Elitele etatiste. Studiu de Caz. Andrei Marga
Adus la zi pe masura ce survin comentarii noi (pina cind nu mai ramine nimic de adaugat; edit., adica pina la Postscriptul la 'Platforma Romania Cetatenilor').
Profit de ultima replica la Andrei Marga pentru a publica o compilatie a comentariilor 'la cald' anterioare.
N.B. Andrei Marga ma intereseaza doar in masura implicarii lui publice, a largii raspindiri a unor idei de aceeasi factura in mediile 'tehnocratilor' si intrucit se vehiculeaza candidatura lui la prezidentialele din 2024, din partea AUR.
Cred ca Andrei Marga are inima la locul ei intrucit ii priveste pe romani, iar filozofia lui este in cea mai mare parte un exercitiu academic derivativ. Insa ideile, transpuse politic, nu vor face bine romanilor. (edit. timpul trecut, 'credeam'; acum, nu mai cred nimic)
Mentiunile '2000 de caractere' se refera la lungimea maxima a comentariilor permise la Cotidianul, pina cind m-am saturat de Akismet blocind IP-uri de VPN si am inceput sa public doar rezumate si indicatoare de redirectionare la Telegram.
Comentariu la Andrei Marga, Cunoasterea lumii traite, Cotidianul, 24 iunie 2023. Cenzurat la gandeste.org (necapturat la Internet Archive original, retrimitere).
6 teze anti-Marga in 2000 caractere
Da-mi premizele si-ti dau cheia la regatul intelegerii! Restul, doar permutatii si combinatorica de cuvinte. Premizele dlui M. sunt a. finitudinea materialista, b. statismul ca cadru de satisfacere a ‘piramidei nevoilor’ (vezi lista ‘Incotro?’ cu atentie la ordine). Nu la Hegel se ‘intoarce’ dl M. ci, sa o spunem drept, la cel care 'l-a intors pe Hegel cu capul in jos', cel care a 'subordonat constiinta existentei', adica la Marx. Cu referinte la Habermas (recogniscibil peste tot in terminologie), Sloterdijk, Rorty, nici nu poti ajunge in alta parte. Dar, asta e ortodoxia occidentala de azi si dl M. se straduie 'contributiv' la aceasta...
1. Materialismul este consecinta limitarilor 'perspectivale' (Nietzsche) ale intelectului uman (Kant). El rezulta din acest defect (aberatie) de optica cognitiva. El vede ceva, putin si stramb.
2. Stiinta este supra-licitata: limitata in eficacitate si irelevanta la nivel fundamental (cosmologie, evolutie, minte).
3. 'Finitudinea' nu se refera in nici un caz la o conditie a existentei, ci la aceste limitari perspectivale: ele sunt 'finite'.
4. Gestionarea 'finitudinii', a determinatiilor perspectivale, prin 'stiinta', de catre stat, duce intotdeauna la arbitrariu, adica la dictatura intelectuala, ca azi: covid, incalzirea, cenzura; ca ieri, lupta de clasa si, iar, cenzura. Pasul doi, intotdeauna, e abuzul politic: politia, incarcerarea, eliminarea.
5. Daca (1) e adevarat, atunci idealismul intr-o forma sau alta e adevarat. Nu vom sti niciodata (Kant) in ce fel e adevarat (numim aceasta conditie 'Dumnezeu'), dar nu e nevoie pentru a admite drept 'basic beliefs' că -
6. Sufletul exista, el e liber (nedeterminat), nemuritor (ne-finit) si in moarte ne intoarcem acasa. Referinta lipsa a dlui M. este 'stiinta' despre suflet: Socrate si Zamolxe (nu Platon, ci acele parti din Platon recogniscibil ne-'platonice', trace, dupa atribuirea facuta de Socrate insusi).
Comentariu la Andrei Marga, Romania cetatenilor, Cotidianul, 26 iunie 2023 si R3media, S-a lansat platforma „România cetățenilor”, susținută de personalități precum Cornel Nistorescu, Andrei Marga sau Petrișor Peiu. Reluat la Ora elitei devotate, Coridianul, 1 iulie 2023.
Stat mic, popor puternic
Reforma vizata in 2000 de caractere.
1. Romania nu este o exceptie, doar un caz mai rau al regulii generale. Asa ca, si scuzati imperativul, incetati cu victimizarea de tara, e un mind set maladiv! Vorbiti de traitul pe datorie: toata lumea occidentala traieste din datorii si derivative care au dat un sens nou conceptului de 'cifra astronomica'! E doar o chestiune de timp, 2011-12 nu a plecat nicaieri! Ce nu are Romania este bogatia veche de spoiala, asemeni fardului pe o cocota batrana.
2. Trebuie sa ne uitam la noi, la Romania, nu intrucit aceasta e un basketcase, ci intrucit doar asta vom avea cind UE se duce de rapa. Miza libertatii nu se mai joaca in occident ci in tari precum Romania: aici e potential, speranta si iubire de libertate.
3. Occidentul e un Titanic datorita unui stat administrativ in vigoare din secolul XIX. Renuntati la acest miraj. Taxe, stat redistributiv ('coruptia' decurge necesar din gestiunea de bani furati!), asigurari tip Caritas. Statul trebuie dat inapoi, nu 'reformat'!
4. Uitati-va in jur, la restaurantul de la coltul strazii, la instalatorul dvs., uitati-va ce s-a intamplat in covid cand i-au inchis! Uitati-va la ce poate sa faca un om cand e lasat cat de cat in pace. Imaginati-va ce vor putea face romanii daca le luati statul din carca! Acesta este singurul viitor cu sens. Doriti-va oameni puternici, si atunci si statul va fi puternic.
5. Dati romanilor inapoi banii pe care ii 'gestioneaza' statul; dati-le bani sanatosi, nu inflatie 'structurala' de 3% care descurajeaza consumul decalat, economisirea, investirea - dati-le leul de aur.
6. Pregatiti-va pentru o lupta darza acasa, in dvs. insiva, in sanul propriilor familii, cei cu slujba 'si la stat si la privat', ganditi-va cum sa va gestionati singuri fondul de pensii, de boala, educatia copiilor. De aici incepe totul. Nu o faceti, doar un alt program frumos...
Comentariu la Andrei Marga: Avarii ale statului, Cotidianul, 15 iulie 2023 si sub titlul Mintea elitista la Rasunetul.
Filozoful-rege la romani
Este stupefianta incapacitatea intelectualului-politician roman de a simti ca om liber si de a se adresa celorlalti, romanii ca popor, vazindu-i ca oameni liberi. De aceea, desi ei descriu uneori corect problemele, nu le pot vedea cauzele si sint incapabili sa formuleze solutii. Oricit de bine tinut in friu, setul mental elitist si etatist, iese la iveala.
