre litera lor, dar plecind de la Montesquieu, cred ca se poate reconstitui măcar spiritul lor și se pot infera conținuturi specifice. Căci sint multe legi proaste posibile, dar legile bune sint doar o variatie a unui set unic - vezi mai sus. Dreptul consuetudinar al ruminilor, Jus Valachicum, probabil ca a pastrat ceva din spiriritul lor. Restul, e nevoie de detectiveala, munca de reconstructie, pornind de la Montesquieu si inarmat cu praxeologia misesiana. Avem aici inca un motiv pentru care 'teoria romanizarii', in care dacii liberi dau buluc la romanizare datorita 'stralucirii culturale' e dubioasa in extrem. Imitatio Romae, fascinatia imperiului, e o idee la fel de rea azi ca si de fiecare data în trecut.

Si tot conform celor de mai sus, chinezii nu vor avea o mare civilizatie, adica una pe care sa vrei sa o emulezi, pina nu vor institui (adica, institutionaliza) libertatea.

Daca lucrurile stau asa cum stau, de vina majora e si 'elita spirituala', cum ii place sa se alinte, care nu valoreaza prea mult in afara de ifosele 'scriiturii' - altfel, stilistic perfecte, daca o fi bun stilul si la altceva decit nutrirea narcisismului. Am vazut sali pline picotind in timpul vreunei conferinte maiestrite, dar personajele nu erau acolo pentru instruire: faptul de a participa, de a se recunoaste unii pe altii prin discrete plecari din cap, consolidarea lor intr-o identitate simandicoasa de doua ore menita sa supra-compenseze, asta era rostul. [ed. ult.]

Ideea e simpla: fara uritenia ambientala, intelectualul roman nu ar mai avea prin ce sa se evidentieze. El are un interes de supravietuire ca lucrurile sa ramina asa cum sint. Nu ar ști ce sa scrie, de ce sa scrie daca lucrurile ar sta altfel. Mizeria asupritilor e vitala pentru hranirea narcisismului asupritorilor, iar ignorarea rauvoitoare a Romaniei profunde, cea care tine tara pe roate, e necesara ca ei sa poata besteli in voie poporul roman...

Tot ce spun e, hai sa nu fim ca ei, sintem mai buni decit atita.

Nu trebuie sa fii din popor (cum e cazul multora din 'elita' intelectuala) ca sa fii pentru popor (Gladiator, senator Gracchus). Dupa cum, daca esti din popor, nu trebuie sa ne dezicem de asta. E vorba de a ramine fidel alor tai. Daca nu din iubire (e greu sa iubești lucruri pe care nu le regasesti in tine), atunci din loialialitate și spirit de dreptate. Au fost 'sub vremi' (vezi 'legi' mai sus), si nu au fost eroi, ca sa le ceri sa fie mai presus de vremile si legile sub care au trait. E nedrept sa proiectezi asupra altora aspiratiile tale neimplinite atunci cind tu insuti nu faci mare lucru.

Dar, antiromanismul nu e doar o chestiune de narcisism, ci și o chestie profitabila. Multi dintre numitii intelectuali traiesc din sinecuri politice, sint profesori de stat, etc. - adica traind tocmai din taxele platite de cei besteliti. Cind ai inima la locul care se cuvine, e imposibil sa nu vezi asta, sa nu te simti prost si, daca ai si forta necesara, sa zici 'nu, multumesc'. Nu asta e calea definirii de sine. Zic eu...

(*) Credit imagine: Wikimedia.

2023.01.15

Prostocratul deconstructor ^

Ce alt criteriu pentru persistenta lui Eminescu decit persistenta relevantei judecatilor pe care le face? Ai putea spune același lucru azi și ai avea dreptate.

Inlocuieste 'Paris' cu orice alt meleag exotic de azi, si vei avea ocazia sa faci aceiasi observatie asupra unor 'elite aspirante' de cele mai variate extractii. In toate cazurile, tinerii invata sa isi dea aere de occidentali si sa strimbe din nas la, daca nu chiar sa deteste, natiile din care proveneau... Vorbind despre coruptie morala... La CEU a lui Soros, studentii traiau ca niste boiernasi. Ei se deprindeau cu un nivel de viata imposibil pe cai normale in tarile lor, fiind gata apoi sa scurtcircuiteze etica pentru a si-l asigura acasă. CEU era o puielnita de viitori frustrați și uritori de popor, gata sa taie toate colturile principiale pentru a continua sa traiasca asa acolo unde nu se poate! Nici nu mai spun de intoxicarea ideologica 'progresivista' si de calitatea mediocra a 'instructorilor'...

