Un loc intunecat. 'Ecuatia lui Piperea'

2024.04.04/06

Telegrama de intrare https://t.me/unaltnimeni/201

Inainte de orice.

Am apreciat pozitiile politice ale dlui Piperea. Mai mult, am afirmat ca el este personajul public cu care imi gasesc cele mai multe afinitati. Nu te dezici usor de oameni cu care, pe parti, te identifici. Dar nici nu poti sa te tii de mina cu ei cind sar in abis. Acesta este motivul pentru care am preferat sa nu fac o telegrama inghesuita in 4000 de caractere, pe frontispiciul canalului principal, ci sa elaborez intr-un articol de sine statator, cu nuantele si precautiile de rigoare, onorind afinitatile si facind loc diferentelor.

Atentia este o forma de respect. Lipsa criticii cind ea se cuvine este o lipsa de respect. Critica constructiva e de apreciat, uralele unanimiste (sicofantismul) de evitat. Cita vreme ea exista, inseamna ca exista credinta de indreptare: cind aceasta inceteaza, urmeaza ignorarea. Sper ca aceste mici maxime morale vor ajunge sa fie din nou apreciate in lumea noastra romaneasca.

Scrierile dlui Piperea sint iubite de multi romani si acest articol nu imi va aduce favoarea lor. Dar, vezi in subsolul telegramelor mele: cautarea adevarului si aspiratia libertatii primeaza. Intr-o Romanie in care, in an electoral, politicianismul a atins culmi psihotice, eu aleg sa mizez pe acei romani impartiali si care si-au pastrat judecata sanatoasa.

Saptamina trecuta, dl. Piperea (GP) a publicat un material bizar, extras din cele mai intunecate parti ale sufletului.

Articolul e, manifest, o critica la adresa lui Lazea, economist-sef BNR care, printre alte enormitati (1, 2, 3), a afirmat

"nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai, deja trăiți cu mult peste posibilități. Refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul".

Dar, interpuse in materialul dlui Piperea, sint multe alte nestemate…

Nu aruncati copilul cu apa din poiata!

Prima bizarerie este ca, in pofida criticii, GP ajunge sa fie de acord cu fraza abominabila a acelui Lazea, sa valorizeze pozitiv consecintele ei

'Nu ar fi rău ca romanii să urmeze profetiile loazei'

in ceea ce are aspectul un 'stream of conscience', un flux asociativ, o curgere libera de ginduri din subconstient direct pe birful buzelor.

Zic 'subconstient' pentru nu m-as gindi ca un om deliberat ar fi pregatit sa arunce atitea lucruri care reprezinta achizitii civilizationale pe apa girlei pentru ca, din neintelegerea totala a mecanismelor prin care apar, ii displac consecintele lor: banii, bancile, comertul ('vom reveni la troc'), consumerismul.

Mai toate aceste aspecte nefericite sint consecinta 'eliberarii' banilor de controlul realitatii pe care l-a reprezentat pina acum 50 de ani ancorarea in aur. Zic 'control al realitatii' pentru ca aurul nu poate fi fabricat la comanda, e rar, extractia creste foarte lent stocul existent (~1.6 % pe an) si oamenii il apreciaza atit de mult incit mai tot aurul minat in intreaga istorie inca exista azi. Aurul a determinat o stabilitate a preturilor atit de mare incit ce cumpara o uncie de aur pe vremea imperiului roman (o toga frumoasa si o pereche de sandale), cam tot aia cumpara si azi (un costum de calitate si o pereche de pantofi buni)(o uncie, 28,34 gr, azi costa ~2100 euro).

Nelegati de aur, banii de hirtie au explodat din 1970 incoace ca si cantitate, iar corespunzator, puterea lor de cumparare s-a prabusit.

Este vorba de un regim inflationist cronic, ca politica de stat si, intrucit crearea de bani noi este cuplata mecanismic cu crearea de datorie (credit), a dus la hipernova creditului.

Regimul se numeste 'expansiunea creditului' ('credit expansion'), este criticat de economisti liberali clasici de 100 de ani si el este cel care a generat criza financiara din 2008-2009 (SUA), respectiv criza datoriei suverane din 2010-2012 in Europa (vezi explicatii mai detaliate si conexe aici, aici; vezi in plus 1985, din miezul crizei financiare 2009, la zi 2021).

Acest regim, alaturi de ideologia keynesiana care legitimeaza statul 'investisor', cheltuitor, creator de deficite, creaza adictia la indatorare, atit din partea indivizilor, a firmelor cit si din partea statului. Datoriile se platesc mai usor, prevenind astfel crizele de 'neplati' si blocarea sistemului (cind valoarea banilor scade, datoriile se platesc cu bani 'mai usori', care valoareaza mai putin decit cei initial imprumutati si, nominal, mai usor de obtinut): de unde cronicizarea inflatiei prin 'tiparirea' in exces a banilor.

Scaderea continua a valorii banilor este tot cauza care a dus la disparitia bunurilor de folosinta indelungata (pe care si eu o lamentez de fiecare data cind se strica ceva abia iesit din garantie; se numeste 'designed obsolescence', 'uzura morala planificata'): firme care fac profit din produse mai bune, mai inovative, mai ieftine dar mai multe, nu mai pot face fata doar din largirea pietei si ajung sa recurga la metode precum: fortarea consumatorilor de cumpara repetat acelasi lucru la fiecare 3 ani, subminarea proprietatii in bunul cumparat prin introducerea 'inchirierii' lui (leasing), limitarea dreptului de folosinta prin 'licente' cu durata de valabilitate. Acelasi mecanism de adaptare la inflatie duce si la lucrul constatabil azi la alimentara, 'shrinkflation', inflatia prin micsorarea gramajului: pentru a putea mentine constant pretul, producatorul scade cantitatea de produs. Nu e vina lui. Dupa cum nici beneficiarii pietei nu au devenit 'consumeristi' din dragul de a cheltui bani prosteste. Si ei, se adapteaza la acelasi regim, ajungind, ca in Tara Minunilor, sa alerge cit pot de repede ca sa ramina in acelasi loc: muncesc mai mult, cistiga nominal mai mult, cheltuiesc mai mult, cumpara aparent mai mult, doar ca sa nu dea inapoi.

Sub regim inflationist, toti devenim asemenei unor hamsteri in roata care ne este invirtita de sub picioare. Cind banii au devenit nisipuri miscatoare, caracterul moral are de suferit. Caci soliditatea principiilor de prudenta, agonisire, economisire si chiverniseala a timpurilor trecute este subminata, ele nu mai au sens in conditii de devaluare continua a banilor. Nu este vina noastra.

Regimul de crearea a banilor ca datorie este expansionist, in sensul ca se pot crea (de subliniat, de catre banci, prin voie de la stat) de zece ori mai multi bani decit creditele nou oferite. De asemenea, el este fractionar, in sensul ca bancile nu sint in obligate sa tina in rezerva decit o fractiune (3-10%) din depozitele facute de clienti. In al treilea rind, el este speculativ, in sensul ca bancilor li se permite in prezent sa se angajeze in activitati de speculatie financiara la burse ('trading'). Toate acestea au facut bancile vulnerabile la criza din 2008-2012 (falimente prin 'overleverage', 'supraincarcare', prin raportul dezastruos dintre 'liabilities' si 'assets', 'obligatii' fata de 'posesiuni'), iar consecinta a fost cresterea imensa a interventiei regulativiste din partea statului, printre care, supravegherea financiara. De notat cu accent special ca tot aici intra presiunea, ajunsa maxima astazi, de inlocuire a banilor propriu-zisi cu cei zisi 'digitali', intrucit banii pesin (cash) sint considerati obligatie, 'liability', pentru banca.