Singularizarea Romaniei ca un caz extrem. Fals. Exista forme de patologie etatista, Romania e unul dintre ele, cu trasaturi specifice. Atit. Azi, tari precum Canada, Australia, Noua Zeelanda, Austria, Olanda sint regimuri totalitare cu o masca de legitimare 'democratica'. Generalul Christian Blanchon i-a _omagiat_ pe nevaccinabili printre care, dupa Serbia si Bulgaria, romanii sint la loc de frunte (58%). Asta indica nivelul de imunitate al romanilor fata de mirajul etatic, absent la cei ce le vorbesc de sus! Miza libertatii nu se mai joaca in occident, Occidentul e Titanic, Occidentul este o impostura - dar setul mental elitist si etatist e orb la asta.
Meritocratia. Adevarat ca problema, fals ca solutie. Meritocratia nu se obtine prin comisii 'evaluative', selectie la virf, un presedinte-filozof care are monopol asupra discernamintului. Meritocratia este o functie a puterii de responsabilizare politica de catre cetateni (accountability), iar aceasta este functie de descentralizare. Responsabilitatea politica este cu atit mai mare cu cit e la scara mica, locala. Decenii in urma, Diaconescu, taranistul, se opunea votului nominal, pe motiv ca 'romanii nu sint pregatiti pentru asta'. Pina in ziua de azi romanii sint fortati sa aleaga listele de partid in loc de _indivizi_! Alesii la toate nivelurile sint controlati de elitele de partid, nu de cetateni!
Atit, in 2000 de caractere. Dar daca intelegi macar atit, solutia sare in ochi: nu 'democratie meritocratica' ci, simplu, libertate. Eliberati romanii de propriul stat!
Comentariu la Andrei Marga, Ora elitei devotate, anonimus.ro, 17 iulie, 2023, versiune largita la mai sus. Preluat de sit ca articol separat, cu auto-comentarii de completare ulterioara.
Contraelita devotată
Este stupefianta incapacitatea intelectualului-politician roman de a simti ca om liber si de a se adresa celorlalti, romanii ca popor, vazindu-i ca oameni liberi. De aceea, desi ei descriu uneori corect problemele, nu le pot vedea cauzele si sint incapabili sa formuleze solutii. Oricit de bine tinut in friu, setul mental elitist si etatist, iese la iveala.
Cred ca intelectualii in general, cei romani cu atit mai mult, nu iubesc omul comun, se tem de el, de libertatea lui potentiala, se simt inadecvati fara pompa, morga si staif 'stilistic'. Primul lucru la care trebuie sa renunte 'devotatii' este conceptia elitista a rostului, locului si rolului lor!
Apoi: singularizarea Romaniei ca un caz extrem este gresita. Exista forme de patologie etatista, Romania e unul dintre ele, cu trasaturi specifice. Atit. Azi, tari precum Canada, Australia, Noua Zeelanda, Austria, Olanda sint regimuri totalitare cu o masca de legitimare 'democratica'. Generalul Christian Blanchon i-a omagiat pe nevaccinabili printre care, dupa Serbia si Bulgaria, romanii sint la loc de frunte (58%). Asta indica nivelul de imunitate al romanilor fata de mirajul etatic, absent la cei ce le vorbesc de sus! Avem cu ce sa ne mindrim!
Miza libertatii nu se mai joaca in occident, Occidentul e Titanic, Occidentul este o impostura - dar setul mental elitist si etatist e orb la asta. Filozoful-rege (presedinte) nu pare sa inteleaga constructia aberanta a statului asistential de dupa Bismark, pare inca sub vraja statismului iluminat habsburgic, nu pare sa vada ca aceste modele etatice sint falimentare si in curs de auto-eliminare de pe scena istoriei.
Orice stat este construit in jurul unui nucleu de psihopatie, caci asta inseamna pozitionarea manipulativa fata de proprii cetateni manifesta in pornirea de a pune mina ba pe morcov, ba pe bita, cind acestia se impotrivesc, fatis sau tacut, la 'opera' de inginerie sociala. Acest lucru a devenit manifest oriunde in lumea occidentala si imposibil de ignorant din 2020 incoace: covid, decarbonizarea/demetanizarea, propaganda razboinic-imperiala Rusa/Ucraina.
Apoi: sa invete cum sint de felul lor cei cu care vorbesc, romanii. Dan Puric il citeaza pe Petre Pandrea, "sufletul romanilor este anarhic". Mefienta fata de stat, fata de institutii este o trasatura nationala si aceasta trebuie preluata si folosita ca inspiratie in sens constructiv, de afirmare. Ceea ce sufletul romanesc afirma, nu e nimic altceva decit invatatura centrala a liberalismului adevarat, cel clasic, nu impostura care se prezinta azi sub acest nume.
Statul trebuie dat inapoi. Un popor puternic, liber, exista cind statul este mic. Puterea trebuie returnata romanilor, ca indivizi, ca orase, sate si comunitati, organizarilor lor voluntare (si nu 'societatea civila' la comanda, platita pe sest de stat, de UE, de Soros), bisericilor lor (pe care ei trebuie sa le finanteze, nu statul!). Banii din care traieste parazitar statul mare, din ce in ce mai mare, trebuie lasati in buzunarele celor care ii creaza, prin munca lor. Impozitul pe venit trebuie abolit, nu doar 'redus': pina in secolul XIX era inconcevabila taxarea mai mare de 10% (isi aminteste cineva, zeciuiala?), iar oamenii aceia se numeau serbi, iobagi si clacasi! Impozitul pe proprietate, considerat inca de Cicero ca o expresia de aservire a cetatenilor, trebuie de asemenea abolit. Statul mic inseamna statul la 'cura de slabire' a functiilor pe care ilegitim si le atribuie. Singurele functii legitime sint legea (simplificata), politia (eticizata), apararea (intarita), identitatea (aparata). Tot restul, zecile de ministere, sutele si miile de departamente si birouri, tentaculele unei caracatite care nu e descrisa probabil in nici o organigrama, trebuie taiate, definantate brusc, fara sansa de rezistenta sau lupta.
Cred ca dl. Marga are inima la locul ei. Dar stim ca bunele intentii nu ajung, ba conduc de-a dreptul in iad! Statul mare nu poate fi 'reformat', 'optimizat', 'moralizat'. Meritocratia nu se obtine prin comisii 'evaluative', selectie la virf, un presedinte-filozof care are monopol asupra discernamintului. Meritocratia este o functie a puterii de responsabilizare politica de catre cetateni (accountability), iar aceasta este functie de descentralizare. Virtutea politica este cu atit mai mare cu cit e la scara mica, locala. Decenii in urma, Diaconescu, taranistul, se opunea votului nominal, pe motiv ca 'romanii nu sint pregatiti pentru asta'. Pina in ziua de azi romanii sint fortati sa aleaga listele de partid in loc de indivizi! Alesii la toate nivelurile sint controlati de elitele de partid, nu de cetateni!
