DEZGHETUL

2025.02.05-03.07. Ultima editare 2025.04.22.

Adio conspiratii. Acum stim exact ce este 'globalismul' - sau, mai curind, Doamne ajuta, ce a fost. 'Globalismul' este o structura: 1. o retea de conducte de bani originind in citeva entitati statale americane, 2. pompind automat, fara intrebari, bani prin concursul trezoreriei americane, 3. pina in capilarele 'societatii civile' din toate colturile lumii, adeseori prin multiple instante intermediare de spalare a banilor. O parte a banilor revenea acasa (kickbacks), sub forma de donatii catre politicienii unipartidului care fereau 'sistemul' de scrutare congresionala si responsabilizare (accountability). Criteriul de participare in cartel era unipolarismul american in haina ideologica neo-marxista (woke, progresista). Iar toata aceasta schema financiara incredibila a fost sustinuta prin deficite bugetare enorme si nivele de indatorare exploatative pentru poporul american, de idei keynesiene dupa care 'datoria nu conteaza' si statul poate tipari fara restrictii orice cantitate de bani (MMT; despre MMT, aici si nota).

Structura vrem sa o stim: restul, WEF, Davos, Bildenberg, Trilaterala, Soros, Schwab, tovarasi de drum si amatori narcisisti de spectacol elitist, intotdeauna fundamental irelevanti, vor cadea in ridicolul unor gesticulatii sterpe. Davos a recunoscut infringerea, anul acesta a fost marcat de... absente, iar cele mai notabile doua momente au fost cind Milei si Trump le-au dat peste bot. Dar cunoscind structura, responsabilitatile vor putea fi desemnate punctual, cu acribie detectivistica si determinare procuratoriala.

Acum, structura care a tinut in viata acest consens de putere este in curs de dezvaluire si dezintegrare. Pe mina lui Elon Musk, eliberat din lesa de Trump, acest sistem este efectiv lichidat, cu viteza luminii.

Cu accent pe Romania, canalele de bani si influenta prin care societatea organica a fost jugulat de 'parteneriatul' dintre stat si 'societatea civila' de plastic a ONG-urilor: ministerul de externe american (Departamentul de stat), USAID, National Endowment for Democracy (NED), Freedom House (FH).

Tubulatura globalismului

Actorii din teatrul globalist sint far' de numar. Dar toti s-au adapat de la state, statul american in primul rind, in special Ministerul american de externe sub Obama si Biden (care poate fi vazut drept mandatul 'Obama 3') si diferite agentii ale sale, formale sau mai camuflate.

Open Government Partnership

Una dintre tintele de finantare al fundatiei Soros este o incirdasire intre state numita Open Government Partnership (vezi si mai jos, in conjunctie cu buticul ONG-ist al lui Ovidiu Voicu).

Este vorba de o initiativa interguvernamentala, cu input statal si privat, iar cu output consistent cu Agenda 2030. Limbajul de formulare al obiectivelor este cel al WEF (multi-stakeholders, stat-privat, participarea 'societatii civile'etc.). Statele Unite participa prin Departamentul de stat (ministerul de externe), specific, prin Biroul pentru democratie, drepturile omului si munca (DRL) - deja luat in colimator de vigilantii revolutiei populist-libertare si sugerati atentiei DOGE. Romania este angajata din 2011, prin secretariatul general al guvernului, fiind participanta in 6 planuri de actiuni si 10 angajamente.

Finantarea este asigurata de statele participante si donatii private. Fundatia Soros a fost foarte interesata de proiect, dupa cum o arata si marimea fondurilor.

Retinem doua lucruri ca: 1. obiective similare cu cele pe care publicul s-a obisnuit sa le numeasca 'sorosiste' sint de fapt finantate de guvernele insele pe cai birocratice opace; 2. guvernele sint si mai mult decit ONG-urile tinta finantarii Soros, in initiative mixte cu 'societatea civila'.

Acesta este tatal balaurilor cu care reformistii viteji sint chemati sa se razboiasca.

USAID, NED

USAID (1961) si NED (1984) sint relicve ale razboiului rece. Rosturile lor au fost istoric inter-schimbabile si superpozabile, dar azi, didacticist si aproximativ, USAID s-a specializat in exportul ideologic, iar NED in exportul de insurectii.

USAID a fost initial o masca pentru fostele operatiuni sub acoperire ale CIA, acum aduse in deschis. Sub Obama, USAID a devenit vehiculul principal de diseminare si ranforsare al progresismului si al activismului bolsevic alenskian (Saul Alinski, mentorul lui Obama; vezi 'reguli pentru democrati' adaptate din originalul 'reguli pentru radicali' in contextul 'luptei' asupra USAID). Aceasta este sorgintea inchizitoriala care a luat cu asalt si spatiul public romanesc, sufocat de 'fundatii', ONG-uri si media care au crescut ca ciupercile dupa ploaia banilor adusi prin acest canal (vezi recent delirul anti-Georgescu de la Antena 3 CNN atit de maladiv incit nici nu ma ostenesc sa caut surse).

Acum, agentia guvernamentala USAID a fost inchisa (succesiunea evenimentelor 2-5 februarie).

NED este un refugiu al neoconilor razboinici (vezi; raport recent). Personaje discutate in alte parti ale acestui material, precum Victoria Nuland si Francis Fukuyama au fost si sint asociate cu NED. Rusofobia structurala, institutionala, este inventia lor, aceasta inlocuind dusmanul extern dupa disparitia Uniunii Sovietice si prin care a fost lichidat dezghetul atit de promitator al anilor 1990: "Daca ar fi ca Uniunea Sovietica sa se scufunde miine sub apele oceanului, complexul militar-industrial american ar trebui sa ramana substantial neschimbat pina cind ar putea fi inventat un alt adversar", scria in 1987 George Kennan. Cristalizarea 'dusmanului inventat' ca Rusia a inceput in 1992 in Doctrina Wolfowitz (neocon de frunte asociat cu 'Proiectul pentru un nou secol american', discutat aici). Prin rusofobie a fost alimentata dezordinea civila din Ucraina care a condus in final la razboi (vezi). Intreaga fabricatie a razboiului din Ucraina va trebuie demontata piesa cu piesa (un inceput). Ea a fost folosita impotriva lui Trump in 2016-7 (mizeriile conspirative Russiagate, Ukrainegate; empiric, vezi revelatii de ultima ora despre implicarea CIA/USAID in prima suspendare a lui Trump, 2019; si inca, inca, inca, inca; pe larg), dupa cum este folosita azi impotriva lui Calin Georgescu (si este reluata dupa dezmeticire impotriva lui Trump). Ne intrebam in urma cu un an asupra demisia Victoriei Nuland si spuneam ca vom afla mai multe odata ce vom intelege dedesubturile acesteia. Raspunsul cel mai simplu si probabil corect al eliminarii Nulandei consta in esecul rusofobiei ca si construct de propaganda politica promovat de ea (Zacharova). La vremea acelei mirari, Trump era la inceputul lunilor decisive care il vor reinstala ca presedinte in noiembrie. Acum, revelatiile asupra USAID ating inclusiv episodul orchestrat in 2014 de cea care a fost supranumita 'Mama Maidan'. Apoi, fiul ei, David Kagan, seful unei 'Centru pentru analiza politicilor privind Europa', fost recipient USAID si care, doar zile inainte de intilnirea ratata dintre Zelenski cu Trump/Vance in Biroul Oval (revedeti), croia proiecte de pace 'alternativa' care in fapt subminau efortul lui Trump, continuind starea de razboi ('presiune maxima asupra Rusiei'; via Revolver News). In fine, generalul Flynn, una din primele victime ale sabotarii lui Trump in prima administratie, a asociat numele Victoriei Nuland cu tentativa de asasinare a lui Trump, datorita riscului de expunere a schemei de spalare de bani din Ucraina: exact tipul de coruptie care, expusa, Musk se teme ca i-ar putea aduce lui insusi sfirsitul.

Cit despre soarta ulterioara a Nulandei, dupa luni de absenta din planul vizibilitatii publice, o regasim in septembrie aterizata, din toate locurile posibile, nu in alta parte decit in consiliul director al ... NED.

NED, decamdata, a fost scutita de un asalt direct: ea nu este o agentie statului, ci una 'privata', o organizatie negurnamentala' 'bipartizana', dar care traieste in proportie covirsitoare din banii contribuabililor, prin portionari (appropriations) facute in Congres (camera deputatilor, cum ar veni): ceea ce in Anglia se numeste 'QUANGO', adica 'quasi-NGO' (cvasi-ONG) o organizatie incorporata privat dar care primeste bani publici si executa functii ale statului de la o 'lungime de brat' (Liz Truss vorbind despre ele ca parte a 'Blobului', a Amorfitatii statului adinc, la inceputul acestui clip; vezi si mai jos). Dar, Elon Musk are ochii atintiti pe ea: "NED este o INSELATORIE (SCAM)", "NED este PUTREDA cu CORUPTIE" (in original cu majuscule); si "Cei care cunosc, va rog sa listati in raspuns la aceasta postare toate lucrurile rele facute de NED. Sint o multime". Ceea ce il retine deocamdata este republicanul 'moale' Todd Young, care se afla atit in consiliul director al NED (onorific), cit si (atentie la conflictul de interes) in comisia de inteligenta a senatului de care depinde avansarea candidaturii lui Tulsi Gabbard la vot in plenul senatului. Tulsi Gabbard este unul dintre democratii de suflet care au trecut la republicani, reprezentind unul din picioarele de sustinere ale platformei trans-partinice a trumpismului (celalalt fiind RFK, Jr.) si, totodata, o critica a 'rusofobiei' si o aparatoare a lui Edward Snowden. Ea este aleasa lui Trump pentru functia cruciala de director al inteligentei nationale (DNI) dar nominalizarea trebuie sa fie aprobata de senat. Votul critic i-a apartinut acestui Todd Young, pe care Musk l-a numit "o marioneta a statului adinc" (idem), care a smuls nu doar o scrisoare de promisiune din partea Tulsei ca nu va face nimic pentru reabilitarea lui Snowden (Snowden care i-a cerut public sa il atace ca sa poata obtine nominalizarea... erou pina la capat...), ci si o retractie a atacului lui Musk impotriva NED.

Deocamdata, Trump se tine deoparte. Dar e de asteptat sa nu fi uitat ca NED a platit un jurnalist sa fabrice in cursul primei sale administratii o 'stire' mincinoasa si compromitatoare despre un consolier apropiat al lui. Odata ce acest episod se va fi consumat, e de sperat ca NED sa ajunga pe butucul de amputare. Si daca asta se va intimpla, adio 'rusofobie' si 'putinism' in Romania (in cursul editarii acestui material, a iesit la iveala ca USAID a finantat unitatile NAFO (sic!, Wikipedia, acasa) de trolaj propagandistic anti-Rusia si pro-Ucraina in Moldova, Romania, Polonia si Slovacia, falsificind astfel imaginea asupra 'societatii civile' din aceste tari).

Indata ce Tulsi Gabbart a primit ieri unda verde de la senat si a depus juramintul (in Biroul Oval, cu un frumos fundal inzepazit afara:); vezi si mai jos), Trump/DOGE a definantat masiv organizatia National Endowment for Democracy. In 2023, NED inca avea sute de proiecte in Europa de Est, raspindea rusofobie iar revista organizatiei cerea arestarea conservatorilor PiS in Polonia(TGP). Un aliat al lui Trump, acum director la biroul de administratie si buget, prin intermediul unui think-tank asociat, a acuzat organizatia de ceea ce se stia demult: finantarea revolutiiilor portocalie si Maidan in Ucraina si care au condus mai apoi la razboi.

Oricum l-ai numi, 'Stabiliment, Statul Adinc, Cabala', tot ceea ce conteaza acum este ca Trump ii plaseza 'lovitura dupa lovitura dupa lovitura' (TGP, loc. cit.).

NED a fost obligata sa isi suspende majoritatea personalului si sa inceteze platile catre aproape 2000 de partneri din lumea intreaga datorita inghetarii finantarii de catre Departamentul de stat.

Razboiul rece, imperiul american si globalismul s-au terminat cu adevarat azi.

Freedom House

Freedom House (1941, increngatura defundatii private care avocateau pentru intrarea SUA in razboi) este doar o alta conducta pentru bani de la USAID si Departamentul de Stat care asigura prin 'granturi' finantarea primara (direct sau pe calea NED; in proportie de 8/9 la finele anului fiscal in iunie 2024; mai mult). Departamentul de Stat pe mina lui Marco Rubio si robinetul USAID inchis aproape garanteaza sfirsitul obstesc al acesteia sau caderea ei in irelevanta.

In Romania, Freedom House a ajuns faimoasa in 2023 datorita conspiratiei din 2019 dintre Cristina Guseth, fosta angaja a Fundatiei Soros, presedinta FH Romania din 1998, si o retea de 'jurnalisti' si 'oameni ai dreptului' pentru 'futerea' (literal, conform stenogramei) judecatoarei Lia Savonea (Romania TV, min 22 urm; stenogramele luju.ro; sursa stirii G4Media). Cazul i-a permis jurnalistului Radu Turceascu sa descrie "mecanismul de tip releu prin care 'rezistii' din presa sint dirijati de sistem si ataca in haita la comanda" (min 25). In esenta, un articol e publicat la 'puiul' FH, PressHub, dupa care 'tema' e preluata in cascada (ceea ce Ion Cristoiu a numit 'alimentare la jgheab') - Sorina Matei a decelat 600 de articole negative la adresa Liei Savonea ulterioare momentului interceptarii audio (min 26).

In 2019, Fundatia Soros a acordat Freedom House Romania doua finantari (arhivat; vezi si aici): una 'generala' de 200.000 $ si una separata, de 24.980 $ pentru 'suportarea unei retele de jurnalisti locali din toata Romania prin instructaje si cooperari de dezvoltare cu initiative civice locale' ('to support a network of local journalists across Romania with training and developing collaborations with local civic initiatives')(arhivata). Coincidenta sau nu, dar 'reteaua de jurnalisti' aduce prea bine cu ceea ce a descris Turcescu. Avem aici un caz empiric in care finantarea Soros indirecta si de la distanta (din America prin FH) si evenimente extrem de daunatoare pentru socialitatea romaneasca pot fi legate punctual si cu un grad bun de confidenta. Situl FHR nu contine sectiune despre finantare ca sa ne putem lamuri mai bine, ultimul raport de activitate este din 2020 iar ultimele stiri din iulie 2024. Ceva nu prea merge acolo si dupa inchiderea USAID, va merge si mai putin. Finantarile FH de catre Soros au crescut de aproape 10 ori intre 2020 si 2021, raminind la nivel de 2-3 milioane $ in 2022 si 2023. Acestea sint insa de 20 de ori mai mici decit cele de la guvernul american (cca 60 mil $ in 2021) si in valoare inca nedeterminata de la Comisia Europeana (mostra). Cum scriam, daca Soros vrea sa continue sa pompeze bani in initiativele lui dar fara cirdasia statului, sa-i fie de bine. Daca curatirea statului adinc american va ajunge si la FH, vom priveghea jovial un alt cadavru politic.

Altele

Alte canale globaliste de stat care necesita investigatie: Ministerul apararii (care a platit Reuters, de unde ne luam 'stiri de incredere', pentru operatii de 'deceptie sociala pe scara larga'), Programul Fulbright, Centrul International Fogarty, Fundatia Tides, aceste 'fundatii' care sustin baza Unipartidului stinga-dreapta. Apoi, poate mai exploziv decit cazul USAID, este Fundatia Clinton, pe care jurnalistul Charles Ortel a numit-o drept 'cea mai mare frauda caritabila nejudecata' si suspectata de a fi spalat bani din taxe (1, 2; revelatii DOGE de ultima ora, banii USAID pt. Haiti).

Sfirsitul rusofobiei

Progresismul si rusofobia sint linii structurale care au marcat nu doar politica subservienta europeana si romaneasca, dar ele au intoxicat profund spatiul public din partea elitelor (vezi; eu unul, nu voi uita niciodata urletele macabre de la Antena 3 CNN din iarna aceasta). Acum, zilele lor sint numarate. Rusofobii si 'progresistii' locali - ONG-isti, ziaristi, 'traineri' si 'coaches', vor ramine acum fara galerie de incurajare si, probabil pentru multi, fara sursa de venit. Obligati sa cistige si ei o piine cinstita, virful nasului le va cadea, iar 'elitismul' si sentimentul lor de 'indreptatire' vor scadea corespunzator. Printre altele, aceasta inseamna ca dl. Calin Georgescu e de neatins. Retragerea de pe pozitii progresiste a inceput deja (Ciolacu, Antonescu, Burduja de care am ris aici) - asteptam cu risul abia retinut primul ciolac care va sari pirleazul rusofobiei.

Scriu despre 'sfirsitul rusofobiei' fara parti pris-uri si fara simpatie, nici de o parte, nici de cealalta (ba dimpotriva, luptind cu anti-patia si pentru o parte si pentru cealalta). Dar observarea in timp real a propagandei (revedeti 'Relevmente timpurii pe calea razboiului', segmentele 'Prin hatisul propagandei') si actelor pasiv-agresive ale 'atlantistilor' (sinteza despre agresivitatea pasiva aici) mi-a lichidat simpatia 'proeuropeana' in care generatia mea a crescut... Scriu despre terminarea politicii de rusofobie cu acelasi ton dispasionat, amar si lucid cu care o recomanda Jeffrey Sachs (min 49). Asadar, mai degraba, 'Rugati-va pentru fratele Alexandru'.

Razboiul s-a terminat: in succesiune rapida, Trump si Putin au avut Convorbirea, Ucraina va pierde teritoriile din care si-a alienat populatia prin politici iresponsabil dusmanoase si nu va intra in NATO (Pete Hegseth), Trump ameninta cu eliminarea personalul din ministerul de externe (Departamentul de stat) si CIA care vor actiona pentru continuarea implicarii SUA in Ucraina in pofida politicii lui oficiale. La conferinta de securitate de la Munchen, J. D. Vance a trasat cu precizie si implacabil parametri noului raport al SUA cu Europa. Citeva zile mai tirziu, prima intilnire la nivel inalt dintre americani si rusi a avut loc in Arabia Saudita si a fost 'un succes' - totul, fara participarea europenilor si a lui Zelenski.

Acestia acum se dau cu fundul de pamint si vocifereaza pentru un loc la masa tratativelor. Ca anexe americane, le-a convenit expansiunea imperialista a UE in teritorii foste ale Uniunea Sovietica (vezi 'de ce vrea UE Ucraina?' aici). Acum, se screm sa devina putere imperiala pe picioarele proprii... Cum corect observa un comentator, au fost vasalii lui Biden in razboiul anti-rus prin proxi, acum de ce se mira ca sint tratati ca vasalii? In continuare, asteptam ca razboinicii de fotoliu din Romania sa faca penitenta la Moscova pentru a restabili amiabilitatea de buna-vecinatate cu rusii ;)... Ca acest idiot-candidat cu nume, dictie si comportament de gradinita, care vrea sa mearga - altii - la razboi.

Capacul pe sicriu a fost pus abia perceptibil ulterior, de catre ministrul apararii Pete Hegseth, care a notificat Pentagonul sa implementeze reduceri de cheltuieli (19 februarie). Comanda Europeana, care a fost in centrul razboiului prin proxy cu Rusia in Ucraina, nu se afla printre cele specific scutite.

Ca in algebra, sa jonglam un pic cu termenii. Este un lucru superficial curios ca razboiul rece a continuat cu poli ideologici inversati: statul adinc american a pastrat ostilitatea impotriva Rusiei dar devenind casa pentru ideologia post-marxista. Europa a urmat servil aceasta formula, iar Romania s-a aliniat stupid acestui consens de putere. Acum, acesta a cazut si atit Europa cit si Romania sint fara cap: in vreme ce gasca razbonicilor de plastic de la Weimar, acum largita (despre Triada originala de la Weimar, vezi aici), impinge la continuarea razboiului in pofida lui Trump, candidatul-gradinita la presedentia Romaniei vrea sa ne aliniem cu ei. In locul mintii acestor politicieni exista un vid care abia asteapta sa fie ocupat. In toate aceste tari (cu exceptia Italiei, unde anti-rusismul e probabil rezultatul tirgului de putere dintre Ursula si Pepenoaica; vezi), razboiul este o diversiune de la precaritatea politica interna: e vorba fie de regimuri socialiste de stinga ajunse si mentinute la putere pe cai dubioase de manipulare a 'democratiei' (Franta, Spania, Polonia, Romania) fie de regimuri socialiste pe cale de a fi inlocuite (nominal de dreapta in Germania, de stinga in Anglia).

Asocierea dintre razboi si socialism este clarificata acum de aceasta empirie: socialismul, indiferent de nuanta ideologica, inseamna dezastrul libertatii interne pe care il ascunzi poporului printr-un dusman extern convenabil (care nu trebuie sa fie neaparat statal, pentru Orban e 'Soros'; despre contra-exemplul Ungariei, revedeti sinteza de aici)... Dusmanul real, atit pentru socialisti cit si pentru razboinici, este poporul propriu si libertatea lui.

Ultimul globalist sa stinga lumina

Fara indoiala ca revelatiile vor continua sa apara, dominourile vor continua sa cada, consecintele si implicatiile vor fi desfasurate. Ramificatiile acestei destructurari vor fi pe atit de diverse si de adinci pe cit a fost forta de penetrare a retelei para-guvernamentale globalist-progresiste americane in cele mai indepartate colturi ale planetei si in ultimele recese ale vietii. Internauta DataRepublican (web, Twitter) desfasoara un efort sustinut de cartografiere a traseelor banilor prin reteaua USAID. Recent, din hatisul care emerge (mostra), a rasarit profilul de finantare al 'unipartidului' (explicatie, discutie), adica al 'dreptei' si 'stingii' avind 'obiective' similare si finantate unic de catre stat. Pe primul loc dintre cei sapte recipienti majori, la nivel dublu fata de urmatorii doi, se afla NED. Un alt recipient major este Internews, literalmente centrul nervos al unei retele uriase de propaganda care lucra in 30 de tari, cu 4000 de organizatii de stiri si 9000 de jurnalisti, the 'motherload' (vina principala, cum zic cautatorii de aur) a dezinformarii si cenzurii (Wikileaks, sinteza ZeroHedge; compara cu Wikipedia si pagina acasa, unde nu se gaseste nici un fel de informatie; Matt Taibbi despre, in marturie la camera deputatilor). Ceea ce Wikileaks a descoperit, este 'jgheabul de alimentare' al presei aliniate Turceascu-Cristoiu la scara planetara, scroafa cu multe tzitze hranita la rindul ei de stapina USAID...

R3Media a publicat o lista de finantari USAID in Romania intre 2021-3. Din pacate, ONG-urile nu sint identificate datorita sursei datelor. De asemenea, excelenta Victoria Furtuna coreleaza USAID cu finantari ilegale in reforma justitiei din Moldova (via InPolitics). Cind arhiva USAID va fi pusa la dispozitia publicului, fiecare destinatar va putea fi identificat cu precizie probatorie (cum i-a cerut Fico lui Musk). Indata ce Tulsi Gabbart a primit ieri unda verde de la senat si a depus juramintul, Trump/DOGE a definantat masiv organizatia National Endowment for Democracy (vezi si mai sus). In 2023, NED inca avea sute de proiecte in Europa de Est, raspindea rusofobie iar revista organizatiei cerea arestarea conservatorilor PiS in Polonia(TGP). Un aliat al lui Trump, acum director la biroul de administratie si buget, prin intermediul unui think-tank asociat, a acuzat organizatia de ceea ce se stia demult: finantarea revolutiiilor portocalie si Maidan in Ucraina si care au condus mai apoi la razboi.