Putem rezuma spunind: 1. calitatea e deflationista si, intr-un regim monetar inflationist, ea scade (inclusiv viata lunga produselor); 2. Lipsa de ancorare a sistemului monetar atrage prin forta de consecinta lipsa de trainicie a moravurilor.

Un 'conservator' 'conserva', asadar, el ar trebui sa inteleaga toate acestea inainte de a da friu liber frustrarii. Dar acest lucru nu e surprinzator, cita vreme programul AUR este atit de rudimentar in chestiuni monetare incit eu unul, cu exceptia privatismului financiar a carui ne-mentionare am adresat-o prompt, am expediat discutarea lor in documentul conex 'doctrina' (vezi analiza critica pe puncte a programului AUR, cauta 'Capitolul 24'; vezi documentul 'Doctrina. Dezetatizare ⊕ nationism', capitolul 'Modulul Keynesian').Toate acestea le-am trimis, fara efect, AUR, inclusiv dlui Piperea, cu sase luni in urma.

Daca iti displace aspectul prezent al lucrurilor monetar-bancare, cum si mie imi dispace, cauta-le cauzele si intelege-le mecanismele. Nu suna distrugerea lor indiscriminata, nu arunca copilul cu apa din poiata. Mai ales cind te numesti 'conservator'!

Conservatorism si primitivism

M-am declarat si eu 'pasunist' si un iubitor al autarhiei, al auto-suficientei. Am de asemenea o apreciere a sobrietatii in consum, iar achizitivismul de bani, de resurse, de 'relatii' nu ma atrage. Si, da, daca tot sint la modul confesiv, intrucit urmeaza, sint un iubitor de vechituri, atit personale cit si istorice.

Dar acestea sint idiosincrazii personale. Sint preferinte subiective. Nu poti sa faci din preferintele tale norme pentru un intreg popor si, intrucit te pregatesti sa il reprezinti politic, legi obligatorii. Acesta este discretionarism politic, legea lui 'ce imi place mie'.

Ascestismul, sobrietatea, autonomia, viata simpla in natura sint lucruri dezirabile pentru indivizi, dar exact in masura in care acestia ajung singuri sa le valorizeze. Mai mult decit lucrurile acestea in sine, este setul de discipline cu care ele sosesc: dar acestea nu au valoare decit ca auto-discipline, ca acte asumate si practicate in contul intelegerii beneficiilor care decurg din ele. Sa inlocuiesti un proces formativ liber cu juisarea nici macar ascunsa ca 'statul lui Loazea' ne aduce oricum acolo are ceva maladiv.

E aici o reverie comunitara, un raport chinuit cu drepturile si libertatile individuale, mai ales de proprietate, un colectivism cu nimic mai 'realist' decit au fost cel fascist, nazist sau comunist: toate forme ale socialismului. Capitalismul merge mina in mina cu caracterul inviolabil al proprietatii individuale, asa ca anti-capitalismul merge mina in mina cu anti-individualismul.

Nu e nimic 'conservator', in sens propriu Burkean (vezi mai jos) in astfel de reverii. Romanul, din negura vremilor, zice 'frate, frate, da' brinza-i pe bani', 'conservatorul' nostru zice 'frate, nefrate, brinza e a tuturor'. Ba chiar si copiii!, de unde ultragiul unora (de care am avut parte) cind incerci sa sugerezi ca procreatia nu e treaba republicii (vezi telegrama 'In trei (threesome): cu statul in asternut'). La fel cum astazi exista anti-antisemiti profesionisti, progresisti profesionisti, la fel exista si acesti altruisti profesionisti care se auto-intituleaza 'conservatori'. Ei isi profeseaza, elitar, 'dedicatia' (Marga), 'sacrificiul' (Baltasiu), Doamne pazeste, 'jertfa' (Tarziu, cauta aici). I-am numit 'goodfellas', 'oamenii buni in mod profesionist', si le voi dedica o telegrama speciala. Ceea ce ei fac, se numeste 'semnalizare virtuoasa' si este imaginea in oglinda a celei practicate de progresisti, creind o corectitudine politica pe dos (inclusiv stilul e adoptat, constind in raspunsuri stridente la 'triggers', cind le apesi tragaciul, cind ii 'declansezi').

Virtutea clamata este o trasatura generala a intelectualilor, o categorie distinct moderna, aparuta in umbra statului si a colectivismului (detalii aici). La crestini, ea este un pacat (Matei 6:1–4). Ea are origini biologice in comportamentul de 'semnalizare de alarma', care iarasi, poate fi recunoscut in strigatele necontenite de 'tradare', 'Romania-colonia', 'hidra de la Bruxelles', etc. Canalul Telegram al AUR este plin de exemple pentru amindoua tipurile de semnalizari, unul dupa altul. Si mai profund, semnalizarea virtuoasa origineaza in selectia sexuala: virtutea declamata este un 'risc' politic si, deci, un auto-handicap. Cind o faci, arati ca 'ai ceea ce trebuie', ca 'esti dotat', ca 'iti permiti' - anume riscul, handicapul (Amotz Zahavi). De exemplu, precum paunul, care tiriie dupa el o coada impresionanta in ciuda impedimentelor practice evidente (cautat hrana prin tufisuri, atentia pradatorilor, mentenanta costisitoare). De ce exista coada paunului? Simplu, pentru ca paunitele au considerat asta ca un semnal de virilitate (corect, de fitness). Deci, literal vorbind, 'altruistii profesionisti' se impauneaza cu virtutea, in timp ce cauta puterea. Caci, mai putin cazuri transparente precum cel al paunului, problema semnalizarii virtuoase e ca ea poate fi onesta, sau poate fi pacaleala. Nu exista, in domeniu moral, probe evidente precum coada paunului.

De aceea am scris: "Parerea mea e ca nici un om de onoare nu trebuie a. sa invoce cu usurinta sacrificul altuia, b. sa il astepte, si c. trebuie sa il refuze cind este oferit. Reciproc, un om care se ofera pentru sacrificiu necugetat, trebuie mai degraba ajutat decit incurajat..." Si am mai scris: "Cind cineva iti propune sa se jertfeasca pentru tine, fugi cit poti de repede. Nu tu ai nevoie de salvare ci el/ea!" Mai ales cind vrea sa te salveze prin stat: vezi butada lui Reagan despre cele mai periculoase cuvinte din limba engleza, 'Buna, sint din partea statului, si am venit sa te ajut'' (vezi aplicat 'Ruinele altruismului de stat')! Asa ca, pina ce astfel de insi nu se lamuresc asupra lucrului pe care il fac, receptorul mesajelor lor mai bine ar tine o distanta igienica fata de ele si ar da un refuz politicos ofrandei lor.

E in acest altruism declamatoriu o neintelegere, neacceptare, neingaduinta, o ne-indurare fata de resorturile intime ale existentei omului, fata de egoismul funciar al supravietuirii si autoprezervarii: se ne mai miram atunci ca sensibilitati similare au dus la cele mai mari atrocitati in istorie? E paradoxal, nu-i asa, ca marii iubitori de oameni, ca 'oamenii de bine', sint de fapt niste mizantropi, la limita, genocidali?... Lipsa de indurare pentru egoismul uman posibil ca provine din teroarea fundamentala ca nu vor putea face fata lasati singuri, nevoia patetica de invelisul de ocrotire al 'celorlalti', multi altii adunati, straturi-straturi, in jurul lor. Tranzactia lor cu propriul egoism este plina de asperitati. Cumva, ei au ajuns sa creada ca daca nu renunta la ei insisi, daca nu amputeaza acest nucleu egoist, vor fi abandonati intrucit nu destul de buni. Dar, auto-mutilarea asta sado-masochista a intregului care e omul, nu vine fara consecinta. Vedeti va rog in sectiunea urmatoare.