Toate solutiile specifice decurg dintr-un singur izvor: iubirea de romani in ceea ce pot ei deveni si face daca sint lasati in pace. 'Devotati", redati romanilor libertatea!
Completari si clarificari de concept:
In completare, Contrapunct la Puric/Pandrea
Dupa ce il citeaza pe Petre Pandrea, Dan Puric elaboreaza, ca romanii nu au incredere in institutii, in stat, ei nu se inchina la si nu saruta decit icoana (YouTube, min 17-20).
Ca in contrapunct la Dan Puric, si contemporan cu recenta lui conferinta de la Arad, minunata activista avocat olandeza, Eva Vlaardingerbroek, se lamenta ca oamenii in Olanda continua sa aiba credinta in institutiile statului, in pofida faptului ca dovezile de intentie malitioasa sint covirsitoare (YouTube, in special min 11, dar tot interviul merita urmarit, sa vada tot romanul cinicizat cum arata o femeie tinara, inteligenta, frumoasa, spunind cu drag si mindrie despre fermierii oprimati de statul ticalosit 'they are my people', sint oamenii mei, poporul meu; absolut spectacular...).
Faptul ca statul s-a intors impotriva propriilor cetateni, e in firescul istoric al lucrurilor. Restul, e conjunctura trecatoare sau iluzie ideologica si/sau propagandistica. Aici trebuie cautata 'boicotarea istoriei' de catre romani (Lucian Blaga).
Si tot aici survine avantajul nostru, al romanilor, daca vreo forta politica (alo, AUR?!) va sti sa il vada si sa il puna la lucru.
Ceea ce afirma romanii, mefienta fata de stat, este exact principiul diriguitor al parintilor fondatori care au proiectat constitutia americana: statul mic, obtinut prin 'checks and ballances', impartirea puterilor si antagonizarea lor. Statul este amenintarea numarul 1 la adresa libertatii, si cine se increde in stat, este asemeni personajului principal din 'Biederman si incendiatorii' a lui Max Frisch: dupa ce i-ai lasat sa se instapineasca in casa ta, cind dau foc, e prea tirziu... Acesta este porteul real al celui de-al doilea amendament, inarmarea cetatenilor pentru a se putea apara de stat, si de aceea este el vizat in primul rind azi, laolalta cu libertatea de constiinta, gindire si exprimare... Biden ii batjocorea recent pe patriotii americani ca ei nu au avioane F16 ca sa se opuna guvernului...
Daca vreo forta politica din Romania (alo, AUR?!) ar avea geniul de a impleti aceste doua fire, sufletul romanesc si fundamentul politic al libertatii moderne, mesajul ei ar fi de neinvins si exemplar pentru restul lumii. Un popor e puternic cind oamenii sint liberi. Aparent contraintuitiv, un stat e puternic cind e mic. Statul trebuie luat din circa romanilor, iar puterile lui date inapoi acestora. In felul acesta, viitorul se cladeste pe cea mai solida temelie, stinca istoriei. Statul roman nu e 'falit', 'esuat', ci asa cum trebuie, adica slab. Asa a fost de la Burebista incoace si asa e bine. Acesta este atuul nostru. Ca curcanii la 1877, ca golanii la mineriada, trebuie sa ne transformam reputatia fals proasta in renume.
Stat mic, popor liber. Popor liber, stat puternic. La treaba, romani, fiecare partea lui, ca ceasu-i tirziu peste tot.
Clarificare ulterioara de concept (publicat separat pe Telegram, cu numar record de vizualizari pe canal).
Riscul cu care AUR (sau alianta mai larga poporanist-libertara) se confrunta este sa cistige alegerile si sa piarda guvernarea in primele 6 luni, prin compromisuri, nu atit din interese, cit din frica, lipsa de clarificare intelectuala si imitatie a ceea ce deja exista.
Simbata, am privit ridicind din sprincene la lansarea listei AUR pentru europarlamentare. Partidul e pe cale sa imbratiseze ‘elitismul tehnocratist’ care a dus Romania in locul unde e acum. In afara citorva persoane bine definite, Terhes, Piperea, Simion, Tarziu si Lulea (posibil altii pe care nu ii cunosc dupa nume si nu au intervenit), ceea ce am retinut sint lungile liste de titluri ‘academice’ si ‘functii’ in sectoare neproductive, administrative, birocratice (de stat sau nu). Partidul a fost pe undeva constient de asta, caci la un moment dat, a fost facuta precizarea ca diplomele ar fi ‘pe bune’.
Posibil, dar nerelevant. Relevant este ca AUR nu se poate desprinde de elitism si ‘expertism’. Unde sint antreprenorii? Unde sint oamenii comuni, autonomi, indepedenti, care nu se remarca prin altceva decit rara iubire de libertate? Ei exista, iar faptul ca nu ajung in prim-planul partidului nu se poate datora decit esecului algoritmului de filtrare, promovare si selectie pin care partidul creste si isi genereaza fatada.
In ciuda eforturilor pe care le cred oneste de a proteja capitalul de integritate morala a partidului, sint sigur ca exista ‘infiltrari’ care vor deveni masive daca AUR cistiga alegerile.
AUR are nevoie de un concept pe termen lung care sa elimine problema inainte ca ea sa apara/creasca. Problema se numeste antiselectie iar solutia consta intr-un concept de stat mic in care puterea (bani taxati, decizia centralizata, responsabilizarea politica partinica) este returnata poporului. Cita vreme AUR nu are un concept nu de reformare a statului, ci de demantelare a statului, de restringere a lui si de impingere a lui inapoi, statul ‘mare’ si gras, bun de muls, va reprezenta o atractie irepresibila atit pentru hoti dedicati, dar mai ales pentru aceasta clasa ‘elitist-experta’ care nu fura direct, ci indirect, prin sinecuri spoliative, job-uri si contracte de stat fara nici un alt rost decit extractia legala.
Intr-un stat redus ca functii si bazat pe control descentralizat, putin ramine de furat, si matrapazlicurile sint repede date la iveala.
Andrei Marga proba acelasi elitism de nescuturat intr-un articol recent, ‘Elita devotata’, la care am raspuns printr-un comentariu preluat apoi ca articol pe sit, ‘Contraelita devotata’.
Acestia sint polii intre care se produce pendularea AUR de azi.
Elitele au tradat poporul repetat in istorie, si nu doar la noi (Julien Benda, La trahison de clercs). ‘Prostologia’ a devenit o specialitate romaneasca, larg raspindita la toti cei in care un exces de educatie se combina cu o capacitate analitica redusa, lasitate si/sau interes.
