'One ring to rule them all'

2025.01.13. Editat 2025.01.29, 02.20, 03.08

Zilele acestea, puterea se schimba in SUA, in Romania... Parabola 'Inelului puterii' a lui Tolkien ne invata, cu mult miez, ca este enorm de dificila sustragerea de sub efectele lui... Putem, ba chiar sintem obligati moral, sa speram ca schimbarea puterii va aduce si schimbarea lumii - dar acest lucru nu se va intimpla fara avertizarea asupra naturii puterii asupra altora si fara puterea interioara de semn contrar de a o restringe. Doar prin aceasta stapinire de sine, in figuri publice si in popor, ideile bune ale libertatii vor prinde si se vor raspindi, iar revolutia populist-libertara in curs (vezi) nu va deveni un alt episod istoric fara viitor...

Citeva texte, mai vechi sau mai noi, pe subiecte diverse, grupate de persistenta apasatoare a acestei meditatii in vremuri de schimbare rapida.

Micro-sinteza intr-un singur personaj

Un caz de astazi, aduna in manunchi o serie de trasaturi clinice ale patologiei puterii pe care le-am adresat separat in cursul timpului.

Lucian Chifu este (CV) un fost consilier prezidential, fost si actual consilier sub Iohannis la presedintia senatului (s.a.), actualmente cadru didactic SNSPA. Asadar, o creatura a statului in intregul vietii sale, intretinut de stat, platit din taxele romanilor, asupra carora statul i-a dat in mod repetat putere - romani pe care ii uraste. Iata cum se exprima el despre alti oameni, alti romani, despre romanii calingeorgisti:

În spatele lui Georgescu, cu voturi, sunt românii. Unii interesați financiar, alții condiționați și radicalizați în procese de creare de dependențe prin operațiuni psihologice, iar mulți alții participanți pentru că protestează și nu li se oferă alternative credibile de personalități și politici. Toți aceștia, cu diferite instrumente, trebuie recuperați: unii trimiși în închisoare, alții prin procese de deradicalizare consacrate, de eliminare a dependențelor, și mulți, mulți alții printr-o comunicare transparentă, credibilă, suficientă și prin retragerea din prim planul politicii a mincinoșilor, celor cu promisiuni aberante și a veleitarilor suficienți și fără pregătire ce umplu birourile pozițiilor guvernamental numite.

1. Chifu pare a fi un roman get-beget (iesean, nascut 1968), adica elita endogena. Nu e nevoie de 'alogeni', dusmani externi inchipuiti, conspiratii planetare 'globaliste' pentru a explica ura elitelor fata de popor. Aceasta este produsul relatiei privilegiate cu statul si institutiile sale.

2. Chifu nu este 'securist' sau 'stat paralel', ci parte din enorma functionarime nealeasa care isi exercita puterea indirect, de cele mai multe ori anonim si, daca tace din gura, nestiut: adica, parte din statul adinc, 'expert' si 'tehnocratic'.

3. SNSPA este o scoala de viitori functionari de stat, finantata de stat. Totodata, SNSPA este o puielnita de sociopati: Pieleanu, Bulai (si toti cei care le-au acoperit netrebniciile), Chifu, rectorul Pricopie (discutat aparte aici, interventie noua cu prilejul 'mineriadei' de ieri, 12 ianuarie). Argumentabil, Chifu este un caz clinic - dar nu e o exceptie.

4. Cum bine observa un cititor Cotidianul, acesti oameni ne educa copiii, pe care adeseori li dam pe mina din dorinta unui viitor mai bun.

5. 'Specializarea' lui Chifu este 'integrarea euroatlantica'. Acest psihism de komisar nu este atipic pentru puterea bolsevica din EURSS. In anii 1990, URSS nu a disparut, ci s-a mutat in occident (Vladimir Bukovksy). Brusel este noua Moscova. Asta este 'tara ca afara' a elitei de care tine si Chifu si care, din nefericire, a crescut o generatie intreaga ('tefelimea').

6. Pentru intelegerea cauzala corecta a acestui manunchi clinic, trebuie acceptata o alta premiza asupra raportului dintre stat si indivizi/societate - care este un raport fundamental opozitiv. Statul nu 'salveaza', nu 'protejeaza', nu 'apara' societatea si pe romani. O astfel de asteptare gresita a produs cei 35 de ani de stagnare si, daca nu e revizuita in mintea romanilor, va mai continua sa produca multi alti ani pierduti.

7. Acest miraj al 'statului bun' este intretinut de elite din aceeasi clasa cu Chifu, chiar daca sub impresia 'bunelor intentii'.

8. Nimeni nu este scutit de efectele corupatoare ale puterii asupra altora. De aceea statul trebuie mentinut mic, pentru ca astfel de specimene sa nu prolifereze, efectele lor sa fie minime, poporul sa ramina liber si virtutea sa prevaleze.

*

Cind facem analiza unui personaj politic, cancanul si birfa personala ne intereseaza in ultimul rind. Ceea ce ne intereseaza, cind datele sint putine sau necunoscute, sint liniile de forta structurale care dau consistenta personajului. Uneori, cind el graieste sau actioneaza, acestea se revealeaza ca intr-o radiografie cu substanta de contrast - ca mai sus.

Astfel, specimenul Lucian Chifu da masura abisului moral al ticalosirii parcursa de 'elita' de-a lungul ultimilor 35 de ani dar si al fundaturii de sac in care se gaseste dupa 35 de ani gindirea politica romaneasca - de la 'stinga' si de la 'dreapta'.

Presa din Suedia, șocată de Iulian Chifu: ”Consilier prezidențial: trimiteți 100.000 de protestatari în lagăre de reeducare”

2025.01.14, Frihetsnytt via InPolitics

P.S. Materialul InPolitics preluat mai departe:

Iulian Chifu a șocat presa din străinătate cu „duritatea” declarațiilor împotriva protestatarilor

2025.01.15, Cotidianul

Postscript la Chifu. Pricopie zis 'Coafor'

Călin Georgescu și-a depus candidatura / Remus Pricopie a depus contestație
2025.03.07, R3Media

Pricopie zis 'Coafor' —

— acolo unde cuconetul imparte cu el excitatia pentru

... discursul... comportamentul ... conduita...