Revelatiile despre activitatile ilicite ale Departamentului de stat probabil ca dau contextul in care trebuie inteles mesajul lui Ric Grenell, trimis extraordinar al lui Trump pentru misiuni speciale, aratind cu degetul spre Ciolacu - el sugereaza ca, alaturi de canalele oficiale (bideniste) americane care au contribuit la furtul alegerii lui Calin Georgescu (Anthony Blinken, Matthew Miller; vezi, vezi), USAID a avut de asemenea o mina in joc (Twitter, comentat de R3Media). Aceasta coroborare a fost facuta si de reporterul independent Lee Fang (raportat si aici)(vezi si aici). Nu ar fi prima data: USAID a fost legata de eliminarea lui Bolsonaro in Brazilia (1, 2). De asemenea, Orban, care avea inca recent fixatia 'Soros', are acum revelatia ca a fost de fapt tinta USAID prin publicatia-instrument Politico si va incepe urmarirea ONG-urilor care au luat fonduri USAID (si inca, 15 februarie, in interviu cu Tucker Carlson; Orban pe larg mai jos). Iata, asta e 'razboiul hibrid', practicat de insisi cei care ne sperie cu gogomania asta...

Lucrarea deglobalizarii nu se incheie cu eradicarea sistemului circulator USAID, NED s.a. (vezi sectiune mai sus). La acestea, se adauga revizuirea sau retragerea SUA din multiple organizatii internationale, iesirea din OMS, Acordul climatic de la Paris si IPCC, pacea unilaterala negociata cu Rusia (vezi mai sus), aruncarea UE pe valul responsabilitati (vezi momentul Vance mai jos), 'ingroparea' politicii wilsoniene in relatiile internationale, mesajul de la Davos (vezi mai sus), etc.

Asteptam ca pe butuc sa ajunga cei doi piloni cruciali de sustinere ai arhitecturii institutionale globale, NATO si ONU, in varianta lor de azi, produse ale militarismului si propagandei din RM2 (Carta Atlantica 1941, Declaratia Natiunilor Unite, adica aliatii de razboi SUA, Anglia, URSS, China + 22 altii, 1942).

La rindul ei, Carta Atlantica nu a fost doar expresia manevrelor lui Churchill si Roosevelt de a baga SUA in razboi, ci si schita ordinii globale socialist 'liberala' de dupa razboi (GATA, welfare, dezarmarea inamicilor ideologici nationalistici).

Acest lucru incepe sa se miste: Trump a retras deja SUA dintr-un numar de organisme ale ONU, deputati si senatori americani de frunte militeaza pentru iesirea din NATO, Elon Musk insusi a intrat in hora declarind 'Sint impotriva puterii globaliste' si sustinind iesirea SUA din NATO si ONU. La toate acestea, Ron Paul, vechi militant pentru abandonarea NATO, se alatura.

Speram ca lucrurile vor continua in acelasi spirit si ca acest argument va ajunge in atentia DOGE/Trump astfel incit si IMF/World Bank urmind a fi puse pe butuc.

'Globalismul' este nesustenabil fara participarea Americii. In acest sens, esenta 'deglobalizarii' nu are nimic de-a face cu 'izolationalismul', 'nationalismul', etc. Este vorba de revenirea Americii de la conditia de Imperiu la cea de Republica (Alasdair Crooke). Iar 'deglobalizarea' este o invitatie implicita adresata fostilor vasali codependenti de a-si regasi nervul de a redeveni, pe picioare proprii, exact acelasi lucru - republici libere si cu adevarat democratice. Vedeti 'momentul Vance' mai jos.

Sa-l lasam pe Soros sa moara in pace

Nu putem pune punct acestui subiect fara a reveni asupra unei gogorite devenita obsesie conservatista (subiect abordat initial aici). Lumea s-a obisnuit, nereflexiv, sa dea vina pe 'Fundatia Soros' (discutie recenta, vezi; tot recent, vezi Realitatea, Bogdan Tudor Iacob; ceva mai precaut dar tot incorect, Ion Cristoiu, min 23, 25, 29, mai bun insa decit anterior, min 7 urm, in sp. min 11; Dungaciu care deplinge fixatia anti-Trump, ca apoi sa cada in fixatia anti-Soros - si Ponta care copiaza practic ideea lui). Puterea ei efectiva a fost data de asocierea cu canalele oficiale americane fie prin a. afinitate ideologica (vezi colaborarea cu administratia Biden 1, 2), fie prin b. suport incrucisat al acelorasi organizatii aliniate ideologic dar si, cum uneori a fost cazul, prin c. folosirea de catre acestea a structurii institutionale a fundatiei pentru implementarea practica a obiectivelor. Cum a fost revelat prin acest proces FOIA din 2017/8 intentat de Judicial Watch impotriva USAID/Departamentul de stat, 1, 2; sau aceasta coordonare dintre Samantha Powers, sefa USAID sub Biden, si Fundatiile Soros intre 2021- 2023, 1, 2.

In pofida sie insasi, trecerea in revista Just the News, 2025.02.05 (si, alergind dupa fenta, The Organic Prepper, InfoWars, Washington Examiner), conduce fara placere la aceiasi concluzie: Soros nu a 'primit bani' de la Departamentul de stat/USAID, maximul care poate fi sustinut este ca diverse organizatii au primit finantare incrucisata si de la Soros si de la USAID/Departamentul de stat - deci, o aliniere ideologica. Mentionat, pe post de 'bomba', este un anume East West Management Institute. Problema e ca mentionarea este 'prin asociere' si nu prea onesta: EWMI a fost intr-adevar fondat de Soros, cindva, in 1988, dar astazi Soros nici macar nu este mentionat pe situl institutului. Masa celor 266 de milioane de dolari mentionate provine in proportie de peste 98% de la USAID, cu o citime ramasa direct de Ministerul de externe. Donatiile Soros catre institut in intervalul 2016-2023 au fost sporadice si totalizind sub 1 mil $ in sapte ani. In 2018, Judicial Watch a determinat din nou (vezi c mai sus) ca structuri ale institutului au fost folosite de USAID (in Albania) si ca institutul ar fi avut un rol in evaluarea cererilor de finantare supuse USAID (cauta 'controversy' aici). In fine, fundatia Soros este doar unul dintre cei 35 de donori ai institutului, intre care figureaza USAID, Ministerul de externe american si... zurait de tobe, Ministerul justitiei din Romania. Pe acest ultim detaliu ar trebui sa se concentreze analistul sau investigatorul roman - si altele asemenea (alt caz major semnalat mai jos). Duminica, 9 februarie, Just the News revine cu un material oarecum auto-corectiv, in care il citeaza pe presedintele Judicial Watch afirmind in esenta exact cele sintetizate de mine in primul paragraf (punctele a-c):

"George Soros... a fost adeseori in situatie de partener cu Ministerul de externe, USAID, in avansarea valorilor [de stinga]... Nu e doar Soros, e intreaga stinga transnationala... Ea amplifica efectul banilor USAID... prin aprobarea tacita si suportul tacit al guvernului american" ["Soros has ... often been able to partner with the State Department, USAID, to advance these [leftist] values... It's not just Soros, it's the whole, it's the whole transnational left.... They leverage USAID money... they get the rubber stamp of approval and the tacit support of the US government"; Tom Fitton in podcastul John Solomon Reports]

Si iar, pe 10 februarie, Just the News citeaza dintr-un interviu cu un fost director de birou al USAID: "ani de zile, agentia a canalizat bani catre mai multe grupuri non-profit care primeau de asemenea sustinere substantiala de la componente ale imperiului Soros" [The development agency for years funneled money to several nonprofit groups that also received substantial backing from components of George Soros’ empire].

In fine, Grok (motorul IA de la X) se invirte in jurul chestiunii fara a face o atribuire lui Soros, in ciuda faptului ca cercetatorul este unul dintre cei care alearga dupa fenta celor '270 de miliarde'. Motivul este simplu, teoria politica din spatele acestor asocieri este gresita. Asocierile sint probabil foarte reale si corecte, dar atribuirea responsabilitatii nu.

Pina si Victor Orban, acest fost sorosit devenit cruciat anti-Soros (convertitii sint intotdeauna cei mai radicali), zice si se contra-zice: Soros ba e 'finantat de Bruxelles', ba Soros 'are in buzunar Bruxellesul'. Obsesia cu Soros ii joaca feste si auto-contradictia lasa sa transpara motivele ulterioare: anti-sorosismul e util (tap ispasitor), dar nu putem 'monta' chiar cazul pe care l-am dori. Acest material arata ca cea mai mare parte a finantarii ONG-urilor din Ungaria dusmanoase fata de Soros vine de la Comisia Europeana. De altfel, Fundatia Soros a fost inchisa in Ungaria sub presiune politica (legislatia 'Stop Soros') inca de acum sase ani - ca acum sa fie din nou expulzata?! Dar, vezi mai sus cum Orban isi revine, cind vrea, in simtire.

Desigur, masinatiile lui Soros nu sint lucruri minore dar accentul este eronat plasat, cum DOGE a revelat zilele acestea: nu este vorba de 'conspiratia' unei fundatii, ci de cirdasia (parteneriatul) dintre organizatii zis 'private' si stat atit de caracteristica neocorporatismului 'multi-stakeholder' ('multiple parti interesate'), promovat de Soros, WEF dar si o multime de state (vezi mai jos, OGP). Este vorba de un cartel centrat si organizat in jurul unor agentii ale statului. E cazul sa ne reamintim de observatia facuta cu prilejul fortarii lui Elon Musk de a 'indoi genunchiul' in Brazilia sau a lui Durov in Franta: oricit de puternice, corporatiile, in cazul de fata fundatiile, nu ele au ultimul cuvint ci statele, care ele detin puterea ultima prin monopolul asupra fortei coercitive (telegrame 1, 2). Nu Samantha Powers ia 'ordine' de la Soros - ci invers. Corespunzator: daca 'Soros da ordine' in Romania, nu o poate face decit pentru ca le repeta pe cele ale Samanthei Powers. Desigur, obisnuita genuflexiunii face ca, la un moment dat, statul roman sa nu mai tina cont care-e-care si ia ordine de la toti. Iar romanul obisnuit, cu naduf, se leaga de ce-i mai la indemina. Afirmatii precum 'George Soros a reușit în Statele Unite mult timp să deturneze sute de miliarde (sic!) de dolari puși la dispoziție de statul american' sint, in evaluarea mea false si ele reduc credibilitatea emitentului. Iar altele, de la acelasi emitent, pur si simplu naive: 'nucleul dur al UE... dirijați și susținuți (sic!) de către caracatița Soros de la nivel mondial'. Serios? Cum poti sa crezi ca o structura suprastatala, UE, care fabrica bani la discretie (revedeti aici+aici) are nevoie de 'sustinerea' lui Soros?! Cum poti sa crezi ca o 'caracatita' reala, enorma birocratie kafkiana de la Brusel, poate fi 'dirijata' de un singur om?! Asemenea fixatie 'sorosita' nu face decit sa spulbere pentru romani valoarea autentica si utilitatea a revolutiei DOGE - recalibrarea corecta a responsabilitatii si acuratetea minutioasa a actului de justitie. Adica, in loc sa deztelenim insistent interventia financiara a statului si a supra-statului in dinamica culturala, formarea si circulatia opiniei, coruperea asociativitatii organice (vezi mai jos 'astroturf'), crearea unui cartel elitist ostil poporului (vezi mai jos despre 'blob') - in loc de toate aceste procese care distrug autenticitatea si libertatea romanilor, trebuie sa vinam un aproape-mort si citiva bursieri mercenari cu constiinte de vinzare?!

Reteaua Soros are entitati multiple, cu nume confundabile, schimbatoare in timp, cu finantari reputat opace. Dar ceea ce putem descifra cu destula certitudine in ceea ce ne priveste sint urmatoarele: Fundatia Soros si-a incetat activitatea in Romania incepind cu 2014 (intre 2001 si 2012, deja finantarile erau facute printr-un trust din strainatate, CEE Trust, 1, 2, azi defunct); pina in 2017, s-au mai facut finantari 'pe proiect'; iar din 2023, odata cu iesirea din peisaj a lui Soros batrinul, si-a oprit cu totul activitatea in Europa de Est (exceptie Moldova, Georgia, Ukraina, fosta Yugoslavie, reprezentind segmentul regional 'Eurasia'; vezi lista de sucursale). Cea mai buna prezentare a retelei Soros la finele anului 2016 ii apartine Simonei Ionescu, publicata in Evenimentul Zilei (IA). Desi materialul era citat frecvent, azi a disparut, adresa respectiva redirectionind silentions catre un material 'de senzatie' pe subiect, dar inutil. 'Continuatoarea' fundatiei Soros ar fi, conform materialelor mai vechi citate, o asa-numita Fundatie pentru Dezvoltarea Societatii Civile: ea s-ar auto-sustine, numele lui 'Soros' nu e de gasit pe sit, nu a benefiat de finantare intre 2016-2021, dar aceasta reaparare in 2022 si 2023 (100k respectiv 1 mil USD). Exista lastare noi, de sorginte locala, inca clientelare de la distanta, dar aparent lipsite de vitalitate proprie (ex. Centrul pentru inovare publica, Ovidiu Voicu, finantari Soros 2016-2023, afiliat cu Open Government Partnership, vezi mai sus). Alte finantari ajungind in Romania sint indirecte (vezi mai sus, Freedom House) si de la distanta, pentru un total de 66 de finantari intre 2016-2023 in valoare de 17.834.000 $ (rotunjit). Cea mai uniforma si consistenta parte a revenit minoritatii tiganesti de 12.469.000 $ (cca 11.420.000 + 1.049.000 $ burse Aresel specific pentru tigani; sit inca 'in constructie', vezi aici cite ceva despre spectrul de preocupari). Ceea ce lasa cca 5.5 mil $ pentru tot restul societatii romanesti pe parcursul a 8 ani, adica cca 700 de mii de dolari pe an. Mult? Putin? In orice caz, departe de nivelul apoplectic al anti-sorosismului... Una peste alta, anti-sorosismul azi este o amorteala a a mintii, o 'aparitie ectoplasmica vaporoasa', de scos in mod convenabil din palarie la nevoie si, tot in mod convenabil, permitind eludarea pudibonda a responsabilului principal: Departamentul de Stat american si extensiile sale in statul roman.

Incepind cu 2019, focarul de interes al lui Soros s-a mutat asupra SUA: daca in perioada 2016-2019 cheltuielile in SUA si Eurasia (cele mai mari) erau comparabile, din 2020, cele din SUA s-au dublat in vreme ce cele din Eurasia au stagnat (grafice de finantare pe regiuni geografice). De asemenea, atit in SUA cit si in UE, actiunile prin 'societatea civila' erau dublate si, de fapt, depasite prin activitatea de influentare statala: in UE, de pilda, parlamentul in legislatura 2014-2019 numara 226 de 'aliati Soros' din 651, adica >33%; in, SUA, de pilda, procurorii districtuali (DAs) care sint obligati lui Soros controleaza 20% din populatia Americii si 70% din cea a Texasului (vezi mai jos).

Ideea e simpla: eliminarea ingerintei actorilor statali si supra-statali (Comisia Europeana, 1, 2, 3, pentru Romania 4, 5; Imperiul American, vezi sectiunea anteriora) este critica. Asta ar echilibra raportul de putere al indivizilor cu obiectivele sorosiste si ar permite combaterea lor libera in arena publica. Nu e nevoie de 'expulzari' si 'interziceri' brutale. Ele nu ne servesc, ci ii servesc pe cei care ni le propun. Problema tapului ispasitor este ignorarea cruda a posibilitatii ca victima sa nu fie de fapt chiar asa de vinovata - iar problema inca si mai mare este ca adevaratii vinovati ramin nepedepsiti si jubilanti.

In acest sens, Dungaciu are partial dreptate (min 64) afirmind ca Soros a fost doar o persoana privata urmarind, cu banii proprii si pe fata, raspindirea ideilor in care crede (compara aici). El ca persoana, da. Pina si timpeniile 'woke', progresiste, se califica pentru libertatea de constiinta. Dar nu si cei care ne-au impins interesat pe git agenda lui din pozitia de reprezentanti politici ai romanilor si executanti ai statului. In ordinea raului efectiv facut, statul si functionarii lui sint adevaratii vinovati: ei merita sa fie public cunoscuti si, cind se dovedeste a fi cazul, legal penalizati.

Soros e probabil vinovat in ordinea raului metafizic, dar acela, nu noi il judecam. Asadar, sa-l lasam sa moara in pace. Ceea ce are el nevoie, de s-o gasi sufletul caritabil care sa o faca, este o 'vorbire pentru morti' (Orson Scott Card). Pentru Soros, poate cea mai mare pedeapsa este esecul creatiei sale, 'societatea civila'. Vezi ulterior.

Soros si 'lawfare' in America si Romania

Calin Georgescu (CG) a anuntat, pe urmele lui Orban, 'interzicerea' retelei Soros in Romania in 17 ianuarie (comentat in telegrame succesive in 'One ring to rule them all', aici). Azi, 18 februarie, comunicarea lui a ajuns la atentie lui Elon Musk care o andoseaza entuziast: "Romania isi merita suveranitatea!". Nu am reusit sa gasesc sursa recenta a afirmatiilor lui CG la care a reactionat Elon, acesta referind un tuit al abonatului Inevitable West. La rindul sau, CG si-a preluat circular propriile afirmatii pe calea repostarii lui Elon. [ed. ult. R3Media ne informeaza ca afirmatiile lui CG despre Soros preluate de Musk sint din interviul cu un jurnalist independent, Mario Nawfal, publicat pe 19 februarie, X, YouTube].

Nu conteaza. Tuitul lui Elon a fost rapid preluat de presa romaneasca de opozitie, cum ar veni: R3Media, Cotidianul, Luju (1, 2).

Ca noi toti si Elon invata: el afla si se mira ca nu e totul despre 'Soros', ci ca prevenirea 'derapajelor democratiei' de la linia programatica este un subiect de cercetare teoretica si subiect de policy, de politici aplicate, nu de ieri de azi si care a capatat un nou elan in contextul prezent (Brooking Institution, 2019, 2025). [Edit 2025.03.02 In confirmare la acest aliniat (si sectiune), vederile exprimate de Elon pe 1 martie la Joe Rogan sint mult recalibrate. El descrie incirdasirea stat-Soros drept 'graft', 'altoire', in acest context cu conotatii etice de coruptie. Cum ar veni, reteaua Soros a. creste pe trunchiul statului asemeni unui altoi dar care, b. tot asemeni unui altoi, nu mai poate fi distins de copac de la un timp desi c. intre timp i-a schimbat natura fructelor pe care le genereaza. Nu degeaba Elon ii ataseaza lui Soros epitetul de 'genial'].

Ideea e urmatoarea. 'Soros' este, cum zici in engleza, 'the low hanging fruit': 'fructul usor de cules', la indemina - convenabil. Trebuie tintit mai sus, acolo unde adevarata responsabilitate rezida: Departamentul de stat american sub Obama si Biden, Comisia Europeana, statul roman sub Basescu si Iohannis. Adica la nivel de stat si supra-stat. 'Oamenii lui Soros' sint iritanti in media, pe internet, la naiba, printre cunostinte! Dar cita vreme opereaza in moduri strict private - fundatii, asociatii, ONG-uri de apartament de bloc, e treaba lor ce fac si e treaba noastra sa ii combatem argumentativ. Inclusiv progresistii si sorosistii se bucura de libertatea de constiinta. Pe masura ce seaca conducta de bani, isi vor cauta alta treaba (ba chiar vor deveni 'suveranisti' daca bani vor incepe sa curga pe acea conducta; ca acestia). Ei ne intereseaza doar in masura in care au operat in functii publice. "Stim cine sint" (vezi evidentiat in poza de captura a tuitului lui CG) trebuie sa vizeze doar acest aspect, pentru a nu deveni vinatoare de vrajitoare. Calin Georgescu trebuie sa fie atent la ceea ce spune pentru a nu corupe sufletul romanilor.

Cit despre Elon. Pe linga obiceiul de a sari infocat in cauze pe care, apoi, dupa reflectie, le lasa mai moale (zionism si marea inlocuire, libera expresie in Brazilia, imigratia legala prin vize H1B, dezicerea de Reform Party UK/Farage pe cazul Tommy Robinson) - exista un motiv indreptatit pentru care susceptibilitatea lui la numele lui Soros este atit de mare. Cum am mentionat anterior: Soros a descoperit o metoda de a efectua schimbare sociala in America pe foarte putini bani. El a finantat cu succes alegeri pentru posturi de procur districtual (district attorneys, DAs) in asa fel incit o cincime din populatia americana traieste acum sub controlul procurorilor lui.

Este puterea judecatoreasca cea care, prin inactiune, neinterventie sau decizii corupte, a facut posibil furtul alegerilor in 2020 (revedeti). Si tot ea este cea care pune bete in roate revolutiei MAGA si, in particular, eforturilor lui Elon la DOGE (rezumat). Acum, judecatori Soros ingaduie procese frivole care nu au o baza de drept, dar sint totusi permise. Aceasta distorsiune rau-voitoare a dreptului reprezinta 'lawfare', razboi partinic si/sau ideologic cu mijloace legaliste (revedeti conceptul aplicat la Romania aici):

"E greu de crezut ca judecatori vor sa incerce sa ne opreasca sa scormonim dupa coruptie... Poate trebuie sa ne uitam la judecatorii insisi pentru ca socotesc ca e vorba de o violare foarte serioasa [a legii]". [Trump].

Motivul este, in principal, pentru a da timp birocratilor din statul adinc sa isi ascunda urmele (Trump, raportat de InfoWars).

Din pacate, nu pare a exista un sistem de penalitati pentru judecatorii indulgenti cu litigatia frivola, dupa cum am descoperit in propria mea cercetare:

Pe de alta parte, suspendarea lor trebuie aprobata de cele doua camere cu 2/3 din voturi pe care republicanii, care deja redacteaza articolele de suspendare, nu le au.

56% din americani considera ca judecatorii isi abuzeaza autoritatea. Dar caile de remediere sint putine.

Deocamdata, solutiile pentru procesomania din capriciu politic sint cautate in spatiul legalistic si asa ar trebui sa ramina. Autocontrolul (restrain) si discretia sint de esenta, desi ritmul reformelor ar putea fi incetinit: nu dorim lezarea unuia dintre cele mai juste sisteme de drept doar pentru ca el a fost abuzat (Jonathan Turley). O posibilitate sugerata de un fost oficial in prima administratie Trump, Dan Huff, este introducerea de 'obligatiuni de incetare' (injunction bonds), care prevad costuri pentru partea litiganta in caz ca pierde. Aceasta ar putea reprezenta o demotivare puternica pentru initierea proceselor politice nefondate (recenzie, sir extras de tuituri, original). [ed. ult. Injunction bonds introduse prin ordin executiv 2025.03.11, felicitari Dan Huff!]