Argumentabil, maladivitatea in chestiune este inerenta demersului conservator romanesc. Eu unul, nu am intilnit varietatea aceea convingator Burkeana, inextricabil legata de libertatea, in cazul aceleia, anglosaxona (motiv pentru care, cum semnala Vasile Stoiculescu, prezenta AUR-istilor la CPAC a avut un aer de ipocrizie, daca nu de impostura; vezi si telegrama mea). Burke, parintele conservatorismului modern, este reverat de liberalii clasici si, prin ei, de libertarieni. De pilda, prin Hayek si valorizarea la el a rationalitatii 'traditiei' inteleasa ca evolutie sociala (personal, eu prin Hayek am ajuns sa apreciez 'traditia' care altfel, in declamatia politica, apare doar ca o colectie de injonctiuni normative de autoritate; vezi aplicatie aici; aceasta este baza principiala de pe care resping migratia de masa). De altfel, prima carte a lui Burke este scrisa in cel mai pur spirit libertarian ('O aparare a societatii naturale: sau, Vedere asupra nefericirii si relelor pogorite pe umanitate de orice specie de societate artificiala'; html, engleza).

Dar aceasta elucidare vitala asupra 'conservatorismului' romanesc este un lucru pe care il las pe seama conservatorilor insisi: in definitiv, e treaba lor daca vor sa isi aproprieze designatia in mod credibil. Ceea ce e de retinut acum, e ca al lor este un 'conservatorism cultural' in care libertatea apare doar incidental, fara trimitere apasata la individ si la suveranitatea lui politica si economica in raport cu statul. Nu poti avea conservatorism fara libertarianism. Dincolo de etichete, absurde cind isi pierd baza de identificare si devin reificate (exemplificari aici, aici, aici; Hayek le-a respins pe amindoua, 'Nu sint un conservator', postscriptum la 'The Constitution of Liberty', complet), fara libertate ca om, ca individ, ca viata pe care esti stapin, nu ai decit pasunism melancolic, colectivism ipocrit, ca mai sus, sau ceva inca si mai rau (vezi mai jos).

Dar in mod sigur, zisa maladivitate este o componenta fundamentala a demersurilor primitiviste, a mentalitatii anti-industriale si anti-capitaliste (de pilda, socialiste si ecologiste; Ayn Rand, 'The Return of the Primitive'; extras, complet). In orice reverie primitivista (inclusiv ale subsemnatului!) exista tentatia unei fugi de realitatea prezenta. Pentru reveriile paseiste, o tinjire pentru 'a fost odata (mai degraba) ca niciodata': un mit de simplitate a vietii, a interactiunilor, formulaismul preceptelor care inlocuiesc necesitatea continua de a delibera, de a cintari, de a alege. Primitivismul, cind nu separa reveria de acest paseism simplist, nu este doar o fuga de realitate dar si o fuga de libertate.

Oboseala de a alege a fost constatata in landurile din Est dupa unificarea Germaniei (lucru care probabil nu este lipsit de legatura, la 35 de ani distanta, cu popularitatea AfD mai ales acolo), dupa cum este o experienta comuna pentru toti cei care au trebuit sa faca un efort de adaptare sustinuta in occident, mai ales in America. Capitalism inseamna alegere si de aceea, una dintre cele mai limpezi, cele mai populare carti in explicarea capitalismului se numeste tocmai 'Free to Choose', 'Liber sa alegi', scrisa de Milton si Rose Friedman (pdf).

Una din expresiile tendintelor anti-capitaliste ale dlui Piperea (si, posibil, ale AUR) este condamnarea 'consumerismului'. 'Societatea de consum' care ii displace autorului, in rind cu toti autorii marxistoizi (inclusiv primitivistii ecologisti) care au incetatenit aceasta acceptiune pejorativa din anii 1970 incoace, nu este decit rezultatul libertatii economice de a alege datorata capitalismului. Pentru cineva care condamna snob "cumpara[tul] obsesiv online, de blecfraierdei" (sic!, Black Friday pentru 'fraieri'), este inutil de explicat cit de mica e piata romaneasca: in intindere (varietatea de produse pe calitati, tipuri si sortimente marunt diferentiate, rezultind din ultra-specializarea productiei) si in adincime (multitudinea de cumparari si vinzari inclusiv pentru revinzare care exprima vitalitatea comertului). Nu voi fi fastidios dind exemple, experienta lucrului despre care vorbesc a fost accesibila oricarui roman care a intrat intr-un supermarket in Franta (Auchan la Bucuresti comparativ cu acasa la el, sa zicem) dar, mai ales, America. Nici nu mai vorbesc de magazine angro still 'cash and carry' (Metro in Romania sau poate chiar in alte parti in Europa inclusiv de vest, comparativ cu Costco in SUA). Acelasi lucru se aplica si serviciilor: de pilda, anvergura pietei de servicii in Bucuresti, diferentierea lor specializata, precum si calitatea lor, este semnificativ mai mare decit in oprice alte orase din Romania. Dar, iarasi, ea nu se compara cu omologii ei din lumea capitalismului matur. Lumea romaneasca e orice numai 'consumerista' nu. Putinul de confort si extravagante pe care si le permit romanii dupa 1989 nu se califica drept asa ceva. Dar, si astea le sint invidiate si criticate de GP…

Aceasta diversificare si adincime a pietei este cea care face cu putinta, mai apoi, selectia celor mai bune produse de catre publicul 'consumator'. Piata este un mecanism evolutiv, un imens spatiu de design descentralizat in care se inoveaza incontinuu forme noi, urmind ca cele mai de succes mutatii sa devina produse cu viata lunga: Coca Cola, pizza, biletul la film! Imbunatatirea de piata nu se realizeaza fara 'consumerism'. Cum crede GP ca s-a ajuns la avioane supersonice, rachete pe luna, cum a devenit telegraful… www, 'world wide web', internet?... Romanul 'consumerist'? Mai lasa-ne, frate…

Cum va arata libertatea romanilor fara capitalism: fara banci, fara comert, cu intreprinderi nationalizate (vezi analiza la Rosia Montana, vezi Programul, vezi Lavric comentat aici), cine va stabili preturile daca nu piata, dar nivelul salariilor? Cum vor competitiona intreprinzatorii cu statul? Vor deveni ei toti IMM-isti in aprozare si covrigarii?... Pot sa imi inchipui mormaieli indignate 'nu, nu, stai putin…' la cele de mai sus. Dar adevarul e ca nu stim precis pentru ca, efectiv, AUR nu ne da o filozofie explicita:

Asa zice un roman in comentariu la un articol in care Mircea Popescu, patronul spiritual al AUR, deplinge ceva, stiu eu, abandonarea unionismului (mie nu mi se pare dar, in unilateralitatea lor obsesiva poate asa se vede). Si romanul are dreptate, caci doar cititul printre rindurile programului si verificarea prin urmarire asidua a comunicarilor AUR iti permite ca, dupa luni de zile, sa decelezi ca de fapt economia lor politica este etatismul oligarhic (vezi telegrama publicata, 'gind la gind', in aceeasi zi).

Citeva zile mai tirziu (fata de telegrama si comentariul lui 'ironic'), Dl. Piperea ne ofera oracular confirmarea in acest elogiu neoludit al penuriei:

"Așadar, o să reapară atelierele de remaiat ciorapi, cizmăriile, reparațiile tv și micile magazine de băști și pălării, o să prolifereze magazinele second hand, vom circula cu vechile autobuze pe motorină și cu tramvaiele de 60 de ani vechime […] nici nu ar fi ceva rău de tot".