... 'elegant' numita scato-hermeneutica (hermeneutica + scatologie) care inseamna interpretarea caracterului si motivelor popular numita birfa sau, iertare, scormoneala in rahatul vietii altora (cu dictia lui Toma Caragiu birfitor-pedant in Șopârlița Liberă).

Nu rapesti unui om dreptul de a fi ales ca reprezentant al altora doar pentru ca nu ii gasesti 'discursul' si 'conduita' corect parfumate, dl. 'profesor'! Lucrurile astea nu sint despre 'placut' sau 'neplacut', dl. 'rector'! Iar cind chemi constringerea (legea) sa-ti intareasca bunul-plac, asta nu denota decit preferinta pentru baston. Doar un maturator docil de-o viata al grajdurilor statului acumuleaza in el atita sete de violenta (statul, legea fiind un monopol asupra violentei). O fi Pricopie 'coafeza' dar e una vicioasa.

Nu dam 'note la purtare' in politica. Dar daca asta e nivelul voila:

2025.01.13
"SNSPA este o scoala de viitori functionari de stat, finantata de stat. Totodata, SNSPA este o puielnita de sociopati: Pieleanu, Bulai (si toti cei care le-au acoperit netrebniciile), Chifu [subiectul telegramei, revedeti], rectorul Pricopie (discutat aparte aici, interventie noua cu prilejul 'mineriadei' de ieri, 12 ianuarie). Argumentabil, Chifu este un caz clinic - dar nu e o exceptie."

Q.E.D.

Aud ca noul serif isi trimite primul ajutor in materie de malversatiuni electorale si incalcari de libertati: faptul ca ciolacului nu-i pasa, arata cit de deraiati de la realitate sint. Vedeti proaspete de sub tipar 'Scutul oligarhiei' si 'Azilul UE'.

P.S. Cadou de 8 martie pentru 'Coafor'.

La barbier

Viitoarea putere, Calin Georgescu, nu e scutita de efectele 'inelului unic'.

Altul, nu un oricine, care crede ca statul 'lui' va fi bun pentru ca functionarimea 'lui' nu va fi 'sorosista'.

'Sistemul e in functionarii publici. Ei sunt intr-o retea creata de Soros [...] In primul minut cand voi fi presedinte oficial, reteaua Soros din Romania va fi interzisa. ' [Calin Georgescu]

In contrast, vedeti mai sus cum se descompune analitic problema functionarimii rele.

Cind ai doua ipoteze din care trebuie sa alegi, o alegi pe cea mai simpla: nu sint 'doua feluri' de functionari, ci doar functionarime pur si simplu (Briciul lui Occam; wiki). Nimic din trasaturile accidentale ('sorosismul') nu explica 'rautatea' esentiala a functionarimii. Simpla eliminare a 'sorosismului' nu va rezolva problema. Aceasta distinctie ilegala (d.p.d.v. logic, epistemic) trebuie rasa.
Aparatul functionaresc e rau din motive independente de calificari ideologic convenabile. Vezi sapte motive fundamentale enumerate aici.

A crede ca 'statul tau' va fi bun pentru ca e 'al tau' si functionarimea ne-sorosista va fi buna pentru ca asa vrei tu, nu denota decit starea proasta a gindirii politice, tendinta de deceptie si auto-deceptie, lipsa de curaj de a lua taurul de coarne, vinzarea de castraveti electoratului - dar nu si gradinarilor Outis (tendinte demagogice, (re)vedeti)...
'Sorosismul' nu e decit o versiune a socialismului: daca vrei 'razboi', acesta este dusmanul. Dar, apoi, poate ca asta e prea aproape de casa, planuri de 'nationalizari' si tot restul... Soros e pe moarte, progresismul neomarxist e in retragere, razboiul cultural s-a terminat ((re)vedeti) - si atunci? Aceasta Baba Cloanta (bogeyman) e buna doar pentru a ne speria atunci cind esecul 'solutiilor' la problemele neintelese nu va intirziia sa apara. Acte voluntarist-coercitive ('voi interzice') nu pot inlocui aceasta intelegere si adresarea corespunzatoare a cauzelor reale ale problemelor - desi ele sint la indemina pentru a suscita o satisfactie pasagera de justitie retributiva usor de inteles in cazul dat. 'Sorosismul' e razboiul de ieri care ne impiedica sa vedem care sint luptele de dat azi...

Cu alte cuvinte: functionarimea este 'sorosista' pentru ca e in natura ei sa fie centralista, etatista, elitista si dominatoare - si va ramine astfel si dupa sfirsitul obstesc al lui Soros, natural sau prin 'interzicere'. Transformarea lui in tap ispasitor ((re)vedeti) nu va clinti cu nimic din aceasta realitate. Chifu (anterior) va ramine Chifu si, 'interzis', alti 'Chifu' vor aparea desi, probabil, isi vor tine gura.

In cele din urma: a spune ca 'Soros ii face pe functionari rai' este acelasi lucru cu a spune 'Putin i-a facut pe romani calingeorgisti'. Ridicol, nu?

*

Cum propuneam mai sus, astfel de credinte (mai ales 7 si 8) ii vor costa pe romani multi alti ani pierduti pe linga cei 35 deja dusi (ultimul para)...

Cu sau fara 'Soros', functionarimea, voila:

Aproape jumătate dintre angajații federali spun că plănuiesc să reziste la viitoarea administrație a lui Trump
2025.01.18, ZeroHedge

Comentariul lui Newt Gingrich: "Multe dintre agentiile regulatoare considera ca treaba lor este sa forteze poporul sa faca ceea ce birocratii prescriu".

N.B. Functionarimea statului federal american e amenintata cu taierea sub D.O.G.E., departament de eficientizare care va fi condus de Musk si Ramaswamy.

*

Si armata de functionari ai Ministerului Justitiei care a fost militarizat impotriva conservatorilor sub Obama/Biden ovationindu-l pe ministrul Garland la iesirea pentru ultima oara din cladire.

O paradă revelatoare ne oferă vizual scara problemei cu care se confruntă președintele Trump
2025.01.18, The Conservative Treehouse [trad. auto, corect.]