Investigarea judecatorilor, a finantarilor lor si a relatiilor lor politice sint o alta cale, mai slaba si cu risc de a deveni vinatoare de vrajitoare. Analiza citorva cazuri arata clar caracterul activistic al operatiunilor lor cvasi-legale. Motivele lor subsidiare si/sau conflictele de interese ar putea contraveni codurilor etice de comportament pentru judecatorii federali - ceea ce ar fi o cale legitima de actiune, asa cum a fost sugerat.

In fine, solutia nucleara ar fi cea aplicata cindva de Andrew Jackson, cel iubit de Trump (revedeti), sugerata inca din timpul primului mandat si repetata acum: ignorarea deciziei judecatoresti. Orice decizie, pentru a fi efectiva, trebuie ranforsata: fara ranfosare, ea e doar vorba in vint. Or, puterea judecatoreasca nu are forte proprii, ranforsarea se face prin intermediul puterii executive - adica Trump. Calea aceasta ar duce la slabirea autoritatii procedurale a dreptului, de aceea scriam ca este o solutie nucleara, preferabil de evitat. La un moment dat, curtea suprema va trebui sa se pronunte [ed. ult., s-a intimplat deja intr-un caz punctual, adjudecat favorabil lui Trump] dar, asa cum deja a fost observat, e vorba de judecatori care sa accepte limitarea propriei puteri in folosul executivului. Asa ca, nu va tineti respiratia... Aminarea da prilej progresistilor sa faca tapaj imens pe ideea unei 'crize constitutionale'. Nu este. Deciziile lui Trump/DOGE sint actiuni executive normale, cu care puterea judecatoreasca nu ar trebui sa aiba nimic a face. Exasperarea in crestere l-a condus pe Trump sa contemple inadmisibilul: "nu incalca o lege cel care isi salveaza tara". O linie de realitate foarte riscant de urmat. Dar, mai exista si metode subtile, a caror viclenie de sahist versat iti trezeste entuziasm si readuce umorul. [Ed. ult. Toate merg pina cind Curtea suprema inceteaza sa isi faca corect datoria, ca in aceasta decizie care il obliga pe Trump sa reia plati de 2 miliarde catre USAID...].

In fine, pe linga aceasta corupere multicefala, ca sa zic asa, ca o hidra, a aparatului justitiei, tot Soros este amestecat cu operatiunile avocatului activist Norm Eisen (wiki, acasa), 'un spin in coasta lui Trump' inca din prima administratie si un operator foarte eficace in razboiul legalistic impotriva DOGE de acum (in plus, pentru reliefarea unui mic detaliu din harta incirdasirii, membru al Brooking Institution mentionata mai sus).

Asadar, Elon, care experimenteaza in prima linie aceste lucruri, are dreptate cind afirma ca avem de-a face cu o 'lovitura judiciara', dar aceasta a fost atit de bine conceputa incit solutii legale nu prea sint. Cind tinteste pe alaturi, e probabil derivat si din aceasta frustrare. Dar exista diferente esentiale la extrapolarea experientei sale din America in Romania.

Acelasi Mario Nawfal mentionat anterior publica tuituri pe 16 februarie (1, 2) in care stabileste legaturi 'presupuse' ('alleged') intre lovitura de palat din decembrie data de CCR si finantari primite de trei judecatori ai acesteia de la administratia Biden (probabil ministerul de externe, Departamentul de stat), Soros si Freedom House (vezi mai sus). Informatia o citeaza pe Iosefina Pascal drept sursa, dar in sirul ei tuitar, ea doar reposteaza circular tuitul lui Nawfal. Nu am gasit in alta parte referinta originala.

Dar nu asta conteaza. Ceea ce conteaza este diferenta esentiala dintre cazurile de 'lawfare' discutate mai sus si acesta. In cazul american, este vorba de judecatori alesi, in cazul romanesc este vorba de judecatori birocrati numiti. Primii sint greu de indepartat legal, dupa cum am discutat; ai 'nostri' nu trebuiesc decit demisi. Nu e nevoie de o vinatoare de vrajitoare 'anti-sorosista' care sa rascoleasca societatea romaneasca, ci de identificarea cirdasiei statului cu Soros - detectiveala si vointa politica corespunzatoare. Iosefina Pascal face o treaba excelenta pentru prima sarcina (1, 2, 3), nu vad insa vointa corecta exprimata de CG.

Incheiasem (pentru a doua oara!) aceasta sectiune cind mi-a ajuns in atentie un interviu din 19 februarie cu un fost consul roman la New York, Catalin Dancu. Intrebat despre 'sorositi in structurile inalte de stat', aceasta are el de spus:

"Acest lucru va fi rezolvat in mod natural prin scrutinul prezidential. Viitorul presedinte al Romaniei va fi obligat prin contactele directe cu noua administratie a SUA sa aduca in jurul sau personalitati politice si militare care sa corespunda noilor viziuni ale administratiei Trump. Nu vorbim aici de o vanatoare de oameni. Discutam de lucruri mult mai pragmatice".

Amin.

Recviem pentru 'societatea civila'

Am scris:

"Scopul este dizolvarea 'societatii civile' falsa produsa de acest cartel de putere si restabilirea societatii civile adevarata, independenta".

Abia ce stirile despre USAID incepusera sa circule, primele tipetele de disperare ale 'societatii civile' false au aparut din locuri precum Ucraina (unde, ca veni vorba, 90% din stiri sint prin medii finantate de USAID), Polonia, Germania si multe altele. Nu poti sa nu admiti ca, desi un pacat, gustul de Schadenfreude poate fi taaaare dulce. Degustam, apoi ne pocaim (ca acesta; sau nu, ca acesta). Iar daca ati avut neplacerea de a fi dezamagit in mod repetat de piesele de teatru oferite in Romania, poate e timpul sa deveniti suspiciosi: printre alte enormitati, USAID a finantat un muzical in Irlanda si o opera transgender in Columbia. Poate, cine stie, si-a bagat coada si la TNB [ed. ult. coroborare Mihai Malaimare, care exact asta ne spune]... Si daca exhibitonismul sexual pe strada sau la TV va deranjeaza, poate veti fi curiosi sa aflati ca guatemalezii au trecut si ei prin asta tot gratie USAID (loc. cit.).

Nu mai cred ca, in acest moment, conceptul de 'societate civila' merita salvat. Am argumentat pentru salvarea conceptelor de capitalism si liberalism din mina contorsionistilor semanticii (vezi, vezi) dar nu resimt nici o dorinta de a face acelasi lucru pentru 'societatea civila'.

Rezistenta armata din primul deceniu comunist si dizidenta anticomunista sint singurele lucruri care, la est-europeni, la romani, dau verticalitate existentei crunte pe timp de 50 de ani, noua ne tin coloana dreapta si copiii le au de aratat lumii si posteritatii. Ideile de 'societate deschisa' si 'societate civila', introduse cu aportul lui Soros, ar fi urmat sa faca parte din aceasta mostenire. Urmasii buni nu isi risipesc mostenirea. Dar...

Faptul e ca 'societatea civila' a devenit antitetica oricaror idealuri de individualitate si libertate, de dezvoltare curata, spontana si infloritoare a vietii comunitare, pe care le-a inlocuit cu armate de activisti mobilizati de lozinci abstracte emise de intelectuali afoni la viata si la oameni - acest fapt, zic, ii pune lespedea pe mormint. Iar intrebarea e: s-a intimplat asta prin vreun joc de imprejurari, sau e o evolutie necesara, decurgind din ideea insasi?

Banuiala mea ca acesta din urma e cazul.

Conceptul de 'societate civila' nu a jucat nici un rol semnificativ in istoria libertatii (desi vezi Adam Ferguson). Ea era sinonima cu societatea politica, pur si simplu. Ca si concept generic de filozofie politica, intrarea lui in scena survine odata cu Hegel care separa societatea si politica: politica este apanajul statului, societatea... se ocupa cu 'civilitatea": se imbraca elegant, saluta frumos, isi arata manierele la teatru si la concert, maninca cirnati cu varza si bea bere 'elegant', cu degetul mic saltat in aer... Exista un adevar ascuns in aceasta ironie, anume un cordon sanitar stabilit in jurul 'societatii', o castrare politica a ei: daca face 'politica', ea o face pe post consultativ, ca ONG-urile azi (si care sint platite generos pentru pozitia cocosata). Sau, cu permisiune: permis de adunare, de manifestare, intre ora cutrare si cutare, ca orarul magazinelor. Pravalia statului nu e deschisa tot timpul pentru 'societate'. Tot ce iese din perimetrul acesta sanitarizat, este penalizat prin ostracism si tap-ispasitorizare: vedeti tratamentul la care e supus AfD si Calin Georgescu, camionagii canadieni si taranii belgieni - ce vorbesc, vedeti cu e tratat Trump insusi de 'europenii ca noi'! Toate acestea sint instante diverse in care 'societatea civila' s-a repolitizat, a indraznit sa redevina ceea ce de fapt e dintotdeauna, societate politica. Temele cele mai urgente ale vietii comunitare sint astfel scoase din arealul preocuparilor ingaduite: in UE, migratia de masa nu se discuta la bere, pe strada, la demonstratii, ci doar in soapta, pe culoarele mucegaite ale statului. O faci, mergi la inchisoare. Si tot asa.

Aceasta linie hegeliana a fost grefata pe fatada popperiana de catre Soros si teoreticienii lui. Conceptul si-a creat curind dupa 1990 o nisa teoretica prin concursul marxistului americano-ungur Andrew Arato si a colaboratoarei lui, Jean Cohen. Lucrarea lor din 1994, 'Societatea civila si teoria politica' a reprezentat formalizarea (si legitimarea) in teorie a ceea ce facea Soros in practica. Faptul ca intregul demers popperian o luase pe aratura, il arata punctul final in care a ajuns. In 2021, aceeasi doi autori publica lucrarea anti-populista si in favoarea ideii de 'democratie' la comanda, 'Populism si societate civila: provocare la adresa democratiei constitutionale'. Adio, 'societate civila'.

'Societatea civila' astfel incadrata, a devenit o cirdasie pestilenta intre stat, profitori inregistrati legal (ONG) si tovarasi de drum, naivi sau interesati, din sectorul privat. Formula e descrisa in pagina descriptiva a lastarului Soros, East West Management Institute (discutat mai sus): 'Am invatat, initial in Europa Centrala si de Est... ca o abordare colaborativa implicind societatea civila, statul si sectorul privat este cheia' (EWMI, despre). Aceasta partitie de rol, cu cloazanarea societatii civile intre stat si 'privat', e de regasit si in documentele WEF: 'societatea civila, uneori numita 'al treilea sector' dupa stat si comert', etc. ('Cine si ce este societatea civila?', 2018).

S-a ajuns pe aceasta cale la absurditati (contradictii logice in termeni) prin care ONG-uri finantate de stat se declara ca ar fi 'societate civila grassroot', adica societate organica, spontana, de la firul ierbii, de jos-in-sus (caz Germania, investigatia lui Merz).

Nicole Shannahan, partenera din tandemul prezidential cu RFK Jr., raspunde la mirarea unei intervievatoare: intrebarea reala e, de 35 de ani comunismul s-a terminat, atunci, ce fac ONG-urile astea (exemplu Internews, discutat mai sus) in Europa de Est care continua sa creasca si a caror finantare creste? Nicole: Raspindesc haos (interviu DataRepublican, min 7).

Julian Assange transeaza lucrurile: 'societatea civila... suna ca o idee buna. Daca a fost vreodata adevarata, nu mai e cazul de decenii'. Asta e 'o fabula' [2014, extras].

Un nou acronim vine sa bata in cuie aceasta realitate absurda: oximoronul ONGOG, 'organizatie non-guvernamentala organizata de guvern (GONGO, government organised non-government organization). Bill Ackman sublinia aceasta contradictie in termeni: "o organizatie... care se bazeaza pe finantarea statului nu este, prin definitie, 'ne-guvernamentala'. Mai curind, este un subterfugiu al conducerii/partidului in control de moment al statului sa efectueze schimbarile pe care le vrea dar fara transparenta si aprobarea necesara daca schimbarea ar fi efectuata direct".

Amorfitatea creata la intersectia stat-'societate civila'-privat include azi partide, universitati, intelectualitate, media, ONG-uri si cvasi-ONGurile. In Anglia se numeste 'The Blob', (Liz Truss; Meduza, Gelatina, de la acest film; vezi si mai sus re. NED), in America 'The Swamp' (Mlastina), in parlanta WEF, Soros si Wikipedia 'parteneriatul public-privat', in Romania 'stat paralel'. Eu ii spun chiar asa, Amorfitatea, care este, pe scurt, statul executiv-administrativ (vezi+vezi) si dependintele sale, organizate ca un cartel (cauta aici 'cartel').

ONG-urile reprezinta o incercare de ampriza totalitara asupra societatii, o tentativa de control din partea statului asupra celor mai senzitive si apoi, treptat, ne-sensitive compartimente ale vietii prin finantarea unor scule lipsite de scrupule. Atit.

Ele reprezinta antiteza asociativitatii voluntare caracteristica vietii libere, vietii din afara statului, atit de apreciata de Tocqueville la vizita lui din secolul XIX in America si pe care a caracterizat-o drept 'arta'. Asociativitatea e pe atit de dinamica, de spontana, de variata si de incrucisata pe cit sint scopurile particulare ale oamenilor, de la filatelie la presiune politica: aceasta este 'societatea civila' adevarata, organica. Am numit in trecut varianta aceasta ma;formata 'societatea civila' a oengeurilor 'de plastic' (1, 2): am descoperit recent termenul potrivit, astroturf. Astroturful este iarba de plastic folosita pentru gazoanele artificiale. Comparatia a facut-o David Sacks (sursa video, min 32), noul responsabil pentru IA si bitcoin in administratia Trump. Mobilizarea activistica si propangandistica la ordin este exact opusul miscarilor grassroot, de la firul ierbii, de jos-in-sus, care este unul din motto-urile canalului Outis (elaborat, vezi, vezi): "acesta este astroturf", spune Sacks, "Banii astia vin de sus in jos, de la Washington, ca sa finanteze aceste grupuri din intreaga lume. Te intrebi care e nivelul [lor] real de suport". Toate's vechi si noua-s toate: daca inainte de razboi mobilizarea se facea la trimbita arhanghelului Mihai, azi se face la apeluri telefonice criptice date de Cristine Guseth (vezi mai sus).

Totalitarismul exercita o presiune de separare a oamenilor unii de ceilalti, o ezitare in asociere si o lipsa de incredere care au fost numite, din unghiuri putin diferite, alienare sociala, atomizare sau anomie. Toate acestea sint fatale: caci tot ce aspiram sa realizam trebuie realizat printre altii si, in multe aspecte, cu cooperarea lor voluntara si reciprocata - libertatea de unul singur este posibila, dar fara a produce inflorire si roade. Si exact asta s-a intimplat: etatizarea societatii, o totalizare sociala indusa, intretinuta si amplificata prin ONG-uri. 'Societatea civila' astroturf este de fapt o mixtura pre-totalitara. Societatea 'deschisa' popperiana poate il va fi inspirat pe Soros in tineretea sa, dar rezultatul, punctul final, ma face sa ma indoiesc ca acesta ar fi fost cu adevarat cazul. Soros s-a folosit de Popper pentru a-si injecta propria lui fiertura otravita.

Toate acestea sint usor de recunoscut de catre cei care au avut experienta comunista. Dar ele sint de asemenea de recunoscut in 'lamentatia lui Ciolacu' de care m-am amuzat copios in alta parte: 'Am ajuns să vorbim în şoaptă doar pentru a nu deranja. (Cotidianul)'...

La vinatoare de sorosisti

Toate cele de mai sus nu justifica insa reactiile bazate pe atribuire si condamnare prin asociere. Azi, ne apropiem de situatia de dupa revolutie cind erai judecat daca 'nu ai mincat salam cu soia' si daca ai fost asociat in orice fel cu PCR. Deja USAID devine o vinatoare de vrajitoare si nu doar in SUA (vezi viteazul vindictiv de dupa razboi, Victor Orban al Ungariei; vezi Calin Georgescu al nostru; pentru acelasi sentiment cu cel de fata, coroborati Mihai Malaimare). Acelasi lucru s-a intimplat si se intimpla iar cu sorosismul si nu doar in Romania (vezi primul para al sectiunii).

Pata oarba ca in atitea cazuri este responsabilitatea statului in crearea acestui mediu pre-totalitar. Aceasta este atribuirea esentiala dar care e mereu evitata.

In prezent, 'societatea civila' apare in principal ca un construct al statului adinc american (Corbett) — si mare parte din ea va dispare odata ce acesta va fi asanat. Desigur, exista contrapartea europeana unde roninii ramasi fara stapin peste ocean se refugiaza (incep sa apara informatii despre finantarile ilicite ale UE pentru presa din Romania) si, apoi... statele proprii.

Ceea ce trebuie interzis nu este 'Soros' (Orban, Calin Georgescu), nici macar finantarea 'straina' (Orban) ci, pur si simplu, finantarea ONG-urilor, a 'fundatiilor, a 'fondurilor' de catre state, oricare state si, specific, de catre statul propriu. Statul nu are bani 'ai lui': el nu are decit banii luati cu japca prin taxe sau imprumutati in numele cetenilor contemporani si viitori (ca sa tin lucrurile simple, de fapt, ii creaza din nimic, revedeti). Latitudinea statului de a lua bani de la toti ca sa dea unora (redistributie) trebuie abolita. Iar aceasta, se aplica in primul rind celor mai mari 'oengeuri' care sint partidele politice. Prin aceasta, o sursa infinita de matrapazlicuri, hotii si subminari ale libertatii este jugulata in fasa. Poate ii explica cineva asta lui Orban si Georgescu. Trump a facut deja primul pas pe aceasta cale, emitind un ordin executiv pentru investigarea tuturor ONG-urilor finantate de stat. De fapt, nici o investigare nu e necesare: statul trebuie sa iasa pur-si-simplu din businessul engeoist, fara clasamente, fara prejudiciu moral si fara parti pris. Rase, toate. Cartelul stat-media-activism, 'blobul', Amorfitatea trebuiesc demolate. Iar partidele, sa se finanteze cum pot de la cetateni, nu de la stat.

'Scutul oligarhiei'

Discursul democratiei azi a devenit aproape inextricabil legata de discursul 'societatii civile': daca unul se duce, se duce si celalalt. Ceea ce si observam ca se intimpla: 'scutul democratiei' apara cartelul, blob-ul, Amorfitatea de demos, de popor, de adevarata societate organizindu-se spontan (acasa, racoriti-va indignarea impreuna cu Cornel Nistorescu). 'Scutul' este consecinta absolut fireasca urmind compromiterii ordinii de drept, a 'ajustarii' autoritariste a rezultatelor democratice, proces oprit din fericire in SUA dar pe cale de a deveni programatic in Europa si in care Romania a ajuns din nou, fatidic, sa joace un rol central. Cind imi vine in cap expresia cu 'scutul', parca vad Cernobilul acoperit de beton: democratia si libertatea de constiinta sint radioactive pentru oligarhii bruselezi si nationali.

'Societatea civila' a fost un fals menit sa ascunda compromiterea democratiei: iar acum, cu valul cazut, 'democratia' la ordin isi arata propria falsitate si natura totalitara. Si pentru ca procesele acestea artificiale de echilibrare interna s-ar putea sa nu mearga, un 'razboi supapa' asigura contextul propagandistic de legitimizare. Asa ca Ursula l-a pus la pachet pe eroul Z si la trimis la Washington sa ii detoneze lui Trump planurile de pace in Ucraina (revedeti)...

Atit 'societatea civila' cit si 'democratia sub scut' arata procesul inevitabil de descompunere a UE, entitate birocratica, colectivista, sovietica si bolsevista (vedeti mai jos). Amindoua sint limbaje despre grupuri si nu despre om: ele sint anti-individualiste si anti-umaniste - oricita vorbarie ar face UE despre 'drepturile omului'. Ele vorbesc despre putere si nu despre libertate: oricita vorbarie ar face UE despre 'libertati', la plural, pe lista buletata si aprobata.

Dar, asta ar fi o alta poveste. Pe post de prevenire necesara, insa, asta nu inseamna ceea ce mintile pripite s-ar grabi sa conchida. Opusul democratiei nu este dictatura ci opusul amindurora este statul mic: cind prilejul de a exercita putere asupra altora e mic, nu conteaza cine si citi sint cei care o exercita (vezi si aici). Catre o astfel de depasire a antitezelor trecutului ne indreptam cu revolutia populist-libertara in curs. Cind lucrurile se schimba decisiv, conceptele dovedit necorespunzatoare sint abandonate - si oamenii care s-au facut transportorii lor, odata cu ele.

Un grant pentru sufletul dvs.

In final, lucrul este teribil de simplu, dar trebuie o anumita reasezare a mintii pentru a-l priza in profunzime: Soros, UE si statul au comodificat, au transformat in marfa, un lucru care nu are pret si este ultimul refugiu al picaturii transcendente in om (revedeti aici, aici) - credinte si convingeri. Esecul lui fundamental este in materialismul funciar al filozofiei din spatele lui. Puterile au incercat sa cumpere suflete cu 'granturi'.

Ceea ce se va intimpla, e bine stiut din experienta cea mai banala: nu poti sa cumperi iubire, nu poti sa cumperi loialitate, poti sa cumperi voci si agitatii dar nu convingeri. Cind robinetul salariului seaca, oamenii se misca inainte fara macar o privire in urma si fara cea mai mica urma de jena. Asa a fost la caderea comunismului. Asa se va intimpla si cu astroturful. Acum ca artera principala a pompei de bani a fost retezata, el se va dezintegra precum apa de ploaie baltind sub soarele de dupa. Balti mai mari vor mai subzista o vreme, din ce in ce mai murdare si infestate de insecte si mormoloci derutati. Apoi, si din ele nu va ramine decit o uscaciune urit mirositoare.

De aceea, investigatia asupra sistemului circulator al astroturfului are valoare mai mult istorica pentru cei obsedati de documentare - sau valoare instrumentala pentru cei care vor sa puna in scena procese politice si vinatori de vrajitoare, ca diversiune de la propria ineptitudine politica. A treia valoare, valoare de justitie restitutiva, este minima. 'Tentatia astroturfului' exista in fiecare, ceea ce difera e locul, sau momentul, in care tragi linia si spui ca la Marasesti. Oricit de greu ar fi, oricit de pisata nevasta, de pretentiosi copiii, puterea asta ultima e teritoriul suveranitatii individuale inalienabile, de pe care stai singur, in fiecare zi si clipa de clipa, fata-in-fata cu El.

Dezghetul

Nu doar revolutia romana a fost furata in 1990-1: ci dezghetarea lumii din razboiul rece in 1991 a fost furata... Disparitia comunismului in Europa de Est a creat o ambivalenta intre comunism/bolsevism/sovietism si rusism. Rusii insisi au fost de partea corecta a acestei dihotomii: in timpul loviturii comuniste impotriva lui Yeltsin in 1991, acesta a trimis fax in lumea larga si in America cerind ajutor (1, 2). In 1992 a denuntat verbatim comunismul in fata congresului american (final). In 1994, Yeltsin a imbratisat Parteneriatul pentru Pace al NATO, facind Rusia sa intre in structura pina cind s-a convins citeva luni mai tirziu ca e pacalit (arhive 1, 2).