Astfel de mici perle melancolic-albastre de 'nu ma uita' vin sa aduca un pic de culoare deceptiva locului intunecat din care ele izvorasca (de unde poza titlu).

Un loc intunecat. 'Ecuatia lui Piperea'

In cele ce urmeaza, nu voi prezuma ca dl. Piperea ma citeste. Posibil. Caz in care e tot posibil ca acest material bizar sa fie urmare a criticii pe care am facut-o mentalitatii anti-capitaliste evidentiate de AUR in persoanele lui George Simion, Petrisor Peiu, si dl. Piperea insusi (aici, aici, aici, aici, aici). Deci, nu exclud posibilitatea ca abominatia identificarii libertarianismului cu specimenul Lazea sa fie in raspuns la egalitatea pe care am pus-o intre acesta, AUR-isti si altii: "P[etrisor] P[eiu] nu este singurul ignorant in materie de economie politica: vezi Lavric; vezi aceasta… faptura cavernicola, itita recent din catacombele BNR, Valentin Lazea, economist-sef!; vezi extazul keynesian al lui Nistorescu despre 'investitiile' de la Oradea (1, 2, 3, 4, 5 si inca 12!), pentru critica carora am fost cenzurat (vezi). Ei vorbesc la fel pentru ca vor la fel: statul oligarhic. Noi?".

'Libertarianismul' nu este nimic altceva decit liberalismului clasic, ajuns sa fie numit astfel datorita aproprierii de catre progresismul (de stinga) a termenului 'liberal' care, astazi, a ajuns sa defineasca partidul democrat american si care a fost cooptat in formula de corporatism fascistoid denumit 'neoliberalism' (vezi explicat de mine; de aici, partea a doua a comentariului, trimiteri la explicatia mai elaborata a excelentului Jeffrey Tucker). Azi, nu mai exista liberalism in sens clasic si de aceea trebuie folosite perifraze. Liberalismul classic a elaborat economia politica proprie libertatii (vezi 'Copacul libertatii', sectiunea 'Solutii vechi de 300 de ani', sau comentariul).

Libertarianismul contemporan a adaugat la aceasta principiul nonagresiunii: orice actiune umana este permisa exceptind initierea agresiunii, orice comportament este permis daca este consensual. Intrucit statul este marele agent de coercitie si detine monopolul violentei legale, aplicarea acestui principiu regaseste recomandarile liberalismului clasic privind statul mic ('minimal' sau 'limitat'), care primesc astfel verificare, pe de o parte, si o fundamentare consistenta, de cealalta parte (vezi 'Propozitii esentiale despre stat'; vezi 'doctrina', sectiunea B. 'Dezetatizarea romanilor' 1-8 si sectiunea finala, 'Principii generale ale guvernarii limitate'). Acestea sint lucrurile care nu plac la AUR.

Liberalismul clasic, libertarianismul, sint singurele forme de libertate. De ce? Pentru ca ele sint cladite pe libertatea negativa: tot ce nu e specific interzis, este permis. Iar ceea ce e interzis, e foarte putin, nu mai mult decit lucrurile de bun simt, interzise de decalog si de toate sistemele de legi de le Hammurabi incoace. Restul, este 'libertatea' cu voie de la imparat, 'libertatea' la ordin. Libertatea 'pozitiva' prescrie continuturi libertatii si, astfel, intra in fundatura paradoxului 'libertatii obligatorii'. Toate regimurile bazate pe concepte pozitive de libertate, indiferent ca prescriu 'românism' (aminte la 'românismul' fals si obligatoriu ceausist!) sau 'legebetism' (aminte azi!) ajung in final sa o violeze, fie cu bita, fie cu zaharelul, fie prin deceptie: esti constrins 'sa fii liber' dupa cum vrea forta lor. In feluri diferite, dupa calapoade ideologice ad hoc, asta este ceea ce fac (distinctia libertate negativa-pozitiva i-o datoram lui Isaiah Berlin; vezi aici, 'Libertate cu voie de la imparat').

Ce 'libertati' pozitive vrea sa dea prin constringere AUR romanilor? Cititi va rog in programul comentat si nu va rezumati doar la aspectele publicizate de partid.

Diferenta in joc aici este economia politica si etica libertatii contra economiei politice a etatismului oligarhic cum apare ea la AUR (ultima telegrama). Acesta este cadrul in care remarca dlui Piperea, altfel haluncinanta, poate fi inteleasa. Cit despre anti-etica non-libertatii, de unde provine ea, ce semnificatii poarta si incotro ne duce, vezi mai departe…

Pentru ca dlui Piperea nu ii place libertarianismul, adoptind reflex de la antipaticii bolsevici mai vechi sau de azi tactica discursiva facila a demonizari, il 'nazifica'. Caci a treia bizarerie din materialul dlui GP este identitatea pusa intre aceasta creatura a statului, Lazea, libertarianism si nazism:

"Valentin Loazea… a păpat salar de la stat… nu știe nimic din ceea ce înseamnă viața la firul ierbii… denotă filonul libertarian – nazist al gândirii și acțiunii sale".

Libertarian ≡ Nazi ≡ Lazea...

Pauza de reluare a respiratiei…

S-a gindit o clipa dl. Piperea ca nazismul a fost tot 'un fel' de socialism (nazionalsozialismus)? Si, daca cuiva i se potriveste atribuirea, este tocmai conceptiilor socialiste ale partidului cu care este asociat (vezi telegrame aici, aici, aici, aici, aici)? S-a gindit o clipa dl. Piperea ca, aprobind in final solutiile ultragiante ale 'fapturii cavernicole itite de pe culoarele BNR', din statul unipartidului comasat se identifica de fapt cu el? Caracterizarea de mai sus pentru Lazea e din ciorna la telegrama si pe care am eliminat-o in forma finala. Dar ea e propice aici (ba chiar si adecvata). Caci, din astfel de caverne etatiste/expertocratice/socialiste se iveste atit dl. Lazea cit si gindirea economico-politica a AUR, iar acum a dlui Piperea.

Marturisesc ca am receptat materialul dlui Piperea cu deceptie. GP este singurul AUR-ist care, in mod consistent, vorbeste impotriva totalitarismului neadresat in suprafata poleita identitar a lucrurilor AUR: supravegherea financiara, digitalizarea, corporatismul (2021, 2021, 2021, 2022, 2022-2023). Fara el, AUR e doar un ecou al razboiului cultural purtat de Davos si Comisia Europeana. Bune si astea: dar apoi? Apoi, dupa ce vom fi toti ortodoxi, heterosexuali, nationalisti si romani zionisti - in mod obligatoriu? Ne vom declara satisfacuti cu promisiunea ca banii storsi de un ANAF AUR-ist, in valoare de 40% din vietile noastre, vor fi folositi 'mai bine' (vezi 'Lectiile statului. Cu pistolul la timpla' si legaturile)? Ca acesti bani vor merge tot pe asistenta 'sociala', tot pe investitii faraonice de stat, tot pe un aparat, ceva mai suplu, ceva mai harnic, eventual pus la treaba si supravegheat cu biciul de noi 'activisti' de partid, dar facind aceleasi lucruri rele ca si cei de azi?! Caci nimic, dar absolut nimic, nu arata ca AUR ar sti ce face (vezi 'Epoca de AUR?').

Orice om care nu agreeza constringerea, este un 'libertarian' sau, cum spunea altcineva, din eroare sau cu intentie sarcastica, un 'libertarianist'. A vorbi despre libertate si a te declara impotriva libertarianismului este ca acel personaj satiric care nu stia ca e mamifer. Sau, alternativ, ceva nu e in ordine, e o ipocrizie, un fals, o deceptie in joc.