A fi impotriva acestora, nu inseamna a fi anti-elitist pur si simplu, dupa cum nu inseamna a fi ‘elitiofil’, daca mi se ingaduie joaca lingvistica (‘prostofil’, iubitor de prostie; ηλίθιος (i̱líthios) = idiot).
Contra-elitismul este poporanismul libertar care isi gaseste si isi da o reprezentare si o conducere capabila sa simta si sa vorbeasca liber, consunind cu poporul si nu uitindu-se la el de departe/de sus, pentru ca nu ii intelege libertatea si ii este frica de ea.
Deci: nu faceti din popor calul de bataie al carentelor personale. Nu cedati tentatiei elitiste. Atentie la interferenta electorala. Si retineti, ‘stat mic, popor puternic’.
Varianta initiala a textului de mai jos, comentariu la articolul "Despre o tara esuata cu oameni esuati" de la anonimus.ro. Editat si publicat in Telegraph, preluat ca articol de anonimus.ro. Publicat in rezumat, dupa peripetii cu Akismet, la articolul lui Andrei Marga, Atitudini subumane de la Cotidianul. Rezumatul (sau variante cu redirectionare) republicat la cristoiublog, Cotidianul, articolul lui Cornel Nistorescu si pe Certitudinea. Vezi Telegraf sau Anonimous.ro pentru versiunea completa. In Telegram, in 'comentarii', adaugate evidente coroborative, pe masura ce apar. Mai jos, doar rezumatul.
Ruinele altruismului de stat
Azilele de batrini… Corul semnalizatorilor de virtute si a ‘sufletelor frumoase’ (Hegel) este asurzitor. Sentimentele sint justificate. Dar la atita moralism educat desfasurat, te-ai fi asteptat si la putina analiza. Indignarea nu aduce solutii, iar descoperirea acestora presupune intelegerea cauzelor.
La originea problemelor cu casele de batrini stau urmatoarele.
1. Pauperizarea prin taxare aberanta.
2. Monopolizarea de catre stat a functiilor altruiste. Aceasta incepe cu sistemul de ‘asigurari’
3. Statul submineaza si lichideaza actiunea neconstrinsa a individizilor si a asocierilor voluntare dintre acestia.
4. ‘Privatizarea’ in operatie astazi, si nu doar in Romania, este de ordin abstract, lipsit de orice fundament in asociativitate.
Cele de mai sus reprezinta un nexus cauzal care nu are nimic de-a face in particular cu ‘cultura’ romaneasca, cu istoria totalitarismului recent, cu ‘specificul’ de neam. Daca se duce ceva de ripa, nu e romanimea: sau, nu singura. E lumea occidentala care a uitat binele libertatii. Sa incercam sa fim destepti, nu doar ‘buni’, sa intelegem de unde provine raul, si sa ne scapam de sub acest tavalug care, de 150 de ani, zdrobeste fundatiile insele ale vietii civilizate, naturale, omenoase. Sa dam statul inapoi, sa returnam puterea de a face lucruri, inclusiv altruiste, inapoi romanilor.
Sa ignoram pe zicatorii de rele, pe victimizatorii profesionisti ai romanimii, pe ‘sufletele frumoase’ care cinta litania neputintei. Sufletul nostru anarhic (Petre Pandrea cf. Dan Puric), traditia noastra de mefienta fata de institutii, istoria noastra de impotrivire la ridicarea unui Leviathan (asa numea Hobbes statul modern) – toate, parca ne-au croit pentru sarcina aceasta. Aceasta este miza in 2024, care poate fi ora astrala a romanitatii moderne. Stat mic, popor puternic.
Reactie la Andrei Marga, Invatarea complexitatii, Cotidianul. Satul de Akismet blocind IP-urile de VPN, nu am lasat decit in indicator si o lamurire la originalul din Telegram.
Etatism cu poleiala 'complexa'
Cum, oare, ii scapa autorului comicul irezistibil in a juxtapune, in a combina mecanic, intr-un text care dizerteaza despre 'complexitate' notiuni precum 'program de dezvoltare' si 'conducere luminata'?
Complexitatea prespune dinamica zisa 'haotica', adica senzitivitate la conditiile initiale, neliniaritate si in final, impredictibilitate si incontrolabilitate. Singurele metode de protectie la rezultate haotice sint cele care cresc rezilienta: descentralizarea, multiplicarea centrelor de putere decizionala si executiva, bucle de control iterative si redundante. Aplicat la stat, returnarea puterii monopolizate (taxare, centralizare ierarhica, linii de comanda partinice) inapoi poporului, indivizi, comunitati locale, asocieri voluntare. Asta da rezilienta si, mai mult, antifragilitate (Nassim Taleb).
Dl. Marga (AM) nu se poate dezbara de perpectiva anti-umanista asupra lumii oamenilor pe care o vede in termeni de 'agregate'. Asa la Hegel, asa la Marx, asa la Keynes. Gindirea lumii oamenilor in termeni de 'sistem', in termeni totalizanti, exprima obsesia de planificare, control, de putere. Iar cind 'sistemul' este cel politic, obsesia in cauza este cea etatista.
Romania este OK cit timp iti scoti din minte statul roman. Si, sincer, era mai bine inainte de Iohannis cind politicienii se ocupau numai de furtisaguri, si nu incepusera inca sa iti ordone cum sa traiesti si ce sa gindesti. Acum, extrag resurse (fura) pe cai legale, fara risc, si se umfla precum broasc-bou dictind romanilor stiluri de viata si forme de constiinta 'oficiale'.
Tocmai datorita acestei obsesii etatiste AM nu poate vedea partea de bunatatea in sufletul romanesc. Acesta are o mefienta _istorica_ fata de institutii, oamenii de putere ('big men'), puterea concentrata ('sufletul romanesc anarhic', Petre Pandrea apud Dan Puric). AM vrea 'istorie competenta'? Aceasta este istoria care nu a fost scrisa niciodata si de care avem nevoie, caci ea este istoria libertatii romanilor. Asa a aparut libertatea moderna, de la John Locke la Jefferson, ca o reactie contra statului. Avem de ce sa fim mindri. 'Statul esuat' al romanilor reprezinta cea mai buna promisiune de viitor.
Reactie la Andrei Marga, Destrămarea confuziilor, Cotidianul, 12 august
Cecitatea intelectual-etatista
Exista o cecitatea (orbire intelectuala selectiva) asupra careia ma tot intreb cum poate fi depasita.
Statul 'obez' nu se refera la optimizare: "normalizare bugetara si administrativa", nu se refera la "privilegii", nu se refera la "aberatiile birocratiei".