Asa ca, relevanta. Nu am fost niciodată 'eminescolog', il cunosteam si apreciam la nivel de scoala, si mi se parea ca Noica face caz prea mare de anvergura lui (stiinta, filozofie, etc). Dar - judecata lui, in sens al facultății kantiene, in sens practic, ca discernământ critic, impecabila, in opt cazuri din zece, sa zicem. O minte și un suflet bine ordonate, în cea mai mare parte, pe cit se poate pentru un om care se ia in serios. Recunosti asta, apoi da, poti sa 'deconstruiesti' ce vrei.

Lucian Boia mi s-a părut atunci, de la aparitia lui in spatiul public si pina azi, un individ alunecos, uns cu toate alifiile. Aluneci domol pe panta propozitiilor lui soporifice, intr-o stare de semi-trezie pina cind, hop!, te trezesti cu o 'concluzie' dubioasa, si asta invaluita, trebuind apoi sa o iei de la capat, pentru ca nu crezi si nu vrei sa ajungi acolo unde te duce el.

Deconstructia inseamna Nietzsche+Marx (si ce va fi adaugat Derrida retetei, vezi in continuare). Adica, nihilism + constructivism. Nietzsche vroia sa faca 'filozofie cu ciocanul' in ideea distrugerii valorilor ('Crepusculul idolilor'): asta a ramas, la el, din nobilul demers filozofic al chestionarii parerilor (Pyrrhon, Socrate, Descartes). Demontarea provizorie in vederea examinarii credintelor (Descartes) a devenit demolare. Ceea ce a fost inlocuit pe sub mina de Nietzsche, a fost sentimentul de la baza demersului filozofic: ura distructiva in locul iubirii de intelepciune (philo-sophia). Cit despre Marx, stim prea bine. Dialectica socratica era 'punere in ordine impreuna' (dialegein; in mod normal, interpretat in sens de dialog, dar inseamna si 'aducerea impreuna a ceea ce era separat'), a situarii noastre in lume, medierea intre opinii diferite prin cautarea adevarului. La Hegel, un al treilea picior a fost adaugat: parerile diferite devin opuse, inamice, iar medierea este inlocuita de contopirea lor distructiva intr-o 'sinteza' noua. Marx atita a asteptat. Un alt sentiment a inlocuit pasnica cautare conversationala a intelepciunii: voluntarismul constructivist. Lucrurile nu mai sint 'aduse impreuna' in virtutea afinitatii lor naturale, ci dupa voia arbitrara a 'filozofului' devenit activist. Gilles Deleuze a surprins mecanica asta arbitrara foarte plastic: 'Sa interpretezi, inseamna sa ii faci autorului copii nelegitimi in fund (dans le dos)'... Daca incerci definitia cea mai minimalista cu putinta a deconstructiei derrideene, ea ar fi 'desfiintarea hotarelor' (boundaries). Si asta vezi la lucru peste tot azi: eliminarea hotarelor de toate felurile (etnice, rasiale, sexuale, nationale) prin inlocuire populationala (eufemismul fiind 'imbogatire culturala'), prin transgenderizare, prin federalizare. Cind, tot ceea ce fiinteaza o face doar in virtutea hotarelor. Dar, nimic de mirare aici: progresismul nihilist constructivist de azi neaga tocmai existenta realitatii, a firii si a fii-rii, naturala sau lasata de Dumnezeu. In psihologie, conditii precare, de vulnerabilitate si fragilitate ale persoanei, sint definite prin absenta de 'boundaries', de hotare: cind esti un 'push over', cind lumea te calca in picioare, cind nu poti sa afirmi ce vrei si, mai ales, cind nu ai puterea de a spune 'nu'. Asta urmareste dl. Boia si promotorii lui, constient sau nu, executanti orbi in legiunea de indiavoliti revarsata peste lume. El doar imita, copiaza, pune la lucru asupra romanilor si istoriei lor metode si tehnici pe care le-a invatat fara sa le inteleaga. [ed. ult.]

Ce 'ideologie', ce 'mituri', ce 'deconstructie' - jargon aruncat la cititorul cuminte care se uita de jos la el (pentru ca acolo il pune!). Prostii...

Eminescu e un haiduc cu condei: in alte vremuri, daca i-ai fi pus un falx sau o pusca in mina, ar fi facut acelasi lucru, cu mijloace diferite. Asta îl face pe Eminescu nu un 'mit' ci o legenda.

Deconstruct this, Mr. Boia: va veni înapoi, si iar inapoi, pentru ca legendele, ca sa fiu la nivel :), tin de un registru epistemic incomprehensibil de catre, și intacabil prin, metodele unei 'științe sociale' in definitiv antiumanista. Cu termenul lui Nassim Taleb, legendele sint antifragile: cu cit dai în ele, cu atit devin mai tari..