... Aproape toți acești birocrați înrădăcinați, agenți ai legii, soldați de infanterie pentru regimul Obama/Biden, care vor deveni acum operatori de sistem pentru întreaga agendă de rezistență, vor fi încă în vigoare când președintele Trump va prelua luni mandatul. URMĂȚI și vedeți amploarea problemei care începe să fie confruntă în 72 de ore. Acești oameni nu vor să-și părăsească birourile de bunăvoie. Vor trebui să fie indepartați forțat si cu prejudiciu extrem.

Diferenta cruciala nu este cea ideologica. Sub Obama-Biden acesti functionari au fost pretuiti, platiti, iar viata lor avea un sens de superioritate obtinut prin oprimarea altora. Acum insa, ei sint dispretuiti, considerati o povara fiscala si dusmani ai libertatii poporului. Probabil ca ar ovationa-o si pe Pam Bondi, urmatoarea ministra a justitiei, daca lucrurile ar sta ca inainte. Din fericire, nu stau: asta e era lui Trump, epoca lui de-jos-in-sus.

*

2025.01.21

Functionarimea neperformanta si inamovibila

Doar 41% dintre supervizorii din serviciul public sunt încrezători că pot înlătura un angajat care s-a dedat la insubordonare sau abateri grave. Chiar și mai puțini supervizori – 26 la sută – sunt încrezători că pot elimina un angajat pentru performanță slabă. [Casa Alba, ordin executiv Trump via Conservative Treehouse]

Aceeasi problema peste tot, datorita legilor prin care statul isi protejeaza functionarii.

2025.01.24

Adevărul este că majoritatea celor din 'serviciul public' sunt snobi din clasa progresista care intra in joc din interes propriu - banii ușori și stilul de viață al celor din 'clubul statului'. Mediocrități și mai rău decit atit, 'cad la mare cinste', cu promoții și ajustari pentru costul de viata [pentru inflatie], mai multe vacanțe plătite, mai mult concediu medical, „lucru” la distanță de acasa, cu pensii uriașe și pensionare anticipată dacă doresc - toate plătite pentru de către contribuabilul neangajat la stat dar demonizat. Funcționarii publici nu te servesc - tu trudești pentru ei. [Erik siTodd Gregory, American Thinker; trad. auto cor.]

*

2025.02.26

P.S. Friul a fost pus pe functionarimea care opera de capul ei prin Ordinul Executiv 14171 din 2025.01.20, publicat la 2025.01.31. De notat ca sectiunea 1, 'Scop', foloseste cifre si exemple ca cele de mai sus.

Sursa de inspiratie:

Cu Trump la putere, Orbán promite că va expulza rețeaua Soros din Ungaria și îi îndeamnă pe patriotii din toată Europa să facă același lucru
Liz Heflin, Remix News 2025.01.17 via ZeroHedge, 2025.01.19

Stirea semnala si la Cotidianul, 2025.01.17.
Context si comentariu la Infowars, 2025.01.19.

Intre timp, Soros incearca sa isi aranjeze un weekend la Mar-a-Lago, dindu-se bine pe linga noul sef care nu incearca sa il 'expulzeze' din America! Trump stie mai bine decit sa agite spiritele cu sperietori de ciori. De 'expulzari' se ocupa cei care nu cunosc sau nu sint interesati de finalitatile bune, pozitive, la care pot pune puterea pe care o detin.

*

Regimul lui Orban in Ungaria se sustine prin mijloace eminamente ideologice. In termeni de politici (policy), acesta este un socialism de dreapta. Vezi Falimentul conservator, sectiunea Ungaria. Statul orbanist impartaseste toate pacatele din Europa statelor esuate, indiferent de culoare ideologica.

Revenirea la putere a lui Trump a furnizat combustibil pentru regimuri europene care s-au construit ca 'imagini in oglinda' ale socialismului de stinga, dar cu care MAGA si Trumpismul nu au in comun decit aspectele cele mai superficiale.
Daca alaturarea e necesara, atunci 'conservatorismul' in UE are mai mult de-a face cu factiunea stabilimentara (establishment) a partidului republican, adica RINOs (republican in name only, republicani doar cu numele) si care este ostila lui Trump si MAGA. Vezi Falimentul conservator, sectiunea America.
Trump nu e un 'conservator'. Vezi Revolutia populist-libertara, sectiunea Trump si batalia pentru America, intrare cu acest exact titlu.

Cita vreme progresismul, adica socialismul de stinga, mai adasta la putere in UE (Comisia Europeana si state precum Franta, Germania, Spania, Polonia, Romania, unde se agata de un fir de par) aceasta legitimare a 'conservatorilor' europeni prin Trump va fi inca exploatata. Cind progresismul se va prabusi, abia atunci aceste diferente vor iesi la iveala si 'conservatorii' nu vor avea decit doua posibilitati: sa devina adevarati populisti si libertari (niciuna nefiindu-le pe plac) sau sa ingroape cu totul popoarele Europei sub socialism, continuind sa fluture 'sorosismul'. 'Trump' va ramine o figura retorica cit timp va fi convenabil si el nu va protesta.

'Inelul puterii', acum la Trump...

Si, in sfirsit, lumea se schimba azi!

Citeva ore mai tirziu azi (spre seara, ora 19 a Romaniei), perioada de incertitudini si pericole se va fi incheiat.

Live coverage: RSBN inca nu au publicat link de vizualizare, Rumble (transmisie inceputa ora 15 RoT); Creative Destruction Media, pe Rumble (incepind cu ora 17); New York Post, YouTube (ora de incepere a transmisiunii nespecificata); FoxNews, YouTube, previzualizare si transmisiune continua live. Intre timp, vedeti Trump performind cu Village People (YMCA), ieri seara, la Raliul Victoriei ❤️, (re)cititi Soarta lumii pe virful unui ac.

Cu Trump la Casa Alba, cu detractorii neomarxisti in retragere si cu laudatorii conservatisti de pe intreg mapamondul imbulzindu-se in prim plan, putem reveni la rostul firesc al monitorizarii si al criticii constructive, cu ochii mereu atintiti la telul libertatii poporului si cu sufletul mereu sensibil la calitatea mijloacelor: decisivitate dar cu pastrarea masurii, justitie dar cu indurare, privind la scopul dinainte si nu razbunator in urma.

Donald Trump se confruntă cu testul lui Boromir
Dan Morenoff, Real Clear Politics, 2025.01.18 [trad. auto, cor. si adapt.]