Razboiul rece s-ar fi putut incheia atunci, in 1991: Uniunea Sovietica s-a destramat, Pactul de la Varsovia s-a dizolvat, Rusia insasi denunta comunismul. Aflata intr-o pozitie vulnerabila, ea a cerut ajutor cu incredere. NATO devenise peste noapte inutil si toata lumea ar fi trebuit sa se ralieze pe reduta anti-comunista... In schimb, anti-rusismul a fost promovat in prim-plan, iar anti-comunismul a fost lasat in umbra. Euromarxismul era dominant in intelligentsia occidentala si 'teoria critica' de sorginte marxista in America, multi politicieni est-europeni fusesera comunisti, indiferent la ce partid istoric 'aderau' atunci... Intre timp, neoconii imperialisti si razboinici lucrau din umbra la elevarea SUA ca putere imperiala unipolara (mai pe larg, relatat aici). Cele doua filoane s-au combinat simbiotic sub forma unui anti-rusism cu o coloratura ideologica neomarxista. In pofida litaniei de angajamente si promisiuni facute lui Gorbaciov in 1990-1 (sau lui Yeltsin ulterior, dar, premonitor, absente din litera Declaratia NATO de la Londra), in 1999 a inceput largirea NATO, cu aditia critica a tarilor baltice in 2004, ca demers anti-rus, in vreme ce socialismul de stinga si-a inceput domnia atit in Europa cit si in America, neintrerupta de ocazionala schimbare de partid (vezi despre convergenta si unipartide, aici si aici).

Marxismul pe-sub-mina a fost promovat sub umbrela teoriilor 'societatii civile', 'drepturilor omului' (nu libertate, pur si simplu, ci libert-ati si 'drepturi' cu voie de la stat) si ale 'democratiei' (care, vedem azi, este tot cu aprobare si cind le convine). La un moment dat, ca romani, ne-am trezit ca rezistenta anti-comunista nu e un lucru de mindrie nationala, urmind ca dupa legea 'anti-legionara' a lui Crin Antonescu din 2015 sa devina din nou un obiect de prigoana, dat fiind ca majoritatea anti-comunistilor fusesera legionari sau simpatizanti de legionari. 'Tribunalele poporului' din anii epurarii bolsevice au fost 'reabilitate' cu concursul bolsevicului-fiu-de-bolsevic Florian de la Institutul Wiesel, deciziile lor de atunci fiind cap de lance in interzicerea discursului public despre maresalul Antonescu de acum. Dau doar ca exemplu, subiectul ma intereseaza strict sub specia adevarului istoric.

Socialismul s-a extins neintrerupt si in America si in Europa prin interventia statului in economie, regulativism si redistributie, nechestionate mai de nimeni (dar, vezi). La un alt moment dat, ne-am trezit ca la Comisia Europeana exista 'komisari' pentru cutare sau cutare, iar sub Obama termenul s-a incetatenit si in America. Bolsevismul a revenit atit in activismul 'societatii civile' cit si in activismul statal si supra-statal, exploziv dupa 2020, sub triplul impact nimicitor de libertate, covid, razboiul din Ucraina si razboiul climatic impotriva carbonului. Azi, bolsevismul e complet stramutat in Europa Occidentala (inclusiv Anglia) iar noi, scapati de dracu in 1989, traim sub domnia lui taica-su. Timp de 35 de ani, integralitatea vietii active pentru multi dintre noi, am trait in aceasta realitate atavica, schiloada, bolnava. Pina la Convorbirea din 12 februarie 2025 si evenimentele conexe.

Revenind pentru o clipa la mosu Soros: fosila literalmente inca vie, el este simbolul acestei fosile de realitate. Aceasta este semnificatia insiruirii de sunete 'Soros'. Odata cu moartea lui fizica, va muri si aceasta realitate putrida, care este un conglomerat de relicve ale trecutului: post-marxism, socialism 'cu fata umana', 'a treia cale', intelectuali reciclati retroactiv ca 'dizidenti', spioni, securisti si activisti neo-bolsevici, propaganda, cenzura - iar la noi, anti-romanism. Si lantul mortilor simbolice va continua sa creasca: tot ce este mostenire falsa de la al doilea razboi mondial, Nuremberg, sovietismul mutat in occident ca 'eurocomunism', - al doilea razboi insusi, inclusiv marele semnificant al 'Holocaustului', vor fi revazute, curatate de propaganda, adevarul restabilit - pe cit de bine pot oamenii sa cunoasca trecutul. Procesul deja a inceput: tot pe 12 februarie, camera deputatilor americana se alatura eforturilor de declasificare ale lui Trump anuntind formarea unei 'task force', grup de actiune, pentru 'declasificarea secretelor federale': asasinarea lui JFK, 9/11, printre altele. Epoca transparentei, inceputa in momentele terminale ale Uniunii Sovietice apoi lichidata, al doilea Glasnost, reincepe ca un larg proces de 'supraveghere in masa al guvernelor de catre cetateni' (Brandon Smith). Vremea politicianismului mincinosilor, al duplicitarilor, al pasiv-agresivilor, al efeminatilor a trecut: incepe politica in adevar.

Descriam acum citeva luni cum 'se simtea' Romania in primii ani dupa 1990.... Am retrait vie starea de atunci urmarindu-l pe Elon Musk la Capital One Arena in seara inaugurarii lui Donald Trump (7:27:45): sa te scoli dimineata cu pofta de viata, sa te uiti la viitor ca la un loc promitator, sa stii ca fiecare dram de efort si munca va aduce roade, ca greselile, ca si succesele, vor fi ale tale, sa te ridici repede dupa cele dintii si sa culegi roadele celor din urma (vedeti cum se integreaza asta teoretic drept 'utilitatea marginala a efortului de viata'). Cuvintele nu au fost totul: Elon traia expresia lor vie si sala a simtit asta si a reactionat, 'Elon, Elon, Elon'... Elon Musk vorbea pentru toti (micul speech sincronizat in franceza are peste 100k de vizualizari si peste 800 de comentarii; el a reluat acest mesaj si pe 25 ianuarie la raliul AfD in Germania). Le-am spus unor apropiati in ziua acelui Craciun de pomina 1989: 'generatia noastra nu a prins ultimul tren - ci ultima scara a ultimului vagon al ultimului tren'... Celor mai tineri, le spun ca au voie sa simta la fel acum: e legit, e corect, e sanatos. Asa se simte 'life, liberty and the pursuit of happiness', 'viata, libertatea si urmarirea fericirii'. Asa s-a simtit in 1776, in 1989 si asa se simte azi (Milei, ZeroHedge). 25 de ani in urma, a vorbi astfel atragea grimase condescendente. Azi, condescendentii de atunci isi contempla ingrijorati trecutul si cit viitor le mai ramine...

Debolsevizarea

Romania a fost guvernata 'de la stinga', adica socialist, centralist si statist, in toti acesti 35 de ani. Dupa 2012, cu Uniunea 'social-liberala' a lui Antonescu, singurul partid capabil (si dator) sa inteleaga libertatea si capitalismul (PNL), s-a aliat cu partidul declarat socialist (PSD) intr-un 'unipartid' (explicatie, discutie) care a sufocat tot ce ar fi putut sa creasca neatins de stat.

Aceasta formula nu a fost 'originala', acesta a fost consensul de putere, generic numit 'progresism' si in care s-au bulucit toate partidele de stinga sau de drepta (mai putin cele autentic de dreapta, calificate azi drept 'radicale' sau 'extremiste' caci un tap ispasitor e oricind folositor; revedeti Convergente realpolitike, I, II). In America, progresismul exista inca de la inceputul secolului XX, aparind ca o reactie anti-constitutionala si anti-fondatoare, avindu-l pe Woodrow Wilson si mai apoi pe Roosevelt ca exponenti de frunte (vedeti mai jos aici, aici). 'Progresismul' este varianta americana a socialismului care in Europa se numeste azi 'socialism liberal' (cu termenii inversati, desigur, drept 'liberalism social', pentru o doza buna de confuzionare).

Progresismul a devenit virulent dupa criza financiara din 2008 atit in America (cu exceptia 'accidentului' primului mandat Trump) si in Uniunea Europeana. Criza a scos la suprafata disfunctii majore de natura monetara, fiscala si economica, iar exacerbarea ideologica a ajutat la mascarea lor (revedeti Europa statelor esuate). Odata cu covid, in 2020, progresismul si-a revelat originile si propensiunea totalitara. Ucrainismul/zelenkismul, decarbonizarea si in prezent anti-trumpismul toxic (ulterior 'momentului Vance', vezi mai jos) semnaleaza acelasi esec fundamental economic si financiar. Razboiul nu este decit acoperire pentru keynesianism pe steroizi, militarismul reprezentind justificarea pentru cresterea cheltuielilor statului si indatorare (despre keynesianismul militarist aici+aici+aici+aici) iar 'decarbonizarea' creind o penurie de mascare (criza alimentara, energetica, inflatie) care de fapt sint structurale. De aceea UE pedaleaza pe amindoua, insistind chiar sa poarte razboiul din Ucraina pe speze proprii si in pofida pacii lui Trump. UE are nevoie de razboi pentru a nu se prabusi.

'Soros' nu a fost decit o alta componenta a acestui tavalug care, fara tot felul de contorsiuni de etichetare (de pilda 'neoconi liberali globalisti'; zdrumicarile subsemnatului), este
- socialist ca economie politica,
- neomarxist ca ideologie si
- neobolsevist ca actiune politica.
Uniunea Europeana este o entitate sovietica, UERSS, Brusel este noua Moscova, iar localnicii care fac naveta Bucuresti-Brusel sau slujesc de la distanta fara macar beneficiul unei calatorii 'decontate', nu sint altceva decit kominternisti (vezi Vaclav Klaus aici, Bukovsky aici, aici).

Dintre acesti termeni, bolsevismul este cel mai cuprinzator. El presupune ceea ce putem observa empiric:

- acapararea puterii in stat
- crearea de dependenta economica in grade variabile si diferentiata pe clase
- insotita de nivelare culturala pe toate dimensiunile vietii
- propagata virulent prin medii si intelectualitatea dependenta
- folosind metode militante/insurectionale de strada (ANTIFA, BLM, Rezist) sau legale (pervetirea impartialitatii dreptului).

Asadar, cu acest termen raminem. Acesta fiind cazul, nu e de mirare ca amprentele lui vor fi gasite la toate nivelele statului, Soros sau nu.

Aceasta trebuie sa fie prioritatea aspirantilor la putere in Romania ca si in America: debolsevizarea, in care centrala este dez-socializarea statului, adica dezetatizarea (revedeti) - nu alergatul dupa emanatii vaporoase precum 'Soros'. Statul este sursa ultima a puterii si, odata aceasta retezata, bolsevismul cultural si social se vor usca precum cracile bolnave. Bolsevismul politic este sarcina politicienilor noi, bolsevismul militant a politiei, curtilor de justie si sistemului penitenciar, iar bolsevismul cultural este sarcina noastra, a contra-culturii (revedeti), a societatii organice, a discursului public rational.

Altfel, ii vom vedea pe noii pretendenti, odata la putere, dind 'circ' anti-sorosist maselor, si 'piine' tot saraca, socialista, poporului (vezi analiza operatiunii boicotul a lui Calin Georgescu). In America acesta e mult mai putin cazul decit in Europa si in Romania, asa ca Elon poate fi scuzat pentru contractia diferentelor. Dar noi trebuie sa stim mai bine, caci e binele - sau raul - nostru in joc.

Azilul UE

Intimplari de ultima ora: confirmarea ordinului EU de furt al alegerilor din decembrie si de arestare a lui Georgescu direct, indirect si prin rationament, operatiunea cu iz de disperare 'Geriatrica', luarea in colimator a alegerilor din Polonia vizind PiS dupa scenariul 'omologat' in Romania, delirul nuclear al narcisistului Macron, negind irational (si neinteligent) ceea ce insasi administratia americana a admis prin ministrul de externe Marco Rubio, planul keynesian militarist (vedeti si aici, mai sus cu legaturi catre explicatii) ReArm Europe (reInarmarea Europei; sic! pentru grafie) dirijat impotriva Rusiei — toate acestea, ne arata ca la Brusel se gaseste instalat un cartel sociopatic in proces de consolidare, decis sa retina puterea cu orice pret, inclusiv prin razboi permanent la granita estica a UE. Cireasa de pe tort este aceasta declaratie elucubranta de la prim-ministra daneza: 'pacea in Ucraina este mai periculoasa decit razboiul' ! Sintetizind un numar de comentarii, EU are nevoie de psihiatru nu de inarmare, indiferent de grafie.

Cartelul de putere este asemeni Partidului din '1984', pompind prin media finantata central doze de ura ritualica programata ('Rusia, Rusia, Rusia') pentru defularea si redirectionarea energiei celor subjugati, inhibarea ratiunii, ca si pentru identificarea si eliminarea rezistentilor (explicatie buna si scurta despre cum functioneaza; in romaneste, cartea, filmul).

Efectul Trump-Vance a constat in aducerea la suprafata a acestor propensiuni sociopatic-totalitare latente (revedeti de acum aproape doi ani), facindu-le manifeste. Practicile cartelului sint bolsevice, pentru cit un substantiv din discursul stiintei politice mai poate ilumina realitatea psihiatrica dedesubt. In lumina celor din aceasta editare, probabil ca numele cel mai potrivit pentru regimul urmarit este exact cel dat de Orwell, colectivism oligarhic. Intrucit SUA se dezangajeaza din Europa, ei ramin de-acum sarcina noastra. Cum am scris, Trump sufla din pupa vintul libertatii, noi sintem insa responsabili cu navigatia -- fiecare cum si cit poate. Asta, daca nu vrem sa ascultam din nou clandestin Vocea Americii sub conducerea minunatei Kari Lake, pentru inca o generatie.

Pozitia mea este ca acestea reprezinta efecte reziduale aduse la suprafata de 'abandonul' rezultat prin extinctia bolsevismului american. Uitindu-ma la cine si ce se afla in spatele elucubratiilor de putere (vedeti mai jos), nu dau o sansa reala acestor eforturi de consolidare -- dar, da, ele ne pot face viata amara pentru o vreme. Cind lunaticii scapa din azil, asta se mai intimpla.

Momentul Vance, vremea hilbili

Intr-o luna in care fiecare zi a continut un moment special (ba chiar mai multe astfel de momente pe zi), adresa lui J. D. Vance de la Munchen din 14 februarie se ridica deasupra tuturor. Ea este ca acele movilite de piatra ale momarlanilor pentru tinut calea, jalonul care pune punct istoriei trecute si marcheaza inceputul celei viitoare. Iar pentru noi, romanii, ea aduce o semnificatie aparte. Am reactionat in timp real la acel eveniment, asa ca reproduc mai jos.

Fidel alor sai

Discursul de ieri de la Munchen al lui J. D. Vance este unul pentru anale. El lasa sa cada cu greutatea unui asteroid vestea schimbarii consensului de putere (urmeaza aducere la zi masiva)[N.B. materialul de fata]. Alaturi de discursul lui Milei de anul trecut de la Davos (revedeti), probabil ca asa ceva nu s-a mai auzit in Atlantia de pe vremea cind Havel a scris 'Puterea celor fara de putere'. Ceea ce se putea banui din luarile de pozitie anterioare, acum s-a confirmat: SUA a lasat din brate UE si acum ele sint pe un curs de coliziune. Dar nu despre temele politice ale discursului vreau sa scriu astazi.

Pina la discursul de ieri, nu prea am reusit sa fac sens din Vance si din alegerea lui de catre Trump ca partener. Socotelile privind tineretea lui, trecutul lui de fost militar, calitatea de 'self-made man' (virtutea prin excelenta americana de a reusi in viata prin forte proprii). Etc. Da, sigur, fiecare termen de calcul are sens dar nu chiar se aduna. Acum, ambele probleme se rezolva elegant, printr-o solutie simpla si coerenta.

JD nu a vorbit pentru puternicii de sistem ai Europei cind le-a tras palma, dupa palma, dupa palma. De asemenea, desi a pomenit opozitia, nu lor li s-a adresat. Nu faci morala unui criminal inrait, unui boss, asteptind sa se indrepte. La fel, nu tii predici unor bossi pretendenti sau aspiranti, asteptindu-te sa ii faci imaculati. JD noua ne-a vorbit, oamenilor si popoarelor Europei care ne-am pierdut libertatea rapita de komisarii, carora ni se violeaza dreptul de exprimare, carora ni se 'confectioneaza' democratie la comanda, intr-o Europa care a ajuns sa semene cu fostul lagar sovietic (despre asta, mai mult in materialul in lucru), rupta de mostenirea sa civilizationala, desirata de migratia de masa (revedeti). Pentru oameni carora le pasa de 'caminele lor', de 'visele lor', dotati 'cu intelepciune si cu o voce', care nu se vad, 'ca la Davos', drept 'animale educabile' sau 'rotite interschimbabile in masinaria economiei globale'. JD a vorbit special pentru poporul roman, ale carui alegeri au fost anulate in decembrie, cu premonitia transformarii scamatoriei in reteta. 'Democratia originala', visul lui Iliescu devenit 'proiect european', am putea adauga noi - - cine si-ar fi imaginat asa ceva?...

Da, un om face socoteli, se da dupa imprejurari, drumul presupune compromisuri - dar ceea ce conteaza este ceea ce il anima. Animus, suflet, ceea ce da viata. Iar acum stim ca ceea ce il anima pe Vance este fidelitatea fata de ai sai. Dupa nominalizarea sa in cursa alaturi de Trump, m-am uitat la filmul bazat pe cartea sa autobiografica, Hillbilly Elegy [Elegia taranului muntean; Elegia motzului, mi-ar place mie; sau Elegie din Tara de Piatra]. OK, trecutul lui, originile lui, dificultatile prin care a trecut - dar abia acum, dupa prestatia in fata snobilor Europei, cu 'cladirile' lor muzeale si 'hotelurile lor frumoase', abia acum am vazut ca acest spirit popular este centrul fiintei sale. JD Vance la Munchen a fost Katniss Everdeen in Capitol, dind peste nas colectiei de paparude care gaseau amuzament in Jocurile Foamei…

Hillbillii din Muntii Ozark/Appalasi/Creasta albastra sint ca motzii, taranii romani munteni din Muntii Apuseni (cele doua regiuni semananind ca geografie si peisaje), numiti si Tara de Piatra. JD la Munchen a fost ca Avram Iancu, c cu arma in mina conducatorul motzilor in 1849, paarindu-si poporul atit cu cartea legilor cit si cu arma in mina impotriva imparatului austriac...

JD ne arata ca educatia, banii si puterea nu trebuie sa duca la piederea caracterului: asta e diferenta intre 'elita' si contra-elita (revedeti asta si asta), intre 'proeuropeni' si tot restul dintre noi.

Acum stim si de ce l-a ales Trump: Vance aduce legitimitatea de populist nativ pe care Trump nu o are. Trump este ca si Gracchus din Gladiator, 'un om nu din popor, dar pentru popor'. Trump nu e 'din popor', cu imperiul lui imobiliar mostenit si pe care l-a sporit. Dar el e 'pentru popor', cum se vede din tot ce zice si face: iar Vance este patalamaua care garanteaza pentru asta.

Masura ultima a caracterului este loialitatea: iar loialitatea este valoarea pe care Trump o apreciaza ultimativ (vezi si vezi). Vance loial alor lui, inseamna ca Vance va fi loial si lui Trump. Mai mult: Trump a dorit ca loialitatea unui astfel de om sa se extinda si asupra sa.

Nu am gasit discursul subtitrat in romaneste [ed. ult. Gasite: discursul subtitrat in romaneste cu IA, franceza, germana]. Dar chiar si asa, el trebuie vazut pentru vibe: satisfactia de a vedea un om dintr-o bucata, un barbat adevarat, luind la palme discursive o sleahta de snobi infantili, efeminati si infatuati. Pistorius, ministru de razboi al Germaniei, dupa eveniment: 'nu e acceptabil'! Haha!

Apoi, trebuie pus bine la pastrare pentru copiii de azi, in cazul in care viitorul este Gulag Europa.

Multumim JD ❤

Discursul integral. Transcriere (EN, folositi TWP). Traducere minimal revazuta.

2025.02.17

Telegrama https://t.me/unaltnimeni/358

"JD noua ne-a vorbit, oamenilor si popoarelor Europei "

Alex Marlow de la Breitbart a vazut si el asta:

"Intregul discurs al lui Vance a fost despre oameni. A fost despre incercarea de a da poporului voce" ... [Vance] crede ca daca vocea poporului e mai puternica, atunci... vom avea o sansa mai buna decit cu elitele domindu-ne cultura si societatea".

[“Vance’s whole speech was about the people. It was about trying to give the people a voice. … It’s a populist speech. He’s a populist guy, and he feels like if the people have a stronger voice, then things are going to be — we will have a better chance than with the elites having dominance over our culture and our society.”][min 16, X]

Acesti 'razboinici' infantili, efeminati, infatuati

"infantili, efeminati si infatuati" [mai sus]

Nici nu ma asteptam la o confirmare atit de prompta:

"Urmind adresa vice-presedintelui Vance, Christoph Heusgen, presedintele conferintei de securitate de la Munchen, a urcat pe scena —- si a inceput sa plinga.
Nimic nu arata mai bine teroarea de care sint cuprinse fortele raului globalist decit un adult plingind dupa ce JD Vance i-a zdruncinat lumea. Desigur, multimea i-a oferit aplauze de incurajare."

[Following Vice President Vance’s speech Christoph Heusgen, the Chairman of the Munich Security Conference took the stage – and started to cry.
There is nothing that brings terror to the evil global forces than a grown man crying after J.D. Vance rocked his world. Of course, the crowd gave Chairman Heusgen rousing applause.][TGP, MUST-SEE VIDEO: Munich Security Conference Chairman Goes on Stage and Cries Like a Baby After J.D. Vance Rocks His World]

As adauga ca lucrul cu adevarat infricosator e ca soarta noastra se afla in miinile unor astfel de 'infantili, efeminati si infatuati' care vor sa-si 'faca armata europeana' si sa continue razboiul singuri, fara America, trimitind tinerii Europei secatuita demografic sa moara in Ucraina pentru ca ei sa ramina la putere (Starmer, e gata de plecare!; ed. ult., la fel si Leyen).

O CLASA POLITICA IN SCUTECE cu mina pe butoanele razboiului!

(Re)vedeti

Aceste femei dizarmonice care ne conduc
La ce e bun ukrainismul si zelenkismul
Keynesianism militarist (cauta)
Europa statelor esuate

Hillbilli ai Germaniei, raspundeti duminica aceasta la apelul lui J. D. Vance.
Rupeti jugul de 70 de ani, Make Germany Great Again.
Urcati pe valul revolutiei populist-libertare, ajutati sa Facem Europa Mareata din Nou.

Votati AfD! AfD wählen!