(*) Foto credit: Jonas Ceika, How to Philosophize with a Hammer and Sickle: Nietzsche and Marx for the 21st-Century Left, 2021 (Kobo) (imagine editata).

2022.11.30

Dialectica stapin-sclav in identitatea intelectualul roman ^

Lecția lui 30 noiembrie: fara de frica, asemeni lupilor.

*

Caracteristica cea mai interesanta a lupilor, care cred ca e specifica doar lor, e socialitatea circumstantiala de tip asociativ. Lupul e un animal solitar care se aduna in grup dupa un criteriu, atunci cind da greul, pentru ei, iarna. Aceasta seamana foarte mult cu asocierile voluntare (deci libere) ale oamenilor, asa cum le-a descoperit cu uimire Alexis de Tocqueville in America: cele mai variate criterii, de la filatelie la filantropie, ii aduna pe oameni pina cind scopul e indeplinit, dupa care se destrama, pentrru a se constitui in alta parte. Specific, privitor la geti/români: cred ca lupul a devenit un simbol tocmai datorita acestui tip de socialitate. Românii au adoptat simbolul lupului in virtutea acestui model care s-a reflectat pe intreg parcursul istoriei lor in statalitatea lor fluctuenta: agregarea in stat contravine libertatii si nu are sens decit la greu, cind exista o amenintare la adresa fiecaruia. Cu cit statul e mai persistent si mai perfectionat ('Capacitiv', George Schopflin), cu atit mai mult libertatea e asuprita si oamenii se vor revolta. Cheia caderii statului dac de la Burebista la Decebal aici trebuie cautata.

Istoricii se minuneaza de existenta/persistenta poporului roman (ex. Gheorghe Bratianu, 'O enigma si un miracol istoric: poporul roman'; pdf). Traditiile, limba, obiceiurile, ortodoxia sint invocate frecvent. Dar cred ca explicatia e in alta parte. Cred ca ea trebuie cautata tocmai in aceasta flexibilitate si fluctuenta a organizarii statale care prezerveaza libertatea. Desigur, in ziua de azi, statismul atotdominant nu poate sa vada asta. Plingerile si criticile la adresa statului roman sint puzderie. Identificind problema pentru critici: lucru de care ei se pling este lipsa de 'capacitate a statului' (George Schopflin). Dar acesta este un defect de optica aparut in secolul XIX, ca urmare a impunerii modelului statal absolutist cu care traim si astazi... Ideea e simpla: un stat descentralizat e ca osul tinar, verde, adica flexibil si rezistent. El poate dispare, dar poporul ramine pentru ca are deprinderea autonomiei si autoapararii. Statele centralizate doar par a fi 'puternice': nu sint, ele sint friabile, casante asemeni osului batrin. Astfel de state au disparut repetat fara urma in istorie, iar popoarele lor, lipsite de competenta de a supravietui si a se apara indepedent, le-au urmat in noaptea timpului. Nu limba, obiceiurile, traditiile, ortodoxia au asigurat persistenta romanilor: ci libertatea, datorita careia au putut ei sa isi pastraze limba, obiceiuri, traditii, religie. [ed. ult., iarna 2022/2023]

*

Cum am ajuns, in vreo douazeci de sute de ani, de la 'cei mai viteji și înțelepți dintre traci' sa devenim atit de insignificanti incit istoricii romani moderni sa trebuiască sa se chinuie sa argumenteze ca am fi existat? Dincolo de speculatia habituala asupra vicisitudinilor istoriei, exista un element politic aici, un sindrom Stockholm, identificarea cu dominatorul/cuceritorul/stapinul... Asta a determinat cursul mental al celor din Scoala Ardeleana, teoria romanizarii ca doctrina ideologia-istorica a statului de 150 de ani, intelectualitatea de azi, s.a.m.d.

In felul asta, o problema istorica devine una proprie a fiecăruia... Hegel o descrie ca dialectica stapin-sclav, și asta se regaseste adinc în formatarea cerebrala pe care o face educația istorica în scoala. Joaca 'de-a dacii și romanii' forteaza o identificare care informeaza apoi multe 'atitudini' foarte de baza pina foarte tirziu în viata... Nucleul asta, dialectica stapin-sclav, si felul in care o internalizezi, determina gradul de asertivitate, cum se exprima sineitatea/ego-ul, volnicia - adica, libertatea, autonomia, independenta.