... La câteva generații după moartea sa, dilema lui JRR Tolkien va confrunta din nou un mare lider... În epopeea lui Tolkien, soarta forțează patru personaje eroice să se confrunte cu aceeași alegere. [O]ameni obișnuiți – hobbiții – care, fără să vrea, dețin cea mai mare armă a lui Sauron (cel mai mare dușman al libertății) – „Inelul unic pentru a-i conduce pe toți”. Neștiind ce să facă cu o astfel de armă, ei caută mai întâi sfatul și apoi ajutorul celor mai înțelepți și puternici apărători ai libertății lor.
Gandalf, Galadriel și Faramir refuză pe rand oferta, ajungând la concluzia că utilizarea Inelului pentru a distruge amenințarea prezenta i-ar transforma pe ei insisi intr-o amenințare pentru viitorul liber. Numai Boromir caută să ia și să folosească Inelul pentru a apăra tot ceea ce îi este drag împotriva inamicului in marș.
Odată reinaugurat, Donald Trump se va confrunta cu aceeași alegere.
... In primul madat, el a intins mina dupa inel...
... [Acum] ca și Boromir, el poate folosi instrumente [create de dusmanii libertatii] pentru a atinge scopurile necesare. Asemenea lui Galadriel, el poate trece testul, el poate respinge tentația și poate trimite aceste instrumente sa fie distruse in focurile de pe Muntele Pierzaniei - chiar dacă asta va duce la diminuarea proeminentei functiei prezidentiale in vietile americanilor... [V]om afla ce cale va lua Trump abia mai târziu în acest an.

*

Pedeapsa în arta conducerii - și răzbunarea asupra dușmanilor în a doua președinție a lui Trump
Francis Christian, Substack, 2024.01.07 [trad. auto, cor. si adapt.]

... care este locul răzbunării, al răzbunării și pedepsei retributive în comportamentul de stat?
... Cu alte cuvinte, atunci când președintele ales Trump a spus într-un interviu recent, mediatizat pe scară largă, că „nu caut răzbunare, sa fac poze de grandoare sau să ii distrug pe cei care m-au tratat foarte incorect”, a declarat el un principiu de conducere care poate face o presedentie implinita si productiva? Este acesta principiul de conducere care va putea face 'America mareata din nou'?... In maniera lui tipica, el a mai adaugat cu o urma de ironie: „Întotdeauna caut să dau o a doua și chiar a treia șansă, dar niciodată nu sunt dispus să dau o a patra șansă – aici trag linia!”
... Elaborarea legilor și instituirea de curti și judecători reprezinta încercari vechi de a deturna și de a calma instinctul de bază de răzbunare; de a canaliza administrarea justiției printr-un sistem care să cântărească imparțial infracțiunea și probele; care administreaza pedeapsa într-un mod care tine la distanta temerea junglei primitive in care domneste răzbunarea instantanee și cicluri recurente de violență.
... În epoca creștină și sub obladuirea lui Hristos asupra istoriei occidentului, legile noastre au suferit o progresie neintrerupta către valorile umane propovăduite și practicate de Hristos insusi. De aceea, de pilda, nu avem închisori pentru datornici și nu punem oameni în închisoare pentru adulter.
... Crima încă mai cere pedeapsă [...] E neindoielnic că președintele Trump intenționează să folosească întreaga forță a legii pentru a administra dreptatea și a pedepsi ... Aceasta nu este răzbunare. Aceasta înseamnă doar întoarcerea națiunii americane la statul de drept.

Acesta trebuie sa fie standardul si obiectivul 'conservatistilor' odata ce, eventual, vor ajunge la putere. Chemarile lui Orban, urmate de Calin Georgescu, la 'interziceri' si 'expulzii' sorosiste (vezi, vezi, vezi, contrasteaza cu aici) nu raspund dezideratului dreptatii, crestin sau functional. Raul facut trebuie indreptat cu bisturiul nu cu ghioaga: legaturile retelei Soros si a NGO-urilor cu statul si cu Comisia Europeana retezate, finantarile facute public transparente si selectiv restrictionate, incardasirile personajelor publice deconspirate, victimele prejudiciate trebuiesc identificate si restuiri compensatorii facute - acestea vor rezolva 90% din problema. Scopul este dizolvarea 'societatii civile' falsa produsa de acest cartel de putere si restabilirea societatii civile adevarata, independenta de stat - nu 'expulzari' si interdictii'. Daca Soros va continua sa doreasca sa cheltuiasca bani in noile conditii, foarte bine - ei vor intra in buzunarele unor vipere lasate fara colti.

Mai mult despre 'Inelul puterii'

Un loc intunecat. 'Ecuatia lui Piperea'

In cele ce urmeaza, nu voi prezuma ca dl. Piperea ma citeste. Posibil. Caz in care e tot posibil ca acest material bizar sa fie urmare a criticii pe care am facut-o mentalitatii anti-capitaliste evidentiate de AUR in persoanele lui George Simion, Petrisor Peiu, si dl. Piperea insusi (aici, aici, aici, aici, aici). Deci, nu exclud posibilitatea ca abominatia identificarii libertarianismului cu specimenul Lazea sa fie in raspuns la egalitatea pe care am pus-o intre acesta, AUR-isti si altii: "P[etrisor] P[eiu] nu este singurul ignorant in materie de economie politica: vezi Lavric; vezi aceasta… faptura cavernicola, itita recent din catacombele BNR, Valentin Lazea, economist-sef!; vezi extazul keynesian al lui Nistorescu despre 'investitiile' de la Oradea (1, 2, 3, 4, 5 si inca 12!), pentru critica carora am fost cenzurat (vezi). Ei vorbesc la fel pentru ca vor la fel: statul oligarhic. Noi?".

'Libertarianismul' nu este nimic altceva decit liberalismului clasic, ajuns sa fie numit astfel datorita aproprierii de catre progresismul (de stinga) a termenului 'liberal' care, astazi, a ajuns sa defineasca partidul democrat american si care a fost cooptat in formula de corporatism fascistoid denumit 'neoliberalism' (vezi explicat de mine; de aici, partea a doua a comentariului, trimiteri la explicatia mai elaborata a excelentului Jeffrey Tucker). Azi, nu mai exista liberalism in sens clasic si de aceea trebuie folosite perifraze. Liberalismul classic a elaborat economia politica proprie libertatii (vezi 'Copacul libertatii', sectiunea 'Solutii vechi de 300 de ani', sau comentariul).