Am receptionat materialul dlui Piperea si cu un profund sentiment de malaise. Daca exista cineva de la AUR, din spatiul public romanesc, care sa inteleaga libertarianismul, apoi, acesta era tocmai dl. Piperea care are spiritul intr-adevar orientat catre libertate. Cum este posibil acest auto-canibalism, aceasta ruminatie indreptata impotriva sie insusi?

Intelegerea acestui lucru te duce in acel loc intunecat unde adasta autodistructivitatea si instinctul mortii, in zona umbrei jungiene unde se petrece identificarea cu agresorul si de unde raul propriu e expulzat, intr-un act de aparare psihica, ca proiectie (alte exemple aici, aici). Umbra este 'un demonism pozitiv dinamic', otrava lui Sauron care se scurge in sufletele celor afectati de magia neagra a inelului puterii, la care nici elfi, nici vrajitorii nu sint imuni, doar hobitii.

Lazea face ceea ce se numeste o 'gafa': atunci cind un personaj politic spune cu voce tare ceea ce nu trebuie rostit (Michael Kinsley). El face o exceptie de moment la regula ipocriziei politice. Ceea ce Lazea spune, este adevarul despre politicile socialiste: ca sint ale ciolacilor unipartid, al Ursulei de Bruxelles sau ale AUR. Si tocmai pentru ca dl. Piperea are nevoie de o demarcare acolo unde nu exista niciuna, adopta tot felul de teorii psihologice dubioase precum 'programarea predictiva' sau care sint nimerite aici ca nuca-n perete ('self-fulfilling prophecy'). Dl. Piperea e poate preocupat de faptul ca se descopera aprobindu-l pe 'Loazea', asa ca arunca, vorba americanului, pina si chiuveta la dusman: 'Loazea, el e un nazist libertarian, si nu etatist socialist, caci aceia sintem noi, auristii'.

Dl. Piperea creaza din 'libertarieni' inamici si proiecteaza in ei exact trasatura care il uneste in spirit cu Lazea: 'nazismul', pornirea tiranica socialista. Ma indoiesc ca 'Loazea' (cum il numeste GP) are coloratura politica, alta decit griul tern al arivistului cinic. Dar daca ea exista, m-as mira ca ea sa fie 'na-zi', adica nationalista. Aruncindu-I lui Lazea in circa si nationalismul, dl. Piperea scapa de asocierea menita sa duca la un ridicat din sprincene, a nationalismului si a socialismului in institutia politica numita AUR.

Intr-o identificare elucubranta, dl. Piperea se debaraseaza de tot ce nu-i convine in propriile optiuni ideologice. Materialul sau e un auto-exorcism. Caci a prezenta binele drept rau si invers, este nedreptatea suprema si actul blasfemic prin excelenta (Isaia 5:20, Ioan 8:44).

Libertarienii sint 'hobitii' din lumea reala, 'inocentii' la a caror vinatoare au iesit anti-libertarii in frunte cu Clown Schwab insusi care, iata, are companie regretabila. Din cite stiu, dl. Piperea detine primatul de neinvidiat de a fi primul care sa incerce a-i aliena pe romani, in mod explicit, de una dintre sursele cele mai importante ale libertatii lor de miine, libertarianismul.

Am zis 'in spirit'. O parte a acestuia… Sper personal si pentru romanii pe care va ajunge sa ii reprezinte politic ca partea luminoasa, orientata spre ratiune si libertate a spiritului sau, va cistiga confruntarea cu 'umbra'. Eu, noi cei care simtim la fel, atita putem face: sa il tragem de atentie. Restul, e doar in puterea lui asupra lui insusi, prin gratia a ceea ce eventual vegheaza asupra sa.

Pina la urmatoarea interventie a dlui Piperea, ca va fi o alta rabufnire din locul intunecat sau o explicatie din ratiune, aleg sa favorizez explicatia conform careia opiniile bizare proferate sint mai degraba rezultatul unor disonante cognitive. Fiecare credem ceea ce avem nevoie. Dl. Piperea e cam singur in luarile sale curajoase de pozitii. El trebuie sa creada ca cineva puternic e de partea lui. Eu sugerez binele, virtutea, adevarul, Dumnezeu. Nu statul mare, fie el si AUR-ist.

Apocalipsa lui Piperea

Nu este prima oara cind dl. Piperea viziteaza acest loc intunecat (Facebook 2023.10.15, via Anonimus RSS (articol intitulat 'Ce se va întâmpla cu civilizația bancar-digitală de azi?', devenit indisponibil a doua zi, nesalvat la IA, nu apare la cautarea pe sit, dar inca vizibil in fluxul RSS al sitului azi, 2024.04.01; de regasit si aici). Dar, atunci, nu s-a putut intrezari fundul lucrurilor.

Civilizațiile … se prăbușesc pentru că, sub impactul lăcomiei, al hedonismului și al corupției, devin iraționale și auto-destructive. […] Ce se va întâmpla cu civilizația bancar - digitală de azi? […] vine marea resetare. Nu, nu e vorba de conceptul globalist de la Davos. E vorba de resetarea de final de imperiu. Și de final de lume, așa cum o știm.

Am adresat acel moment (2023.10.17) intr-un comentariu pe canalul de discutii:

La data aceea, tocmai publicasem tripticul de documente 'Trei falxuri 2024' (2023.10.12; Preambul, legaturi mai departe in header; punct de intrare Telegram), unul dintre ele adresind tocmai insuficientele programului AUR, un al doilea elaborind ce ar fi trebui sa fie doctrina unui partid dedicat 'libertatii', un al treilea dedicat populismului libertar - toate trimise si AUR. De atunci, numeroase articole si telegrame (vezi in canal telegram, grup discutii, blog). In van.

'Sau nu' a fost.

Atractia apocaliptica izvoraste din acelasi loc cu primitivismul conservatist: renuntarea la realitate, la libertate. Abandonul apocaliptic este 'sfatul disperarii' de care avertiza Burke in motto-ul folosit. Darea de seama rationala si pastrarea sperantei sint antidotul. Scriam in 'doctrina' "monstrul statal contemporan a devenit un pericol existential pentru popoare. Poate va fi cu putinta ca alterarea traiectoriei fatale sa se intimple, poate nu. Poate istoria se misca cu o inertie prea colosala pentru ca orice efort omenesc sa o opreasca. Dar, poate e o sansa, asa ca, sa incercam trebuie".

Pentru acei cititori care sint minati de acest elan, un singur lucru trebuie tinut minte: dorinta de a face bine nu se implineste prin puterea statala ci prin limitarea ei. Acesta este si singurul lucru care va putea opri inertia fatala a istoriei, precum si singurul antidot fata de locurile intunecate ale sufletului.

Cui bono?

E cazul sa ne intrebam cui bono? Nu stiu si nu imi sta in fire sa sar la concluzii. Dar cred ca trebuie retinut in atentie, cu concentrare maxima, faptul ca elite de la AUR se gasesc repetat pe pozitii de fond identice cu elitele generice, locale si/sau globale, prin urmatoarele:

1. Denigrarea 'populismului', adoptind sensul pejorativ al termenului propagat de progresisti (Radu Baltasiu, vezi reactia mea aici+aici; Mircea Popescu, vezi reactia cititorului Valah; defensivitatea lui Simion la termen, reactia mea; contrasteaza cu documentul 'Contracultura. Poporanismul libertar').

2. Sustinerea unui stat expertocratic, condus de 'specialisti' si 'experti', asadar a unui stat birocratic-administrativ, 'tehnocratic', care e acelasi cu ceea ce se numeste 'statul adinc' sau 'statul paralel' (vezi telegrama 2023.06.27, vezi critica la capitolul 12 al programului 'Sistemul administrativ', cauta aici; vezi 'doctrina', punctul 8, 'Desfiintarea aparatului de stat si a serviciului public'; vezi comentariul recent de ziar despre 'Statul executiv-administrativ', preluat si anotat aici).