Context: ce inseamna 'hillbilly', care e legatura cu J.D. Vance ... cu motzii si Avram Iancu!, aici (in engleza, aici).

Info alegeri [ZeroHedge; EN, folositi extensia TWP la nevoie]

'Nu-l putem lasa pe Trump sa reuseasca'

Acesta este strigatul de lupta al noului (in curind) prim-ministru al Canadei. Sau, mai degraba, chitaitul lui de lupta. Canada are alegeri generale in octombrie, dar probabil ca ele vor fi chemate in saptaminile urmatoare. Viata la virf a viteazului va fi scurta, speram, si cu el, a socialist-liberalilor internationalisti ('globalisti') in Canada. Acesta este exact si chitaitul de lupta al eurosovieticilor care, cu concursul deplin al statului roman, de trei luni fac gramada peste Calin Georgescu (revedeti).

Dar nu asta ma framinta azi. Ci contrapunctul perfect pe care acest acest Carney il face lui J. D. Vance. Daca Vance a ramas fidel hilbililor din Muntii Apalasi (taranilor, 'motilor' cum mi-a placut mie sa citesc; revedeti) si, prin extensie, noua, hilbili din lumea larga, Carney a parcus drumul 'de la zdrente la bogatie' tradindu-i in toate felurile globaliste imaginabile. Hilbil pe cit se poate (aproape, mama casnica, tatal invatator) dintr-un satuc de 2000 de locuitori acolo 'unde si-a intarcat dracul copiii' pe paralela 60 din partea Canadei care (din lipsa de inspiratie sau interes) nici macar nu are un nume cum se cuvine (Teritoriile de Nordvest), ajuns bancher la Goldman Sachs, frecindu-si turul pantalonilor prin toate locurile globaliste 'comme il faut' (New York, Londra, Tokyo; cum ma admonesta usturator o matusa apriga de la tara in copilarie, cind ma trimitea la vreo treaba, 'ai venit sa-ti vada curu' calea?') bancher central al Canadei, apoi al Angliei, apoi 'consilier' la Boris Johnson respectiv Trudeau. De pe aceste pozitii tehnocratice de putere (si altele) in care nu a fost niciodata votat de nimeni, el si-a 'lucrat' neamul de tarani cu temeinicie de tiran: scadea rata dobinzii cind ea trebuia sa creasca, o crestea cind trebuia sa scada, raspindea 'frica de proiectie' la Brexit, cu el consilier Anglia si Canada a avut printre cele mai totalitare politici de inchidere si vaccinare fortata in vremea covid. Tot el a fost/este in prima linie a razboiului financiar-climatic impotriva omenirii ca 'emisar special' al ONU si conducator al aliantei bancare Net Zero care se prabuseste chiar in aceste zile. In fine, tot el a etichetat Convoiul Libertatii al camionagiilor canadieni drept razmerita impotriva guvernului si a venit cu ideea reprimarii financiare a celor care au ajutat cu bani camionagiii (vedeti si aici, aici, cautati 'camionagii' aici).

El mentine Canada, tranzitoriu speram, in acest cordon de izolare (containment) al trumpismului din care, regretabil, face parte si Romania pe 'flancul lui estic' (revedeti). Tot temporar, cum eu cred, in pofida opintelilor UERSS (revedeti).
Si cred ca asa va fi pentru ca, revedeti titlul-citat: e vorba de defensiva. Tartorii acestia sociopati (revedeti) si-au epuizat pina departe sub zero capacitatea de a maslui politicile lor drept 'pozitive', nu mai au nimic de oferit decit brutalitate totalitara + razboi (revedeti 'La ce e bun zelenkismul si ucrainismul') iar acum, tot ce pot face, e sa se ralieze panicat in jurul calului mort: freak show terminal! (revedeti). Uraganul revolutiei populist-libertara e de neoprit (revedeti), chiar daca pe drum vom mai trai momente amare (si aici).

Daca J. D.Vance ne invata ca 'educatia, banii si puterea nu trebuie sa duca la piederea caracterului' (revedeti), acest Carney ne arata cum sa iti vinzi sufletul pentru toate acelea. Dvs., draga cititor necunoscut, ce ati ales? Ce veti alege?... Ca Vance? Ca si Carney? Ca un cunoscut al meu care, catarindu-se incet in ierarhia birocratiei de stat, admira clandestin Actiunea umana a lui Mises?... Sau altceva, orice, numai 'Carney' nu?...

Mai mult re. desolidarizarea elitelor de popor
'Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, tara mea'... o colonie?!

Documentare Carney (ordinea importantei): Breitbart, Real Clear Politics, Wikipedia, BBC.

Razboiul rece, capat de linie

Urmind inchiderii pompei de bani NED (vezi anterior), al doilea jalon al terminarii de facto a razboiului rece a survenit in zilele din urma. Dupa prestatia dezastruoasa a lui Zelenski la Washington (revedeti), in succesiune rapida, administratia Trump a facut patru lucruri: suspendarea de plati, suspendarea livrarilor de armament, suspendarea furnizarii de inteligenta, adica ceea ce permitea dronelor si rachetelor furnizate Ucrainei sa atinga tinte rusesti, revocarea statutului special al refugiatilor ucrainieni. Acestea arata natura reala a razboiului din Ucraina: Ucraina, 'tara de la frontiera', a fost terenul pe care s-a desfasurat un razboi prin proxi al NATO cu Rusia, fapt recunoscut de ministrul de externe, Marco Rubio. Acum, SUA a incetat unilateral ostilitatile si, remarcabil, Rusia s-a abtinut de la a exploata avantajul. Iesind din razboi impotriva dorintei 'aliatilor', Trump a introdus un clivaj in NATO care s-ar putea foarte bine sa fie primul pas catre dezmembrarea aliantei (1, 2, 3; vedeti si anterior). Daca ceva se califica drept relicva a razboiului rece, apoi asta e chiar NATO. In reactie, Macron s-a adresat natiunii franceze: 'intram intr-o era noua'. Asta a fost singura propozitie cu sens dintr-un discurs marcat sociopatic, dar nu cum o vrea el (vezi mai sus).

Arcul istoriei inghetat 80 de ani

30 de ani de razboi rece seria a 2a (1995-2025, vezi mai sus). 50 de ani seria a 1a (1945-1995). Costul istoric total al celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), a fost de 86 de ani. Aproape trei generatii... Este timpul ca el sa se incheie. Aceasta este oportunitatea adusa de venirea lui Trump si de aceea aranjamentele de pace intre SUA si Rusia sint atit de importante: ele trebuiesc informate de aceasta perspectiva lunga pentru ca rezultatul lor sa fie durabil.

Ceea ce a fost inghetat nu au fost 'evenimentele'. Am avut din acestea cu prisosinta, croseu dupa croseu: razboaiele anilor 1990 (primul golf, Transnistria, Georgia, Yugoslavia, Cecenia, Kosovo), 'razboiul anti-teroare' adica minciuna fondatoare a secolului XXI (revedeti) si securismul planetar subsecvent, runda a doua de razboaie atlantiste (Iraq, Yemen, Somalia, Libia, Siria), marea criza financiara 2008-2012, asaltul atlantist al Ucrainei, plandemia, decarbonizarea, cenzura si democratia la comanda cu Romania 2024 studiu de caz experimental. Ceea ce a fost inghetat a fost dezvoltarea oamenilor, potentialul de crestere in inteligenta si virtute care nu poate aparea decit ca rezultat al libertatii. Libertatea creaza pace, pacea creaza prosperitate, prosperitatea ne da timp liber sa visam, sa gindim, sa planuim. Inghetul s-a produs prin machiavelism, minciuna, propaganda si manipulare, dezghetul vine prin restabilirea adevarului despre acest 'lung sir de abuzuri si uzurpari' ale conditiei umane (revedeti)...

Trumpismul a sosit nici o secunda prea devreme: inca un pic, si umanitatea noastra ar fi cazut o treapta. Ne gaseam jugulati de zoomorfi turbati in clasa politica la Washington, la Brusel, la Davos, la Bucuresti, in universitati si la TV, in ziare, pe internet. Acum, se risipesc ca armatele infrinte ale lui Sauron.

Sintem gata sa primim vestile bune.

Happy ending ca-n filme

Putem trage linia? Putem fi optimisti? Putem da friu liber usurarii? Ne putem intoarce la vietile noastre private, normale?

Cred ca raspunsul este afirmativ la toate acestea. Prima luna a administratiei Trump 2 a fost ca nimic din ceea ce cunoastem din politica obisnuita: onestitate, franchete, decisivitate, probitate in raport cu promisiunile facute.

Testul de turnesol pentru mine este aceasta andosare tardiva, pastrata timp indelungat, iar acum oferita fara retineri:

"Am rezistat sa produc o andosare entuziasta a lui Donald Trump pe timpul alegerilor. Dar acum, sint uluit de cabinetul Trump (multi pe care i-as fi ales eu insumi)... Iubesc mesajul lui pentru ukrainistii stirnitori de zavistie [Ukrainian warmongers] si... initiativa lui DOGE [de dezetatizare].... Azi, ii ofer lui Donald Trump andosarea mea entuziasta! ... Dios Mio [Dumnezeul meu, in original], ce curaj, cita tenaticitate... Go @realDonaldTrump, Go!” [Breitbart]

CInd cineva ca Rand Paul (Conservapedia) vorbeste astfel, stii ca lumea s-a schimbat. Sint ani de cind ii urmaresc cariera, datorita tatalului sau, Ron Paul (revedeti), si niciodata nu l-am cunoscut astfel. Rand nu are charisma tatalului sau, dar in mod cert a mostenit caracterul moral imaculat al aceluia. El este un republican de factura libertariana si, ani de zile, fara flamboaianta mediatica, el a fost gardianul tacut al libertatii in congres. El a produs propuneri legistative privind transparenta FED (Federal Reserve, banca centrala), urmase ale campaniei tatalui sau 'end the FED' (idem, si aici), este un oponent aprig al supravegherii de catre stat a americanilor sub acoperirea 'anti-terorismului' (sectiunea 215 a Patriot Act, revedeti), a avut pozitii principial pro-libertate in chestiunile critice ale furtului alegerilor si covid. In fiecare an, de Craciun, el produce Raportul Festivus, care evidentiaza frauda si abuzul in cheltuielile statului, fiind astfel un precursor de prim rang al departamentului de eficienta a statului (DOGE) institutit de Trump, iar acum, cu receptia entuziasta a lui Musk, ii da meditatii in tehnicalitati procedurale spinoase care sa ii permita sa depaseasca opozitia (1, 2; 3).

Rand Paul este ca un 'capastru' libertarian pus pe capul presedintelui Trump: daca Rand Paul ii da lui Trump friu liber, putem dormi in pace...

Dar, dincolo de 'etalonul Paul', avem reperele noastre teoretice: definitia si cele '8 trasaturi ale revolutiei populist-libertare'.

(Re)vedeti:

Este definitia satisfacuta? Dar criteriile?

Revolutio este restauratio

Intr-o vedere larg impartasita, a doua administratie Trump este considerata drept 'a doua revolutie americana' (Kevin Roberts, Jack Posobiec, Trump via Sundance, Musk via... CNN!, Musk iar si iar; pentru reflectie mai adinca, Jeffrey Tucker; poporul pe Tuiter). Trump o considera 'eliberarea Americii'.

Acum, cit de adinc merge aceasta revolutie? Exista doua nivele de profunzime: A. Anularea bolsevizarii statului sub Biden (mandatul zis 'Obama 3'); B. Mai departe.

Primul nivel poate fi deja bifat: pe 20 februarie, o luna de la reluarea puterii, Trump a anuntat ca bidenismul este in curs de ranversare si ca tot ceea ce acela a semnat a fost terminat. Cu asta 'progresismul' s-a terminat: trans-sex, DEI, indoctrinarea la nivel de ministere, scoli. Mai mult, Trump a lichidat discriminarea la nivelul statului federal pe baza sexuala si rasiala, obtinuta prin 'actiunea afirmativa' (affirmative action') introdusa de Lyndon Johnson in 1964 (1, 2). Meritocratia, trasatura fundamentala a exceptionalismului american, revine ca mecanism principal de ordonare sociala. Mai mult, exista posibilitatea ca totalitatea actiunilor prezidentiale sub Biden in intregul lor sa fie anulat ca neconstitutional. Atunci? Ce mai ramine pentru restul celor patru ani?

Urmeaza nivelul B. Mai departe.

Explicam ca 'revolutia' este miscarea circulara prin care lucrurile revin in matca, la origini, la ordinea spontana a libertatii. Asadar revenirea, nu este la 'inainte de Biden', 'inainte de Obama', etc. Revenirea este tocmai in secolul XIX, inainte ca procesul de pierdere al libertatii in America sa inceapa prin impunerea taxarii si constituirea bancii centrale (1913). Este revenirea la America lui Jefferson si Andrew Jackson, atit de iubit de Trump (revedeti). Iar aceasta revenire trece obligatoriu prin trei puncte (in ordine cronologic inversa): 1. dezintegrarea socialismului 'bunastarii' adus de F. D. Roosevelt si a statului 'adinc', birocratic, de 'experti' construit pentru 'administrarea' prin constringere si redistributie a bogatiei, incluzind etatizarea asigurarilor de sanatate, 2. tilharirea americanilor de aur in 1933 de catre acelasi Roosevelt, 3. institutirea bancii centrale, a impozitului pe venit si a fiscului in 1913 sub Woodrow Wilson:

Ordinea constitutionala care a prevalat mai bine de un secol [dupa revolutie] a inceput sa se desire in 1913 cu amendamente la constitutie [N.B. instituirea impozitului pe venit permanent, in stil progresiv] si crearea Rezervei Federale [N.B. banca centrala americana], toate in acelasi an. FDR [N.B. Roosevelt] a finalizat procesul de asalt la ordinea constitutionala prin confiscarea aurului si alte masuri care au marit guvernul federal dincolo de proiectul si intentia lui originala. Incluzind numirile la curtea suprema din primul mandat, actiunile presedintelui Trump sint menite sa restabileasca ordinea constitutionala pe care FDR si progresistii au terminat-o" [The constitutional order that had prevailed for over a century began to unravel in 1913 with amendments to the Constitution and the creation of the Federal Reserve, all in the same year. FDR finalised this process of disruption to the constitutional order with the confiscation of gold and other steps that expanded the federal government beyond its design and original intent. In contrast, President Trump is taking actions – including the Supreme Court appointments during his first term – to re-establish the constitutional order that FDR and the Progressives ended][James Turk]

(Revedeti):

1. Sistemul de asigurari. Deocamdata, Trump a promis (punctul 14) sa nu se atinga de Social Security (asigurarile sociale, 1935, FDR, 'New Deal', noul contract social) si Medicare (asigurarile de sanatate, LBJ, 1965, The Great Society, societatea inclusiva; reformate de Obama, de unde Obamacare) care, desi neconstitutionale, sint politic vorbind 'un cartof fierbinte'. Ele reprezinta cam o treime din buget (partea cheltuielilor obligatorii, 'mandatory speding') si, fara acestea, sperantele de reducere a cheltuielilor, a datoriei si de scadere a poverii fiscale asupra americanilor sint reduse (discutie excelenta de AIER, Nikolai Wenzel; sugestii asemanatoare de tratare a problemei facute de mine aici; alte sugestii valoroase aici). Vom vedea cum vor fi ele abordate: Obamacare (2010) aproape ca a fost anulata de republicani in timpul primului mandat Trump, si numai datorita votului malitios al lui John McCain actiunea a fost invinsa (2017). Acesta ar fi un prim punct de atac. Apoi, DOGE este deja la lucru in centrul nervos de administrare al sistemului de sanatate, deocamdata axindu-se pe frauda si risipa, unde au facut descoperiri importante.

Cu alte cuvinte, nu se va putea ajunge la limanul libertatii fara a trece prin acest punct spinos in istoria secolului XX. Cele doua redute principale ale socialismului sint educatia si asigurarile de stat: educatia federala (1979, Jimmy Carter) este ca si terminata sub Trump, sanatatea ramine problema. Revedeti legaturile din chenarul albastru.

2. Remonetizarea aurului. Acest aspect nu este deocamdata tintit in mod manifest, dar exista indicii ca preocuparea este acolo. Urmatoarea tinta a DOGE este Fort Knox, unde este depozitata rezerva de aur a Americii. Daca ea mai exista: aurul nu a mai fost auditat de 50 de ani. Sugestia a pornit de la nivel grassroot (ZeroHedge), a fost preluata si amplificata de senatorul Rand Paul, a fost preluata de DOGE iar acum Trump a anuntat ca va participa personal alaturi de Musk la investigatia iar vizita va fi transmisa live.

Un prim lucru de asteptat este re-evaluarea dolarului: in prezent, uncia de aur oficial este valorizata la 42$, in vreme ce pe piata futures uncia bate la poarta a 3000$. Motivul acestei deconectari este absenta functiei monetare a aurului: din 1933, americanii nu mai pot merge la banca, sa prezinte un dolar de hirtie si sa primeasca in schimb greutatea corespunzatoare de aur. Din 1971, nici guvernele altor state nu mai pot primi aur pentru dolarii lor. Acesta este regimul pur 'fiat' al banilor de hirtie, cauza principala a devalorizarii lor continue, a competitiei dintre guverne de a devaloriza mai repede decit ceilalti si a inflatiei. Daca aurul este remonetarizat, schimbarile vor fi enorme in multiple planuri. Ele sint inversul celor discutate la 'Efectele expansiunii creditului'. Revedeti.

Ministrul de finante Scott Bessent a temperat asteptarile, dar se petrec miscari misterioase in circulatia aurului fizic intre Londra si New York, iar speculatiile cunoscatorilor trimit insistent la aceasta posibilitate (1, 2). O analiza amanuntita a acestor miscari si a subiectului remonetizarii, James Rickards. Revedeti legaturile din chenarul albastru.

3. Anul 1913 a fost un an negru pentru poporul american. Multumita lui Woodrow Wilson, in acelasi an, el s-a trezit cu o banca centrala, cu un amendament la constitutie privind impozitarea si cu un fisc (Internal Revenue Service, IRS). Acum, toate acestea sint in colimator si este cert ca cel putin unele schimbari profunde vor avea loc.

Banca centrala americana (Federal Reserve, FED) este vizata pentru auditare, posibil chiar sub egida lui Ron Paul, de faima 'End the FED' (revedeti) cu eventuala sa numire ca urmator presedinte al bancii (daca virsta avansata, 89, mai ingaduie...). Semnificatia abolirii bancii centrale este separarea banilor de stat (Ron Paul; ceea ce deschide calea catre bani privati, la fel ca si acest argument aici; deocamdata, dincolo de scopul pragmatic al acestor texte, imaginabil in acest moment).
Trump doreste abolirea impozitului pe venit. El urmareste sa inlocuiasca sursa de venit intern a statului, reprezentata de impozite, de o sursa de venit extern, obtinuta prin tarife la importuri. Dintre numeroasele aspecte de teorie economica, doar unul. In masura in care tariful reprezinta o taxa pe consum (bunurile native, lipsite de concurenta celor importate, vor avea preturi mai mari), este incomensurabil mai bine sa taxezi consumul decit proprietatea (teoria raportului dintre taxa pe venit si tarife). Aceasta ramine asa cum trebuie sa fie intre oameni liberi, inviolabila (revedeti). Este adevarat ca banii suplimentari platiti tot proprietatea ta sint: dar aceasta afectare a ei este ne-coercitiva si optionala. Ai oricind libertatea de a evita consumul de bunuri afectate care, in buna parte, sint bunuri de lux (ceea ce Aristotel numea superfluitati, fata de necesitati). Asadar, imperfecta cum e solutia (revedeti raspuns la obiectia libertariana standard), eliminarea impozitului pe venit este un marker principal al caracterului revolutionar al schimbarilor trumpiste.
Eliminarea impozitului pe venit inseamna moartea fiscului, Doamne ajuta. Biden pregatea cresterea numarului de preceptori cu 88 de mii. Trump a stopat procesul, a transferat o parte din cei existenti la paza frontierei de sud si urmeaza concedierea altor mii (1, 2; 3, ultima ora, jumatate din personal, cca 50.000), 120 de birouri ale fiscului au fost inchise. Auditarea IRS reprezinta un prim pas in reforma taxelor si este de asemenea pe agenda DOGE.

4. Demantelarea aparatului de stat. In America, serviciul civil federal a fost creat abia in 1883. Plecind din Germania secolului XIX, acest instrument de control a fost instaurat peste tot, creind armate din ce in ce mai mari si necontrolabile de birocrati si tehnocrati angajati in reglarea minutioasa a vietii (revedeti discutie recenta legata de Calin Georgescu; revedeti argumentele fundamentale pentru desfiintarea lui).

Statul administrativ este in plina 'deconstructie' inca din timpul primei administratii Trump, dar procesul a fost stopat si anulat de Biden. Acum, gratie ministrilor desemnati, ordinelor executive si operei DOGE, procesul este reluat in plin (revedeti).

"Este politica administratiei mele ... sa inceapa deconstructia statului administrativ apasator si impovarator", etc. [It is the policy of my Administration to... commence the deconstruction of the overbearing and burdensome administrative state] (Casa Alba, Ordinul executiv din 2025.02.19, Sectiunea 1. Scop; telegrame cuprinse in sinteza Statul in cap, aici).

Asa estimeaza Jeffrey Tucker semnificatia acestui proces de debirocratizare a functiei executive:

Daca Trump reuseste [...] el va fi reusit sa restabileasca viziunea parintilor fondatori asupra presedentiei. [...] Aceasta este esenta acestor vremuri istorice pe care le traim. Revenim la viziunea Fondatorilor despre ce este America si cum trebuie sa opereze Constitutia.

Revolutio este restitutio...

Revolutia trumpista este... 8 trasaturi

Revolutia trumpista satisface in grade diferite dar satisfacator/bine toate cele opt trasaturi pe care le-am enumerat pentru o revolutie populist-libertara.

Verificare pe scurt.

1. Revolutia a fost, din fericire, pasnica. Trump a cistigat prin alegeri, cu o majoritate atit in votul electoral cit si cel popular si in care, in pofida malversatiunilor electorale, a primit de asemenea suport in ambele camere. Astfel, mandatul acordat de americani pentru efectuarea agendei sale este incontestabil si confortabil. Caracterul ei pasnic este manifestat si in demesurile consecvente ale lui Trump pentru pace in Gaza si Ucraina.

2. Succesul lui Trump este un succes 'grassroot', de jos-in-sus: MAGA este o miscare populara (vezi cercetarea cu IA you.com, MAGA grassroot organization; arhivat), opusa stabilimentului republican (republicanii doar cu numele, 'republicans in name only', RINO) care se incirdaseste de buna-voie cu democratii in politica de unipartid, anti-americana si globalista. Acest lucru este cel mai vizibil in senat, care este locul unde puterea stabilimentului se exercita predilect. Presedintele majoritatii republicane din senat, John Thune, care este un RINO, a colaborat cu Trump la nominalizarea echipei sale fara obstacole si fara subminare.