Libertarianismul contemporan a adaugat la aceasta principiul nonagresiunii: orice actiune umana este permisa exceptind initierea agresiunii, orice comportament este permis daca este consensual. Intrucit statul este marele agent de coercitie si detine monopolul violentei legale, aplicarea acestui principiu regaseste recomandarile liberalismului clasic privind statul mic ('minimal' sau 'limitat'), care primesc astfel verificare, pe de o parte, si o fundamentare consistenta, de cealalta parte (vezi 'Propozitii esentiale despre stat'; vezi 'doctrina', sectiunea B. 'Dezetatizarea romanilor' 1-8 si sectiunea finala, 'Principii generale ale guvernarii limitate'). Acestea sint lucrurile care nu plac la AUR.

Liberalismul clasic, libertarianismul, sint singurele forme de libertate. De ce? Pentru ca ele sint cladite pe libertatea negativa: tot ce nu e specific interzis, este permis. Iar ceea ce e interzis, e foarte putin, nu mai mult decit lucrurile de bun simt, interzise de decalog si de toate sistemele de legi de le Hammurabi incoace. Restul, este 'libertatea' cu voie de la imparat, 'libertatea' la ordin. Libertatea 'pozitiva' prescrie continuturi libertatii si, astfel, intra in fundatura paradoxului 'libertatii obligatorii'. Toate regimurile bazate pe concepte pozitive de libertate, indiferent ca prescriu 'românism' (aminte la 'românismul' fals si obligatoriu ceausist!) sau 'legebetism' (aminte azi!) ajung in final sa o violeze, fie cu bita, fie cu zaharelul, fie prin deceptie: esti constrins 'sa fii liber' dupa cum vrea forta lor. In feluri diferite, dupa calapoade ideologice ad hoc, asta este ceea ce fac (distinctia libertate negativa-pozitiva i-o datoram lui Isaiah Berlin; vezi aici, 'Libertate cu voie de la imparat').

Ce 'libertati' pozitive vrea sa dea prin constringere AUR romanilor? Cititi va rog in programul comentat si nu va rezumati doar la aspectele publicizate de partid.

Diferenta in joc aici este economia politica si etica libertatii contra economiei politice a etatismului oligarhic cum apare ea la AUR (ultima telegrama). Acesta este cadrul in care remarca dlui Piperea, altfel haluncinanta, poate fi inteleasa. Cit despre anti-etica non-libertatii, de unde provine ea, ce semnificatii poarta si incotro ne duce, vezi mai departe…

Pentru ca dlui Piperea nu ii place libertarianismul, adoptind reflex de la antipaticii bolsevici mai vechi sau de azi tactica discursiva facila a demonizari, il 'nazifica'. Caci a treia bizarerie din materialul dlui GP este identitatea pusa intre aceasta creatura a statului, Lazea, libertarianism si nazism:

"Valentin Loazea… a păpat salar de la stat… nu știe nimic din ceea ce înseamnă viața la firul ierbii… denotă filonul libertarian – nazist al gândirii și acțiunii sale".

Libertarian ≡ Nazi ≡ Lazea...

Pauza de reluare a respiratiei…

S-a gindit o clipa dl. Piperea ca nazismul a fost tot 'un fel' de socialism (nazionalsozialismus)? Si, daca cuiva i se potriveste atribuirea, este tocmai conceptiilor socialiste ale partidului cu care este asociat (vezi telegrame aici, aici, aici, aici, aici)? S-a gindit o clipa dl. Piperea ca, aprobind in final solutiile ultragiante ale 'fapturii cavernicole itite de pe culoarele BNR', din statul unipartidului comasat se identifica de fapt cu el? Caracterizarea de mai sus pentru Lazea e din ciorna la telegrama si pe care am eliminat-o in forma finala. Dar ea e propice aici (ba chiar si adecvata). Caci, din astfel de caverne etatiste/expertocratice/socialiste se iveste atit dl. Lazea cit si gindirea economico-politica a AUR, iar acum a dlui Piperea.

Marturisesc ca am receptat materialul dlui Piperea cu deceptie. GP este singurul AUR-ist care, in mod consistent, vorbeste impotriva totalitarismului neadresat in suprafata poleita identitar a lucrurilor AUR: supravegherea financiara, digitalizarea, corporatismul (2021, 2021, 2021, 2022, 2022-2023). Fara el, AUR e doar un ecou al razboiului cultural purtat de Davos si Comisia Europeana. Bune si astea: dar apoi? Apoi, dupa ce vom fi toti ortodoxi, heterosexuali, nationalisti si romani zionisti - in mod obligatoriu? Ne vom declara satisfacuti cu promisiunea ca banii storsi de un ANAF AUR-ist, in valoare de 40% din vietile noastre, vor fi folositi 'mai bine' (vezi 'Lectiile statului. Cu pistolul la timpla' si legaturile)? Ca acesti bani vor merge tot pe asistenta 'sociala', tot pe investitii faraonice de stat, tot pe un aparat, ceva mai suplu, ceva mai harnic, eventual pus la treaba si supravegheat cu biciul de noi 'activisti' de partid, dar facind aceleasi lucruri rele ca si cei de azi?! Caci nimic, dar absolut nimic, nu arata ca AUR ar sti ce face (vezi 'Epoca de AUR?').

Orice om care nu agreeza constringerea, este un 'libertarian' sau, cum spunea altcineva, din eroare sau cu intentie sarcastica, un 'libertarianist'. A vorbi despre libertate si a te declara impotriva libertarianismului este ca acel personaj satiric care nu stia ca e mamifer. Sau, alternativ, ceva nu e in ordine, e o ipocrizie, un fals, o deceptie in joc.

Am receptionat materialul dlui Piperea si cu un profund sentiment de malaise. Daca exista cineva de la AUR, din spatiul public romanesc, care sa inteleaga libertarianismul, apoi, acesta era tocmai dl. Piperea care are spiritul intr-adevar orientat catre libertate. Cum este posibil acest auto-canibalism, aceasta ruminatie indreptata impotriva sie insusi?