Ci se refera la statul care a penetrat domenii in care nu are ce cauta, statul care a colonizat ultimele recese ale vietii: sanatatea, educatia, pensia, munca (asigurarile de somaj, salariu minim, etc.). Nici nu mai vorbesc de mizeriile contemporane, de intruziunea in alegerile de stil de viata, de la fumat prin sexualitate pina la exprimarea sentimentelor (legile urii): nu astea sint in discutie acum.
'Reducerea statului' inseamna dezetatizarea vietii. Ce e asa de complicat in a pricepe ceea ce oamenii stiau dintotdeauna, sa tina un ban alb pentru zile negre? DIn economii se asigura la nevoie banii de doctor, de somaj, de pensie. 'Asigurarile' au fost dintotdeauna un motorul socialitatii: prietenii, cunostintele, familia largita, comunitatea apropiata, astea sint formele de asigurare primara chiar si azi. Sa nu ne mai miram de degradarea socialitatii, de descompunerea familiei, de neglijarea batrinilor daca raminem _orbi_ la faptul ca statul s-a substituit tutor acestora si le-a bagat in pamint.
Educatia de stat este o calamitate chiar si cind e de foarte mare calitate: ea patternizeaza, uniformeaza, distruge gindirea libera. Scoli la care platesti bani nu sint private cita vreme ele sint omologate de stat, programele sint facute de stat, profesorii sint titularizati de stat.
'Reducerea statului' se refera la restringerea functiilor acestuia la singurele care sint legitime: legea (simplificata), politia (eticizata), armata (intarita) si, azi, sub asalt ideologic, identitatea (aparata).
Chiar nimeni sa nu isi dea seama ca functiile statului 'obez' sint sustrase de la oameni si de la societate? Si ca devalizarea omeniei si a socialitatii sint rezultatul?
Selectii din studiul Dezetatizarea natiunii si libertatea romanilor. Lectii de la Izvoru Muresului (Teletype)
Statul mare. Andrei Marga la Izvoru Muresului
Deznationalizarea statului roman curent a fost dominanta scolii. Desi nu tema 'oficiala' ('Excelenta, Continuitate, Identitate'), tonul a fost dat de intrebarea 'mai este statul roman un instrument al natiunii romane', propusa de dl. Eugen Popescu, presedintele Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni (**), sponsor principal (cred) al evenimentului si care a functionat si ca prezentator/moderator. Intrebarea a revenit ca un laitmotiv (15 august, min 27 'natiunile isi construiesc niste instrumente prin care sa poata sa mearga mai departe, sa poata sa evolueze; daca acele instrumente inceteaza sa lucreze pentru natiuni, mai sint ele viabile?', min 60, min 78; 19 august sectiunea I, min 11, ca 'revenire', in preambul la interventia lui George Simion, 'mai este statul roman un instrument al natiunii romane' si 'partidele nu au avut ca fir rosu politica nationala'). Aceiasi intrebare a pus in cadru ('framing'), printre altele, prezentarea facuta de dl. Andrei Marga. Sensul raspunsului survenit, mai implicit sau mai explicit, era in directia 'statului mare national'. Cum succint a raspuns dl. Marga, ''... Ascultind jelanii cu numitor comun statul roman... Nu se poate rezolva vreo problema mare fara stat ... Soluția este statul care își asumă răspunderea' (articol-dialog, rezumind interventia dlui Marga, RGN Press; interventia, clip 15 august, min 78 urm). La care, raspunsul meu la fel de succint ar fi 'problemele mari sint create de statul mare insusi'. Justificarea urmeaza.
Despre statul mare si amenintarea existentiala pe care o reprezinta am scris in mai multe rinduri (Dezbararea de elitism, AUR si patologia statului, Cecitatea etatista, Mintea ceausist-etatista, Ruinele altruismului de stat, Elitele etatiste. Studiu de caz. Andrei Marga). Cu referire specifica la ecuatia stat mare - nationalism, voi adauga doar urmatoarele observatii facute in cursul vizionarii interventiilor la scoala.
Interferenta statului intotdeauna viciaza structura de motivatii, creaza artificial cistigatori si pierzatori, transforma competitia valorica pentru fonduri intr-o competitie pentru putere alocativa. Ideea ca prin 'comisii' se pot rezolva aceste diferende create de stat este o tara ceausit-etatista. Cine controleaza controlorii? Cine evalueaza evaluatorii? Exista o autoritate ultima, un filozof-rege (Platon) sau un 'sfatuitor al spiritului lumii' (Hegel) care sa faca adjudecarea ultima a a deciziei (il vizez in primul rind pe dl. Andrei Marga, exponentul intelectual principal al 'romanismului de stat mare'; vezi compilatia mea de comentarii)? Desigur ca nu.
Nu va exista iesire din marasmul curent etatic fara disciplina intelegerii a ce se cheltuieste, de ce se cheltuieste, cum se cheltuieste, de unde banii. Cita vreme romanii nu vor vedea indicatii convingatoare ale efortului onest din partea oricaror candidati politici de a adresa aceste probleme, prezumtia va fi una defavorabila: doar un alt grup/individ grabit sa puna mina pe placinta impozitelor noastre pe care sa o imparta discretionar. Si, prin aceasta, facind-o inca si mai mica.
Trebuie sa ne gindim la altceva. La suveranitatea decizionala a indivizilor, la libertatea alegerilor lor, la multiplicarea instantelor evaluative, la descentralizare alocativa. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne gindim la un nationalism de jos in sus, nationalismul de la firul ierbii ('grassroot', in sensul de organic, cu radacina, cu o crestere fireasca).
Paradigma noua despre care vorbea Dan Grajdeanu este nationalismul emancipat de stat: nationalismul inceteaza sa mai fie un monopol al statului care mina din spate masa compacta a poporului incredul (si citi dintre noi nu am fost exact asa sub nationalceausism? ma intreb acum cit din anti-romanismul elitist care face ravagii nu isi are originea chiar aici...) si este preluat de indivizi.
Nu 'statul' isi asuma natiunea, cum dorea dl. Marga, ci indivizii isi asuma radacinile, originea, lumea lor sociala (vezi I, primul paragraf). Spunea dl. Marga: 'Soluția este statul care își asumă răspunderea pentru starea societății și pentru starea țării respective'. Totul e corect, mai putin subiectul: nu statul isi asuma raspunderea lumii respective, lucru care s-a dovedit catastrofic iar si iar - ci oamenii acelei lumi, indivizii care traiesc in ea, romanii unul cite unul, fiecare in parte si laolalta, dupa cum se asociaza voluntar. Asumarea responsabilitatii de catre 'stat' distruge responsabilitatea individuala si, prin asta, socialitatea: si la asta trebuie sa ne gindim de fiecare data cind sintem nesatisfacuti de prestatiile pe care ni le fac altii, ca e vorba de birocrati de stat sau particulari pe piata. La asta trebuie sa ne gindim de fiecare data cind ne plingem de calitatea societatii romanesti - la tavalugul etatist. Faptul ca 'asumarea societatii de catre stat' nu merge, e risipitoare, ineficienta, suboptimala paleste pina la insignifianta in raport cu faptul fundamental: zisa 'asumare' este un proiect mizantropic care viciaza natura umana in sensul cel mai rau cu putinta.