3. Profilul vizibil al lui Trump este prea evident. Dar, in afara de el, nu exista conducatori ai revolutiei in sensul propriu al cuvintului. Exista o baza larga MAGA, o pletora de activisti si formatori de opinie cu grade diferite de influenta, o puzderie de asociati de tip MAGA (vezi recent discutatul caz al Republican for National Renewal aici, inclusiv cercetarea facuta impreuna cu Grok), factiuni in Congres, asociatii de guvernatori si legislatori la nivel de state, etc. In mod clar trumpismul satisface parametrii asociati ideii de 'fara conducatori': descentralizare, distributivitate, asociativitate. La fundul ei, sta individualismul suveranist 'de frontiera' (vezi mai jos si legatura oferita). Trimit cititorul interesat de detalii la aceasta cercetare facuta cu Grok X (care a cerut sa fie botezat 'Locke'; cute :) ). Focusul pe calitatea 'grassroots' incepe dupa 'cautarea adinca' la punctul conversational repetat 'I am interested in a 'map' of MAGA' (eroarea mea). Urmeaza cercetarea altor nivele si integrarea dintre ele, pina la virful piramidei. Locke Grok a sugerat, inspirat, numele de Constelatia Libertas. Well done :) De tinut in atentie MAGA Meetup, organizatii locale, spontane, neformalizate.

4. Intelectualii sint o marota socialista, etatista, de stinga, progresista. Acesta este si motivul pentru care democratii nu au crezut in resurgenta lui Trump. Echipa acestuia a aparut in cadrul unei deplasari culturale si generationale care a dat nastere unei aripi populist-libertariene in partidul republican, cu origini in clasa muncitoare si care in multe cazuri servise in armata, dar dispretuind militarismul neoconservatist (Robert Barnes, citat aici).
In cabinetul lui Trump sint oameni de afaceri, oameni de drept si putini 'vietasi', carieristi politicieni sau 'experti' birocrati, cu atit mai putin intelectuali propriu-zisi (vezi aceasta lamentatie de profesor). Ceea ce este in acord perfect cu orientarea populista si de piata libera, capitalista, revolutiei.
Deja Trump a lichidat sau e in curs de a lichida surse importante de sinecuri pentru intelectuali: National Endowment for the Arts si National Endowment for the Humanities (fonduri de dotare nationala pentru arte, respectiv umanioare) vizate si in cursul primei administratii (2017 ca fondurile sa creasca din nou 2021; 2024.12.04, lista live de dependente afectate, alta; protestele artistilor 2025), PBS (Public Broacasting Service, Serviciul de difuziune publica, radio si TV), oficinele propagandistice Radio Europa Libera, posibil si Vocea Americii, curent nominalizata Kari Lake [ed. ult., a depus juramintul, vezi mai sus]. Finantarea culturii de catre stat este calea cea mai scurta pentru anihiliarea ei (revedeti aici, aici, aici; vezi si aceasta frumoasa pledoarie americana).
Lucruri similare se intimpla si la 'stiinta de stat', la National Science Foundation (Fundatia nationala pentru stiinta).

5. Moralitatea revolutiei trumpiste se refera in mod esential la revenirea la o conceptie de drept natural asupra republicii. Aceasta este capturata complet de centralitatea notiunii de 'common-sense', simt comun (mai degraba decit 'bun-simt', in romaneste notiunea aceasta purtind conotatii de moralizare normativa), care a ajuns un slogan al administratiei Trump (1, 2, 3, 4, 5). Sub Trump, partidul republican a devenit 'partidul bunului simt' si transportorul acestuia in viata publica (min 17, 26). Pina si in Romania se discuta dimensiunea aceasta, in Franta, in Germania ea e pe buzele noului cancelar in devenire, ea a fost invocata pina si de Putin. Revolutia trumpista este revolutia simtului comun. Vezi si mai jos.

6. "Am fost dus in judecata de stat pe 91 de capete de acuzare; daca nu am fost un libertarian inainte, e sigur ca naiba ca sint unul acum" (Trump la Conventia Libertariana 2024, min 2:40; revedeti extrase si comentariu aici).
Alaturi de 'bun-simt', daca exista o alta dimensiune esentiala a revolutiei trumpiste acesta este anti-etatismul. Acesta este spiritul ei, etosul ei. Scopul ei, este readucerea republicii Americane aproape de fundatiile sale (cit de aproape, revedeti mai sus). Stat mic, popor puternic, cum ar veni.
Spunea avocatul activist Robert Barnes: "Partidul democrat a devenit partidul statului: de stat, prin stat, pentru stat - impotriva poporului, nu pentru popor, nu prin popor. Expunerea acestei stari de fapt prin intermediul banilor este cheia - si asta este ceea ce Trump face." (min 2).
Desigur, asta e realizat prin DOGE, emblema revolutiei trumpiste si virful ei de lance, sub conducerea lui Elon Musk (acasa web, X; fani, sub-comitetul din camera deputatilor). Nu in ultimul rind, dezetatizarea e realizata prin deregularizare, lichidarea proprietatii de stat si 'reprivatizarea' economiei (Scott Bessent). Vedeti 7 urmator si discutia de aici.

7. Cei mai importanti factori in bunastarea economica sint: eliberarea pietei de regulatii, fiscalitatea redusa/absenta si retragerea statului din economie (eliminarea capitalismului de stat, a centralismului si dirijismului economic, a activitatilor 'investitionale' ale statului; abandonarea manipularii pietelor prin politica monetara; returnarea pe piata a unor domenii intregi precum sanatatea, actualmente sustinute prin indatorare si cheltuieli crescute ale statului). Primul obiectiv poate fi bifat, datorita planurile extensive ale lui Trump de deregularizare (1, 2, 3, 4). Al doilea obiectiv poate fi bifat datorita reducerilor mari de taxe deja prinse in noul buget (in curs de reconciliere, a trecut de camera la ora la care scriu) si datorita planurilor de renuntare la impozitul pe venit (mai sus).
Al treilea obiectiv vine cu semnale mixte. Pe baza experientei din prima administratie, Trump nu are probleme cu un stat activist economic, care se indatoreaza si cheltuie (revedeti Statul lui Trump). Dar acest statism nu este keynesianism in sens propriu-zis economic: Trump dezetatizeaza economia prin lichidarea proprietatii de stat (vedeti discutie aici). Statismul se refera la acele angajamente 'sociale' ale statului pe care Trump (deocamdata) a promis sa nu le atinga (mai sus). In rest, e treaba business-urilor mai mici sau mai mari. Trump a acumulat deja citeva succese investitionale de scara mare (1, 2, 3) dar a anuntat si crearea, inedita pentru America, a unui Fond suveran al bogatiei caracteristice pentru tari interventioniste economic (o lista buna de motive pentru care aceasta este o idee proasta; discutat aici). Aceiasi critica despre crearea Rezervei nationale de criptomonede: rezerva nu este altceva decit un fel de 'banca centrala' care creste sau scade valoarea banilor dupa arbitrariul interventiilor (cumparare sau vinzare). Indata ce anuntul a fost facut, pretul a crescut. Instructiv de mentionat este ca Trump a ajuns un fan al criptomonedelor dupa ce a vazut ce a facut Trudeau cu conturile bancare ale canadienilor in timpul rascoalei camionagiilor (comentat aici, cautati 'canad'). Asemenea contradictii intre o simtire de fundal libertariana si impulsuri interventioniste e de asteptat, ca si in cazul criptomonedelor, sa se rezolve in favoarea libertatii - dupa un timp de lamurire.
In general, dirijismul economic sub Trump este de natura monetara, vizind cu precadere rata dobinzii pe care o vrea mica, ceea ce e un lucru bun cind ea se obtine liber, prin mijloace de piata (dobinda fiind de fapt pretul banilor; revedeti), nu prin impozitie arbitrara: chiar si dupa preluarea puterii el inca se certa cu Powell, presedintele bancii centrale (FED), dar acesta a fost neimpresionat iar Trump a lasat-o mai moale. Toate aceste confuzii, inerente macroeconomismului (pentru o expunere aprofundata asupra problemelor cu macroeconomismul, vedeti Mises), se exprima in eforturi mai degraba futile, precum ordinul de identificare a unor cauze punctuale, pe compartimente economice, ale inflatiei, sau unul care incearca tot asa, punctual, sa remedieze pretul cherestelei. Despre cum trebuie privita inflatia, revedeti cel mai recent tratat aici si legaturile de acolo; in contextul ineptitudinii generale a republicanilor privind cauzele inflatiei, Ron Paul; in contextul Trump actual, aici, aici.
Incurajatoare insa este acceptarea noua a nesustenabilitatii datoriei publice americane. Aceasta va duce la eforturi de reducere a deficitului si de scadere a ritmului acumularii datoriei. Parerea mea e ca acestea nu vor fi de ajuns si cindva, nu foarte tirziu, posibil in vara lui 2026 cind DOGE isi va incheia mandatul cu rezultate bune dar sub asteptari, va sosi un moment in care aceste forme reziduale de dirijsm economic vor trebui puse in discutie.

Verificati din timp in timp
Datoria publica a SUA cu economiile DOGE

8. Cea mai concisa sinteza a caracterului transpartinic al revolutiei trumpiste vine de la Jeffrey Tucker: "A doua administratie Trump este republicana doar cu numele ea constind prepoderent din refugiati din celalalt partid. Bifati prin lista de nume (Trump, Vance, Musk, Kennedy, Gabbard si asa mai departe) si veti gasi oameni care doar citiva ani in urma erau asociati cu partidul democrat". Ulterior, clarificindu-si conceptul, el revine: "Partidul care acum are controlul ramurii executive este un al treilea partid, construit din cadavrele a doua partide pre-existente". Nu doar cei din pozitii de putere [adaugat numele lui Lutnick, ministrul comertului], dar "si votantii insisi sint refugiati de la partidul democrat". E vorba, desigur, de partidul democrat clasic, de dinainte de obamizare.

Transideologismul e semnificativ prin doua dimensiuni. Prima, se refera la controlul care trebuie exercitat si la stinga si la drepta pentru evitarea derapajelor. Eventual, aceste grefe partinice democrate pe un corp republican vor mentine lucrurile in acel loc fericit din mijloc unde libertatea infloreste maxim (vezi harta). A doua, se refera la lipsa de dogmatism ideologic a lui Trump insusi, care a migrat in mod repetat intre partide (unele putin cunoscute) in cautarea unei identitati politice eluzive. Aceasta 'inconsistenta ideologica' va fi condamnata de naturile dogmatice (revedeti o ilustrare romaneasca a efectelor dogmatismului). Eu cred ca este un lucru bine-venit intrucit ideologia doar mascheaza realpolitika (revedeti) iar Trump, asa cum o arata, e pus pe treaba nu pe vorbe. Trump are un scop, maretia americana, care atunci cind se manifesta prin libertate, e o veste excelenta pentru toata lumea (tot Jeffrey Tucker, 2016). Aceasta dezideologizare este exprimata atit de baza larga a coalitie MAGA cit si de componenta cabinetului Trump 2 (vezi, vezi).
Aceasta dez- sau trans-ideologizare este apreciata si de popor: in pragul alegerilor, unul din marile sindicate americane, de regula aliniate cu socialistii (partidul democrat), a anuntat ca nu va emite o sustinere oficiala a Kamalei Harris pentru ca cei mai multi membri il sustineau pe Trump. Aceste identificari ale votantilor cu partidele sint mai importante decit identificarile dogmatice ale partidelor cu ideologia. Partidul republican a ajuns astazi cu adevarat partidul clasei muncitoare care, in sfirsit, vede prin perdeau de amagiri a socialistilor si intelege ca bun e doar capitalismul: cu cit mai liber, cu cit mai larg raspindit, cu atit mai bine. Intr-o piata libera, munca, orice munca, vine cu demnitatea intreaga.

Prin cele de mai sus, avem o certitudine. Ceea ce se intimpla, schimbarile in curs, vremurile care ne ating si pe noi de la distanta, despre care auzim crimpeie de informatie adevarata si multa distorsiune interesata (pozitiva sau negativa) - sint realmente o revolutie, o revolutie populist-libertara cu specific trumpist. Traim din nou timpuri revolutionare, si asta e certitudinea.

"Acesta este un cabinet revolutionar. Probabil cel mai revolutionar cabinet de la prima revolutie. Membri lui nu sint genul 'treaba ca de obicei' " (Elon Musk cu Joe Rogan, 2025.03.02, min 35).

Visul american a reinviat cu adevarat (Trump, 'Renewal of the American Dream', adresa despre starea natiunii, 2025.03.04).

Trumpismul si romanii

Va veti intreba, poate, in ce fel sint toate acestea relevante pentru noi. Profesorul Woodrow Wilson, singurul presedinte american cu doctorat, si F. D. Roosevelt, politician carierist si singurul presedinte american cu patru mandate (a domnit intre 1933-1945), au fost cei doi cei mai perniciosi presedinti americani, primul introducind centralismul tehnocratic in America, al doilea facind din America o tara colectivista, si amindoi fiind exponenti de frunte ai 'progresismului' care isi da ultimele suflari in vremurile acestea (vezi mai sus). Si, amindoi, respectiv responsabili de intrarea Americii in cele doua razboaie mondiale. Asadar, Wilson si Roosevelt au conferit istoric cei doi piloni de sustinere ai binomului 'razboi-bunastare', 'warfare-welfare'. De asemenea, amindoi au fost globalisti (internationalisti) precoce, Wilson ca arhitect principal al Ligii Natiunilor (1920), Rossevelt al succesoarei sale, ONU asa cum o cunoastem azi (1945)(vezi mai sus).

Relevanta apare pentru noi pentru ca fara intelegerea acestor lucruri, romanii vor cadea usor victima sarlataniei politice. De pilda, a 'conservatistului' Andrei Marga. Scriind zilele trecute la Cotidianul, el plateste tribut subtire ('lip service') lui Trump, aproape rugindu-se ca el sa nu se atinga de mostenirea celor doi:

"Biden a desfigurat „progresismul” unor Theodore Roosevelt sau Woodrow Wilson, ca pachet de reforme în aplicarea Constituției americane, privind asigurarea de șanse cetățenilor".

Este vorba de un fals intelectual si o impostura: nu poti face simultan apologia trumpismului si a celor doi. Trump a fost numit (critic dar corect si indreptatit) 'inversul lui Roosevelt'. Falsul intelectual este de fapt dublu: ori din ignoranta, ori cu intentie de deceptie, AM califica 'egalitatile' introduse de reformele celor doi drept 'de sanse' cind de fapt ele sint de substanta. Egalitatea 'de sanse' nu poate fi 'progresista' intrucit ea creaza in mod spontan, prin competitie, ierahii meritocratice - 'progresista' este egalitatea materiala, in care criteriul rasei, sexului, etc. are pre-eminenta fata de principul fundamental si unic al meritului (vedeti anterior). Egalitatea de sanse este un principiu clasic liberal si baza a meritocratiei concurentiale nestinjenita de amestecul 'autoritatilor' experte si/sau de stat (deci nu cea prin 'comisii' de autoritate 'experta' dragi autorului nostru, revedeti aici+aici, aici). Egalitatea de substanta este coercitiva, obtinuta prin tavalugul unor politici de egalizare fortata care niveleaza peste ierahizarea meritocratica si se numeste egalitarism. In socialismul comunist, ea se obtinea prin plafonarea arbitrara si egalizarea veniturilor; in varianta socialismului 'progresist' de azi, se obtine prin redistributie (revedeti explicat aici, in special sectiunea 'Redistributia: banii altora si coruptia'; apoi, aplicat, aici+aici, aici+aici).

Cititorul va observa, sint sigur, ca ceva nu se aduna. Marga se declara 'conservator' dar, iata, mai sus, el face apologia celor mai rai doi progresisti, cei care dau continutul definitional al progresivismului asa cum s-a intimplat el istoric. Apoi, predica egalitarismul socialist cel mai rau, pretinzind ca e vorba de principiul egalitatii de sanse. Asemenea amestecuri marcheaza formarea unor 'unipartide', care sint carteluri rezultind prin convergenta realpolitika (de 'politica reala') in raport cu care ideologia nu importa:

Ceea ce se intimpla, este comasarea diferentelor intr-un 'mijloc' inform: numiti-l 'conservatism progresist' sau 'progresism conservator', dupa cum va e gustul de gluma (oximoron). [2024.06.15]

'Conservatistii' a la Marga vor sa ne vire pe sub mina un socialism de dreapta, in timp ce il invoca in scopuri de legitimare pe 'Trump'. La un moment dat, dupa ce reduta bidenista de la Brusel va fi lichidata, Trump va trebui sa se ocupe de acesti tovarasi de drum necinstiti. Astfel de vederi criticabile la Andrei Marga nu sint nici pe departe singulare. (Re)vedeti

Revolutia trumpista este populista si libertara: designurile politice ale acestor 'conservatisti' nu sint nici una, nici alta. In loc de ordinea libertatii de jos in sus, ei ofera un centralism elitist-etatist: adica exact ceea ce am avut pina acum de semn ideologic inversat. Ceea ce ei ofera, este tot un socialism, dar conservator. (Re)vedeti

Bidenismul a fost treaba de 30 de zile sub Trump: pentru 'opozantii' nostri, este tot ceea ce ei preconizeaza. 'Trumpismul' lor este legitimat fals prin aspectul cel mai superficial al acestuia. Miscare ilegala!

Astfel de aproprieri, adica 'lipiri nesincere' de Trump nu sint, iar, nici unice, nici singulare, in stabilimentul romanesc. Au incercat si ciolacii, o fac si conservatistii (vezi). Cititorul sa nu uite ca revolutia trumpista este revolutia poporului american, revolutia MAGA, 'Make America Great Again', nu a 'elitelor' trumpiste. Nu va exista nici o MRGA, 'Make Romania Great Again' cu asemenea schingiuri ale trumpismului in calapodul strimb al socialismului conservator. (Re)vedeti Romania Mareata sau Romania doar Mare?

Dar, increderea mea este ca poporul roman vede prin stravezimea acestor manevre sinuoase si, la fel ca si poporul american, va penaliza si isi va cerne reprezentantii. Vedeti 'Economia politica a unui boicot esuat'.

Nu doar conservatistii romani fac asta. La CPAC 2025, un ajutor al lui Ludovic Orban se umfla in pene: 'Tsunami-ul Trump marcheaza renasterea aripii drepte globale'. Nu il veti auzi niciodata pe Trump vorbind de 'aripi', de 'dreapta' sau de 'stinga', despre 'a fi conservator', ba dimpotriva (revedeti ce inseamna un trumpist, un MAGA adevarat, care nu e conservator doar cu numele). Scriam:

"Revenirea la putere a lui Trump a furnizat combustibil pentru regimuri europene care s-au construit ca 'imagini in oglinda' ale socialismului de stinga, dar cu care MAGA si Trumpismul nu au in comun decit aspectele cele mai superficiale. Daca alaturarea e necesara, atunci 'conservatorismul' in UE are mai mult de-a face cu factiunea stabilimentara (establishment) a partidului republican, adica RINOs (republican in name only, republicani doar cu numele) si care este ostila lui Trump si MAGA."

'Progresismul', care e marota 'conservatistilor' europeni, pentru Trump a fost o chestiune de o luna, pentru ei, pretext de a fi si a ramine in business-ul politic pe viata (Neamtu, zeci de ani min 24, discutat aici); Orban, 'revolutionar etern'). Ceea ce Trump face, este sa a. restaureze libertatea poporului si b. sa redea maretia Americii pe aceasta cale. Ce-i asa de complicat? Ii veti auzi pe 'conservatisti' batindu-si gura o multime cu 'maretia' - dar mai niciodata cu libertatea poporului.

Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...

Asa ca, da: revolutia populist-libertariana are un happy ending ca pe celuloid. Chiar daca lui Trump i se intimpla neintimplatul, acelasi popor care l-a adus pe val ramine: si o va face din nou si din nou si din nou, pina cind conditia naturala a ordinii spontane a libertatii e cel mai bine aproximata (revedeti). O lume plina de hilbili pentru hilbili, o lume de jos in sus (cautati si revedeti). Acesta este atractorul catre care se misca lucrurile (atractor=set de stari catre care un sistem tinde sa evolueze; aplicat in alt context, aici, punctul 3). Si nici un efort politic deliberat, constructivist-reactionar, la nici o scara, mai putin anihilarea totala intr-un al treilea razboi mondial (nu imposibil de contemplat, vezi 'Conjuratia imbecililor, Intl' in urma cu un an, Macron pe 20 februarie, mai sus Macron si altii zilele acestea) nu i se va putea opune (alte cauze, revedeti).

'Acelasi popor' e acelasi pretutindeni. In Romania, el l-a lungat pe Ceausescu printr-o revolutie si apoi pe Iohannis care a incercat sa o fure pe a doua (revedeti). Acest episod inca nu e incheiat, dar el va avea probabil un deznodamint fericit (vedeti). Poporul roman a aratat nu doar ca e la ani-lumina de maturitate poltica in raport cu 'elitele' care ii stau in circa si ii sug vlaga (revedeti) - dar si in raport cu propriul sau delegat pentru schimbare, Calin Georgescu (vezi 'Economia politica a unui boicot esuat'). Hilbilii Europei sint in fierbere peste tot, si duminica, 23 februarie, le vom auzi vocea in Germania: "nu exista alternativa la Alternativa pentru Germania (AfD)!", umbla vorba pe retele [ed. ult. vedeti deznodamintul...]...

Revolutia Americana s-a intimplat acum 250 de ani, anul viitor. Revolutia Romana s-a intimplat acum 35 de ani. Dar, reflectati la aceasta: a doua revolutie americana si a doua revolutie romana s-au intimplat simultan in acest noiembrie/decembrie trecute. Intre timp, Europa occidentala nu le-a avut nici pe una, nici pe cealalta. Decapitarea lui Charles I nu conteaza. Teroarea 'revolutiei' franceze nu intra la socoteala. Acestea erau chestiuni de persoane nu de principii (Thomas Paine, Rights of Man, I). Agitatiile socialiste care au urmat, cele masonice de la 1848, nu conteaza. Nici unul din aceste momente istorice nu a creat un stat mic prin design constitutional cu libertate cit cuprinde viata insasi. Pentru ca varsarea de singe si agitatia armelor sa conteze ca revolutie, ele trebuie sa fie 'restauratio' (revedeti), revenire la ordinea spontana a libertatii. Europa occidentala nu a avut inca o revolutie autentica.

Ferocitatea dezlantuita impotriva lui Vance dupa discursul lui de la Munchen, anti-trumpismul care se repliaza acum la Brusel, zizania razboinica a macronilor si zelenskilor, duhul napoleonic care ii anima, iubirea lor pentru cenzura, supraveghere si politie, ura lor pentru libertatea de constiinta, populism si reprezentarea politica cinstita (vedeti mai sus, Azilul UE) arata ca reactionarismul lor bate mult mai departe in trecut. Atit de departe incit sursa impulsului care il anima se confunda cu insasi originile sanguinare ale statului (vedeti Razboiul de 10.000 de ani' aici, cind va fi publicat). Si asta se intimpla pentru ca in istoria Occidentului nu poate fi identificat nici un moment revolutionar autentic.