Intelegerea acestui lucru te duce in acel loc intunecat unde adasta autodistructivitatea si instinctul mortii, in zona umbrei jungiene unde se petrece identificarea cu agresorul si de unde raul propriu e expulzat, intr-un act de aparare psihica, ca proiectie (alte exemple aici, aici). Umbra este 'un demonism pozitiv dinamic', otrava lui Sauron care se scurge in sufletele celor afectati de magia neagra a inelului puterii, la care nici elfi, nici vrajitorii nu sint imuni, doar hobitii.

Lazea face ceea ce se numeste o 'gafa': atunci cind un personaj politic spune cu voce tare ceea ce nu trebuie rostit (Michael Kinsley). El face o exceptie de moment la regula ipocriziei politice. Ceea ce Lazea spune, este adevarul despre politicile socialiste: ca sint ale ciolacilor unipartid, al Ursulei de Bruxelles sau ale AUR. Si tocmai pentru ca dl. Piperea are nevoie de o demarcare acolo unde nu exista niciuna, adopta tot felul de teorii psihologice dubioase precum 'programarea predictiva' sau care sint nimerite aici ca nuca-n perete ('self-fulfilling prophecy'). Dl. Piperea e poate preocupat de faptul ca se descopera aprobindu-l pe 'Loazea', asa ca arunca, vorba americanului, pina si chiuveta la dusman: 'Loazea, el e un nazist libertarian, si nu etatist socialist, caci aceia sintem noi, auristii'.

Dl. Piperea creaza din 'libertarieni' inamici si proiecteaza in ei exact trasatura care il uneste in spirit cu Lazea: 'nazismul', pornirea tiranica socialista. Ma indoiesc ca 'Loazea' (cum il numeste GP) are coloratura politica, alta decit griul tern al arivistului cinic. Dar daca ea exista, m-as mira ca ea sa fie 'na-zi', adica nationalista. Aruncindu-I lui Lazea in circa si nationalismul, dl. Piperea scapa de asocierea menita sa duca la un ridicat din sprincene, a nationalismului si a socialismului in institutia politica numita AUR.

Intr-o identificare elucubranta, dl. Piperea se debaraseaza de tot ce nu-i convine in propriile optiuni ideologice. Materialul sau e un auto-exorcism. Caci a prezenta binele drept rau si invers, este nedreptatea suprema si actul blasfemic prin excelenta (Isaia 5:20, Ioan 8:44).

Libertarienii sint 'hobitii' din lumea reala, 'inocentii' la a caror vinatoare au iesit anti-libertarii in frunte cu Clown Schwab insusi care, iata, are companie regretabila. Din cite stiu, dl. Piperea detine primatul de neinvidiat de a fi primul care sa incerce a-i aliena pe romani, in mod explicit, de una dintre sursele cele mai importante ale libertatii lor de miine, libertarianismul.

Am zis 'in spirit'. O parte a acestuia… Sper personal si pentru romanii pe care va ajunge sa ii reprezinte politic ca partea luminoasa, orientata spre ratiune si libertate a spiritului sau, va cistiga confruntarea cu 'umbra'. Eu, noi cei care simtim la fel, atita putem face: sa il tragem de atentie. Restul, e doar in puterea lui asupra lui insusi, prin gratia a ceea ce eventual vegheaza asupra sa.

Pina la urmatoarea interventie a dlui Piperea, ca va fi o alta rabufnire din locul intunecat sau o explicatie din ratiune, aleg sa favorizez explicatia conform careia opiniile bizare proferate sint mai degraba rezultatul unor disonante cognitive. Fiecare credem ceea ce avem nevoie. Dl. Piperea e cam singur in luarile sale curajoase de pozitii. El trebuie sa creada ca cineva puternic e de partea lui. Eu sugerez binele, virtutea, adevarul, Dumnezeu. Nu statul mare, fie el si AUR-ist.

Umbra jungiana si narcisismul 'istoric'. Macron si Churchill

Cei mai rai din frunte incita la razboi din motive triviale.

The Ever Widening War
Paul Craig Roberts, March 16, 2024, Unz Review

... I have no idea why French President Macron is talking so aggressively about war with Russia, saying he will send French soldiers to Odessa and telling Russia’s President Putin “We are a nuclear power and We are ready,” or who might have put him up to taking such an aggressive position.

Macron Again Talks Up NATO Troops For Ukraine: 'We Cannot Allow Russia To Win'
Tyler Durden, Mar 16, 2024, ZeroHedge

... Ironically throughout the first year of the war, Macron was the only Western European leader to hold frequent phone calls with Russia's President Putin in efforts to de-escalate and to get to the negotiating table. But now Macron has clearly moved into the hawkish camp which sees military solutions as the only viable way out... Macron framed Russia's war in Ukraine as an "existential" threat for Europe
... The question remains: why Macron's sudden willingness to escalate after he was seen as a dove?

*

Macron lupta pentru 'posteritate'. La al doilea mandat (2022) nu are prea mult de aratat. A pierdut Franceafrique si a fost dislocuit (min 36 urm.) de Rusia (2021-2023)(ed. ult, martie 24). Acasa, tocmai a fost invins in legatura cu legea priving emigratia (final 2023). El si partidul lui vor deveni simboluri ale efemeritatii.
Narcisist grandoman fiind (vezi explicatii de baza si trimiterile specific la cazul Macron, 'Sociopatia de stat. De la Biden si Macron la Rog si Untold'), complexul Napoleonic fiind la lucru, Macron nu poate accepta asta si alege dezastrul mai curind decit insignifianta...

Prima carte pe care a jucat-o, a fost cea a intelegerii: Macron porumbelul pacii. Nu a mers, asa ca acum joaca cartea opusa: Macron ingerul mortii...

Tomurile 'academice' sint pline de consideratii 'geostrategice' pompoase apropos de inceperea razboaielor si marile episoade de calamitate pe care ele le marcheaza. In realitate, ca sa intelegi cu adevarat lucrurile, trebuie sa te gindesti la scara motivatiilor umane celor mai triviale. In state mari, centralizate, oameni rai sau motivele rele din oameni gasesc usor pirghiile administrative, de putere, necesare pentru a dirija societati intregi sprea calamitate. Razboiul scade si mai mult libertatea, creste discretionarismul, facilitind deriva autoritarista si tiranica (vezi Hayek, 'De ce ajung in frunte cei mai rai', discutata in frecvent in comentariile mele; de pilda aici, aici, aici 8.3; textul Hayek in engleza; 'Drumul catre servitute', pdf romana).