Cita valoare are o lume in care indivizii sint beneficiarii 'lesinati' ai asistentei statale? Invit cititorul sa (re)citeasca acum fiecare rind din lista fara sfirsit a dlui Hageanu, incercind sa cuprinda in minte semnificatia fiecarei doleante, sa o vada colonizind kafkian recesele vietii, initiativei, rasponsabilitatii sale ('agency'), sa se lase patruns de anodinul, vidul, plictisul, 'lesinul' ei, ca apoi sa se scuture de mortificare intrebindu-se 'din mine ce mai ramine'?
Reteta dlui Marga e inspirata de utopiile de grandiozitate 'sistemica', de gestiune a 'complexitatii' venite din experienta SF a dictaturilor la scara mare ale secolului XX, indulcita cu promisiunea unor beneficii a caror povara e transmisa mereu viitorului (indatorare, schema Ponzi a asigurarilor de stat). Ea este reteta stupefierii romanilor, o reteta soporifica a tehnocratismului administrativ care de 150 de ani produce in lume alienare, anomie, neant existential.
In noua paradigma, nationalismul de stat devine nationalism poporanist si libertar. Noua paradigma este romanismul ca exercitiu de fiecare zi. Nu pentru cucerirea puterii in stat ci pentru apararea libertatii proprii si a romanilor laolalta. Nationalistul de azi este strajerul libertatii poporului: el nu vizeaza, precum Chelaru, Popescu, Marga doar la nivelul cel mai inalt al puterii, ci scara umana la care schimbarea, chiar si imbunatatirea, au sens. Doar prin astfel de actiuni multiplicate si amplificate in cascada lumea noastra devine uman mai buna. Nationalistul 'grassroot' este contraelita atit de necesara (vezi Telegram/articol la anonimus.ro). El poate sa se numeasca 'nationalist', eu prefer poporanist libertar. Poporanismul este frumosul cuvint de traditie romaneasca pentru ceea ce se numeste azi in lume populism.
In lipsa de alte informatii, sint destul de increzator ca pozitia nationalstatismului (nationalismul de stat mare) nu este reprezentativa pentru AUR. Exceptie poate face Andrei Marga. Numele lui a fost frecvent vehiculat ca posibil candidat AUR la presedentie, iar prezenta lui publica prin articole frecvente, scrise de pe o pozitie de autoritate 'dirijista' precum si participarea la initiativa Romania cetatenilor (promovata prin Cotidianul/Cornel Nistorescu) arata ca probabil are ambitii in aceasta directie. Cred ca inima dlui Marga este la locul ei, dar ideile sale nu vor face bine romanilor (vezi comentariile anterioare, legate in preambul). Personal, cred ca alegerea buna ar trebui sa fie calchiata pe profilul lui Ionut Neagu: AUR-ist pur (adica propulsat de filozofia electorala si morala pentru care partidul e cunoscut), fara angajari politice anterioare, nu din rindul 'expertocratiei tehnocratice', tinar, provenind dintr-o regiune cu romanism periclitat, cu o minte bine organizata, articulat, afirmind adevaruri fara exces retoric, cu un temperament bine echilibrat. De notat, vorbesc despre profil, nu persona Neagu pe care nu o cunosc.
Statul 'mic' nu inseamna cu 'mai putini' angajati in multe ministere, etc. Nu inseamna 'optimizare', 'eficienta' unui aparat statal gigantic, sub conducerea unei tehnocratii luminate si/sau indrumarea unui rege-filozof (aminte, Andrei Marga; aminte gen. Chelaru). Nu inseamna inlocuirea unei 'gasti' conducatoare cu alta pretins mai buna: cei mai buni oameni sint rapid corupti, eliminati sau ineficientizati de structuri corupte prin natura lor (caci asa sint structurile redistributive, care iau de la unii cu forta, pentru a da altora in contul pierderii autonomiei lor; cistiga doar 'omul din mijloc', cel cu puterea redistributiva). Micimea se refera la doua aspecte: a. modalitatea de actiune bazata pe abtinere, pe auto-limitare si disciplina neinterventionista. b. restringerea spectrului sau de functii, ce e de latitudinea statului si ce nu.
Abtinerea de la actiune se intelege usor daca ne uitam la activismul legislativ: ca sa se afle in treaba, justificindu-si astfel existenta si privilegiile, ca e judicios sau nu, atit guvernul (prin ordonante de urgenta) cit si parlamentul abuzeaza de puterea de a legisla. Pletora de legi nu se mai termina, stufosenia lor a devenit de nepatruns, intentia lor e ascunsa sub verbiaj inselator. Politicienii ar trebui platiti asemeni doctorilor in Grecia antica: doar atita timp cit esti sanatos, adica atunci cind doctorul nu avea practic nimic de facut decit sa mentina sanatatea. A nu face nimic este o arta neapreciata in era autopromovarii competitiv-democratice.
Restringerea spectrului de functii se refera la colonizarea turor receselor vietii de catre stat. Aici nu intra in primul rind ingineria comprtamentala (fumat, vorbire, sentimente), relativ recente in practica etatista occidentala, ci functii pe care statul le-a acaparat de la indivizi si de la asocierile lor treptat, inca din secolul XIX: educatie, sanatate, asigurari. Nu este aici locul de a elabora, am facut-o pe scurt in alte parti (vezi legaturile din preambul) si o voi mai face. O functie pe care Adam Smith a permis-o a fost implicarea statului in lucrari de folos public care nu ar putea fi realizate cu succes de asocierile de afaceri private (de exemplu, caile ferate). Aceasta functie a ajuns sa fie abuzata in decursul timpului pina la ceea ce cunoastem din ziua de azi, anume capitalismul de stat: intreprinderi si corporatii cu participarea statului, mai cunoscuta sau nu, de pe pozitii majoritare sau minoritare. Acest fenomen este specific capitalismului corporatist pe care l-am analizat in alta parte (Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa, Teletype).
Este foarte posibil ca includerea functiei de aparare identitara sa conduca, in timp, la ceva asemanator (a nu se confunda patologia aceasta potentiala cu nationaletatismul, care a fost din start un fenomen de 'stat mare'). Dar, pina una alta, in lumina justificarii de mai sus (deriva globalist-totalitara), lucrul acesta imi pare necesar. Mai departe... cum e zicala, 'vedem noi cum trecem podul cind ajungem la el'. [...]