3. Alinerea cu elite activiste eco-fasciste care ele au subminat eficient planurile de la Rosia Montana si au dus la abandonarea suveranitatii in folosul Unesco (vezi detalii aici, paragraful 2). Revendicarea 'victoriei' de catre George Simion ar fi comica daca nu ar fi atit de trista (Simion, 'Victorie!', 2021; discutat aici).

4. 'Stabilizarea' dizidentei ortodoxe a arhiepiscopului Teodosie (vezi 'Conjuratia imbecililor', sectiunea II). Cind establishment-ul BOR l-a adus la judecata pentru 'razvratire' si 'indiscipina' iar romanii liberi s-au raliat, AUR a tacut oficial, iar George Simion a refuzat sa ii ia partea (comentariu). El s-a situat pe aceeasi pozitie ca si ciolacul prin demersul caruia conflictul a fost calmat de dragul 'stabilitatii' (comentariu), acesta fiind dispozitivul discursiv represiv prin care poporul e redus la tacere, conflicte aplanate si pozitii dizidente legitime sterse.

5. La cele de mai sus, unii romani ar obiecta la 'turnura zionista' din vara trecuta, stergind cu buretele peste probleme istorice si curente, lasind poporul roman intr-o stare de extractie (platitor de penalitati) si cu o constiinta nelibera in a examina si decide nivelul adecvat de responsabilitate, al sau si al altora (legile urii). Vezi comentariile mele asupra 'schimbarii de pozitie la AUR' cu punct de intrare in aceasta telegrama.

6. Lipsa de simpatie pentru Milei. Intrucit nu am mai adresat subiectul, voi elabora.

AUR este in mod sigur avertizat de semnificatia victoriei lui Milei in Argentina, cu care au frecat coatele la CPAC (vezi telegrama), dar pe situl partidului nu figureaza decit un singur articol despre acesta (un extras din speech-ul lui Milei la Davos, preluat si acela din Wall Street Journal).

Dar iata ce are de spus Claudiu Tarziu, intervievat de un ziar conservator argentinian si intrebat despre programul de dereglementare 'masiva' initiat de acela: "Javier Milei este un șef de stat foarte curajos, care s-a angajat într-o luptă pe față împotriva acestui socialism nebun care pustiește fiecare societate. O mai bună și mai eficientă reglementare, coroborată cu diminuarea birocrației care a devenit excesivă – iată ce va face AUR ca partid de guvernare.[…]" (italicele mele).

Nu exista nici o legatura intre planurile de 'reformare' a statului la AUR si programul de dezetatizare al lui Milei. Dar Tarziu nu poate spune asta. Vezi telegrame vechi, aici (para 2), 'Din nou, stat mic, popor puternic' cu adresa speciala a acestei diferente; vezi in 'analiza' programului AUR, sectiunea 'Concluzii si recomandari': "Intelegerea statului nu trece dincolo de schimbarea oamenilor, 'reforma' pe ici pe colo, in principal reduceri de personal excedentar si mai ales angajati 'politic', dar fara o viziune ampla, coerenta si pe termen lung, care sa fie translatata analitic (in perechi problema-solutie adecvate viziunii) si sa indrume o actiune cu adevarat transformativa a acestuia"; am trimis acolo, cum o fac si acum, la documentul 'doctrina', 'B. Dezetatizarea romanilor. Dezmembrarea statului din Romania', punctul '8. Desfiintarea aparatului de stat si a serviciului public'. Acestea dau cadrul diferentei de clasa logica intre ceea ce vrea Tarziu/AUR si ceea ce face Milei, intre 'reforma' si azvirlirea statului din circa romanilor.

De aceea Tarziu particularizeaza 'acestui socialism, care etc.': pentru ca ceea ce AUR vrea, este tot socialism - de alt fel. AUR respinge mesajul lui Milei care, la Davos, a denuntat socialismul tout court, mentionanind clar si raspicat ca regulativismul este socialism - adica tocmai lucrul in care Tarziu vrea ca AUR sa se angajeze (telegrama cu legaturi la video si transcriere). Nu exista miscare de revendicare salariala pe care AUR sa nu o 'suporte': profesorii, taximestrii, fermierii, transportatorii, iar acum, postasii (1, 2). Toti, evident, de la buget, adica din taxele celorlalti romani care, astfel, sint incurajati sa ciupeasca unii de la altii cu AUR, in intentie, drept arbitru. Reproduc din analiza la programul AUR (2023.10.12): "Reamintesc AUR, caci se pare ca acest lucru nu poate fi repetat indeajuns, ca esenta actiunii statale este constringerea. Chiar si 'stimularea', adica modificarea balantei de motivatii in oameni cu zaharelul (morcovul in locul batului) este tot constringere, intrucit banii dati de stat ca 'stimulent' sint luati cu anasina de la alti oameni, fortati astfel sa sponzorizeze comportamente pe care nu le doresc la ei sau la altii."

In fine, intr-un editorial Marius Ghilezean, preluat de AurNews, autorul il compara negativ pe portughezul Ventura cu 'drujbistul Milei' (sic!) dar il aseamana cu George Simion.

Acestea sint trei ocurente mari si late ale celui mai important eveniment al libertatii in secolul XXI pe situl AUR: vezi, in contrast, telegramele mele despre subiect remise prin email si AUR (Stefan cel Mare in Argentina. Victorie epocala a poporanismului libertar; Viva la libertad, carajo!; Milei cu Schwab de beregata).

Nu cred ca gresesc daca afirm ca AUR nu il iubeste pe Milei si nu iubeste libertatea pentru care argentinienii l-au adus la putere.

7. Nazificarea 'libertarianismului' care face obiectul central al acestui studiu este consecinta fireasca a celor de mai sus. Pentru ca dl. Piperea a invatat ca populismul este 'libertarianism', ca anti-elitismul si anti-etatismul sint 'libertarianism', ca capitalismul (de subliniat, necorporatist; vezi explicat exact pentru uzul dlui Piperea in 'Dl. Piperea merge la Bruxelles. Capitalismul corporatist sub lupa') si individualismul sint 'libertarianism', ca economia politica si etica libertatii se numeste 'libertarianism' - pentru toate acestea, dsa a decis ca nu ii place.

Ceea ce cred ca nu le place candidatilor la postul de 'sef de stat' (vezi Tarziu citat mai sus) si 'conducator' de orice culoare ideologica este faptul ca oamenii, societatea, ar putea scapa de sub controlul statului: daca asta se intimpla, ai cui 'sefi' si 'conducatori' ar mai fi ei?! Exact acesta este sensul in care se exprima Klaus Schwab inca in 2017:

"Sintem la o incrucisare de drumuri … [Exista] aceasta furie a poporului impotriva globalizarii si a elitelor care ei cred ca au profitat din globalizare. … Exista o noua clasa, precariatul … Ceea ce vedem, este o revolutie impotriva sistemului… Exista, desigur, un anti-sistem care se numeste libertarianism. Acesta inseamna demolarea oricarei influente a statului in viata privata a oamenilor. Este vorba de dezmembrarea sistemului". [Summitul Guvernului Mondial din Dubai, februarie 2017; intro, min 3, min 6, min 7; selectia, transcrierea, traducerea si sublinierile mele; citat in telegrama].