Exemple ilustrative [urmind analogul cu RM2, vezi mai jos, 'Calea Razboiului']

Al doilea razboi mondial se datoreza venalitatii lui Churchill si invidiei lui Roosevelt, al carui socialism keynesian (New Deal) nu a mers, in vreme ce al lui Hitler da (chiar si inainte de militarizare). Nu ceva ce veti gasi in istoria oficioasa, care continua propaganda din timpul razboiului pina in ziua de azi, si care sta la baza Wikipediei, a manualelor scolare si a articolelor de magazin. In Romania, sintem obisnuiti sa il demonizam pe Stalin, si pe buna dreptate. Dar fara contributia lui Churchill si Roosevelt, probabil ca el nici nu ar fi ajuns sa conteze pentru romani...

Ron Unz despre Churchill, bazat pe Davind Irving, Churchill's War:

"Until recently, my familiarity with Churchill had been rather cursory, and Irving’s revelations were absolutely eye-opening. Perhaps the most striking single discovery was the remarkable venality and corruption of the man, with Churchill being a huge spendthrift who lived lavishly and often far beyond his financial means, employing an army of dozens of personal servants at his large country estate despite frequently lacking any regular and assured sources of income to maintain them. This predicament naturally put him at the mercy of those individuals willing to support his sumptuous lifestyle in exchange for determining his political activities. And somewhat similar pecuniary means were used to secure the backing of a network of other political figures from across all the British parties, who became Churchill’s close political allies.

To put things in plain language, during the years leading up to the Second World War, both Churchill and numerous other fellow British MPs were regularly receiving sizable financial stipends—cash bribes—from Jewish and Czech sources in exchange for promoting a policy of extreme hostility toward the German government and actually advocating war. The sums involved were quite considerable, with the Czech government alone probably making payments that amounted to tens of millions of dollars in present-day money to British elected officials, publishers, and journalists working to overturn the official peace policy of their existing government. A particularly notable instance occurred in early 1938 when Churchill suddenly lost all his accumulated wealth in a foolish gamble on the American stock-market, and was soon forced to put his beloved country estate up for sale to avoid personal bankruptcy, only to quickly be bailed out by a foreign Jewish millionaire intent upon promoting a war against Germany. Indeed, the early stages of Churchill’s involvement in this sordid behavior are recounted in an Irving chapter aptly entitled “The Hired Help.”

Ironically enough, German Intelligence learned of this massive bribery of British parliamentarians, and passed the information along to Prime Minister Neville Chamberlain, who was horrified to discover the corrupt motives of his fierce political opponents, but apparently remained too much of a gentlemen to have them arrested and prosecuted. I’m no expert in the British laws of that era, but for elected officials to do the bidding of foreigners on matters of war and peace in exchange for huge secret payments seems almost a textbook example of treason to me, and I think that Churchill’s timely execution would surely have saved tens of millions of lives.

My impression is that individuals of low personal character are those most likely to sell out the interests of their own country in exchange for large sums of foreign money, and as such usually constitute the natural targets of nefarious plotters and foreign spies. Churchill certainly seems to fall into this category, with rumors of massive personal corruption swirling around him from early in his political career. Later, he supplemented his income by engaging in widespread art-forgery, a fact that Roosevelt eventually discovered and probably used as a point of personal leverage against him. Also quite serious was Churchill’s constant state of drunkenness, with his inebriation being so widespread as to constitute clinical alcoholism. Indeed, Irving notes that in his private conversations FDR routinely referred to Churchill as “a drunken bum.”

During the late 1930s, Churchill and his clique of similarly bought-and-paid-for political allies had endlessly attacked and denounced Chamberlain’s government for its peace policy, and he regularly made the wildest sort of unsubstantiated accusations, claiming the Germans were undertaking a huge military build-up aimed against Britain. Such roiling charges were often widely echoed by a media heavily influenced by Jewish interests and did much to poison the state of German-British relations. Eventually, these accumulated pressures forced Chamberlain into the extremely unwise act of providing an unconditional guarantee of military backing to Poland’s irresponsible dictatorship. As a result, the Poles then rather arrogantly refused any border negotiations with Germany, thereby lighting the fuse which eventually led to the German invasion six months later and the subsequent British declaration of war. The British media had widely promoted Churchill as the leading pro-war political figure, and once Chamberlain was forced to create a wartime government of national unity, his leading critic was brought into it and given the naval affairs portfolio."

Ron Unz despre Roosevelt, bazat pe John T. Flynn, The Roosevelt Myth (1948):

During the 1930s, John T. Flynn was one of America’s most influential progressive journalists, and although he had begun as a strong supporter of Roosevelt and his New Deal, he gradually became a sharp critic, concluding that FDR’s various governmental schemes had failed to revive the American economy. Then in 1937 a new economic collapse spiked unemployment back to the same levels as when the president had first entered office, confirming Flynn in his harsh verdict. And as I wrote last year:

Indeed, Flynn alleges that by late 1937, FDR had turned towards an aggressive foreign policy aimed at involving the country in a major foreign war, primarily because he believed that this was the only route out of his desperate economic and political box, a stratagem not unknown among national leaders throughout history. In his January 5, 1938 New Republic column, he alerted his disbelieving readers to the looming prospect of a large naval military build-up and warfare on the horizon after a top Roosevelt adviser had privately boasted to him that a large bout of “military Keynesianism” and a major war would cure the country’s seemingly insurmountable economic problems. At that time, war with Japan, possibly over Latin American interests, seemed the intended goal, but developing events in Europe soon persuaded FDR that fomenting a general war against Germany was the best course of action. Memoirs and other historical documents obtained by later researchers seem to generally support Flynn’s accusations by indicating that Roosevelt ordered his diplomats to exert enormous pressure upon both the British and Polish governments to avoid any negotiated settlement with Germany, thereby leading to the outbreak of World War II in 1939.