Rezumat drept comentariu la Cotidianul, Andrei Marga, De la soluții la aplicare. Optica lui Virgil I. Bărbat, 9 septembrie 2023
Reprodus si in 'Copacul libertatii', comentarii in vederea 'Platformei Romania Cetatenilor'.
(Contra)Solutii vechi de trei sute de ani
Cinismul romanilor fata de institutiile statului este bine cunoscut. Mai putin cunoscut este ca mefienta fata de stat nu e nici de ieri-de-azi si nici un fenomen specific romanesc.
Sa isi aminteasca cititorii bancurile de sub comunism; sa si-l aminteasca pe Caragiale si pe Eminescu, jurnalistul cel cumplit; sa si-l revada pe Petre Pandrea, care vorbea despre aceasta mefienta ca exprimind 'sufletul anarhic romanesc' (apud Dan Puric, cu multumiri).
Apoi, sa ia aminte romanii ca opozitia poporului fata de stat a instalat libertatea moderna. Nu 'supusenia', nu 'prietenia', nu asteptarea de bunavointa sau larghete din partea statului. Orice stat este o tiranie intr-un stadiu mai avansat sau mai precoce de manifestare: de aceea 'copacul libertatii trebuie udat din cind in cind cu singele patriotilor si tiranilor' (Thomas Jefferson).
Lumea moderna s-a nascut tocmai in masura in care puterea statului a fost drastic ingradita (John Locke, 'Al doilea tratat despre guvernare', Thomas Paine, 'Bunul simt'), libertatea economica si politica au inflorit (Adam Smith, Bastiat, Cantillon, Bohm Bawerk), individualismul a fost scos de sub tutela autoritatii (John Stuart Mill, 'Despre libertate').
Solutiile sint simple si cunoscute de 2-3 secole!
- eliminarea impozitului pe proprietate si venit, impozite pe profit sub 10%
- moneda neinflationista, cu acoperire in aur, vehicul fiduciar (de incredere, de bunacredinta) al valorii in tranzactii si in pastrarea efortului de viata (munca economisita din care se asigura banul alb pentru ziua neagra, doctorul si pensia)
- eliminarea fictiunii legale a 'corporatiei' (creatura a statului) si inlocuirea ei cu parteneriate (bazate pe contract)
- eliminarea capitalismul de stat (statul-partener-privat, 'public-private partnership', adica fascismul economic)
- restringerea constitutionala a statului la functiile justitie, politie, armata si, in conditiile globalismului totalitar, identitate
- libertatea de constiinta care include dezetatizarea educatiei (vezi Telegrama)
Pare greu de crezut ca astfel de lucruri nu sint cunoscute de educatori, asemeni autorului. Pare greu de crezut ca asemenea lucruri nu sint cunoscute unui viitor demnitar (posibil presedinte) vehiculat de AUR. Pare lipsit de speranta, faptul ca astfel de lucruri trebuiesc amintite/predate romanilor in comentarii la ziar, in vreme ce taxele lor sint supte cu zgomot de aneantizare in gaura neagra a educatiei de stat.
Dar, apoi, iti amintesti de sufletul anarhic romanesc. De cinismul romanesc fata de stat, institutiile sale si reprezentantii lor. Apoi, iti amintesti de bancuri: de acul ascutit al ironie, al batjocurii fara perdea, al hazului si al deriziunii, capabile sa fîîîîîssssîie balonul celei mai supra-umflate personalitati. In fine, iti amintesti de copacul libertatii. Si atunci, revine increderea in viitor.
[1] Foto credit: Wikimedia.
Forme fara fond la 'Platforma Romania Cetatenilor'
Comentariu dublu (1, 2) La Andrei Marga, Justificarea României cetățenilor, Cotidianul, 30 septembrie 2023
Marga: „formele” rămân fără „fond” cât timp nu se schimbă „fondul”
Opacitatea si autosuficienta omului astuia iti opreste mintea in loc….
Tot romanii sint de vina, nu _formele statului_ importate si impuse decerebrat asupra lor de prostocrati elitisti… Formulele esecului statal copiate din ‘occident’ fara macar sa inteleaga caror probleme ele se adreseaza, necum sa fie capabili sa le evalueze dezirabilitatea ca solutii…
‘Platforma’ e un act avortat. Sa ne vedem de ale noastre.
Compilatie Andrei Marga, Teletype
Copacul libertatii, Teletype
Propozitii esentiale despre stat, Teletype
Vox populi, Teletype
Un exemplu pentru Romania in 2024, Teletype
Marga: „formele” rămân fără „fond” cât timp nu se schimbă „fondul”
Relatia dintre 'forme', adica institutii, legi, adica _statul_, si 'fond', adica oamenii, caracterul lor moral (in sens atit generic, de etos, cit si specific, de etica) este complet, gresita si exact pe dos.
Daca exista o singura gindire care se poate firma ca a pus bazele modernitatii politice, aceasta este 'Despre spiritul legilor' a lui Montesquieu. Ea a avut o influenta enorma in proiectarea (designul) statului american independent (constitutia americana asta contine).
Ideea, ca orice idee adevarata, este extraordinar de simpla: _legi bune, oameni buni - legi rele, oameni rai_. Legile, adica variabilele constringerii, ale violentei monopoliste exercitata de stat, ele determina caracterul moral al popoarelor. _Virtutea civica se naste din legi bune_. Asta inseamna 'spiritul legilor' din titlul cartii.
Dar intelegerea aceasta exista si inainte de Montesquieu. Un bizantin în sec XV, Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, spune :"Este acest neam, dacii, viteaz in ale razboiului si are _o organizatie cu legi nu prea bune_; locuieste prin sate și e aplecat spre o viata mai mult pastoreasca. [...] sint impartiti in doua domnii, in Bogdania și în Tara aceasta de la Istru si au _organizatie cu legi nu prea bune_" (citat verificat, sublinierile mele).
Budai-Deleanu stia ca 'asuprirea naste suflete de sclavi'. Deci, _suflete virtuoase sint nascute in libertate_.
De ce intelectualul roman nu stie nimic despre acestea? Raspunsul trebuie sa fie la fel simplu: pentru ca el nu iubeste libertatea poporului. El si-a legat soarta, convingerile, interesele de stat. El vrea sa creada ca binele se face de 'sus' in 'jos' (cu constringere la o adica!), nu la firul ierbii (grassroot), de _jos_ in sus. El nu vrea stie ca societatea este in opozitie cu statul, aceasta fiind o a doua propozitie fondatoare a modernitatii.
'Platforma' s-a nascut avortata. 'Esuata', asemeni elitismului statist pe care il imbratiseaza.