Sinergia aceasta de idei (caci nu vreau, deocamdata, sa insinuez nimic altceva) intre despoti aspiranti de cele mai diferite culori ideologice este lucrul care ingrijoreaza in cel mai inalt grad. Felul in care, cu necesitate se pare, ei cad pe aceleasi idei, convingeri, cuvinte chiar (dl. Piperea merge chiar un pas inaintea lui Schwab, acela nu a spus 'nazisti', dar asta se intimpla in 2017. A existat evolutie intre timp...). Asta ne arata ca, la fundul lucrurilor, exista un setup, o aranjare, o matrice generativa, identica.

Nu stiu daca acest atac 'semantic' va fi un episod izolat sau daca stafeta va fi preluata, ducind la un asalt al etatistilor impotriva cuvintului 'libertarian'. Tot ce ne mai lipseste este un alt 'razboi de cuvinte', de parca nu am avea destule care sa sape energiile constructive pe cai polemic diversionare (cuvintele sint arme; despre razboiul semantic intretinut de progresisti vezi, vezi; cauta in canalul de discutii pentru diverse ilustrari). Dar, mi-e teama ca posibilitatea e reala.

Scriam, concluzionind, in aceiasi telegrama din care provine declaratia de razboi a lui Schwab impotriva libertarianismului: "Fiecare va trebui sa se introspecteze profund si sa isi aleaga pozitia. Nu poti sa fii 'anti-elitist', 'anti-globalist', 'anti-sistem' fara a fi libertarian, adica anti-stat, anti-socialism, pro libertate individuala. Identitatea, suveranitatea, conservatorismul sint armă, necesara dar nu suficienta (vezi, vezi, vezi). Libertarianismul este taisul ascutit de care arma are nevoie pentru a deveni un falx, o spada, o sabie si nu doar un calup de fier inert (vezi 'Trei falxuri 2024').

Avem un indiciu in 'fandarea' lui Piperea ca conservatistii au devenit iritati de sublinierea nealinierii lor cu libertatea si ar prefera sa bonteasca arma: taisul de lama al libertarianismului nu convine schemelor lor. Urmarea va depinde de cit de stinjeniti vor fi de catre romanii insisi.

E cazul sa ne preocupam? Fara indoiala ca da. Semnificatia acestor aliniamente este ca AUR e cel putin un partid cooptabil (N.B. 2024.04.09). Pattern-ul este, desigur, 'modelul Meloni'. Foarte pertinente si judicioase observatiile lui Calin Marchievici din ianuarie (compara cu telegramele mele din noiembrie, 'Conservatorismul nu este suficient pentru libertate' si decembrie 'Cit mai costa o pozitie conservatoare?'):

"Giorgia Meloni a urmat în mare măsură agenda Davos a precedentei guvernări tehnocrate a lui Mario Draghi (fost președinte al Băncii Centrale Europene), iar in schimb i-a fost permis să se ”joace” cu discursul anti-imigrație și cu niște măsuri anti-imigrație sortite eșecului și care i-au atras și antipatia multor state europene (în special in Albania, unde Meloni intenționează să înființeze centre pentru refugiații pe care Italia nu-i dorește). La fel se întâmplă și cu cooptarea la guvernare a extremismului de dreapta în Suedia și la fel vor sta lucrurile și in Olanda, cu victoriosul extremist de dreapta Geert Wilders care a trebuit să renunțe la ideea absurdă de interzicere a Coranului pentru a avea o șansă de a forma un guvern."

Intre timp, draga de Georgia a ajuns din marea iubita a conservatismului aliata cheie a Ursulei (R3Media, 'Meloni se transformă într-un adevărat joker'). In mod ciudat, daca nu stai sa te gindesti, dar deloc ciudat daca o faci, AUR se mindreste cu opiniile unui 'expert' care il compara favorabil cu aceasta: 'Expert. AUR este un partid conservator european, precum e Giorgia Meloni în Italia', suna goarna AURNews. De unde sta autorul dvs., acesta nu e deloc un prilej de mindrie - dimpotriva, este expresia unei disparitati fundamentale.

Libertatea dupa AUR

Libertatea incepe cu libertatea economica, care este un mod stenografic de a vorbi despre libertatea finitudinii de viata, a efortului, a crearii proprietatii si a dreptului absolut asupra ei. Despre asta e 'capitalismul'. Libertatea aici incepe. Nu stiu despre 'viata de apoi', Dumnezeu e insarcinat cu aceea. Dar viata asta, finitudinea empirica, este treaba si datoria fiecaruia dintre noi. Dumnezeu ne-a pus liberi in lume, dar mentinerea ei e grija noastra.

Materialul analizat aici reprezinta punctul culminant al unui proces si el obliga o punere la punct si o delimitare neta. Persistenta AUR pe pozitii transant anti-capitaliste in urma scandalului Rosia-Montana (Simion 1, 2, Peiu 1, 2, Piperea 1, 2) a reprezentat al treilea moment in care nu pot urma AUR. Pentru a evita orice ambiguitate: nu cazul particular ma intereseaza, e foarte probabil ca pe durata incilcita a acestei istorii au existat multe chestiuni dubioase, ci pozitiile principiale exprimate direct sau indirect. Ele arata fara putinta de tagada ca pentru AUR, capitalismul, piata libera, neamestecul statului in economie, inviolabilitatea proprietatii individuale, sint tot atitea limbi straine (telegrame 1-3, 4, 5, 6; comentarii 1, 2, 3, 4). Primul moment a fost aruncarea romanilor sub trenul anti-antisemitismului si al cenzurii de constiinta ca politici de stat (vezi 'Schimbare de pozitie la AUR' 1-3, punct de intrare Telegram). Al doilea moment a fost eliminarea filtrelor etice la admiterea in partid, mai ales fata de PSD-isti (comentariu, telegrama). 'Nu mai mult de doua ori', zic eu: fiecare are dreptul la doua greseli. Ce nu se lamureste din doua incercari, nu se va lamuri niciodata. Trei e cu una prea mult.

Critica mea la adresa AUR a fost o critica constructiva. Asta inseamna (vezi preambul) atentia acordata, argumentatia detaliata, pasiunea de convingere, speranta de indreptare. Mare parte din telegramele si articolele mele au fost aduse la atentia (FYI, 'for your information') AUR, pe baza unei liste compilata din adrese email disponibile public (de gasit aici). O parte din ele, au fost remise si la ceea ce, in opinia mea, reprezinta presa nealiniata (de gasit aici). Pentru acest demers constructiv, dl. Piperea a fost in ceea ce ma priveste un reper la AUR, garant al libertatii incluse in lozinca partidului si clamata de acesta (memorabil, vezi Tarziu aici si aici; comentat de mine aici). Acum, acest reper a cazut. Nu poti repeta la nesfirsit aceleasi lucruri asteptind alt rezultat (aici se aplica butada apocrif atribuita lui Einstein despre prostie).

Speranta de ajustare de curs in directia libertatii, niciodata prea mare (vezi Facebook, 2023.06.08, incarcat si pe situl AUR, realuat ca 'Post scriptum. In loc de 'sumar executiv'' aici), a disparut; izvorul retoricii de convingere a secat; argumentatia a obosit si a devenit tot mai nervoasa. M-ar fi bucurat ca AUR sa fie un partid si pentru mine dar ce nu se poate, nu se poate. Voi continua sa acord atentie AUR (cum altfel, intr-un an in care se decide soarta romanilor), dar fara cele de mai sus, folosindu-l dupa cum cere ocazia, in rind cu ciolacii, ca ilustrare pentru ceea ce nu inseamna libertatea romanilor. Am sistat trimiterea de telegrame FYI cu cea precedenta, din 2024.03.27, 'Economia politica a etatismului oligarhic' (netrimisa). Scopul meu nu este agravarea reprezentantilor publici ai AUR, dar numai asta s-ar putea intimpla de-acum incolo. AUR-istii de rind care au gasit folos in scrierile mele vor fi avut destul timp sa isi puna semne de carte la blog si canal - sau sa plece, daca s-au simtit ofensati.