The last point is an important one since the confidential opinions of those closest to important historical events should be accorded considerable evidentiary weight. In a recent article John Wear mustered the numerous contemporaneous assessments that implicated FDR as a pivotal figure in orchestrating the world war by his constant pressure upon the British political leadership, a policy that he privately even admitted could mean his impeachment if revealed. Among other testimony, we have the statements of the Polish and British ambassadors to Washington and the American ambassador to London, who also passed along the concurring opinion of Prime Minister Chamberlain himself. Indeed, the German capture and publication of secret Polish diplomatic documents in 1939 had already revealed much of this information, and William Henry Chamberlin confirmed their authenticity in his 1950 book. But since the mainstream media never reported any of this information, these facts remain little known even today.

FDR seems to have played the crucial part in orchestrating the outbreak of World War II, greatly assisted by Churchill and his circle in Britain. But during 1939, the growing tensions over Danzig gave Stalin a tremendous strategic opening. Signing a pact with Hitler, the two of them soon jointly invaded Poland, but even as the Soviets seized half the territory, Britain and France declared war only upon Germany. And while Stalin then waited for the other European powers to exhaust each other, he began an offensive military build-up of unprecedented magnitude, soon having far more and better tanks than the rest of the world combined."

*

Trivialitatea motivatiilor (intotdeauna acoperite cu justificari inalte) in ansamblul raului a stat la baza piesei lui Ronald Harwood 'Taking sides' (pdf), pusa in scena si la TNB sub numele 'De partea cui esti?' in 1997, si ecranizata in 2001. Catharsis puternic, si una si cealalta ... Ca fapt divers, cariera lui Celibidache a fost impactata (pozitiv) de tribulatiile denazificarii lui Furtwangler...

Macron este animat de 'umbra', de partea intunecata a sufletului (Carl Jung). Pentru o ilustrare plastica, umbra jungiana este Mister Shadow din 'Al 5-lea element' (poza jos), iar Zorg este Macron, efigia a ceea ce am numit capitalismul de stat, al corporatismului.

Razboiul este proiectia raului propriu asupra celorlalti, asupra lumii. Datorita mecanismului de proiectie, cind oamenii vorbesc intepretativ (dau 'opinii', pareri, etc.), ei spun mai multe despre ei insisi decit despre obiectul presupus a fi in discutie.

*

Alt exemplu al Umbrei jungiene la lucru in Churchill (si inca un element al analogon-ului RM2, 1. Incitari, provocari'; vezi mai jos, 'Calea razboiului II'). Acelasi Ron Unz, bazat pe David Irving, Churchill's War, Vol. 1 [sublinierile mele]:

"Churchill remained absolutely adamant that the war must continue, and Irving plausibly argues that his motive was an intensely personal one. Across his long career, Churchill had had a remarkable record of repeated failure [N.B. vezi mai sus despre 'posteritatea' lui Macron; comentariul original], and for him to have finally achieved his lifelong ambition of becoming prime minister only to lose a major war just weeks after reaching Number 10 Downing Street would have ensured that his permanent place in history was an extremely humiliating one. On the other hand, if he managed to continue the war, perhaps the situation might somehow later improve, especially if the Americans could be persuaded to eventually enter the conflict on the British side.

Since ending the war with Germany was in his nation’s interest but not his own, Churchill undertook ruthless means to prevent peace sentiments from growing so strong that they overwhelmed his opposition. Along with most other major countries, Britain and Germany had signed international conventions prohibiting the aerial bombardment of civilian urban targets, and although the British leader had very much hoped the Germans would attack his cities, Hitler scrupulously followed these provisions. In desperation, Churchill therefore ordered a series of large-scale bombing raids against the German capital of Berlin, doing considerable damage, and after numerous severe warnings, Hitler finally began to retaliate with similar attacks against British cities. The population saw the heavy destruction inflicted by these German bombing raids and was never informed of the British attacks that had preceded and provoked them, so public sentiment greatly hardened against making peace with the seemingly diabolical German adversary.

In his memoirs published a half-century later, Prof. Revilo P. Oliver, who had held a senior wartime role in American Military Intelligence, described this sequence of events in very bitter terms:

Great Britain, in violation of all the ethics of civilized warfare that had theretofore been respected by our race, and in treacherous violation of solemnly assumed diplomatic covenants about “open cities”, had secretly carried out intensive bombing of such open cities in Germany for the express purpose of killing enough unarmed and defenceless men and women to force the German government reluctantly to retaliate and bomb British cities and thus kill enough helpless British men, women, and children to generate among Englishmen enthusiasm for the insane war to which their government had committed them.

It is impossible to imagine a governmental act more vile and more depraved than contriving death and suffering for its own people — for the very citizens whom it was exhorting to “loyalty” — and I suspect that an act of such infamous and savage treason would have nauseated even Genghis Khan or Hulagu or Tamerlane, Oriental barbarians universally reprobated for their insane blood-lust. History, so far as I recall, does not record that they ever butchered their own women and children to facilitate lying propaganda….In 1944 members of British Military Intelligence took it for granted that after the war Marshal Sir Arthur Harris would be hanged or shot for high treason against the British people…

Churchill’s ruthless violation of the laws of war regarding urban aerial bombardment directly led to the destruction of many of Europe’s finest and most ancient cities. But perhaps influenced by his chronic drunkenness, he later sought to carry out even more horrifying war crimes and was only prevented from doing so by the dogged opposition of all his military and political subordinates.

Along with the laws prohibiting the bombing of cities, all nations had similarly agreed to ban the first use of poison gas, while stockpiling quantities for necessary retaliation. Since Germany was the world-leader in chemistry, the Nazis had produced the most lethal forms of new nerve gases, such as Tabun and Sarin, whose use might have easily resulted in major military victories on both the Eastern and Western fronts, but Hitler had scrupulously obeyed the international protocols that his nation had signed. However, late in the war during 1944 the relentless Allied bombardment of German cities led to the devastating retaliatory attacks of the V-1 flying bombs against London, and an outraged Churchill became adamant that German cities should be attacked with poison gas in counter-retaliation. If Churchill had gotten his way, many millions of British might soon have perished from German nerve gas counter-strikes. Around the same time, Churchill was also blocked in his proposal to bombard Germany with hundreds of thousands of deadly anthrax bombs, an operation that might have rendered much of Central and Western Europe uninhabitable for generations."

Outis

Libertatea romanilor.
Om cu om. De jos in sus.
Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Articole https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni
Serviciu public.