Si atunci, o spun cu toata responsabilitatea: sa nu fii 'proeuropean' este OK. 'Proeuropean' a ajuns o expresie de ocara iar a nu fi considerat astfel, o insigna de onoare (revedeti aici, aici, aici). Impulsurile 'europenistilor' sint barbare si necivilizate. Nu e nici o mirare ca Vance nu mai poate sa vada afinitatea civilizationala. Pentru ca ea nu e acolo. Civilizatia inseamna limite (boundaries) puse impulsului tiranic. Civilizatia nu e o colectie de 'cladiri vechi' si 'hoteluri frumoase': cind Vance a vorbit cuvintele acestea, ca o stia sau nu, el dadea glas conceptiei lui Thomas Paine, dupa care nu orice adunatura de ruine si statui este civilizatie. Civilizatia inseamna ordinea politica construita in jurul libertatii individului si in afara actiunii statale (cam ceea ce azi am numi 'societate civila organica', daca termenul nu ar fi fost ruinat de Soros; vezi anterior). Cartile lui Thomas Paine se gaseau in mai orice casa de colonist in preajma revolutiei si scrierea lui despre 'bun-simt' (Common Sense) a marcat atit de profund cultura americana incit, astazi, dupa aberatiilor epocii Obama-Biden, ca expresie a unei nevoi profunde, 'common-sense' a fost reactivat ca lozinca a revolutiei trumpiste, motivul fiind preluat pina si de Putin (vezi mai sus). Asa ca, nu e de mirare ca implicit, stiind ce face sau nu, J. D. Vance trimite la o alta notiune painiana in discursul sau istoric care reaseaza raportul dintre America si Europa. In lumina celor din acest paragraf, inclestarea detonata la Munchen este cea dintre Thomas Paine si Saul Alinski (mai sus), in care 'proeuropenii' il imbratiseaza pe cel din urma, iar noi ceilalti, hilbili de pretutindeni, romani, americani si, speram, in curind germani, il imbratiseaza pe Thomas Paine.

Cita va fi fost, civilizatia europeana, a fost deturnata (highjacked) in secolul XX de bolsevici, exact la fel cum si cea rusa a fost: fara a trece printr-un moment de eliberare restaurativa. Dar rusii au avut acest moment de mintuire prin libertate, prin rebeliunea lui Yeltsin: ascultati-l la min 0:42 in remarcile adresate congresului american in 1942.... Cum am fost si noi - dar numai pina in 1989. Poporul roman este mai civilizat decit popoarele occidentale pentru ca este mai liber: vezi covid, vezi alegerea lui Georgescu. Si asa va ramine pina cind Occidentul nu va trece printr-un moment restaurativ autentic. Data viitoare cind mai auziti apelativul 'anti-european', 'filo-rus' sau 'putinist', amintiti-va asta. Acum intelegem mai bine de ce 'romanii sint cei mai americani dintre europeni'.

Dezghetul a inceput --- iar sunetul ghetii care crapa, la fel ca cel al legendarei impuscaturi de la Lexington si Concord, reverbereaza in jurul lumii. Exista providenta? Exista un plan divin? Nu stiu. Dar nu poti sa nu observi ca pe 20 aprilie 2025, cind Trump si Putin intentioneaza sa inceapa de Pasti pacea intre America si Rusia, survine la exact 250 de ani si o zi de la acea impuscatura care a inceput prima revolutie americana (19 aprilie).

Debolsevizarea statului va lua ceva timp. Evitarea reideologizarii, pe linie conservatoare de data asta, este o capcana care va ramine deschisa atita timp cit vinatorile de vrajitoare anti-progresiste vor continua, peste momentul in care statele se vor fi debolsevizat (vezi 'anti-sorosismul' - cauta 'vrajitoare' in restul textului, vezi 'tap ispasitor' aici si mai sus; vezi cruciada impotriva retailistilor 'mari').

Debolsevizarea culturii se va intimpla mai repede decit se tem unii. Odata ce pompa de bani seaca, la fel cum au facut-o securistii si activistii de partid in 1990, cei mai multi bolsevici culturali se vor 'reforma'. Altii, vor mai vocifera urit o vreme, cit timp Romania adasta in acest limb al indeterminarii. In fine, multi vor muri fara sa inteleaga ce s-a intimplat (revedeti).

Ma bucuram, dupa momentul Vance, ca am ajuns sa traiesc si vremea asta. Mi-am reamintit de Noica si am regretat iar, ca in anii 1990, ca a murit cu citeva luni inainte de revolutie. Apoi, mi-am amintit ca nu ar fi trait decit ca sa se vada iar prigonit si interzis. Fundamentul legii antilegionare a 'crinului pizmas' din 2015 (vezi si aici) a fost pus de Nastase, in 2002, iar temeiul si mai adinc al acesteia al fost legea 51/1991, in special cap. I, art. 3, al. h, in care, ironie a istoriei, legionarii erau pusi pe acelasi plan cu comunistii. Nu ar fi apucat, saracul, sa traiasca pina in zilele astea. De-abia ce a apucat sa o faca generatia mea. Nu fac parti pris in acest pasaj, sau daca o fac, e strict pentru constiinta libera si adevarul istoric.

Debolsevizarea istoriei va lua probabil cel mai mult timp, in Romania si in Occident. Ea dureaza de 80 de ani, izbindu-ne vietile si constiintele cu forta repetitiva a unui pichamăr cosmic. Azi, anti-rusismul a inlocuit ceea ce ar fi trebuit de fapt sa fie, anume anti-bolsevism. Bolsevismul s-a refugiat in Europa de Vest si in America. Asa se face ca, dupa revolutia din 1989, ne-am trezit ca nu putem, de fapt, sa fim anti-comunisti. Asa se face ca generatia care ne urmeaza este, stupefiant, la fel de bolsevica ca in anii 1950... O dificultate suplimentara consta in alianta traditionala si puternica dintre socialism si zionism/holocausticism: dar, aceasta s-a schimbat, posibil in mod decisiv, pe 7 octombrie 2023. Aceasta este o alta crevasa in gheata care se sparge.

In ordine aproximativ invers cronologica: decarbonizarea, ucrainizarea, covid, 'marea recesiune', 911/doctrina Bush/razboiul 'anti-terorist', propaganda din al doilea razboi/razboiul rece/razboiul rece extins, sovietismul/fascismul/Roosevelt, Versailles/Republica de la Weimar/Keynes/Hitler, anti-germanism/primul razboi, socialismul bavarian/Hegel — cantitatea de minciuna sub care a fost covirsita rasa umana in ultimii 150 de ani este atit de colosala incit nu poti sa nu experimentezi decit uluire metafizica, reverenta si gratitudinea cea mai adinca fata de rezilienta adevarului. Emergem din aceasta inclestare care ne precede in timpul istoric, care ne circumscrie si incadreaza vietile empirice, mai tari, mai supli, mai onesti: "zilele acestea resimt o imensa umilinta la faptul de a-mi fi petrecut cea mai mare parte din viata fiind atit de gresit despre atit de multe lucruri pentru atit de mult timp" (Ron Unz). Miracolul e ca omul de sub vremi chiar se poate ridica deasupra acestora. Asta este esenta Dezghetului — si el chiar se intimpla.

Permafrost

Pe la mijlocul secolului XIX, un profesor german oarecare (la acea data) de filozofie, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, a fost inmarmurit de intrarea lui Napoleon in Jena. Se visa in secret ca mare sfetnic al micului imparat si, sub acest imbold, a scris o carte numita, cazon-nemteste, Fenomenologia spiritului. In ea, filozoful descria marsul Spiritului prin istorie si incheierea istoriei odata cu intruparea zisului Spirit in Stat. Scria profesorul:

"Cit de nechibzuti sint oamenii ca sa uite, in entuziasmul lor pentru libertatea constiintei si neatirnarea politica, ca adevarul sta in putere. [...] Caci Adevarul este Unitatea Vointei subiective universale; iar Universalul este de gasit in Stat, in legile sale, in aranjamentele sale universale si rationale." (citat oportun de James Bovard, mises.org via Lew Rockwell; trad. mea).

Statul in cauza, ca veni vorba, era statul prusac iar esenta lui urma sa fie intrupata de Napoleon. Chiar asa a cam si fost, in ordinea empirica a lucrurilor: despre asta mai pe larg, vedeti aici+aici si aici.

Profesorul Hegel a dobindit reputatie mondiala prin Marx. Sistemul de guvernare din Prusia fusese numit 'socialism de dreapta' (Spengler), iar Marx doar a schimbat niste premize si l-a facut 'de stinga' ('l-a rasturnat' cu susul in jos pe Hegel, punindu-l drept, adica pe premize presupus corecte, materialiste nu idealiste - cam asa mergea explicatia la invatamintul politico-ideologic inainte de 1989). De aici incolo, stim povestea: socialismul de dreapta a dus la fascism, cel de stinga la comunism. Si tot asa, in linie dreapta, pina in ziua de azi: 'progresismul' e socialism de stinga, 'conservatismul' e socialism de dreapta, iar metisarea lor indistincta din mijloc, o regasim in tezele globaliste ale WEF si in practica totalizanta a 'unipartidelor' (explicatie, discutie).

In acest amestec indistinct si amorfizant se 'incheie istoria': momentul a fost proclamat cu surle si timbale in 1989 si in 1992 de Francisc Fukuyama, care a vazut in dezintegrarea comunismului si generalizarea democratiei socialist-liberale confirmarea tezei (vezi si aici).

De ce e importanta redeschiderea acestui subiect aparent antediluvian? Pentru ca un din tezele 'sfirsitului istoriei' afirma ca 'acolo', apare identitatea dintre real si rational. Adica: tot ce e rational, devine real. Prin urmare, tot ce e real, este rational. Desigur, ambele egalitati sint atit de false incit nici nu merita discutat - in ordinea naturala a lucrurilor, vreau sa zic. Dar nu la fel stau lucrurile in ordinea facuta de om: identitatea devine posibila ca act de impozitie politica ultimativa, fara echivoc si fara replica. 'Ordinea facuta de om' nu inseamna facuta de mine sau de dvs., cititorule, ordinea spontana a interactiunilor noastre libere (revedeti). Ci este ordinea obtinuta prin vointă de putere (monocefala, ca la Hegel cu Napoleon, consensual oligarhica precum azi in 'democratii', vezi mai sus aici si aici; aminte la cartelul care a furat alegerile din decembrie, cauta aici), impusa coercitiv, abstracta si arbitrara, obligatorie si perpetua.

Daca e 'rational', adica concevabil, devine 'real', adica impus. Daca e 'real', adica obtinut prin impozitie, atunci e 'rational', caci e rational sa accepti ceea ce e 'real'. O tautologie pe atit de perfecta pe cit de arbitrara. Pe aceasta cale abia intelegem 'reaparitia' duhului lui Napoleon in specimene bolnave de narcisism precum Macron si Zelenski. Real<->rational — imi inchipui asadar exista...

Ideea lui Hegel, delirul lui mai bine zis, este visul lubric al oricarui insetat de putere: aceasta explica prolificitatea ei, persistenta ei, contagiozitatea ei cit si caracterul ei adictiv: odata intrat in universul hegelian cu baricadele jos, nu mai e scapare (ca fapt divers tragic, mi-a fost relatat cazul unui hegelian valon care s-a sinucis incercind sa iasa din labirintul acesta).

Cine sint 'progresistii' de azi

In aceasta identitate perversa, desfasurata ca mai sus, gasim explicatia negarii faptelor si a aberatiilor din zilele noastre care il fac pe omul cu scaun la cap sa se cruceasca: barbati care menstrueaza, femei supereroi, transumanism, clima care se raceste din cauza incalzirii globale, etc. Aici, la acest capat la jocurilor de putere cu 'ruperea mintii', gasim fenomene precum deconectarea de realitate si 'topirea nervoasa' ('meltdown') a 'progresistilor' americani adusi brutal cu picioarele pe pamind de Trump (ilustrari; multiple cazuri culese de Paul Joseph Watson).

'Deplorables' (deplorabilii) spunea Clintona despre trumpisti (2016, 2024), 'garbage' (gunoi) i-a numit Biden, iar pe republicani Neandertali (2013, 2021, 2024); 'spuma' sau 'drojdie' murdara, merg epitetele preferate de oficiali germanii fata de AfD ('fascist scum', 'brown drege' in traducerea engleza); 'golani', 'animale' spunea Iliescu inca acum 30 de ani, 'prosti', mai nou pleava, 'grota' spun ei azi (min 7). in Romania, marota este ca specimenele care gindesc astfel sa fie numite generic 'sorosisti' spre deosebire de calingeorgisti/'patrioti'/'suveranisti' (idem, mai ales prima jumatate; si inca). Eu prefer tefelei (revedeti), cu termenul incetatenit de Mirel Palada ('tineri frumosi si liberi'), termen a carui extensie este mai corecta --- mai larga, incluzind si corporatistii, de pilda, dar si ca virsta, cei mai multi fiind tineri; voteaza USR, maninca verde, merg pe trotineta:

"Haha... USR-istii trotinetisti care isi pun viata in pericol = candidati Darwin Awards :)" [comentariu 2024.04.11]

La rindul meu, transformind porecla in renume (revedeti, revedeti), i-am (si m-am) numit 'hilbil' in comentariul la discursul lui J. D. Vance reprodus mai sus.

Generic vorbind, este vorba despre hoi polloi, cei multi, poporul, oamenii obisnuiti, plebea ('pleava') in contrast cu hoi oligoi, cei putini, alesii, 'elita', oligarhia. Intr-un curios caz de razboi semantic (revedeti), termenul a fost intors cu succes de catre cei vizati impotriva celor care il folosesc, datorita aerului snob si arogant inerent insasi folosirii lui (a si trimiterile de acolo b, c; inversarea e surprinsa 'in act' de aceasta intrare la Urban Dictionary).

Nu conteaza. Ceea ce conteaza e ca aceasta categorie este subintinsa de trinomul bani 'usori'+stat => ti-se-spune-cine-esti-si-ca-esti-bun.

James Bovard la mises.org revine, la cinci ani distanta, cu amintiri din epoca covid. Oportun, el ne ofera un exemplu al acestor specimene din zona Washington, stringind la el pe poteci de munte sa isi puna masca. Scrie Bovard:

"Cei mai 'buni si straluciti' rezidenti washingtonieni si-au pastrat credinta absoluta in raspunsul raspunsul la pandemie bazat pe ordine si control... Washingtonienii bogati s-au imbuzit jovial sa descarce appul gratuit prin care statul ii putea urmari pe ei si starea lor de sanatate. Appul ala nou avea un logo stilat care a devenit urgent ultimul simbol de statut. [...] Cu cit mai multe diplome universitare adunasera la gramada, cu atit mai docili devenira. A flutura prin aer cartela de vaccinare iti dovedea superioritatea intelectuala si morala asupra tuturor celor care refuzau obstinat sa se cocoseze. [“best and brightest” Washingtonians retained their absolute faith in a command-and-control response to the pandemic... Affluent Washingtonians happily rushed to get free software apps so the government could track them and their health status. That new app had a spiffy logo that quickly became the ultimate status symbol. [...] The more graduate degrees they amassed, the more submissive they became. Flourishing your vax card proved your moral and intellectual superiority over anyone who balked at bending over again.]

Apoi el contrasteaza aceasta tipologia cu cea a eroilor fara nume ai rezistentei contracovid, 'deplorabili' si 'oameni de grota' care ei au purtat faclia umanismului in acei ani de restriste (revedeti si Adevaruri despre contracovid, Mic indreptar de prostologie). El apare intr-un documentar PBS cu Fauci insotit de gestapoul covid vizitind un cartier despre care ei vorbeau cu dispret:

Desigur, intentia documentarului era de condamnare, dar efectul a fost invers, omul devenind instantaneu erou in aproape 2000 de comentarii, memoria lui fiind perpetuata ani de zile mai tirziu de James Bovard: 'tot ceea ce faceti e propaganda pentru frica. Atacati oamenii cu frica. Despre asta e pandemia'. Ca si cazul acestui vinzator de ziare de la gara pe care, 30 de ani mai tirziu, il evoc aici...

Toate acestea reprezinta sindromul ultimului om. La sfirsitul istoriei esenta umanitatii se schimba si survine reanimalizarea omului -- conform hegelianului de stinga ruso-francez, admirator bolsevic si filosovietic Alexandre Kojeve, planificator si apoi functionar al Comunitatii Economice Europene incipiente (vezi in special notele 16, 19-21, 32), care a adus la maturitate teoretica ideea hegeliana si prin care ea a ajuns la Francis Fukuyama, 'expert' NED, membru in consiliul de administratie al Corporatiei RAND de factura neocon-imperialista, dar cu o 'viziune marxista a istoriei'.

Deosebirea esentiala dintre om si animal este ca animalul nu isi schimba mediul si, transplantat intr-un mediu diferit, cu miriadele de formule evolutive de adaptare devenite inutile, nu supravietuieste. Neschimbarea la sfirsitul istoriei este rezultatul identitatii real-rational: odata ce acest lucru se intimpla, schimbarea, in sens nu doar cosmetic ('s-a schimbat moda') inceteaza. Apoi. Cind un animal este adus in situatia de a-i fi furnizate nevoile, dependenta creata ii anuleza competenta supravietuirii (despre crearea de dependente, revedeti aici, aici+aici). Reanimalizarea la sfirsitul istoriei este, complet spus, domesticire si este rezultatul socializarii prin stat: nu prin parinti, nu prin familie largita, nu prin vecinii de curte, de strada sau de bloc, nu prin comunitate, prietenie si asocieri voluntare. Sau, si prin acestea, dar toate aflate sub supravegherea, tutela, indrumarea si controlul agentilor 'rationalitatii realizate', birocratii statului (vedeti acest exemplu recent, contrastati ziarul, autoritatea 'progresista' si publicul in comentarii; recititi apoi despre 'Supraeul etatizat si cresterea copiilor').

Toqueville a prevenit asupra acestei tiranii aparent benevolenta (revedeti aici si aici) iar Kafka a descris intr-un mod aproape tactil, inegalabil, sufocarea in pinza de paianjan a birocratiei (revedeti).

Kojeve (si Fukuyama) ignora existentialismul tragic kafkian, sanitarizeaza prevenirea lui Tocqueville, o curata de calitatea ei de semnal de alarma si o transforma in lucru bun. Deprivarea umanitatii de independenta, conditionalizarea fericirii de obedienta si socializarea prin stat sint celebrate drept marci ale 'progresului' dincolo de care nu mai exista alt miine.

Noi trebuia sa fim ultimii oameni, iar progresistii sint aceia dintre noi 'creati' de aceasta idee. Dupa, noi ar fi urmat himere precum cele pomenite (barbatul care alapteaza, etc.). Pentru 'ultimii oameni', 2+2 intr-adevar face 5 daca ei simt destula forta 'benevolenta' in spatele violarii aritmeticii. Ciudatii, 'diversii', bolnavii in suflete si valori isi gasesc suport unii in ceilalti, in consensul trans-individual astfel creat, alimentat cu bani 'usori' si cu legitimatate de catre statul tutelant. Doar in interiorul acestei bule artificiale ei dobindesc identitate si un sens al propriei superioritati.

Spus in termeni filozoficesti, incapabili sa isi dea determinatii proprii sau sa isi asume liber, ne-coercitiv, determinatii (de exemplu, 'ma insor', 'ma fac sofer' sau 'doctor'), 'ultimii oameni' tinjesc dupa determinatia data prin constringere: sado-masochism? Sigur. Masochismul auto-represiunii este compensat, complementat - si dezvaluit, de sadismul fata de 'ceilalti', oamenii normali, relativ liberi, 'grota'.

In anul 1968, o invatatoare americana a facut un experiment in clasa prin care a impartit copiii dupa culoarea ochilor (maro/albastri). Alternativ, un grup primea aprobare, celalalt dezaprobare. Indiferent de trasatura particulara (deci culoarea ochilor), grupul pretuit performa mai bine, celalalt mai prost. Un alt experiment a variat parametrii: grupului favorizat i s-a permis sa exercite putere (gardieni) asupra grupului defavorizat (prizonieri) --- actele de sadism al primilor survenind atit de repede incit experimentul a scapat de sub control si a trebuit sa fie oprit. In fine, intr-un al treilea experiment, s-a dovedit disponibilitatea unui segment populational de a administra 'socuri electrice' (false) unor subiecti necunoscuti, doar pentru ca erau pusi sa o faca de o figura de autoritate (cineva intr-un halat alb 'profesional', de doctor sau om de stiinta).

Aceste experimente au fost interpretate in fel si chip, pentru a suporta o teorie sau alta, o ideologie sau alta. Ceea ce urmaresc aici, este structura comuna cea mai simpla depistabila si care este cea descrisa mai sus: o sursa de autoritate (simbolica, bani, putere) creaza un mediu izolat ('bula') indrituit pentru unii, lasindu-i (sau transformindu-i activ) pe ceilalti in tinte convenabile: adica, in tapi ispasitori (cautati aici 'tap' 15 ocurente, in special asta). Spus in treacat, aceasta este si sursa 'divizivitatii' practicata de progresisti, iar esenta ei ultima este in fapt cultivarea, selectia si amplificarea politica a pizmei, a emotiei naturale a malitiei ('spite'; explicat aici, trimiteri la aplicatii). De asemenea, acelasi mecanism poate fi descoperit in 'reeducarile' de tot felul: Pitesti, revolutia culturala chineza, procesele staliniste de epurare, sau in 'cele doua minute de ura' ritualica din 1984 (vezi mai sus).

Tendinta socialistilor de a folosi aceste universale psihologice este decelabila la H. G. Wells cu ai sai Eeloi si morloci (Masina timpului; aplicatie haioasa a ideii in Demolition Man), la William Godwin 'in Imparatul mustelor' sau la Haneke in 'Weise Band' (discutate sub un alt unghi aici). Huxley si Orwell nu stabilesc paradigme noi, ci creaza aplicatii ale binomului ultimul om-omul natural: la Huxley, castele din Statul-Lume vs. salbaticii din Malpais (prototipul fiind John the Savage, Ion Salbaticul), la Orwell, Partidul vs. prolii. Insa cea mai buna 'distopie' contemporana care revealeaza acest set mental provine de la tehnocratul francez stingist, globalist, Jean-Christophe Rufin. In romanul sau Globalia, care captureaza fictional experienta sa internationala, opozitia este cea din locuitorii 'zonelor securizate' si 'teroristii' din 'non-zone' (pdf FR; mentionata si aici). Tot in Globalia, fericirea decerebrata postistorica de sub privegherea birocratiei este surprinsa cu maiestrie.

Asadar, universul 'bula' creat de stat pentru 'ultimii oameni' are ca determinatii structurale:
1. represiunea (inclusiv auto-represiunea internalizata),
2. dependenta de subzistenta de 'banii usori' [ed. ult, vedeti nou],
3. sentimentul de indreptatire morala inalta.
Ura si violenta exercitata cu permisiune impotriva marginalizatilor, exclusilor, a tapilor ispasitori desemnati, reprezinta liantul care tine impreuna acesti 'quarci' (exemple la noi Calin Georgescu, Diana Sosoaca; exemple americane curente Elon Musk 1, 2, apoi altii 3).

Acestea sint cele trei mari produse vindute de statul hegelian rational <-> real. Faptul ca azi e 'de stinga' e secundar, si tine de aura de succes pe care i-o imprumuta materialismul stiintific. Dar altfel si sub alte conditii, haina ideologica putea fi la fel de bine sa fie idealista (cum a si fost originar in vremea lui Hegel si dupa).