In lumina asta, chestia 'politica' de mai sus apare ca fiind cultivarea in educatie a ne-volniciei, a supuseniei, a mentalitatii de sclav... A lipsei de barbatie, intrucit volnicia sta la baza vo_i_niciei, a vitejiei masculine. Am spune emasculare? Cred ca da...

Identificarea sclavului cu dominatorul (românii=romani) este calea patologica de iesire din dialectica asta. La o extrema, ai grandomania, la cealalta, ai victimizarea. Ambele sint tulburari ale narcisismului natural si sanatos in zona patologicului. Ambele se trag din furie neputincioasa si creeaza un cadru mental inclinat spre proiectii, tapi ispasitori, identificari și atribuiri false. Un Dan Alexe, care a inventat (cred) eticheta 'dacopati', e o abominatia superlativa in rindul celor care pot sa rezulte din 'identificarea cu dominatorul'. El este patognomonic (cu valoare diagnostica) pentru categoria de intelectuali care respinge tot ce e autohton si se identifica cu 'occidentul': europenistii puri si duri, uritorii de romani. Fenomenul nu e nou, el dateaza de la inceputurile 'modernizarii' Romaniei, nou pentru noi e doar faptul ca trebuie sa traim cu ei si cu toxicitatea culturala pe care o secreta...

Un alt exemplu, clasic de-acum, este cel al lui Patapievici. Oricit ar fi de ilustrativ, nu voi polua aceste pagini cu citate din cele mai scabroase rinduri de care eu am stiinta ca s-au scris in literatura romana si despre 'romani'. Pun in ghilimele substantivul nume comun caci entitatea cu care se lupta acest autor exista doar in capul sau, ca proiectie in exterior a propriei imagini abismale de sine care, cine stie, poate complexe de stapin, poate rusine, in baza ascendentei sale, putin publicizata, de sorginte cominternista. Voi directiona doar catre lucrarea sa, 'Politice', Humanitas, 1996, paginile 34, 49, 56 si in special 63, 64, extrase aici. Personajul a fost director ICR, unde a lasat o mostenire de milioane - pe minus (vezi, vezi dosarul în mai multe părți și mai recent, intocmit de ziaristul Ion Spanu de la Cotidianul). Patapievici e în principal creatia 'corifeilor', Liiceanu/Humanitas, Pleșu/NEC, GDS. Saracu' Basescu, om simplu și cu respect de carte, ca mai tot romanul de rind, va fi crezut ca obtine respectabilitate ('legitimitate') si ca da tara pe brazda daca ii aduce la putere pe 'intelectuali'. Pe brazda a dat-o: dar nu pe aia buna. Azi, s-au puiat peste tot unde e ban si putere, creaza emuli, si o intreaga generatie inspirata de ei s-a indracit în asa hal incit nu mai poti respira pe romaneste...

Doua lucruri par clare.

1. Complexul de victimizare apare atit intr-unii cit si in ceilalti, atit la cei care il asuma, devenind victime profesioniste, cit si la cei care il neaga, devenind denigratori profesionisti. La virf, primii genereaza mesianism salvator, cei din urma, impilatori majori ai propriului neam. Sursa amindurora este abuzul politic, pe care unii (primii) il indura, altii (ceilalti) il reproduc intr-o randare (repunere in scena) a abuzului traumatic.

2. Din acest unghi, pataniile politice ale romanilor le ofera acestora o margine competitiva. Americanii descopera abia azi ceea ce pentru romani a fost experiența comuna istoric, ca si pe vremea lui Eminescu, ca si azi: un regim politic ostil, indreptat impotriva lor cu malitie și pe sub mina. Trumpismul este expresia acestei prime rani narcisiste indusa politic (macar ei au la ce sa faca referinta, 'Declaratia de Independenta' si 'The Bill of Rights' atasata Constitutiei reprezinta monumente ale institutionalizarii libertatii individuale, intr-o istorie lunga si amara). Noi nu avem un astfel de reazam in trecut, cel vechi sau mai recent - si avem nevoie de jaloane ferme la care sa ne putem referi ca sursa de asertivitate/putere personala, caci de aici încep toate.

Canadienii și neo-zeelandezii au descoperit și ei, în Trudeau și Jacinda Ardern ce înseamnă turcitzii politic - si si ei fara reazam istoric, caci libertatea le-a fost data si au copiat-o, fara sa lupte pentru ea.