Scriam pe 3 decembrie: "Cumva, mesajele AUR nu se aliniaza corect: nici in succesiunea lor, nici in relatia 'vorbe-fapte', ce spunem si ce intentionam sa facem.
Sint de acord cu ei, intr-un punct: nu exista alternativa. Dar, si aici, decodez alta semnificatie: ei se culca pe o ureche [...]. In ceea ce ma priveste, vad aici responsabilitatea enorma care le revine ca ultima sansa de a schimba ceva. Drumul lor, este cel al risipirii acesteia". 'Ecuatia lui Piperea' pune un jalon decisiv marcind aceasta abatere de curs si aratindu-mi indubitabil ca drumurile sint diferite.

Va urma, la timpul cuvenit, un 'bilant' de un soi sau altul, dind glas observatiilor din decursul a aproape un an, pentru uzul romanilor 'de jos in sus, unul cite unul', cum e scris in descrierea canalului si in subsolul multor telegrame si care sint cei care m-au interesat: "adresantul principal al acestor rinduri este cititorul 'neafiliat', omul roman de azi sau de miine care, cite o constiinta pe rind, va genera cindva masa critica necesara schimbarii" (introducere la analiza program AUR). Exista in articole si telegramele publicate destul material de asimilat, reflectat si crescut personal (sau ca organizatie) pentru mult timp inainte. 2024 nu le va aduce romanilor libertatea dar, apoi, nu exista nici date, nici personaje, nici partide providentiale. Libertatea e treaba cu bataie lunga a fiecaruia. De dragul lui propriu, al celor dragi si al celor care vor urma.

^ N.B. 2024.04.09 Pentru a evita posibile interpretari excentrice, fac aici explicit rationamentul din spatele paragrafului.

'Cooptabil' in sensul preconizat in 'AUR este tinta', intrarea din 2023.05.23, de acesti 'ingineri sociali' ONG-isti, sectiunea 3: asimilabil, adoptabil, obtinind 'moderare prin includere'; ceea ce am numit 'sincronizare' sau 'coordonare'. 'Cooptarea' este rezultatul unui 'give and take', al unui 'mai lasi tu, mai las eu', o tirguiala. Prin aceasta se realizeaza adaptarea partilor al caror interes este puterea una la alta. Rezultatul este normalizarea sferei publice prin disparitia variatiilor fecunde de pozitii (vezi si discursul 'stabilitatii' in 'Conjuratia imbecililor').

Modelul acesta de baza este asimetric. 'Modelul Meloni', pe de alta parte, are o foarte interesanta componenta bilaterala si o tendinta asimetrica. Ce inseamna asta?

Inseamna ceva foarte profund, anume ca elemente UE/CE considera, preconizeaza, cintaresc o eventuala 'tirguiala' cu partida suveranista in directia unor concesii. Ramine de vazut cum va arata acea Europa.

Legatura citata la R3Media ne da detaliile:

"Ursula von der Leyen poate fi de facto liberală, dar are nevoie de conservatorul Meloni, dacă vrea să fie realeasă președinte al Comisiei. Astfel, ea a călătorit mult în Italia în ultima vreme și a salutat planul lui Manfred Weber de a schimba agenda PPE spre dreapta.

Liderul PPE îl curtează pe premierul italian de mai bine de un an. „De ce să nu lucrăm împreună cu conservatorii de dreapta, cum ar fi șefa guvernului italian Giorgia Meloni și premierul ceh Petr Fiala?”. a declarat recent Weber într-un interviu acordat publicației Welt am Sonntag.

Unii din coaliția de guvernare italiană o doresc pe Meloni în PPE. Europarlamentarul Forza Italia, Salvatore De Meo, a declarat pentru Euractiv că „centrul-dreapta italian, totul, chiar și Liga, ar putea găsi o cale de intrare în PPE”. Pe măsură ce politica la nivel mondial devine din ce în ce mai polarizată, aceasta ar putea fi singura cale de urmat pentru centrul-dreapta european.

Cu toate acestea, Meloni ar putea merge în ambele direcții. În timp ce cochetează cu PPE, președintele ECR a purtat discuții și cu Viktor Orban. Dacă Orban se alătură, blocul conservator va deveni și mai influent în următorul Parlament. Dacă Meloni pleacă, influența grupului conservator se va prăbuși.

Așa cum stau lucrurile, se pare că se poate întâmpla orice. După cum a spus Weber, rezumând fluiditatea situației actuale, „în Parlamentul European nou ales, o cooperare selectivă cu conservatorii proeuropeni este la fel de conceptibilă pentru mine ca și cooperarea cu Verzii”.

Giorgia Meloni ar putea deveni noul lider conservator al Europei. Dar ea se poate dovedi, de asemenea, a fi un om al sistemului, care va oferi elitelor de la guvernare un sprijin vital foarte necesar din partea dreptei în ascensiune. Depinde în mare măsură dacă adevărata ei forță motrice este ideologia sau ambiția personală."

De remarcat si de pretuit avertizarea autoarei, Ema Ionescu, si a redactiei, despre raportul precar dintre ideologie si interesul de putere. Identitatile care dau atractie publicului conservator (etnica, nationala, sexuala, religioasa) pentru elitele conservatoare sint obiecte tranzactionabile si negociabile (vezi telegramele 'Conservatorismul nu este suficient pentru libertate', 'Cit mai costa o pozitie conservatoare?'). Mai general, ideologia este subsidiara interesului de putere: ea se schimba, se amendeaza, se abandoneaza dupa cum o citeaza scopul de putere (compara cu 'schimbarea de pozitie AUR' in chestiuni evreiesti de vara trecuta).

Tocmai aceasta tranzactionabilitate a pozitiilor ideologice este care face posibila cooptarea.

Cum am scris: "Precum o maioneza taiata, realismul politic intotdeauna se separa de ideologie si idealisme: de regula dupa alegeri, dupa ce se ia puterea, dupa ce apar primele greutati. Ideologia va avea din ce in ce mai mari dificultati sa tina pasul cu realitatea, pina cind va apare drept ceea ce a fost dintotdeauna: un balon de sapun iar acum, cind dezamageste lumea, o minciuna vinovata ...

Oamenii se imbata cu multe (opioidele endogene, secretate de propriul creier, fiind unul dintre lucruri). Dar la un moment dat se trezesc caci nu au incotro. Asa e si trezirea din aburii betiei ideologice... De aceea e mai bine sa o faci inainte."

Asa dicteaza logica de fier a realismului politic. Am mai scris, urmindul-l pe John J. Mearsheimer citat de Catalin Marchievici la Cotidianul "În logica realistă, ideologia și idealismul nu au loc": ""A te 'lupta' in termeni ideologici este donquijotism: romantic, poate, dar futil..." si "Realismul politic este dincolo de ideologie. Realismul politic inseamna calcul de putere, ideologia inseamna emotii si sentimente. Iar acestea din urma, intra ca variabile in calculul de putere realist."

[Publicat si in canalul de discutii drept 'comentariu' la telegrama 'Ce cauta AUR pe aceste pozitii?',la rindul ei o adaptare din sectiunea 'Qui bono?' din studiul de fata]

Outis

Canal dedicat educatiei politice intru libertate a romanilor.

Libertatea si adevarul sint trans-partinice si trans-ideologice. Adeziunile dvs. vor fi contrariate. Asadar, atentie cind apasati butonul de abonare.

Telegrame https://t.me/unaltnimeni
Discutii https://t.me/miza2024
Microblog https://teletype.in/@unaltnimeni
RSS https://teletype.in/rss/unaltnimeni