Cum se pune capat la al doilea razboi mondial
Andrei Marga, 23 martie 2024, Cotidianul [versiune prescurtata la ziar neaprobat, IA, final, IA]
… proiectul păcii durabile… se referă la: accepțiunea dreptului internațional; lichidarea urmelor războiului mondial ultim și reglementarea de drept a situației postbelice; reluarea sistemului westfalic; înțelegerea suveranității naționale; o nouă exigență privind aplicarea drepturilor omului
… reglementare, în urma „războiului mondial” și a „războiului rece” devine cheia securității de care Europa și lumea au nevoie
Pentru o 'reglementare' si 'pacea durabila:
1. Propaganda din RM2, devenita istorie academica si oficiala azi, baza pentru manuale, reviste, si 'politica externa', ar trebui sa inceteze. Reprimarea Germaniei trebuie oprita, Hitler de-demonizat, Churchill si Roosevelt recunoscuti, alaturi de Stalin, drept ceea ce au fost, adica criminali de razboi.
2. Recunoasterea faptului ca dusmanul real a fost Rusia sovietica si bolsevismul, iar razboiul Atlantiei contra Germaniei, nedorit de Hitler, a fost o greseala catastrofica, bazata pe motive intunecate.
3. Condamnarea socialismului, nu doar a comunismului, laolalta cu nationalsocialismul (nazismul) si fascismul. Toate sint forme desuete de etatism colectivist, de corpor-atism, regasite in mixul globalist care ne guverneaza azi. Lumea vede doar dimensiunea ideologica, coloratura de stinga, neomarxismul cultural, scapind din vedere structurile persistente de putere: centralism, keynesianism, regulativism, redistributivism, egalitarism, 'parteneriat' stat-corporatii.
A proceda la aceasta epurare ar echivala cu desovietizarea 'globalismului' (in primul rind, in Atlantia, UE si mostenirea New Deal in SUA), care trebuie sa devina strict ceea ce e bun pentru toata lumea, de cind e lumea, anume comert liber (free trade) pe o baza monetara aur. Bananele nu strica la patriotism! Comertul face pacea!
4. Raspunsul la globalismul politic nu este statismul, fie el si 'westfalian' ['westfalic' in original suna prost!, vezi falus->falic], ci libertarianismul (adica liberalismul clasic; vezi, vezi), recunoscut pina si de Clown Schwab drept adevaratul inamic. Pace durabila va fi doar cind statele vor fi mici si oamenii liberi! Telegrame 'stat mic, popr puternic' vezi, vezi, vezi, vezi. Blog vezi, vezi, vezi, vezi, vezi, vezi, vezi. Seria 'Batalia timpurilor noastre, dezetatizarea Romaniei' 1, 2, 3. Marga si statul mare.
5. Resuscitarea statismului 'suveranist' aduce complicatii necunoscute in epoca 'westfaliana', consecutive valurilor de deznationalizari si renationalizari totalitare din secolul XIX-XX, care au ravasit compozitii etnice in moduri imposibil de extricat (ilustrare). Aranjamente teritoriale rectificative, preferabile configuratiei in care a inghetat RM2, vor presupune o diplomatie care a esuat lamentabil anterior (dupa RM1, pre RM2). Dar chiar si cu succes, pacea obtinuta nu va fi 'durabila' daca neo-suveranismul nu va fi decuplat de nationalstatism. Natiunea trebuie dezetatizata, statul trebuie limitat inclusiv pe linia aceasta (vezi 'Lectii de la Izvoru Muresului').
6. Cheia de bolta a atavismului propagandistic al RM2 este narativa holocaustului. Prin legi care violeaza libertatea de constiinta, acesta sustine toata incropirea subreda (si, prin ramificatia Israel, contravine 'pacii durabile' in lume). Cercetarea libera trebuie decriminalizata si ratiunea, logica si etica repuse in drepturi.
Pentru ca nimic din cele de mai sus nu se intimpla (in special 3 si 4), ne aflam acum pe calea razboiului.
Mult noroc cu toate acestea. Dar nu poti scrie un monstru de 'proiect' zis pentru 'pace durabila' de 17.279 de caractere fara a pomeni nimic din cele scrise in doar 1779 [la ziar, <4000 aici], mai ales cind invoci 'integritatea'!
Filozoful-rege cade la examen
Comentariu laAndrei Marga, Spre pace în jurul Israelului, 27 aprilie 2024, Cotidianul
[neaprobat, IA; OK, IA][Telegram Outis social https://t.me/miza2024/2243]
Marga: „SUA au preluat acest rol valorificând o tradiție a ponderii evreiești aparte – în fond, părinții fondatori ai Americii citeau în ebraică, deși doar o parte erau evrei”
Oxford Academic: „there were no Jewish delegates to the Continental Congresses, no Jewish signatories to the Declaration of Independence, and no Jewish members of the Federal Convention of 1787” [Faith and the Founders of the American Republic, cap. 3; cauta fraza in Google]
Singurul ‘fondator’ despre care s-au facut speculatii asupra unui posibil ‘cripto-evreism’ este Alexander Hamilton (Andrew Porwancher, nu destul de fondate pentru a fi incluse in ‘consensul Wikipedia’). Chiar daca acesta ar fi cazul, nimic despre care sa scrii acasa cu mindrie. Hamilton a fost un fel de ‘Bruxellez’ de azi, manipulind nemultumirea armatei neplatite pentru a da putere de taxare Congresului (Newburgh Conspiracy), favorizind un stat federal centralizat puternic in defavoarea libertatii statelor (Federalist Papers, Constitutia) si a pus primele lespezi pe lungul drum catre o banca centrala (1913), manipulare monetara si a creditului, inceputul datoriei federale care a ajuns azi supernova. Tot el, a taxat whiskey-ul ca sursa de venit pentru functionarea guvernului, provocind prima rebeliune asemanatoare cu cele ale taranilor din Europa de azi (Whiskey Rebellion).
Hamilton s-a opus la orice inseamna populismul libertar reprezentat de Jefferson. Deci, pe gustul lui Marga – daca ar fi stiut acestea…
* "there were no Jewish delegates to the Continental Congresses, no Jewish signatories to the Declaration of Independence, and no Jewish members of the Federal Convention of 1787" Google; 'Faith and the Founders of the American Republic', Oxford Academic, cap. 3, David Dalin; de asemenea in 'Jews and American Public Life', pdf]
* Which Founding Fathers were Jewish, Google
* Was Alexander Hamilton Jewish? Andrew Porwancher (Yandex, 1, 2, 3)
* Alexander Hamilton: Wikipedia; Mises Institute 1, 2; Thomas DiLorenzo, Hamilton's Curse (recenzie, pdf)
* Newburgh Conspiracy, Whiskey Rebellion
(*) Credit imagine titlu: Alexander Standjofski, Plato’s Republic: Who Are the Philosopher Kings?, 2022.08.07, TheCollector.