Apoi, ceea ce se intimpla în Olanda... Din toată panoplia de chestii revoltătoare din ultimii ani, asta mi s-a parut un punct de hotar: pentru mii de oameni, dezradacinare fortata, nationalizarea proprietatii, lichidarea autonomiei in cea mai buna traditie comunista (lichidarea autonomiei = dictatura asupra nevoilor, 'dictatorship over neeeds', Ferenc Feher si Agnes Heller). Utilaj greu impotriva taranilor? Unde s-a mai văzut asa ceva, de la Bobilna și 1907? Nu cunosc istorie olandeza, ce repere au ei in trecut, dar pot sa recunosc un Rutte Turcitul cind vad unul... Ma indoiesc insa ca olandezii, ca și canadienii si neo-zeelandezii inteleg cu ce s-au procopsit. Noi, insa, putem vedea - ca ne-am petrecut istoria in acel topos de samavolnicie...

Azi, 'turcii' sint UE, ultima instantiere a halucinatiei imperiului roman, WEF, 'globalizarea' s.a.m.d. De'alde Dan Alexe, Lucian Boia, toate NGO-ourile societatii civile artificial intretinuta de stat, ecologistii, homosexualistii, diversitaristii sint doar alte cioburi de oale sparte autohtone - dar futaiul politic (iertare pentru vorba neaosa) e in toi, de data asta, la scara planetara. Iar noi stim: caci asta a fost istoria noastra.

(*) Foto credit: Conexiunile misterioase dintre Apostolul Andrei si „marele lup alb dacic” (Almeea.ro).

(*) Foto-titlu credit: Alexander Donskoi, Classified Stupidity, 2016; AbsoluteArts.

Nota 2023.10.01 ^

Nu am fost avertizat de existenta termenului 'prostocratie' pina astazi, 1 octombrie, in baza articolului lui Octavian Stireanu, 'Un proiect de țară: De la România controlată, la România emancipată', Cotidianul. Acesta facea trimitere la un articol anterior al autorului, 'Despre șansele unei Românii a cetățenilor', Cotidianul, 2023.09.21, in care este mentionata cartea-manifest editata impreuna cu Cornel Nistorescu, „Trecerea la prostocrație”, aparuta in 2021.

Am produs termenul 'prostologie' in perioada 2023.06.26-07.09, in timpul elaborarii unul comentariu pentru Contributors, publicat aici sub titlul 'Mic indreptar de prostologie', cenzurat de redactie (vezi email). Acest lucru este atestat de corespondenta privata cu Parintele Mihai-Andrei Aldea din 13 iulie. Spicuiesc: "...In cazul 'prostologilor', cum urma sa ii numesc, e vorba de narcisism, si nu neaparat (sau in primul rind) patologic. [...] 'Prostologia' a devenit o specializare adaptativa care are apel (cauzele in joc subzista, deci solutia atrage).[...] Cind am hotarit sa vi-l trimit, ma gindeam deja la o adaptare, ceva sub titlul 'Indreptar de prostologie' sau 'indrumar de aparare contra prostologilor'." Pe aceasta cale, imi face placere sa multumesc parintelui pentru forma finala pe care demersul acela e luat-o, aici de fata.

'Prostocrat' a aparut in aceeasi vreme ca o variatie pentru prostologul cu putere (cratos). Studiul-compilatie de fata, 'Adio elitei educate. Detoxifierea culturii', continind ambele variante, a fost incarcat pe Teletype la 2023.09.03.

Nota 2023.10.15 ^

Urmind situl NoTricksZone, am atribuit originar mesajul generalului francez Christian Blanchon. Aceasta este atribuirea facuta in numeroasele limbi in care scrisoarea a fost tradusa, asa cum a rezultat in urma verificarii. Azi, 2023.10.15, utilizatoarea Telegram Ileana Tereza, de pe grupul de discutii al canalului 'Departamentul Național de Informații (DIR)', ma atentioneaza ca de fapt scrisoarea ar apartine biologului si documentaristului spaniol Fernando Lopez Mirones. Verificari suplimentare nu mi-au permis sa stabilesc concluziv lucrurile. Secventa posibila ar fi urmatoarea: autorul este biologul spaniol, care a publicat originalul in limba spaniola pe canalul Telegram EL AULLIDO in 2022.06.26. Este neclar cum a ajuns acesta 3 luni mai tirziiu (2022.09.11) pe un sit de jandarmerie francez, cu atribuire generalului Blanchon, dar situl revine si se auto-corecteaza. La fel a facut ActiveNews, care a folosit ca sursa situl francez, o luna mai tirziu (2022.10.11). Nu am gasit corectari public facute de persoanele implicate. In orice caz, chiar si daca ar fi apocrif, textul este o 'graire adevarata' care isi merita popularitatea: 'autoritatea' de general sau biolog este irelevanta. Multumiri utilizatoarei Ileana Tereza. Am lasat atribuirea din textul original nemodificata.