'Progresistii' sint azi ceea ce mai ramine din acest teribil experiment in ideea statului, apendicele vermiform inutil al arborelui uman, pentru care aceasta poama care s-a sterilizat ca sa nu faca copii in era lui Trump, sta ca marturie si simbol. Ea, la fel ca nenumaratii adolescenti mutilati sexual in cautarea unei eluzive 'identitati de gen', nu au viitor. Iar 'sorosismul', ultimul episod in aceasta saga, a fost infectia acuta din ultimele decenii ale acelui organ atavic, de-acum mort, asteptind sa se desprinda si sa cada de la sine. Toate, bune de exponate in muzeul nebuniei hegeliene, pe care poate vreo umanitate luminata il va face cindva.

'Ultimul om'

Atit dreapta cit si stinga au creat 'ultimi oameni': Ubermensch respectiv Omul Nou.
Cu alte cuvinte, s-au angajat in procese coercitive de inginerie sociala si antropogeneza.

Unipartidul a creat si el versiuni ale 'ultimului om'. Priviti poza titlu, ce avem acolo? Iconografie de stinga? De dreapta?

Nu, este iconografia erei New Deal, a lui FDR pe care un Marga spera ca Trump o va salva si pe care, pe cale de consecinta logica, il doreste pentru romani (vedeti mai sus). A fost FDR fascist? Comunist? Ambele, a fost socialist si inovatiile lui politice sint azi mostenire pretuita si la stinga, si la dreapta. Nu degeaba are portret pe Muntele Rushmore alaturi de, blasfemie, Jefferson si Washington.

Azi, versiunea dominanta a 'ultimului om' este 'progresistul', 'woke-ul', 'tefeleul', 'rezistul', 'vrea o tara ca afara' - europenistul. Trasatura lui principala este imbratisarea statului: statul sa aiba grija de locul lui de munca, de sanatatea lui, de pensia lui, 'sa faca sa fie!' 'city breaks' si sa transforme lumea intr-un Disneyland in care o utopie sexuala ieftina este surogatul ideii atit de pretioasa a libertatii. Da, si totul sa fie in rongleza. In schimb, el va iubi statul, ii va uri pe cei ce se opun conducatorilor, va merge la razboi pentru el... Nu, glumesc cu ultima: e de acord ca altii sa mearga la razboi, nu el/ea personal. Dar in cele din urma, se va duce - simtindu-se tradat si scincind, insa fara sa cricneasca, caci putinta de a cricni, demult a renuntat la ea...

*

'Sfirsitul istoriei' nu este doar o alta utopie: este un proiect de putere care a andurat 150 de ani si aproape ca a avut succes. Locul unde se realizeaza identitatea dintre real si rational se numeste 'statul universal si omogen'. La fel cum Hegel scria cu Napoleon ca inspiratie, Kojeve scria cu Stalin in minte, iar Fukuyama cu imperiul american socialist-liberal. Statul 'universal omogen' nu inseamna (neaparat) un singur stat mondial, acest lucru este irelevant: ceea ce conteaza este ca toate statele devin la fel, ca rezultat al omogenizarii constiintei, construite pe aceiasi premiza (real=rational), caz in care conflictul dintre ele dispare. Aceasta este 'noua ordine mondiala' (nu-multumim din nou lui Wilson si Roosevelt), aceasta este viziunea WEF, acesta este 'globalismul' pe care Trump s-a angajat sa il distruga (2019, 2025) iar acum o face (vezi mai sus). In acest sens, nu trebuie sa fim zgirciti cu pretuirea si nici sa ne fie teama ca hiperbolizam: Trump si Musk salveaza viitorul omenirii si aceasta este o sansa unica.

Acum, sintem in pozitia de a intelege mai ferm un numar de lucruri adresate de-a lungul acestui material: Christoph Heusgen plingind dupa ce Vance l-a tras de par afara din bula, Marga stringind la piept pe Wilson si Roosevelt, moda tefelista, toate aceste lucruri atit de diverse sint fenomenologie postistorica. Asa se exprima empiric, concret, prin exemple, postistoria. La fel si divergenta dintre America si Europa: Europa tine cu dintii de bula hegeliana (ce manifestare mai buna decit alegerile din Germania de duminica, 23 februarie, care au schimbat 'stinga' cu 'drepta' in indistinctia unipartidului, lasind pe dinafara singura forta politica capabila sa sparga bula, AfD, revedeti analiza), in America ea s-a spart spectaculos. Europa e plina de 'oameni postistorici', de 'ultimi oameni' (mai putin, Doamne ajuta, in Europa de Est). In America, omul natural, liber, cowboyul si indianul, spiritul vestului salbatic, s-au reafirmat puternic. Kojeve credea ca America este locul postistoric prin excelenta (si ulterior Japonia). Cit de gresit a putut sa fie...

Catre acest 'loc' (topos) il ducea intuitia pe Trump (ca si pe acesti senatori) cind, intrebat de Maria Bertiromo la Fox despre dezaxarea democratilor si daca doar conducerea e asa, a raspuns:

Ceva e in neregula cu ei... Nici nu-mi vine sa cred... Barbati in sporturile pentru femei... "transex pentru toata lumea'... Si incerc sa-mi spun 'e doar pentru ca incerci mereu sa intelegi unde sta adversarul, ca e in business sau altceva'. E ceva ce imi scapa? ... Dar, nu intelegem ce-i cu ei. [“There’s something wrong with them” ... “I can’t even believe it... men playing in women’s sports.... ‘Transgender for everybody.’ ... “And I try to say to myself ’cause you always like to understand where your opponent is, whether it’s in business or anything else'. Is there something I don’t understand?” ... “But we don’t understand it.”]

Cred ca cele de mai sus adreseaza nedumerirea lui Trump si pun degetul pe rana...

Asadar, la regindire, exista un nivel subteran al confruntarii din ziua de azi care este cea dintre Paine si Hegel: bunul-simt versus bunul-plac. Trump este marele eroul al timpurilor noastre pentru ca el leaga prezentul si viitorul de sursa, de originea lor legitima pe deasupra, sau mai degraba buldozerind prin, colosala masa inghetata a halucinatiei hegeliene real-izata. Revedeti.

Aceasta inseamna revolutio. De aceea ea va izbindi - in joc e insusi sufletul omului. Sfirsitul istoriei a fost luat pe bune de alti etatisti care, pierduti in interiorul bulei hegeliene, in care vedeau sfirsitul razboiului (Fukuyma vs. Huntington), sfirsitul ideologiei (Daniel Bell), etc. Vazut insa din afara obsesiei hegeliene, 'sfirsitul istoriei' nu este decit un discurs despre suprematia totala a statului. O idee care suge totul cu implacabilitatea unei gauri negre. Acest delir filozofico-totalitar ia sfirsit cu revolutia populist-libertara iar Trump este efigia acesteia. Cu Trump, non-sensul superetatist al sfirsitului istoriei, super Leviathanul (revedeti), a luat sfirsit.

Wokeismul a reprezentat o curiozitate pentru americani de frunte: Elon Musk (si altii) crede ca e o patologie mintala, Trump, mai intelept, spune ca nimeni nu intelege ciudatenia asta (vezi si acesti senatori).
Nu ar trebui sa fie astfel. Sistemul legilor si caracterul moral sint cauzal legate, lucru pe care il stim de la Montesquieu.
Montesquieu a fost unul dintre parintii spirituali ai republicii americane: designul ordinii politice din constitutie e inspirat in mod major de cartea sa 'Despre spiritul legilor'.

La fel si romanii de la Platforma Cetatenilor sau alde Plesu, au uitat ceea ce Budai-Deleanu insusi stia, in spirit monteschian, anume ca 'asuprirea naste suflete de sclavi' - si viceversa. Inaintea lui, aceeasi intelegere la Laonic Chalcocondil scriind despre daci (asa ii numea el pe romanii din secolul XV).

Unul dintre motivele principale al naturii repetitive a istoriei este aceasta 'uitare'... Dar, despre asta, poate altadata.

Wokistii, progresistii, tefeleii, numiti-i cum doriti, sint creati de stat. Exista cinci idei/personaje istorice responsabile de o structura a statului care, in locul unor oameni liberi, a produs aceasta degenerare:

1. Educatia obligatorie (Frederick I)
2. Birocratia profesionala (Frederick II)
3. Asigurarile sociale (Bismarck)
4. Dreptul pozitiv (Napoleon)
Pina in acest punct, avem hegelianismul de dreapta (numit de Spengler socialism prusac).
5. Redistributie (Marx)
Hegelianismul de stinga (socialism marxist)

Hegelienii de dreapta sint mai degraba nationalisti si conservatori (dar nu neaparat sau exclusiv), in vreme ce hegelienii de stinga sint mai degraba progresisti si internationalisti, ceea ce numim azi 'globalisti' (dar nu neaparat sau exclusiv). De pilda, ceausismul a fost un hegelianism de stinga nationalist; neoconii americani sint hegelieni de dreapta globalisti.

Indiferent de coloratura ideologica, aceste cinci idei au fost menite sa aduca dominatia totala a statului asupra indivizilor, comunitatilor si asocierilor libere: acesta este Statul Universal si Omogen de la sfirsitul istoriei. In acel 'loc' (topologie), realul si 'rationalul', adica vointa politica 'luminata' ajung echivalente. Asa barbatii ajung sa aiba lactatie, femeile sint super-eroi si creaturile himerice transgender ajung emblematice pentru timpurile noastre.

Aceste cinci 'lucruri', cinci figuri ale imaginarului de putere, sint azi comune intre stinga si dreapta, conducind la legi/politici practic identice, in vreme ce muschiul arbitrariului vointei politice e flexat la unghiuri diferite, cu intensitati diferite. Revedeti 'unipartidele'.
Aceste cinci 'lucruri' sint trunchiurile nervoase ale tutelajului despotic elitist care este opus azi de populismul libertar. Aceasta este fundatura in care se afla 'Europa', aceasta este si calea pe care se afla America inainte de Trump. Aceasta este batalia timpurilor noastre...

'Calea europeana'

Cu ideea tutelei de stat ne-am mai intilnit.

Acum, doua idei suplimentare.

Prima, pe calea unui citat despre 'calea europeana' venit de la un canadian care deplinge imitatia ei la el acasa:

"Batrina Europa ramine intepenita in trecut: socialismul este profund aristocratic in natura sa... este un sistem care inalta un numar mic de oameni in pozitii de putere si care apoi iau decizii in numele tuturor. El respinge competitia viguroasa, dezbaterea democratica, autonomia, privatismul si libertatea individuala. El creaza institutii privilegiate care protejeaza clase de 'elite' privilegiate care se asteapta sa guverneze in perpetuitate. Cum monarhiile s-au prabusit in toata Europa in urma carnajului si distrugerilor primului razboi mondial, familiile aristocratice supravietuitoare au gasit in socialism o forma familiara de feudalism invelit intr-un pachet politic la moda. Comisia Europeana este ultima incercare a nobilimii de a reinvia un fel de dinastie carolingiana care sa stapineasca peste intreaga Europa". [ J.B. Shurk, March 31, 2025, American Thinker]

Dar asta nu este intreaga poveste.

Tutelajul feudal macar era concurential, distribuit intre numeroase statulete princiare (vezi Ralph Raico, 'What Made Europe Different', Mises). Aceste state competitionau intre ele pentru locuitori (care 'votau cu picioarele', la fel ca taranii romani intre cele trei state romanesti si intre acestea si romanimile extra-teritoriale), ceea ce metinea libertatea la nivele rezonabile. Astazi, aceasta structura a fost inlocuita ce un super-stat centralizat. Tutelajul neofeudal domneste nestinjenit peste intregul continent. Cu alte cuvinte, nu mai ai unde sa-ti iei picioarele in spinare… (ceea ce Hirschman numea strategia 'exit' de opozitie; EN).

'Proeuropean' (cine nu s-a scirbit pina acum de sintagma asta complet golita de orice sens pozitiv?) inseamna sa ceri, sa astepti, sa pretinzi tutela. A inceta cu non-sensul asta, este certificatul de maturitate, dovada de emancipare.

*

Au trecut mii de ani de la sfirsitul ultimei glaciatiuni (circa 12.000) dar pamintul de sub fosta banchiza de gheata este inca tare ca betonul. La fel e si cu dezghetul nostru. Vor trebui alti filozofi care, pe terenul curatat de 'disruptori' (Elon si adolescentii lui geniali autorizati de Trump), sa 'dezghete' acest permafrost al gindirii unde stau ingropate cadavrele celor 260 de milioane de morti pe mina statului din secolului XX (verificati), sa ne dea o filozofie a istoriei dezetatizata, care sa dea seama de lucrurile omenesti din alt unghi de vedere decit cel al obsesiei cu statul.

Vedeti perspectiva cea mai larga cu putinta, care incadreaza povestea de mai sus, 'Razboiul de 10.000 de ani' aici, cind va fi publicat.

Adevarul face cadavrele sa puta

'Sfirsitul istoriei, ce idee timpita', ar putea exclama, pe buna dreptate, cititorul incredul care s-a incumetat totusi pina aici. Dar ideile au putere: ideile sint cel mai puternic lucru din universul omenesc pentru ca, bune sau rele, sint produsul constiintei. Credinta face realitatea si din fericire, cind prost plasata, doar pentru o vreme, chiar daca pentru unii dintre noi, prea lunga...

Keynes, care prin propriile sale idei create este genialul contributor la distrugerea statului contemporan (revedeti aici, aici, despre keynesianismul militarist mai sus si trimiterile de acolo), era si un mare increzut. Dar, nesigur la sfirsitul lucrarii lui de capatii 'Teoria generala a muncii, dobinzii si banilor', asta scria el pe post de auto-justificare: "Oamenii practici care se cred scutiti de influenta ideilor sint de regula sclavii vreunui economist mort". Acesta este pasajul frecvent citat. Mai putin citata este insa fraza care urmeaza: "Bolnavi mintali cu putere, auzind voci in aer, isi distileaza delirul din scribalelile vreunui academic citiva ani mai devreme". Condescendenta lui Keynes ne arata ca el se credea deasupra acestor lucruri. El credea in ideile lui si pe buna dreptate: ele au prins in asemenea hal incit teoria de politica economica universal dominanta azi se numeste keynesianism. Si, ca o confirmare a predictiilor sale, 'oameni practici' precum Bolojan sau Cornel Nistorescu habar nu au ca ceea ce ei fac la Oradea sau comenteaza la ziar este chiar keynesianismul (revedeti). Dar, aici se incheie intelepciunea si aici se reveleaza nebunia. Keynes credea ca ideile lui se impun in numele 'rationalitatii' lor, ca ele sint adevarate si 'reale': da, in universul hegelian, al puterii arbitrare, ele sint astfel. Dar numai acolo. Keynes este exact asemeni acelor 'bolnavi mentali care scribalesc ce aud de la voci din aer' despre care scria (e cazul sa ne intrebam, facea oare proiectie subconstienta?). Ideile lui nu erau decit excrescente noi ale vechiului cintec de sirena hegelian: statul=rational=real=rational... Azi, nu doar ca lumea statelor keynesiene se prabuseste, dar azi stim ca ea este o aberatie patologica, expresia unei sociopatii (revedeti). Priza mare pe care au avut-o ideile keynesiene nu se datoreste decit gradului lor perfect de adecvare la patologia helegeliana a statului modern. 'Fiecare politician are in spate un economist', merge refrenul, 'fiecare economist are in spate un filozof', continua el — si, adaug eu, fiecare filozof are nevoie in spate de o echipa de 'disruptori', de demolatori, cum a fost numita echipa Trump->Musk->DOGE, care sa deconstruiasca realitatea inghetata creata de cei trei dinainte (vezi mai sus).

Mai retinem un lucru inainte de a-l lasa pe Keynes sa se odihneasca in pace: "Sint sigur ca puterea intereselor inradacinate este mult exagerata in raport cu luarea in stapinire treptata de catre idei... mai devreme sau mai tirziu, periculoase sint nu interesele inradacinate ci ideile". Si in acest lucru, el are dreptate (nuantabil, dar poate cu alta ocazie). Ideile sint virusuri ale mintii. Ideea sfirsitului istoriei a infectat mintile politicienilor si elitelor mai bine de un secol. Timpul extirparii ei a venit.

Nu 'conspiratiile' fac istoria ci ideile. Vrei sa schimbi lumea -— invata negustoria de idei. In lumea din ultimii 200 de ani, puterea a insemnat viclenia inteligentei machiavelice. Inteligenta machiavelica este 'jocul mintilor', o componenta normala a creierului social dar, in ultimii 200 de ani, a devenit instrumentul din ce in ce mai exclusiv al politicii. E a devenit instrumentul prin excelenta al selectiei politice: cei cu mintea cea mai sucita supravietuiau si cu cit mai la virf, cu atit mai intensa a fost selectia celor mai rai (Hayek, discutat aici, aici, aici, si in multe alte locuri - cautati aici 'cei mai rai'). Ca sa te urci in circa poporului, armatele nu mai ajungeau, retorica lui 'Dumnezeu' nu a mai ajuns. A trebuit sa minti convingator, sa induci in eroare, sa pacalesti. Deceptia si auto-deceptia ca practica de uz cotidian. Lucrul la care asistam azi, pervertirea incredibila a ideatiei, degradarea discursului, propaganda cea mai rudimentara si apoplectica (revedeti, cautati aici 'prin hatisul propagandei'), paranoidismul 'manipularii' atit ca temere cit si ca practica (revedeti), 'abolirea' faptelor, a adevarului, bolile mis-, dis si contra-informatitei — toate acestea semnaleaza dezintegrarea erei inteligentei machiavelice si disparitia unui stil de putere bazat pe aceasta. De aceea, acum la dezghet, barbologia din aule, 'seminarii', 'conferinte' si de la podium, agitatia spasmodica a ultimilor oameni pe ecrane si in ziare au un iz de trecut, de istorie, de pestilenta. Putoarea descompunerii.

Era inteligentei machiavelice s-a incheiat. Incepe era politicii in adevar (revedeti), incercata de generalul Patton, de JFK, de dizidentii est-europeni anticomunisti, de Gorbachiov, ilustrata acum de Trump. Asta este esenta stilului lui politic franc, onest, transparent (frumos surprins de o scriitoare R3Media; vezi si), vizibil atit in litera dar mai ales in spiritul ordinelor executive pe care le da: sfirsitul cenzurii si libertatea expresiei ca politica de stat, sfirsitul folosirii guvernului federal ca arma de rafuiala politica ('weaponization'), revelarea secretelor statului (si astea, astea; constituirea Fortei de lucru a camerei deputatilor pentru declasificarea secretelor). Si, pentru ca acestea trebuiesc aparate de poporul insusi (revedeti), restaurarea integrala a libertatii poporului de a fi inarmat (amendamentul 2 din constitutie). Chiar daca, Doamne pazeste, Trump va fi eliminat, exemplul pe care il da prin dispretul lui fata de stat si lupa sub care Trump pune puterea (vezi exemplu), dar mai ales aceste ordine executive vor ramine. Nici un machiavelian ulterior nu va indrazni sa le aboleasca de-a dreptul iar incalcate sau ignorate, poporul intotdeauna va putea gasi in ele putere, asa cum a gasit timp de 250 de ani putere in cuvintele nemuritoare ale Declaratiei de Independenta. Agenda lui Trump este ca o a doua Declaratie de Independenta.

'Resalbaticirea' omului

Pentru studiosi pentru ca, nu-i asa, 'Dumnezeu ii respecta pe ginditori' (Battlefield Earth, min 64).
Fie ei cit mai multi.

Ce inseamna 'castrarea' politica

Bani 'usori' (hirtie fara valoare intrinseca) finanteaza o utopie hegeliana a 'sfirsitului istoriei' populata de 'ultimii oameni'. Azi, 'culoarea' dominanta e de stinga, dar nu asta conteaza (revedeti convergenta I, II). Ceea ce conteaza, este 1. dependenta pe scara larga astfel creata, insotita de 2. incredere fals plasata, auto-represiune, obedienta (ca in 'fata de mina care te hraneste'). Acest mix este tinut laolalta de 3. tapi ispasitori desemnati (revedeti; azi, Elon Musk,Calin Georgescu) a caror victimizare feroce (ca in faimoasele doua minute de ura) nutreste 4. un sentiment de 'superioritate morala'... ?!... Am zice concentrat, 5. mindrie in dezumanizare...

Este vorba de o idee care dureaza de ~ 170 de ani. Este o idee acaparanta pentru ca permite cresterea puterii statului in moduri imposibile inainte. Nu este vorba de o 'conspiratie' ci doar de priza ideii in numeroase capete sociopatice (revedeti). Aceasta incredere prost plasata in stat este dusmanul care trebuie extirpat - din propriul cap, in primul rind (revedeti aici, aici)...

De contrastat, pentru curiosi, cu abordarea ingusta din perspectiva 'razboiului cultural' (revedeti) si paranoia 'manipulativista' (revedeti): diagnoza de situatie e corecta, explicarea cauzelor nu - asadar, eficacitatea rezistentei/opozitiei/reconstructiei de sine ~nule. Doar o alta forma de dezputernicire (revedeti, mai cauta pentru mai mult). Ca sa lupti bine cu dusmanul, trebuie sa il identifici corect (contrastati 'aparitii ectoplasmice vaporoase').

'Resalbaticirea' omului. O bibliografie Outis

* Genealogia tiraniei benevolente, 2023.10.12 https://teletype.in/@unaltnimeni/fOEL0whfG2c; 2024.07.05 & 2025.03.09 https://teletype.in/@unaltnimeni/DtGEBoNEX_o#3Dgz

* Pierduti in istorie, 2023.12.18, https://teletype.in/@unaltnimeni/UbFt-7QMbZa

* Convergenta si 'dreapta' castrata, 2024.07.22, https://teletype.in/@unaltnimeni/c1OCWelaOvg#X3TN

* Agresiune naturala, agresivitatea pasiva si principiul de neinitiere al agresiunii, https://teletype.in/@unaltnimeni/yQ2zRGQV-bN#60Dy

* Momentul Vance: barbati vs. atitatori la razboi, 2025.03.07, https://teletype.in/@unaltnimeni/TFz4PDJKAkq#0UC1

* Cine sint progresistii, 2025.04.07, https://teletype.in/@unaltnimeni/TFz4PDJKAkq#2Rkd

* Calculatorul din subsol si lumea de dincolo de curcubeu, 2025.03.18, https://teletype.in/@unaltnimeni/7Q8PbrYCvWH

* 'Castrarea' Europei inseamna domesticirea omului, In curind 'Razboiul de 10.000 de ani' (aici, cind va fi gata).

Aceasta este cauzalitatea corecta si intelegerea ei ne va permite, barbati si femei, indivizi si comunitati, sa ne luam inapoi de la sforarii statului ceea ce ni se cuvine prin drept natural. Cu alte cuvinte asa ne vor creste inapoi, scuze, coaiele si coloana...

Outis

Libertatea romanilor.
Om cu om. De jos in sus.
Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Articole https://teletype.in/@unaltnimeni
Serviciu public.